Sunteți pe pagina 1din 32

Cresterea ciupercilor.

Agaricus si Pleurotus, ciuperci


cautate pe piata.
Ciupercile sunt un produs agroalimentar foarte apreciat in toate anotimpurile, mai
ales iarna cand legumele se gasesc in cantitati reduse in Europa. Datorita usurintei de
cultivare ciupercile pot constitui baza unei afaceri de succes pentru oricine.

Ciupercile au fost pentru prima data mentionate in literatura de catre Hipocrate care scria
in 400 A.C. despre valoare medicinala a ciupercilor.

In ciuda afirmatiilor ca ciupercile pot sa creasca in orice gaura mai intunecoasa, cresterea
ciupercilor pentru comercializare necesita incaperi speciale echipate cu ventilatoare. Desi
ciupercile sunt de obicei crescute in intuneric, lipsa luminii nu este o necesitate.

Ciupercariile pot fi considerate reciclatoare a deseurilor din alte ferme. Ciupercile


folosesc pe post de “hrana” deseurile altor ferme cum ar fi: fan, frunze uscate, balegar sau
gainat.

Ciupercile nu au capacitatea de a prelucra lumina soarelui precum fac plantele verzi care
se bucura de prezenta clorofilului. Ciupercile extrag carbohidratii si proteinele dintr-un
mediu bogat in materie organica de natura vegetativa care de obicei este in stare de
putrefactie. Aceasta materie organica trebuie preparata in compost pentru ca ciupercile sa
il consume. Daca compostul este corect preparat poate fi folosit exclusiv pentru cresterea
culturii de ciuperci dorite. La un moment dat a descompunerii materiei veti opri procesul
de putrefactie pentru a planta ciupercile pentru ca ele sa devina principalul organism care
beneficiaza de acest mediu.

CRESTEREA CIUPERCILOR PLEUROTUS SI AGARICUS

Dupa cum am mai scris, ciupercile au nevoie de un suport organic pe care sa creasca si
din care sa isi procure hrana. Spre deosebire de alte plante ciupercile nu au nevoie de
lumina dupa cum lipsa luminii nu este necesara. Ciupercile au nevoie de o incapere care
se fie termic izolata si bine aerisita. Dar partea cresterii efective a ciupercilor in aceste
incaperi este partea usoara din toata afacerea, partea grea consta in prelucrarea
compostului.

Prelucrarea compostului e un proces destul de lent: dureaza cam o luna si necesita multa
munca si materie prima. Odata ce avem compostul este asezat pe niste rafturi sau saci de
plastic in care se presara si miceliul pentru ca dupa 10-12 zile sa apara primii muguri sau
“primordiile de fructificare”, dupa alte 6 zile sa apara butonii de fructificare. Dupa 3
saptamani de insamantare va aparea primul val de ciuperci gata de recoltare. Perioada de
recoltare tine cam 40-45 zile si la fiecare 2 zile apare o noua recolta. Astfel de pe 1mp se
culeg cam 10 kg de ciuperci Agaricus pe un ciclu. La sfarsitul ciclului se sterilizeaza
incaperea pentru ca sporii generatiei precedente sa nu imbolnaveasca cu virusi si bacterii
urmatoarea generatie de ciuperci. Urmatorul ciclu se incepe imediat dupa sterilizare. In
dependenta de conditiile de temperatura pe timpul iernii pe care le oferiti se pot creste 2-3
cicluri pe an.

10 August 2008 | Categoria Uncategorized | 89 comentarii

Specii de ciuperci comestibile care cresc in ferme


Vom prezenta cele mai cunoscute ciuperci care se cresc in ciupercarii. Pentru fiecare
specie prezentam o mica descriere si temperatura de fructificare desi vom explica mai
tarziu la ce foloseste aceasta temperatura.

FAMILIA PLEUROTUS

Ciupercile Pleurotus sunt de forma asimetrica si cresc grupate in buchete. Piciorul gros,
scurt si carnos se continua cu palaria ce are forma asemanatoare unei scoici. Pe partea
inferioara a palariei se afla lamelele producatoare de spori, de culoare alb-crem, ce
coboara pana la baza piciorului.

Ciupercile Pleurotus sunt rezistente la variatii mari de temperatura si suporta temperatura


de pana la -20 gr C. Sunt economic viabile deoarece sunt rezistente la atacul diverselor
boli, nu necesita tratament cu pesticide si cere un volum mic de manopera. Pe de alta
parte exista si riscuri in cresterea acestor ciuperci: palaria ciupercilor nu are o
“membrana” care sa acopere lamelele cu spori astfel incat sporii circula liberi in aerul din
spatiu si pot infesta ulterioarele cicluri de productie cu bacterii sau virusi. Deasemenea
sporii din aer poti fi inhalati de catre lucratori ducand la probleme respiratorii si alergii.

Pleurotus Ostreatus este o ciuperca de culoare vanata cunoscuta si sub numele de


Pastravul de Fag sau Burete de Fag. Temperatura de fructificare: 10-16 gr C.

Pleurotus Florida este o ciuperca de culoare crem foarte apreciata de cultivatori datorita
costurilor energetice scazute si de consumatori datorita aromei placute. Temperatura de
fructificare: 20-23 gr C

Pleurotus HK35 este de culoare crem deschis si are avantajul ca se comporta foarte bine
la temperaturi scazute 10-20 gr C cat si ridicate 22-24 gr C. Temperatura de fructificare:
14-20 gr C.

Pleurotus Djamor este de culoare roza cu aroma foarte placuta si prezinta calitati culinare
excelente si o producerea este relativ usoara. Aceste ciuperci nu se cresc inca in Romania
(din informatiile care le detinem in momentul asta).

FAMILIA AGARICUS

In romana se mai foloseste si denumirea de ciuperca criofila sau in engleza “button


mushrooms”. Genul Agaricus cuprinde aproximativ 100 specii dintre care o parte sunt
otravitoare.
Agaricus Bisporus este o ciuperca de culoare alba sau crem. Aceste ciuperci au reusit sa
mentina suprematia productiei in genul Agaricus. Temperatura de fructificare: 12-18 gr
C.

Agaricus Edulis este de culoare alba cunoscuta si sub denumirea de “bulgare de zapada”
deoarece are palaria neteda, fara scuame. Aceste ciuperci necesita costuri mici de
productie fata de Bisporus si e mai rezistenta la virusi. Temperatura de fructificare: 23-25
gr C

Agaricus Blazei este de culoare alba, cu suprafata neteda si cu o mica concavitate in


centru. Mai este cunoscuta sub denumirea de “God’s mushroom”, adica ciuperca zeului.
In prezent nu se cultiva in Romania. Temperatura de fructificare: 21-26 gr C

LENTINUS EDODES (SHIITAKE)

Despre aceste ciuperci vom vorbi aparte deoarece atat modul de productie cat si
popularitatea lor le plaseaza pe un loc mai special. Aceste ciuperci sunt produse in cea
mai mare cantitate in comparatie cu alte specii de ciuperci in lume.

O alta denumire pentru Lentinus Edodes este Shiitake (din japoneza) sau Ciuperca
parfumata de castan datorita aromei puternice asemanator cu cel de banana. Isi amplifica
aroma in stare conservata si este foarte rezistenta la boli si daunatori.

Cultivarea acestor ciuperci se face pe busteni astfel incat despre cresterea lor vom discuta
aparte, dupa ce vom aborda cultivarea ciupercilor Pleurotus si Agaricus pe compost.

10 August 2008 | Categoria Uncategorized | 7 comentarii

Alegerea speciilor de ciuperci comestibile


Pentru inceput trebuie sa stiti ca “semintele” ciupercilor numite miceliu sunt sub forma
de spori si se imprastie foarte usor in spatiu astfel incat nu puteti sa “insamantati” pentru
o noua generatie cu acesti spori. “Samanta” trebuie cumparata de la un laborator care
introduce miceliul in boabe de grau sau alta forma pentru a putea fi manevrabil intr-o
ciupercarie. Pentru orice noua generatie de ciuperci care o veti cultiva veti avea nevoie de
noi seminte cumparate de la laborator. Pentru lista cu magazinele ce vand miceliu
consultati Vanzatori de miceliu

Luati legatura cu magazinele care vand miceliu si intrebati de speciile de ciuperci pentru
care au miceliu prelucrat. Intrebati vanzatorul despre proprietatile speciilor de ciuperci,
temperatura lor de fructificare, rezistenta la boli, puterea de productie si alte avantaje sau
dezavantaje.

Apoi ganditi-va daca aveti mai mult acces catre niste buturugi sau catre diverse deseuri
agriculturale pentru ca raspunsul va va orienta spre alegerea intre ciupercile Lentinus sau
una dintre ciupercile Pleurotus sau Agaricus.
10 August 2008 | Categoria Uncategorized | 2 comentarii

Compostul. Metode de prelucrare.


Prelucrarea compostului

Produsele reziduale din complexele de crestere a animalelor se folosesc la pregatirea


compostului. Compostarea, prin definitie, este un proces de transformare biochimica,
fizico-chimica si microbiana a reziduurilor organice. Aceasta transformare dureaza cam o
luna si necesita multa munca din partea producatorului.

Pentru producerea compostului sunt necesare urmatoarele materiale:

* paie de grau, orz sau orez,

* balegar de cal pe baza de paie care sa fie proaspat de maximum o luna, nefermentat, de
culoare galbena

* gainat solid

* balegar de porc uscat

Necesarul de compost se calculeaza in functie de suprafata care dorim sa o insamantam.


In medie se foloseste 80-100 kg de compost pe metru patrat de cultivare. In continuare
vom presupune ca dorim sa cultivam pe o suprafata de 10 mp, adica vom pregati compost
de 800 kg - 1 tona. Pentru o tona de compost avem nevoie de 500 kg de material initial
uscat, adica paie, balegar si gaienat in proportie de: 50% balegar de cal si porc, 20%
gaienat si 30% paie. Se recomanda pregatirea unei cantitati mai mari de o tona de
compost, altfel s-ar putea ca materia prima sa nu treaca prin procesul de fermentare.

Pregatirea compostului se face in apropierea ciupercariei pe o platforma de cel putin 10


mp pentru o tona de compost care sa fie de beton pentru ca lichidul ce iese din balegar sa
nu fie absorbit de pamant. Platforma ar trebui sa fie inclinata putin spre mijloc si sa aiba
un acoperis pentru a feri de uscaciune sau de spalare din cauza precipitatiilor. Daca se
doreste pregatirea compostului si in perioada iernii ar trebui sa gasiti o modalitate de a
inchide platforma pentru ca temperatura sa nu scada sub 0 gr C. Deasemenea se poate
prevedea platforma cu mici jgheaburi pe margini pentru a retine lichidul ce iese din
balegar.

Materiale auxiliare pe langa deseurile organice se folosesc: ipsos (pentru constructii),


malt (de la fabrica de bere), sulfat de cupru, uree tehnica.

Odata ce avem totul pregatit incepem preinmuierea care dureaza 12 zile. In aceasta faza
paiele se vor aseza gramada pe platforma pentru ca pe parcursul a 6 zile sa fie udate si
tasate zilnic. Apoi paiele vor fi amestecate cu balegarul si gaienatul si tot amestecul va fi
udat si tasat alte 6 zile. In cea de-a 13-a zi se adauga 2 kg uree si se afaneaza materialul
dandu-i forma dreptunghiulara cam de 2-3 m inaltime. Apoi la fiecare 3-4 zile, cam de 3-
4 ori, se adauga la material cate 24 kg ipsos si se intoarce. Declansarea procesului de
compostare ar trebui sa fie semnalizat printr-o temperatura ridicata de 60-65 gr C la
cateva zile dupa cea de-a 13-a zi. Temperatura ar trebui sa fie verificata in mod regulat.
Daca temperatura stationeaza la 40-45 gr C atunci se necesita o mica afanare pentru ca sa
patrunda mai mult aer in interiorul gramezii. Daca temperatura depaseste 70 gr C riscati
sa ardeti paiele si atunci rearanjati gramada astfel incat sa cresteti inaltimea si tasati putin
gramada. Daca scade umiditatea se cer cateva stropiri a gramezii.

Procesul de pasteurizare se face prin evacuarea aerului incalzit din interior. Pentru
aceasta introduceti sub gramada niste jgheaburi perforate. Apoi acoperiti gramada cu
politilena timp de 48 ore. Verificati temperatura dinauntru, ar trebui sa fie de 21-25 gr C.

ALTE METODE DE PREGATIRE A COMPOSTULUI

Metoda II:

Aceasta metoda, bazata pe paie este recomandata incepatorilor pentru usurinta cu care se
prepara. Alegeti paie fara urme de mucegai pentru a nu compromite cultura de ciuperci.
Aveti nevoie de un butoi metalic bine spalat si dezinfectat. Asezati o sita metalica cam la
10-15 cm de la fundul butoiului. Paiele puteti sa le folositi intregi sau tocate cam de 5-10
cm, desi se prefera paiele tocate pentru usurinta cu care imbiba apa. Dupa ce ati pus
paiele in butoi asezati o alta sita deasupra paielor si o greutate peste sita. Umpleti butoiul
pana la fara o palma de la marginea butoiului. Acoperiti butoiul cu un capac si incalziti
apa pana la 75-80 gr C. Pastrati temperatura de 80 gr C timp de 4-5 ore. Stingeti focul si
lasati totul pe a doua zi cand veti varsa continutul butoiului pe o platforma de beton putin
inclinata. Imprastiati paiele astfel incat sa fie intr-un strat de 15 cm. Dupa cateva zile
puteti folosi compostul astfel obtinut.

Metoda III:

Acest compost se face doar din paie si gunoi de pasare solid. Aveti nevoie de: 1000 kg
paie grau, 400 kg gunoi de pasari solid, 200 kg malt, 60 kg ipsos, 20 kg uree tehnica.
Faceti o preinmuiere a paielor timp de 6 zile, apoi amestecati gunoiul de pasare si ureea si
lasati alte 6 zile. Executati 4-5 intoarceri de 4-5 ori adaugand malt si ipsos la fiecare
intoarcere.

10 August 2008 | Categoria Uncategorized | 6 comentarii

Amenajarea spatiului pentru cresterea ciupercilor


Pentru cresterea efectiva a ciupercilor aveti nevoie de un spatiu inchis care poate fi un
subsol, cladire veche, magazie, depozit, grajd, garaj, sera sau sopron. Sub nici o forma sa
nu cresteti ciuperci intr-un spatiu locuibil deoarece sporii emanati de ciuperci sunt
daunatori plamanilor cauzand probleme de respiratie. Spatiu, in mod ideal, ar trebui sa fie
dotat cu ventilatoare plasate la nivelul culturii de ciuperci. Altfel asigurati niste aerisiri
manevrabile, niste mici ferestre, care totusi sa nu faca curent la nivelul culturii.
Deasemenea ar trebui sa aveti acces la o sursa de apa in interiorul incaperii sau in
apropiere. Incaperea ar trebui sa poata fi dezinfectata termic sau chimic in mod periodic.

In plus spatiul ales ar trebui sa fie dotat cu o izolare termica ridicata, adica sa nu permita
variatii de temperatura mai mari de 2-3 gr C intre ziua si noapte. Pentru o buna izolare
termica asigurati-va ca aveti fie perne de aer intre plafon si acoperis, fie o camera tampon
la intrare, fie tapetati pe exterior cu un strat izolator de polistiren, vata minerala sau un
strat de paie sau trestie. Aceste metode de izolare asigura un ciclu, maxim doua cicluri de
ciuperci pe an. Pentru o productie de 3 cicluri pe an ar trebui sa asigurati o ventilare
permanenta cu aer cald. Daca aveti ventilatoare cu aer cald, construiti niste tampoane din
tifon cu un strat 1 cm de vata inauntru tifonului care vor fi plasate in fata ventilatorului
pentru a retine sporii de miceliu. Tampoanele ar trebui sa fie schimbate o data pe luna.

Insamantarea compostului cu miceliu

Dupa introducerea compostului in local se va lasa 24-48 ore pentru a se raci. Temperatura
in interiorul compostului nu trebuie sa depaseasca temperatura camerei. Pentru o racire
mai grabnica puteti sa amestecati compostul cu mana sau cu furca.

Aranjarea compostului in incapere poate fi facuta in doua moduri. Prima metoda ar fi sa


asezati compostul pe niste rafturi astfle incat sa repartizati uniform pe un metru patrat
cam 100 kg compost. Pentru a insamanta compostul aveti nevoie cam de 0,7-1 kg miceliu
la 100 kg compost. Jumatate din cantitatea miceliului o imprastiati uniform deasupra
stratului de compost si apoi “sapati” cu mana compostul, adica faceti mici intoarceri a
compostului astfel incat miceliul sa cada in interior. Mai presarati o data miceliu deasupra
stratului si mai “sapati” o data, de data asta pana la fundul stratului. Se taseaza usor
stratul si se niveleaza, apoi mai imprastiati putin miceliu de control deasupra. Stratul de
compost cu miceliu inauntru se va acoperi cu o mixtura din 50% pamant de telina, 17%
nisip, 33% praf de carbune.

O alta metoda de a aranja compostul este sa il puneti in pungi de politilena de 0.05-0.1


mm grosime cu diametru de 25-30 cm si inaltime de 70 cm. In acesti saci se va plasa
compostul in straturi de 10-12 cm peste care se va presa miceliu. Peste ultimul strat nu se
va presara miceliu. Nu lasati aer in saci atat printre compost cat si in partea deasupra a
sacului. Pentru asta tasati compostul cu o batere usoara cu palma. Pentru saci cu
dimensiunile amintite se vor pune cam 15-18 kg de compost printre care se va presara 0,5
- 0,75 kg miceliu. Dupa umplerea sacilor se vor perfora cu niste gauri de diametru de 10-
12 mm la distante de 12-15 cm intre gauri. Fundul sacului se va perfora cu niste gauri
mici pentru a facilita evacuarea apei in surplus.

Dupa insamantare temperatura in spatiu trebuie sa fie 20-24 gr C pentru a realiza


incubarea miceliului. Diferentele dintre zi si noapte sa nu fie mai mari de 3-4 gr C.
Umiditatea relativa a aerului sa fie de 85% prin mentinerea mixturii de acoperire si a
pardoselii permanent umede. Ventilatia trebuie sa fie de 1-2 mc aer/ora/m.p.
Cresterea si recoltarea ciupercilor

Odata compostul insamantat si mentinute conditiile de mediu, dupa 10-15 zile ar trebui sa
vedeti mici inele albe de miceliu care ies la suprafata. Peste alte cateva zile va incepe
recoltarea. In faza in care incep primele fructificatii temperatura in incapere trebuie sa fie
cea mentionata la prezentarea fiecarei specii de ciuperci. Daca nu este mentinuta
temperatura in limitele accesibile speciei date atunci ciupercile aparute se inmoaie, pier,
apar din ce in ce mai putine si intr-un final se compromite intreaga cultura. Temperatura
de fructificare trebuie mentinuta pe parcursul intregii perioade de fructificare. Umiditatea
sa fie 80-95%, ventilatia de 1-2 mc aer/ora/m.p cu viteza aerului nu mai mare de 3 m/sec
(la viteza mai mica de 3 m/s flacara unei lumanari aprinse nu palpaie). In cazul in care
ventilatia este insuficienta piciorul ciupercii se alungeste, palaria se micsoreaza si se
deschide prematur astfel scazand valoarea comerciala.

Deoarece compostul a fost prelucrat in mod clasic cu pasteurizare naturala pot aparea in
cultura niste musculite negre (Phorideae) care se vor combate cu Dimilin in concentratie
de 0,15-0,2% sau Karate de 0,2%.

Pe perioada recoltarii sa aveti grija sa pliviti ciupercile bolnave cu varful unui cutit. Locul
ramas liber se va acoperi cu mixtura de pamant de telina, nisip si praf de carbune in
proportiile amintite mai sus.

Perioada recoltarii tine cam 40-45 zile, timp in care apar ciupercile in 5-6 valuri, fiecare
val avand 3-5 recoltari in interval de 2-3 zile.

Inainte de recoltare nu se fac stropiri. Momentul recoltarii ciupercilor apare cand voalul
este destul de intins si nu a inceput sa se rupa iar marimea palariei este maxima.

Se face o sortare a ciupercilor in dependenta de calitatile comerciale, deschiderea palariei,


diametrul palariei si dimensiunile piciorului. O data rupte ciupercile nu se pastreaza mai
mult de 4 zile la temperatura camerei.

Pregatirea spatiului de cultura pentru un nou ciclu

Inaintea golirii spatiulu de cultura se face o dezinfectare termica a compostului uzat prin
injectarea aburului direct in incapere si mentinerea compostului uzat la 60-70 gr C timp
de 12-24 ore urmat de o racire. Abia dupa aceasta se poate goli incaperea de compost.

Compostul se transporta si se depoziteaza la distanta mare de incaperea in care se cresc


ciupercile. Compostul poate fi folosit imediat pentru fertilizarea solului in camp. Daca se
doreste folosirea compostului ca ingrasamant pentru sere se prefera sa se pastreze cel
putin un an deoarece compostul proaspat folosit are multe saruri nocive plantelor verzi.
In spatiile de cultura sezoniere, unde nu urmeaza imediat un alt ciclu de crestere a
ciupercilor se recomanda o dezinfectare chimica prin stropirea cu o solutie de sulfat de
cupru 4-5 % sau soda caustica 10% si abia dupa aia se evacueaza compostul.

Camera golita de compost, bine aerisita si dezinfectata e gata pentru un nou ciclu de
ciuperci.

10 August 2008 | Categoria Uncategorized | 47 comentarii

Cresterea ciupercilor Lentinius (pe busteni)


Din punct de vedere comercial trebuie subliniat succesul pe care aceste ciuperci il cunosc
pe piata in ultima vreme. Astfel, daca Lentinus era apreciat cu precadere in zona asiatica,
acum este una din ciupercile cu cea mai mare cautare in supermarketurile europene si
americane. Succesul se poate explica atat prin calitatile ciupercii cat si prin usurinta cu
care se adapteaza unui climat artificial.

Spre deosebire de ciupercile Pleurotus si Agaricus, ciupercile Lentinus au nevoie de un


alt fel de suport organic pe care sa creasca. Ciupercile Lentinus prefera seva lemnului fata
de compost pe post de hrana. Astfel pentru cresterea ciupercilor Lentinus aveti nevoie,
pentru proba de cel putin 100 busteni, sau, pentru o afacere ceva mai serioasa cel putin
5000 busteni cam de 1- 1,5 m lungime si intre 10 si 15 cm diametru. Acesti busteni vor fi
insamantati cu miceliu si vom astepta ca miceliu sa “cucereasca” busteanul cu
“radacinile” sale pentru ca sa creasca ciuperci bune pentru comercializare cam de 12-20
cm diametrul palariei. Ca si la ciupercile Pleurotus si Agaricus, partea de crestere efectiva
a ciupercilor este usoara, partea grea este pregatirea substratului nutritiv al ciupercilor.
Atat obtinerea cat si pregatirea bustenilor este partea grea si necesita toata munca.

Odata ce aveti bustenii pregatiti si insamantati vor creste ciuperci timp de 3-5 ani.

Pregatirea si altoirea bustenilor

Ciupercile Lentinus cresc atat in mod natural cat si artificial pe trunchiurile copacilor.
Pentru a simula conditiile salbatice de crestere a acestor ciuperci aveti nevoie de multe
buturugi de 10-15 cm diametru si 1- 1,5 m lungime. Buturugile se prefera a fi de stejar,
desi se pot creste si pe carpen, ulm, plop, salcam. De mentionat ca lemnul moale de pin
sau brad nu poate fi folosit pentru cresterea ciupercilor precum si steajul rosu.

Buturugile ar trebui taiate toamna, iarna sau primavara, preferabil intre octombrie si
februarie. Depozitati buturugile pe un suport, nu lasati sa intre in contact cu murdarie.
Puteti sa procurati buturugile din copaci care nu au fost taiati de mai mult de 2 luni. Aveti
grija ca scoarta copacului sa nu fie afectata la taiere.

Odata ce aveti cel putin 5000 buturugi pentru o afacere medie urmatorul pas ar fi sa
gauriti buturugile. Altoirea buturugilor urmeaza la nu mai mult de 2 saptamani dupa ce au
fost taiate. Aveti nevoie de un burghiu pentru a face gauri de 0,75 cm diametru si de 2,4
cm adancime. Faceti cam 20-30 gauri pe buturuga la distante de 15-17 cm intre ele pe
lungime si 4-5 cm pe latime. In aceste gauri veti pune cat incape miceliul procurat. Pentru
a va asigura ca pe bustean vor creste doar ciupercile Shiitake fara alti competitori pentru
hrana cum ar fi bacterii sau alte ciuperci veti astupa gaurile cu ceara calduta. Aveti grija
ca ceara sa nu fie fierbinte ca sa nu ia foc busteanul. Apoi insemnati pe bustean data
altoirii.

Cresterea ciupercilor Lentinius

Dupa altoire bustenii se vor pune intr-o zona umbrita. Umiditatea este deosebit de
importanta pentru buna dezvoltare a ciupercilor si va trebui sa fie urmarita regulat.

Este important ca bustenii sa nu fie niciodata uscati, dar nici sa nu fie foarte umezi sa
mucegaiasca. Va trebui asigurata o buna aerisire pentru a preveni mucegairea. In timpul
incubatiei bustenii vor fi udati timp de 12 ore odata sau de doua ori pe luna, mai ales in
perioadele secetoase din vara.

Prima productie de ciuperci va iesi in aproximativ 6-18 luni, urmand ca timp de 3-5 ani
bustenii sa produca in mod constant ciuperci. Productiile cele mai bune vor fi obtinute in
cel de-al doilea si cel de-al treilea an.

Recoltarea ciupercilor Lentinius

Fructificarea se anunta prin niste mici inele albe de miceliu la capatul busteanului. In
acest moment puteti sa aranjati busteanul putin inclinat sprijinit de ceva pentru a usura
recoltarea productiei. Ciupercile pot fi fortate sa fructifice printr-o udare masiva. Daca
cresteti ciupercile afara, fara incaperi cu incalzire, e mai bine sa asteptati ploile de
primavara sau toamna. Daca doriti o productie buna tot timpul anului atunci ar trebui sa
simulati in incapere temperatura si umiditatea specifica toamnei si primaverii.

Ciupercile ar trebui culese cand palaria este deschisa doua treimi. Culesul se face cu un
cutit ascutit. Ciupercile proaspat culese pot fi tinute in cutii de carton nu mai mult de o
luna la temperatura de 8-10 gr C. Puteti sa uscati ciupercile sau sa le taiati inainte de
comercializare, dar veti primi pentru productia dvs un pret net sub cel obtinut pentru
ciupercile proaspete.

Riscuri in cresterea ciupercilor Lentinius

Producatorii care cresc ciupercile in natura direct pe copaci au raportat diversi factori de
risc asociati cu cresterea ciupercile Lentinus. Aceste riscuri includ: vremea nefavorabila,
imbolnavirea ciupercilor, poate chiar probleme pe piata deoarece primavara si toamna,
atunci cand cresc ciupercile, pe piata pretul ciupercilor este relativ mic. Verile ploioase
pot defavoriza productia de ciuperci, se prefera veri racoroase si uscate. Deasemenea
verile lungi si uscate duc la o productie de calitate mai slaba.
Daunatorii ciupercilor pot fi furnicile, veveritele, soarecii, diverse pasari sau chiar
caprioarele. Deasemenea animalele care afecteaza coaja bustenilor dauneaza productia de
ciuperci.

Alte probleme ar putea sa apara din cauza miceliului de proasta calitate. Discutati cu
vanzatorul de miceliu despre conditiile de temperatura si umiditatea care favorizeaza
specia de ciuperci care ati cumparat-o.

10 August 2008 | Categoria Uncategorized | 5 comentarii

Ce ciuperci se pot cultiva?

In tara noastra se pot cutiva, cu rezultate bune, urmatoarele specii de ciuperci:


- Ciuperca de balegar alba, crem sau bruna (Agaricus bisporus)
- Ciuperca alba termofila (iubitoare de cultura) (Agaricus edulis)
- Buretele vanat sau pastravul de fag (Pleurotus ostreatus )
- Buretele rosiatic (Pleurotus florida)
- Buretele brun (Pleurotus sajor-caju )
- Buretele cornet (Pleurotus cornucopiae)
- Buretele ciuciulete (Coprinus comatus )
- Ciuperca de paie (Stropharia-rugoso-annullata )
Aceste ultime doua specii se cultiva si pe suprafete mai restranse.
In ce perioada a anului se pot cultiva ciupercile?

Ciupercile se pot cultiva in tot timpul anului, dar pentru a hotari, in mod concret, o perioada
anume, trebuie sa tinem seama de urmatoarele conditii:
- zona geografica in care se realizeaza cultura;
- specia de ciuperci cultivate;
- gradul de dotare a spatiului de cultura.
Studiati tabelele 1 si 2, in functie de zona in care locuiti (in nordul sau in sudul tarii), alegeti
specia de ciuperci sau de bureti pe care doriti sa o cultivati, tinand cont de regimul de
temperatura realizabil in localul de cultura utilizat.
Odata ce ati facut alegerea, puteti trece efectiv la organizarea ciupercariei, aplicand cu strictete
sfaturile cuprinse in prezenta lucrare.

Se pot cultiva ciupercile in asociere?

Raspunsul este afimativ, cu conditia de a fi respectate cerintele fata de substratul de nutritie, de


caldura, umiditate si in special de lumina, deoarece in cazul asocierii ciupercilor de balegar cu
una din speciile de bureti, aceasta cerinta este diferita.
Astel, in timp ce buretii, de la perioada de formare si pana la recoltare, au nevoie de lumina,
obligatoriu, ciupercilor de balegar acest factor le este indiferent.

Pot fi realizate, in acelasi spatiu, urmatoarele asocieri de ciuperci:


- Ciuperca de balegar alba, crem sau bruna cu buretele vanat;
- Ciuperca alba termofila cu una din speciile de bureti rosiatic, brun sau cornet;
- Ciuperca de balegar alba, crem sua bruna cu buretii ciuciulete.

Aceasta tehnica a facut cresterea ciupercilor acasa sa fie fiabila pentru incepatori in
totalitate, folosind materiale disponibile tuturor.
Metoda de crestere prezentata aici este bazata pe PF-tek, dar include cateva modificari
testate in timp, si sunt, dupa parerea mea, superioare tehnicii originale PF. Va recomand
din toata inima sa cititi si PF-Tek, daca nu a-ti facut-o deja, pentru a vedea diferitele
puncte de vedere la anumiti pasi.
Tehnica presentata aici foloseste borcane cu gura deschisa sau pahare de baut de ˝
pint(236ml) si substrat format din vermiculita, faina de orez si apa. Substratul este
amestecat, sterilizat si apoi inoculat cu spori de ciuperci. Dupa ce substratul este
colonizat complet, cresterea propriu-zisa are loc intr-un container de plastic.

Despre curatenie
Din momentul in care cultivati ciuperci in casa cu pe substrat preparat artificial, creati
conditii care, nu numai ca favorizeaza cresterea ciupercilor dar si a unui imens numar de
alte organisme, multe dintre ele daunatoare sanatatii.
Pentru a fi siguri ca numai ciuperca aleasa este cultivata, este de o mare importanta
asigurarea curateniei in toate procedurile legate de aceasta. Inainte de lucru, spala-ti-va
mainele cu sapun antibacterial si apa calda, apoi freca-ti-va cu Lysol sau Alchool
isopropilic.
Tine-ti camera in care faceti inocularea si cresterea curata si fara praf si nu aduceti haine
murdare sau incaltaminte murdara. La fel de importanta este si igiena corporala, de
exemplu, parul murdar este un focar de tot felul de organisme nedorite care pot provoca
daune proiectului de cultivare, la fel de mult ca mainile murdare.

Vermiculita este formata dintr-un minereu natural - mica.


Mica ce contine apa este zdrobita si apoi incalzita pentru a-si mari volumul de cateva ori
mai mare decat mica netratata.
Vermiculita poate sa tina de cateva ori greutatea ei in apa si da substratului o structura
aerisita.

Vermiculita este disponibila in mai multe forme, cea mijlocie si cea mica spre mijlocie
sunt cele mai potrivite pentru scopul cultivarii.
Faina de orez maro (BRF-brown rice flour)materialienmaterialien
BRF este disponibila in magazine alimentare ori gata macinata ori boabe intregi. In acest
caz puteti sa macinati orezul folosind o rasnita de cafea. BRF este tinut cel mai bine la loc
racoros si uscat pentru perioade mai mari de timp, el putand sa se strice repede din
moment ce are o concentratie mare de grasimi. Daca nu puteti sa gasiti BRF puteti sa
folositii si faina obisnuita sau faina de orez cu rezultate similare.
Apa folosita pentru prepararea substratului ar trebui sa aiba calitatea apei de baut. Daca
nu sunteti siguri de aceasta, folositi mai bine apa potabila sau minerala imbuteliata.
Siringa cu sporimaterialienmaterialien
Este o siringa de plastic cu acul atasat continand 10cc-12cc de apa cu spori.
Culoarea apei variaza de la complet transparenta pana la usor violeta in functie de
cantitatea de spori din solutie.
Sporii sunt microscopici asa incat, atat timp cat vedeti cel putin cativa spori uniti in apa
mai mult sau mai putin clara, atunci trebuie sa aveti o multime de spori.

Pleurotus Ostreatus
Pleurotus Florida
Pleurotus Sajor – Caju
Pleurotus Djamor

Si o serie larga de hibrizi, obtinuti dupa ani grei de


cercetari atat pe plan international cat si in tara,
rezultand tulpini foarte rezistente cu precocitate ridicata,
avand o eficienta economica superioara.

Din acestea vom prezenta doar "premiantii clasei" si


anume:
Pleurotus Ostreatus este o ciuperca de
cultura, ce prezinta palaria de culoare
vanata, termic criofila, raspandita sub
numele de Pastravul de Fag sau Burete de Fag
si necesita la fructificare la o temperatura
de 10°C – 16°C.

Pleurotus Florida este o ciuperca de


cultura de culoare crem, cu un regim termic
termofil, necesitand o temperatura la
fructificare de 20°C –23°C. Este foarte
apreciata atat de cultivatori, datorita
costurilor energetice scazute, cat si de
consumatori, pentru aroma placuta.

Pleurotus HK 35, este un hibrid de inalta


calitate, obtinut de vecinii nostrii
maghiari, care a reusit sa se impuna in
Romania in detrimentul altor hibrizi
performanti creati de cercetatori romani.
HK 35 are palaria de culoare crem deschis
si prezinta avantajul ca se comporta foarte
bine atat la temperaturi scazute 10°C –
12°C, cat si ridicate 22°C –24°C, nefiind
pretentioasa din acest punct de vedere.
Noi in special, am obtinut un procent record
la 100 kg compost, folosind si un substrat
deosebit (detalii prezentate pe CD).
La care venim in sprijinul dvs. pentru a
evita unele greseli inerente oricarui
inceput , cat si pentru a va extinde, daca
aveti deja experienta, marindu-va profitul ,
printr-un randament ridicat , generat de
compostul insamantat oferit de noi.

Pleurotus Djamor este o specie de culoare


roz, foarte atragatoare atat prin nuanta
deosebita cat si prin aroma placuta care se
obtine in urma conservarii. In cultura emana
un miros puternic "de peste". Temperatura
ideala pentru fructificare este de 21°C –
22°C.
Aceasta ciuperca foarte apreciata peste tot,
se cultiva rar in Romania, reprezentand un
succes garantat prin facilitatea producerii
si calitatile culinare de lux ce o
reprezinta.

TABEL (orientativ)
TEMPERATURA SI UMIDITATEA NECESARE PENTRU CULTIVAREA
CIUPERCILOR PLEUROTUS
PERIOADA UMIDITATE TEMPERATURA TIMP
(%) (C°) (ZILE)
Incubare - cresterea miceliului. 80 - 90 20 - 24 15 - 30
Aparitia primordiilor 80 14 - 18 10 - 20
Fructificare 85 - 90 15 - 20 28 - 42

Ofera-le clientilor doua sortimente de ciuperci pe care nu le pot refuza!


Ciupercile Champignon Ciupercile Pleurotus

- cultura acestora nu necesita suprafete - pot fi cultivate si in spatii cu izolare


mari de teren agricol pentru ca permit termica mai mica, fiind rezistente la
etajarea culturii pe rafturi; de exemplu, la o variatii termice diurne de +10-12 grade
Celsius;
suprafata utila de 106 mp, suprafata
- sunt rezistente la inghet, putand suporta
cultivata este de 200 mp;
pana la -20 de grade Celsius;
- pot fi consumate in stare cruda fara sa
- pot fi cultivate in regim termic de 10-30
produca probleme de digestie;
grade Celsius sezonier si intensiv;
- sunt foarte sarace in grasimi si nu contin
- sunt rezistente la atacul diferitelor boli
colesterol, insa contin multe fibre;
criptogamice si nu necesita aplicarea de
- substratul uzat are o structura afanata si o
tratamente cu pesticide, deci cheltuielile
buna capacitate de retinere a apei. Este bogat
sunt mai reduse;
in materie organica, lucru care il
- volumul de manopera exprimat prin
recomanda ca un foarte bun fertilizator
productivitate este mic, respectiv 4-5 t
pentru diverse tipuri de soluri.
ciuperci/om la cultura clasica.

Iata ce poti gasi in colectia Cultivarea Ciupercilor:


Afacerea la cheie Cultivarea Afacerea la cheie Cultivarea
Ciupercilor Champignon Ciupercilor Pleurotus

- Avantaje ale culturii ciupercilor Pleurotus


- Importanta si avantajele cultivarii
- Tehnologia de cultura a ciupercilor
ciupercilor
Pleurotus
- De vorba cu un cultivator de ciuperci
- Spatii pentru cultura ciupercilor Pleurotus
Champignon
- Bolile si daunatorii ciupercilor Pleurotus,
- Tehnologia de cultura a ciupercilor
masuri de prevenire si combatere
Champignon
- Planul afacerii – planul operational,
- Bolile si daunatorii care produc pagube
financiar si de marketing
in cultura ciupercilor „Champignon“
- Managementul afacerii - Conditiile reusitei
- Planul afacerii
in afaceri
- Planificarea de marketing
- Legislatia specifica afacerilor cu ciuperci
- Planificarea productiei
- Legislatia specifica afacerilor cu ciuperci

Lucrarile "Cultivarea ciupercilor Champignon" si "Cultivarea ciupercilor Pleurotus"


contin informatii 100% verificate in practica. Partea tehnologica a acestora este scrisa
SPECIAL PENTRU A-TI INDRUMA PASII, de specialisti de marca in cultivarea
ciupercilor, precum dr. biolog Nicolae Mateescu si dr. biolog Valentin Zagrean.

Lasa-te purtat intr-o incursiune in lumea cultivarii ciupercilor si convinge-te pe deplin de


avantajele unei asemenea afaceri!
CONSTRUCŢII de CIUPERCĂRII pentru AGARICUS
BISPORUS
Pagini realizate de dr. N. MATEESCU

Umiditatea relativă a aerului din spaţiul de cultură se va asigura prin stropirea periodică
cu apă a pardoselii, a pereţilor laterali şi a straturilor de cultură.
Pentru asigurarea apei necesare atât menţinerii umidităţii relative, cit şi pulverizării
straturilor de cultură, este bine dacă se poate asigura şi sursa de apă de la conductă.
În cazul culturilor executate în perioada rece din an, apa va trebui să fie condiţionată
termic la temperatura de 15-16°C.
În aceste trei tipuri de localuri pentru cultura sezonieră a ciupercilor, printr-o folosire cât
mai eficientă, se vor putea executa 2-3 cicluri de cultură (cu excepţia perioadei 15 iunie-1
septembrie), care vor însuma anual o suprafaţă de 230-345 m2 în cazul folosirii
biloanelor şi 200-300 m2 în cazul folosirii straturilor plane (suprafaţa de cultură la un
ciclu este de 115 m2 în cazul biloanelor şi 100 m2 la straturile plane).
Producţia de ciuperci va fi de 6-8 Kg/m2/ciclu, ceea ce va putea depăşi 2 000 Kg anual.

Localul cu folosinţă mixtă pentru cultura gospodărească a ciupercilor


Această categorie de spatii de cultură înglobează răsadniţele îngropate cu două pante (fig.
5), serele înmulţitor (fig. 6) şi serele bloc.
În cursul unui an aceste spatii pot fi folosite în perioada de toamnă pentru cultura
ciupercilor, iar în perioada de primăvară pentru alte culturi legumicole.
Pentru cultura ciupercilor fără consum energetic, localurile sânt utilizate în perioada de
toamnă, respectiv 10 septembrie-10 decembrie, când, datorită temperaturilor exterioare
ridicate de la începutul acestei perioade, nu mai este necesar nici un consum energetic în
vederea realizării temperaturii optime de incubare de 24°C.
La toate aceste tipuri de spatii de cultură, pentru izolarea termică, acoperişul va trebui să
fie protejat sau humificat, adică stropit prin interior cu 2-3 straturi de humă, pentru a
reduce accesul radiaţiilor solare.
O izolare termică mai complexă a spaţiului şi respectiv a acoperişului care preîntâmpină
şi formarea condensului se realizează prin dispunerea la exterior a unui strat de coceni,
paie, trestie, acoperite cu folie de polietilenă sau carton asfaltat.
Izolarea termică şi prevenirea radiaţiei directe asupra straturilor de cultură se execută şi la
conductele de încălzire, care se vor proteja lateral cu paravane deflectoare.
În aceste spatii, cultura ciupercilor va putea fi executată atât pe biloane (varianta 1) sau
straturi plane (varianta 2), dispuse pe sol sau pe stelaj.

O metodă relativ nouă de aşezare a compostului în spaţiul de cultură o constituie sacii de


polietilenă, cu capacitatea de 15-20 Kg compost la un sac.

În cazul când cultura se execută direct pe sol, în saci din polietilenă sau straturi plane
pentru preîntâmpinarea acumulării de nematozi (viermii substratului), consideraţi ca
dăunătorii cei mai agresivi ai ciupercilor, se procedează fie la amplasarea straturilor
(biloane sau straturi plane) pe folii de polietilenă dispuse la suprafaţa solului, fie la
executarea dezinfectării solului după fiecare ciclu de cultură cu dazomet granule,
aplicând 70 g/m2 la suprafaţă şi apoi se încorporează în sol.
Temperatura minimă de aplicare a acestui nematocid este de 10°C, iar cea optimă de
25°C, ceea ce recomandă ca tratamentul să se facă la începutul verii, respectiv în perioada
lunii iunie.
Produsul are o acţiune de 2 luni, după care se poate executa cultura de ciuperci.
Desfăşurarea culturii sezoniere a ciupercilor în spaţiile menţionate este redată în tabel.
După ce s-au prezentat diferite spaţii cu posibilitatea executării suprafeţei de cultură de
50-100 m2/ciclu, se prezintă, pentru cazul unor familii mai numeroase sau al unor
asocieri de cultivatori, şi un alt spaţiu amenajat pentru cultura sezonieră a ciupercilor în
care se va putea executa o suprafaţă mai mare, respectiv de 255 m2/ciclu şi 765 m2 anual
(fig. 7).
Localul cu o suprafaţă de cultură de 255 m2 şi anuală cu posibilitatea executării de 3
cicluri de cultură pe an, care vor însuma o suprafaţă de cultură de 765 m2, reprezintă o
construcţie îngropată (60%) cu dimensiunile interioare de 6 m lăţime, 30 m lungime şi
2,5 m înălţime.
Pereţii sânt construiţi din cărămidă presată de 25 cm grosime, cu o fundaţie din beton
ciclopian (bolovăniş) de 50 cm.
La ambele capete, localul are câte o cameră-tampon cu suprafaţa de 12 m2, iar la mijloc o
sală de cultură cu suprafaţa de 156 m2 şi un volum de 390 m3 (fig. 8).
Acoperişul cu pantă dublă de 11° este confecţionat din plăci PFL fixate pe ferme de lemn
CR, peste care se aplică două rânduri de carton asfaltat şi se bituminează.
La realizarea izolării termice a acestui local, contribuţia cea mai mare o aduce perna de
aer dintre plafon şi acoperiş şi existenţa unui strat de 30-40 cm rumeguş dezinfectat, ca o
măsură utilă pentru prevenirea mucegăirii, cu o soluţie de sulfat de cupru 3%, peste care
se toarnă lapte de ipsos în grosime de 2-3 cm.
Plafonul localului se execută din plăci PFL cu rosturi de dilataţie, între ele aplicându-se
în interior un rând de carton asfaltat (fig. 9).
Pereţii subterani sânt dubli, la interior construiţi din cărămidă aparentă, iar la exterior au
un strat hidroizolant, executat dintr-un rând de carton aşezat între două straturi de bitum
şi protejat cu o zidărie de 12,5 cm.
Izolarea termică a pereţilor aerieni se asigură printr-un taluz de pământ cu o pantă de 45°.
Pardoseala localului se execută din cărămidă (pardoseală caldă), iar în lipsa acesteia din
beton cu o dublă înclinaţie de 1% pentru a uşura curăţarea după fiecare ciclu de cultură.
Accesul în local se face prin cele două uşi laterale, din care una va servi numai pentru
introducerea compostului, iar cealaltă pentru evacuare, in aşa fel încât compostul uzat să
nu vină în atingere cu cel proaspăt pregătit.
Aerisirea liberă se asigură prin tuburi de ventilaţie cu dimensiunile 50/50 cm amplasate
lateral şi intercalat, din 4 în 4 m.
Suprafaţa totală a tuburilor de ventilaţie este corespunzătoare, de 2,5 m2, şi reprezintă
singura parte din suprafaţa exterioară a localului neizolată termic.
Tuburile de ventilaţie vor ti prevăzute cu şiber în interior, iar la exterior protejate cu
ţesătură metalică (sită deasă), pentru a preîntâmpina accesul diferitelor insecte în spaţiul
de cultură.
Încălzirea spaţiului de cultură este asigurată prin două sobe cu cotlon, amplasate în
camerele-tampon din extremităţi.
De la fiecare sobă porneşte spre centrul localului câte un cotlon, cu lungimea de 12,5 m,
secţiunea de 50 cm şi diametrul canalului fum de 25 cm.
În centrul localului cele două cotloane se unesc intr-un coş dublu de evacuare a fumului,
a cărui lungime va fi de cel puţin 4 m.
La construirea atât a cotloanelor, cât şi a coşului de fum va trebui să se prevină
eliminarea oricât de uşoară a fumului în spaţiul de cultură.
Pentru a preîntâmpina radiaţia directă a căldurii asupra straturilor, de o parte şi de alta a
cotlonului se vor plasa paravane deflectoare, mobile, confecţionate din plăci PFL, ca şi în
cazurile de protecţie termică a straturilor de cultură menţionate anterior.
În acest tip de local, cultura ciupercilor se poate executa pe sol şi pe stelajul metalic sau
din beton, cu un parapet realizând o suprafaţă de cultură de 255 m2/ciclu, astfel:

• în local există 6 rânduri de stelaje cu un parapet la înălţimea de 70 cm, lăţimea de


60 cm şi lungimea de 25 m
• aşezarea compostului se face sub formă de biloane cu baza mare de 50 cm,
înălţimea 30 şi baza mică 25 cm (un metru din acest tip de bidon asigură o
suprafaţă de 0,85 m2 cultură)

Faţă de aceasta, situaţia este următoarea:

• 6 rânduri stelaje x 25 m = 150 m stelaj


• 150 m x 2 amplasări, pe sol şi parapet = 300 m biloane
• 300 m biloane x 0,85 m2/m = 255 m2 suprafaţă cultură/ciclu
• 255 m2 x 3 cicluri/an = 765 m2 suprafaţă cultură anual

Producţia de ciuperci va fi în acest caz:

• 255 m2 x 6-8 Kg/m2 = 1530 - 2040 Kg la un ciclu


• 765 m2 x 6-8 Kg/m2 = 4590 - 6120 Kg la 3 cicluri pe an.

În cazul folosirii aşezării compostului în saci de polietilenă cu diametrul de 30 cm şi


suprafaţa de cultură de 706 cm2 (14 saci/m2), suprafaţa totală de cultură care se va
realiza va fi mai redusă cu 75 m2, comparativ cu cea rezultată prin folosirea biloanelor,
astfel:

• 6 rânduri de stelaje x 25 m = 150 m stelaj


• 150 m x 0,6 m lăţime = 90 m2/nivel suprafaţă utilă
• 90 m2/nivel x 2 niveluri.= 180 m2 suprafaţă utilă
• 180 m2 x 14 saci/m2 2 520 saci pentru toată ciupercăria
• 2520 saci x 706 cm2 = 178 m2 suprafaţă de cultură, comparativ cu 255 m2
suprafaţă cultură la biloane

Cunoscând faptul că producţia de ciuperci este în raport direct cu cantitatea de compost,


situaţia se prezintă, în funcţie de aşezarea compostului, astfel:
• biloanele asigură 255 m2 x 80 Kg/m2 - necesită 20,4 t compost
• sacii asigură 178 m2 (2520 saci x 20 Kg /sac) - necesită 25,2t compost

Producţia de ciuperci va fi mai crescută cu peste 20% în cazul folosirii culturii în saci din
polietilenă şi va compensa pierderea de suprafaţă de 75 m2.
Rămâne ca, în funcţie de situaţie, cultivatorul să aleagă metoda adecvată de aşezare a
substratului.
Printr-o bună organizare privind asigurarea unui spaţiu corespunzător pentru cultura
sezonieră a ciupercilor şi în special schimbarea la timp a ciclurilor, se pot realiza cantităţi
apreciabile de ciuperci, contribuind astfel prin autoaprovizionare atât la alimentaţia
familiei, cât şi la realizarea unui venit suplimentar.

Cum se cultivă ciupercile AGARICUS BISPORUS


Tehnologia de cultură.
După ce am cunoscut spaţiile cu folosinţă mixtă sau special amenajate, cu suprafaţă
redusă sau mai extinsă, in care se pot cultiva ciupercile Agaricus Bisporus în sistem
sezonier gospodăresc, prezentăm acum tehnologia de cultură a acestor ciuperci.
Ciupercile sânt vegetale cu totul particulare.
Aparatul lor vegetativ, denumit miceliu, format din hife cu pereţi segmentaţi în celule,
trece de cele mai multe ori neobservat, fiind puternic răspândit sau împăienjenit în
substratul nutritiv de cultură.
Ciupercile sânt plante fără clorofilă, neputând face asimilaţie clorofiliană, iar in ceea ce
priveşte nutriţia sânt saprofite, întrucât trăiesc pe substanţe organice lipsite de viaţă,
cultura lor fiind prin excelenţă o cultură dirijată.
În condiţii de cultură, ciupercile se înmulţesc prin miceliu produs în condiţii sterile de
laborator, din tulpini (soiuri) selecţionate.
Producţia de ciuperci se măreşte de la an la an atât prin creşterea numărului de ţări
cultivatoare (peste 80 de ţări), cât şi prin creşterea randamentului de ciuperci exprimat în
Kg/mp.
În anul 1985 în S.U.A. producţia de ciuperci (270 000 t) a fost de 5,4 ori mai mare ca în
anul 1960 si dubla fata de anul 1974.
In culturile intensive industriale, randamentul de ciuperci în Kg/mp obţinut anual in
ciupercării a crescut în Olanda de la 12 Kg in anul 1955 la 22 Kg în 1961 si 69 Kg in
1975.

Valoarea nutritiva.
Ciupercile de cultura Agaricus Bisporus, cu pălăria alba, crem sau bruna, conţin 4-5%
proteine (în funcţie de tulpina), hidraţi de carbon, vitamine si substanţe minerale.
În structura proteinei ciupercii Agaricus Bisporus sânt prezenţi 10 aminoacizi esenţiali,
care se găsesc in cazeina laptelui, albumina oului, gliadina grâului, fapt care a făcut
posibil ca ciupercile sa fie socotite ca un aliment valoros.
Hidraţii de carbon (maltoza, glucoza, trehaloza) se găsesc în proporţie de 0,9-1,4% în
ciupercile proaspete.
Glucidele din ciuperci sânt formate din glicogen, asemănător cu cel din carnea animala si
care, fapt caracteristic, în regnul vegetal se găseşte numai la ciuperci.
În ceea ce priveşte vitaminele, ciupercile sânt izvoare de vitamine din complexul A, B, C,
precum si vitamina D, care de altfel nu se mai gaseste în nici o alta planta, fiind specifica
pentru carnea de peste, de unde pe drept cuvânt ciupercile s-au numit carne vegetala.
Cultura ciupercilor necesita executarea următoarelor etape tehnologice: pregătirea
substratului nutritiv, formarea straturilor de cultura, însămânţarea, acoperirea straturilor,
recoltarea ciupercilor, evacuarea substratului uzat si pregătirea spaţiului de cultura pentru
un nou ciclu.

Pregătirea substratului nutritiv.


Ca substrat nutritiv se poate folosi fie substrat cu gunoi de cal denumit substrat clasic, fie
substrat sintetic care nu mai înglobează gunoi de cal.
Pregătirea substratului nutritiv se executa sub un şopron cu pardoseala din beton si
posibilităţi de colectare si reciclare a mustului scurs din platforma de compost.
Pierderea mustului din compost constituie o greşeala care va trebui sa fie evitata.

Substratul cu gunoi de cal.


În acest caz, gunoiul de grajd (de cal) folosit pentru cultura ciupercilor va trebui sa,
îndeplinească următoarele condiţii: să conţină 25-30% fecale si 70-75% paie de grâu
îmbibate cu urina de grajd; sa nu fie mucegăit si sa nu fie intrat în fermentaţie (nu mai
vechi de 7-10 zile).
Colectarea gunoiului pentru culturile de toamna se face în lunile iulie si august, se usucă
si apoi se păstrează ferit de ploi.
Gunoiul si paiele de grâu se aşează pe platforme de fermentare formate din 8-9 straturi
succesive cu grosimea de 40 cm, care eşalonat se vor uda la suprasaturaţie si apoi se va
presa fiecare strat până va scădea la grosimea de 20 cm, în aşa fel ca la terminare
platforma de compost sa prezinte înălţimea de 1,60 - 1,80 m (8-9 straturi udate si presate
de câte 20 cm fiecare).
Nu trebuie neglijat faptul ca pentru realizarea unei fermentări desfăşurate în condiţii
normale nu se folosesc platforme cu dimensiuni mai mici de 2 m lungime x 1,7 m
înălţime x 1,5 m lăţime, respectiv 5,1 m3, sau cca 2 t compost.
În vederea executării culturii ciupercilor în pivniţe, răsadniţe si sera înmulţitor, unde s-a
prevăzut executarea unei suprafeţe de 50 m2/ciclu, dimensiunile platformei de compost la
preînmuiere vor fi 3 m lungime x 2 m lăţime x 1,7 m înălţime, totalizând 5 t compost
necesar pentru realizarea suprafeţei menţionate de cultură.
Pentru localurile special amenajate (tipurile 1, 2, 3), dimensiunile platformei de compost
la aşezare vor fi 6 m lungime x 2 m lăţime x 1,7 m înălţime, totalizând cca 10 t compost.
Pentru localul semiîngropat cu suprafaţa de 250 m2/ciclu se vor pregăti doua platforme
cu lungimea de 6 m si o platforma cu lungimea de 3 m pentru a totaliza 25 t compost.
După aşezarea gunoiului si paielor de grâu în straturi succesive în platforma, încep
preînmuierea si compostarea anaeroba, care durează 8-10 zile.
În cursul acestei perioade, de regula la jumătatea ei, se executa omogenizarea; după aceea
compostul, la care s-a completat umiditatea, daca este cazul, se aşează tot tasat în
platforma refăcuta.
Compostarea aeroba începe după 10 zile de preînmuiere a compostului, când paiele s-au
brunificat si s-au îmbibat cu urina. În aceasta perioada începe sa se simtă un uşor miros
de amoniac: De data aceasta, platforma la compostare se aşează cât mai afânat, cu lăţimea
de 1,7 m x 1,7 m înălţime si 6 m lungime, pe o suprafaţă de regula din beton sau
cărămidă dezinfectate în prealabil cu sulfat de cupru 2%.

În timpul compostării aerobe se executa 4-5 întoarceri ale masei de compost, la intervale
de 3-5 zile, în cursul cărora se face aerisirea compostului, se completează umiditatea si se
adaugă amendamente si îngrăşăminte organo-minerale: ipsos 20-25 Kg/t, superfosfat 5-6
Kg/t; azotat de amoniu 3-4 Kg/t si urina de grajd 80-100 I/t.
Ipsosul se adaugă eşalonat în timpul întoarcerilor, iar celelalte la aşezare. Întoarcerile 2, 3
si 4 se executa după cum se indica în tabelul 1.
În timpul întoarcerilor compostului se va tine seama ca marginile platformei vechi sa fie
introduse în mijlocul platformei noi, iar compostul din interior sa fie aşezat în afara.
La fiecare întoarcere, compostul cu temperatura de peste 80-65°C se vântura puternic cu
furca, se completează umiditatea si se adaugă amendamente si îngrăşăminte organo-
minerale.
Daca temperatura este sub 60°C, înseamnă ca avem o compostare necorespunzătoare
(compost îngheţat, tasat, uscat sau prea umed).
Durata compostării aerobe este de 18-20 zile, care, însumata cu compostarea anaeroba,
respectiv preînmuierea, va totaliza cca 30 de zile necesare de pregătire a compostului
pentru culturile sezoniere.
La sfârşitul perioadei de compostare compostul nu trebuie sa fie mucegăit, strâns în mâna
sa nu lase sa se scurgă picătură de apa, ci numai sa umezească mâna (umiditatea 62-
65%), paiele sa se rupă uşor, sa nu prezinte miros de amoniac, culoarea sa fie bruna-
negricioasa, iar reacţia neutra sau slab alcalina (pH = 7-7,5).

Compost sintetic fără gunoi de cal.


Acest substrat pentru cultura ciupercilor se foloseşte când nu dispunem de gunoi de cal,
ci numai de paie de grâu sau orez si gunoi de pasări pe suport solid.
Reţeta de pregătire a compostului sintetic este: 1 000 Kg paie de grâu, 400 Kg gunoi de
pasări pe suport solid din coji de floarea-soarelui sau de paie, 200 Kg germeni de malţ de
la fabricile de bere, 60 Kg ipsos si 20 Kg uree tehnica.
Pregătirea compostului sintetic se executa prin aceleaşi metode tehnologice.
Preînmuierea se desfăşoară în 12-14 zile, cu omogenizare la mijlocul perioadei, după
care urmează compostarea aeroba, în timpul căreia se executa 4-5 întoarceri la intervale
de 4-5 zile.
În faza de preînmuiere se va adaugă ureea, iar la fermentarea aeroba, germenii de malţ si
ipsosul (tabelul 2).

Pasteurizarea naturală se aplică la compostul pentru ciuperci, pregătit pentru cultura


sezonieră, după aplicarea a 4 întoarceri.
Metoda se referă la crearea posibilităţilor de dezvoltare şi la exteriorul platformei de
compost a temperaturii mai ridicate de 55°C, pe o perioadă mai mare. ca 48 de ore, în
vederea distrugerii dăunătorilor aflaţi în suprafaţa platformei.

TABELUL 2: PREGĂTIREA COMPOSTULUI PENTRU CIUPERCI (FLUXUL


TEHNOLOGIC) PENTRU CULTURILE SEZONIERE
• Aprovizionarea cu materii prime şi materiale pentru compost: clasic - A; sintetic -
0
• Transportul pe o platformă betonată acoperită
• Aşezarea in straturi succesive udate şi presate în platforma de preînmuiere -
compostare anaerobă
• Udarea la suprasaturaţie şi recircularea mustului scurs
• La 4-6 zile Omogenizarea compostului aşezat in platforma de preînmuiere
• Tasarea şi completarea umidităţii compostului la compostarea anaerobă
• După 5-7 zile Aşezarea in platforma de compostare aerobă
• După 3-5 zile
• Întorsul I
• Întorsul II
• Întorsul III
• Întorsul IV
• Dacă situaţia o cere - şi întorsul V
• Pasteurizarea naturală
• După 2-3 zile Proba de calitate
• Introducerea compostului şi aşezarea în spaţiul de cultură
• După 2-3 zile Însămânţarea

A - 80 Kg compost/m2 ____________ 0 - 70 Kg compost/m2


necesită pentru pregătire următoarele componente/m2:

• gunoi de cal 60 Kg
• paie de grâu 10 Kg
• ipsos 2 Kg
• superfosfat simplu concentrat 0,6 Kg
• sulfat de amoniu simplu concentrat, sau azotat de amoniu 0,6 Kg
• uree tehnică 0,24 Kg
• paie de griu-orez 25 Kg
• gunoi de păsări pe suport solid 10 Kg
• germeni de malţ 5 Kg
• ipsos 1,5 Kg
• uree tehnică 0,5 Kg

În acest sens, la întorsul 4, în platforma de compost se deschid, la intervale de 1 - 1,5 m,


canale verticale, cu ajutorul unor burlane cu diametrul de 50-60 cm, care, pe măsură ce
platforma se finisează, se vor scoate.
La terminare, platforma cu canalele de aer astfel create se va acoperi cu o folie din
polietilenă, în care se vor lăsa libere suprafeţele exterioare corespunzătoare canalelor de
aerisire, în aşa fel încât circulaţia aerului în compost să nu fie stânjenită.
Se va urmări ca la suprafaţa stratului de compost, sub folia de polietilenă, să se asigure
temperatura de 57-60°C pentru realizarea pasteurizării naturale, prin care dăunătorii aflaţi
la suprafaţa platformei sânt distruşi.
Pasteurizarea naturală a compostului este mai eficace în perioada când temperatura
mediului exterior este mai ridicată de 15°C, deci nu va putea fi aplicată în perioada rece a
anului.
Schematic pregătirea compostului pentru ciuperci se prezintă conform tabelului 2.

Probe de calitate
După compostarea aerobă şi pasteurizarea naturală, compostul pregătit prezintă:

• reacţia chimică pH = 7,2 - 7,5


• umiditatea 62 - 65%
• culoarea - cafenie, nu brună negricioasă
• să fie elastic - bulgărele format în mână să se desfacă prin scuturare
• paiele să se rupă cu uşurinţă
• mirosul de amoniac să nu fie prezent, eventual un miros plăcut
• zona de actinomicete (bordură cenuşie la marginea platformei)

Introducerea compostului pregătit şi formarea straturilor de cultură.


În spaţiul de cultură pregătit şi dezinfectat în prealabil, compostul, transformat în
substratul nutritiv, se introduce cu targa, roaba sau coşuri de nuiele, dezinfectate cu o
soluţie de sulfat de cupru 2% sau formalină 1%.
În această etapă, igiena prezintă o importantă deosebită.
Pentru cultura sezonieră gospodărească, aşezarea substratului nutritiv se poate face în
vederea realizării unei suprafeţe sporite sub formă de biloane sau, în condiţie în care
introducerea şi evacuarea prezintă probleme (pivniţe adânci cu intrări indirecte etc.), în
saci din polietilenă.

Aşezarea sub formă de biloane.


Bilonul reprezintă forma tradiţională de aşezare a substratului nutritiv pentru ciuperci,
datorită faptului că după o suprafaţă utilă de 0,55 - 0,60 m2 se asigură o suprafaţă de
cultură de 0,80 - 0,90 m2.
Biloanele cu baza mare de 45-55 cm, înălţimea de 30 cm şi coama de 15-20 cm se
execută cu ajutorul unor tipare din lemn cu sau fără fund (fig. 1), geluite sau căptuşite cu
tablă la interior, pentru a uşura ieşirea substratului presat.
Substratul nutritiv se aşează în tipare şi apoi se tasează în două-trei reprize până la
umplerea completă a tiparului şi prin ridicarea acestuia, în cazul tiparelor fără fund, sau
prin răsturnare se eliberează bilonul.
În cazul aşezării biloanelor pe stelaje, în spaţiile de cultură menţionate se procedează mai
întâi la răsturnarea bilonului pe o planşetă de lemn şi apoi prin ridicarea planşetei, la
nivelul stelajului, se face transferul bilonului pe parapetul stelajului.
Această metodă este folosită în mod exclusiv in cazul culturii pe stelaje cu mai multe
parapete, când nu sânt posibile nici ridicarea, nici răsturnarea tiparului de lemn cu
substrat.
Substratul presat sub formă de bilon va trebui să fie cât mai compact, fără spaţii în
structura sa, cu suprafeţe netede; paiele lungi se vor smulge şi eventualele găuri se vor
umple cu substrat care se va presa.
În cazul formării şirurilor de biloane, spatiile dintre biloane se vor umple prin tasare cu
substrat in aşa fel încât şirul de biloane să prezinte continuitate.
Capetele şirurilor de biloane se taluzează prin ruperea si presarea substratului, devenind
astfel suprafeţe de cultură.

Aşezarea substratului nutritiv in saci din polietilenă.


Se folosesc saci cu lăţimea de 40-60 cm, lungimea de 50-70 cm şi grosimea foliei de
polietilenă de 0,05 - 0,1 mm.
Fiecare sac va trebui să conţină 15-20 Kg substrat, iar înălţimea substratului aşezat în saci
va fi de 25-30 cm (fig. 2).
După umplere, în timpul transportului, sacii se vor închide, pentru ca substratul să fie
ferit de infestare cu boli şi dăunători.
O dată depuşi la locul de cultură, sacii din polietilenă vor fi rulaţi până la nivelul
substratului nutritiv.

Însămânţarea miceliului se execută numai după ce în substratul nutritiv temperatura a


scăzut sub 30°C, folosindu-se miceliu produs pe suport granulat în laboratoarele
specializate.
Însămânţarea se face în cuiburi la adâncimea de 2-3 cm, in cazul culturii pe biloane şi
prin amestecarea cu substratul, în cazul sacilor sau al straturilor plane.
La un metru liniar de biloane se deschid 23 de cuiburi dispuse câte 9 pe pantele bilonului
şi 5 pe coama sa.
Miceliul se procură de la următoarele staţii de miceliu: AE Sere Arad, SCPL Işalniţa-
Craiova CAP-Stoicăneşti - judeţul Olt CAP-Bucov - judeţul Prahova IPIC-Făgăraş,
ICLF-Vidra, Ferma 6 Mogoşoaia (ICLF).
Pentru Bucureşti cultivatorii pot procura miceliu prin magazinul de seminţe Agrosem din
Calea Moşilor nr.300

După însămânţarea miceliului se procedează la presarea substratului şi la acoperirea cu


hârtie (ziare vechi).
Cantitatea de miceliu care se foloseşte la însămânţare este 0,7-1,0% faţă de greutatea
substratului nutritiv.
Astfel, pentru 1m liniar de bilon care cântăreşte cca 60 Kg substrat se vor folosi 600 g
miceliu sau câte 25-26 g pentru fiecare cuib.
În cazul folosirii sacilor polietilenă, umpluţi cu câte 20 substrat, se vor încorpora 200 g
miceliu, prin amestecare, pentru care sac.
După însămânţare, temperatura în spaţiul de cultură va trebui sa menţinută la 18-24°C, iar
umiditatea relativă la 80-85%.
Culturile amplasate in perioada de toamnă sânt favorizate din acest punct vedere prin
faptul că nu mai necesită nici un consum energetic.
O importantă lucrare de cultură din această perioadă este pulverizarea periodică a culturii
cu apă în aşa fel ca hârtia acoperitoare să fie menţinută în permanentă în stare jilavă.
Pentru prevenirea apariţiei mucegaiurilor, periodic la intervale 4-5 zile se aplică o
pulverizare prin stropire, cu o soluţie de formalină 1%, cu o pompă tip Kalimax.

Acoperirea straturilor.
După 15-20 de zile de la însămânţare stratul nutritiv din zona cuiburilor cu miceliu sau la
suprafaţa sacilor este împânzit cu o ţesătură deasă de filamente albicioase-cenuşii.
În această perioadă se execută acoperirea straturilor cu un amestec jilav în grosime de 3,0
- 3,5 cm aşezat uşor tasat.
În cazul folosirii culturii în saci din polietilenă, acoperirea se execută cât mai repede, de
obicei în primele 7 zile de la însămânţare.
Sânt folosite următoarele reţete de amestec de acoperire pentru bilioane:

• nisip 1p + pământ de ţelină 1p + praf cărbune 1p


• nisip 1p + pământ de ţelină 1p + turbă neagră 1p
• nisip 1p + pământ de ţelină 2p; pentru saci şi straturi plane (în afara reţetelor
pentru biloane)
• nisip 1p + turbă neagră 2p + turbă roşie 1p
• turbă neagră 3p + turbă roşie 1p

La toate reţetele se adaugă la volum 6-10% carbonat de calciu sau cretă furajeră.
Amestecul astfel rezultat va trebui să fie dezinfectat cu 5-10 zile înainte de utilizare,
folosind în acest scop formalina 1,5 - 2 l/m3 amestec sau, în funcţie de posibilităţi, vapori
sub presiune pentru realizarea temperaturii de 60° C timp de 6-8 ore.

Dispunerea amestecului de acoperire se face manual, după care numai la biloane se


pulverizează uşor cu apă si apoi se face o netezire cu o drişcă de lemn.
După acoperire, în spaţiul de cultură trebuie să se menţină temperatura de 18-20°C şi
umiditatea relativă de 85-90%.
Aerisirea va fi moderată, însă ceva mai accentuată decât in etapa precedentă.
Preventiv se aplică la intervale de 4-5 zile pulverizări uşoare (50-100 cm3/m2) cu o
soluţie de formalină 0,5% alternând cu stropiri numai cu apă, pentru a menţine în stare
jilavă amestecul de acoperire.
Stropirile uşoare ale straturilor de cultură se aplică numai în primele două săptămâni de la
acoperire, întrucât în cea de-a treia săptămână urmează să apară butonii ciupercilor şi
până când aceştia ajung la mărirea bobului de mazăre nu se mai aplică stropiri.
În cea de-a treia săptămână temperatura în spaţiul de cultură va trebui să fie scăzută la 16-
17'C, pentru a executa şocul termic care influenţează favorabil apariţia în masă a
butonilor de fructificare si prevesteşte începutul, în câteva zile, al recoltării (fig. 3 şi 4).

Recoltarea ciupercilor.
Prima recoltă de ciuperci are loc după o perioadă de 30-40 de zile de la însămânţare, în
funcţie de temperatura existentă în spaţiul de cultură în perioada de incubare si de
formare (după acoperire).
Cu cât temperatura va fi mai scăzută, cu atât perioada se va prelungi.
Ciupercile se recoltează numai prin răsucirea piciorului, înainte ca pălăria să se
desfacă.
În timpul perioadei de recoltare, care, de asemenea, în funcţie de temperatură, poate dura
45-60 zile, se pot executa cca 30 de recoltări, realizându-se producţii cuprinse între 6-8
Kg/m2.

În perioada de recoltare se aplică următoarele lucrări:


• astupatul locurilor de unde s-au recoltat ciuperci, folosind în acest sens un
amestec de acoperire proaspăt pregătit
• culesul ciupercilor bolnave (moi sau pătate), fig. 5
• menţinerea umidităţii straturilor prin pulverizarea cu apă după fiecare recoltare

În această direcţie, cantitatea de apă care se va administra va trebui să fie cu atât mai
mare cu cât pe suprafaţa straturilor vor exista mai mulţi butoni de fructificare.
Aerisirea în perioada de recoltare este cea mai activă, reprezentând in cazul când se
execută dirijat 6-7 m3 aer/oră/m2 suprafaţă de cultură.
În cazul tipurilor de spaţii descrise cu ventilaţie liberă va fi necesar ca în perioada de
recoltare toate suprafeţele de acces al aerului indicate să fie deschise, însă cu evitarea
producerii curenţilor puternici (mai mari de 0,2 m/s) de aer.
Menţinerea unei igiene cât mai riguroase constituie altă condiţie necesară pentru
realizarea unei culturi reuşite.

Evacuarea substratului uzat şi pregătirea pentru un nou ciclu


După cca 1,5-2 luni, cultura se consideră terminată, iar spaţiul va trebui să fie evacuat de
substratul uzat şi pregătit pentru un nou ciclu de cultură.
La evacuare, substratul uzat, care reprezintă cca 75-80% din substratul iniţial, nu trebuie
să vină în contact cu substratul proaspăt pregătit, sau cu amestecul, întrucât, constituie un
focar de infecţie cu dăunători specifici.
Substratul uzat constituie un foarte bun îngrăşământ natural pentru grădina de legume.
Pardoseala spaţiului de cultură se curăţă de resturile substratului uzat si se spală, după
care pe toate suprafeţele interioare se aplică dezinfectarea chimică prin pulverizarea unei
soluţii insectofungicide formată din: sulfat de cupru 3 Kg, lapte de var 10 I, formalină 2 I
şi 100 I apă.
Ulterior dezinfectarea termică prin gazarea fie cu dioxid de sulf 30 g/m3 încăpere, sau
vapori de aldehidă formică rezultaţi din fierberea a 20 cm3 formalină/m3 încăpere.
După aerisire, în spaţiul respectiv se va putea introduce substratul pentru un nou ciclu de
cultură.

Pleurotus ostreatus are palaria in forma de cochilie de scoica, de culori diferite, de la


violaceu la alb-brun. Lamele sunt decurente, anastomozate. Sporii sunt de culoare
violacee. Piciorul este alb, inserat lateral, scurt. Aparitia se face in buchete. Au miros si
gust placut.

- Pleurotus cornucopiae se mai numeste buretele cornet, prezinta palaria in forma de


cornet, de culoare galbena pana la brun-inchis. Lamele se prelungesc pana la baza
piciorului. Piciorul este alungit si puternic curbat. Aparitia se face in buchete. Ciupercile
au un miros dulceag tipic.
- In natura, Pleurotus cornucopiae apare pe esente lemnoase de la 15-20 mai pana la 15-
20 iulie.
Cultura pura s-a obtinut in Franta in 1977.
Capacitatea de crestere a miceliului secundar din cultura pura pe mediul malt-agar este
inferioara celei de Pleurotus ostreatus, si asemanatoare cu Pleurotus florida. Acest
miceliu se cultiva usor pe medii granulate formate din boabe de cereale.
Basidiofructele apar in buchete cu punct de insertie comun. Din faza de primordii,
basidiofructele ajung la maturitatea comerciala in 4-6 zile, respectiv in faza de cornet
inchis cu marginile plate.
Ciuperca prezinta pileusul de forma alungita. Formarea carpoforilor se produce in masa
in conditii de luminozitate de 18 ore, cu intensitatea de 600 lucsi, la o temperatura de 17-
20 �C si o umiditate relativa a aerului de 70-90%.
In unele conditii de cultura, in sere neumbrite stipesul se prezinta puternic alungit.
Ciuperca se cultiva pe substrat celulozic format din ciocalai de porumb zdrobiti 50-70%,
paie tocate 10-15%, rumegus de foioase 10-30% in amestec cu deseuri de bumbac sau
frunze de foioase 5-10%.
Substratul rezultat cu o umiditate de 60-70% este dezinfectat termic 24h la 60 �C, sau
4h la 80 �C.
Spre deosebire de celelalte specii cultivate de Pleurotus, Pleurotus cornucopiae nu este
sensibil la procese de fermentare eventual declansate in substratul celulozic.
Insamantarea miceliului granulat se face in proportie de 3% fata de substratul nutritiv
celulozic repartizat in saci din polietilena cu capac de 15-17 kg/sac sau in lazi mici de 10
kg, cu capac, tapetate cu folie din polietilena.
Impanzirea miceliului in substrat se desfasoara in 26 de zile la 14 �C, aparitia
primordiilor se produce fara soc termic, dupa care se indeparteaza folia de polietilena.
Recoltarea s-a efectuat la 30-35 zile de la insamantare, daca temperatura de incubare a
fost mai mare de 20 �C.
Pleurotus florida se numeste si buretele rosiatic. Prezinta palaria de culoare alba, bruna
sau crem. Lamele sunt putin decurente si nu sunt anastomozate. Sporii ciupercii sunt albi.
Piciorul este inserat lateral si destul de lung. Prezinta o structura mai fina decat Pleurotus
ostreatus.
Ciupercile Pleurotus florida sunt lipsite de velum si din aceasta cauza eliberarea sporilor
se face pe masura ce palaria se formeaza.
Marginea palariei este la inceput rulata si apoi se deruleaza pana devine dreapata,
marcand momentul maturitatii comerciale.

Pleurotus major-caju se mai numeste pastravul brun. Cresterea miceliului pe boabe este
identica cu tehnologia descrisa la Pleurotus cornucopiae.
Basidiofructele, la temperaturi mai mici de 20 �C, prezinta pileusul lamelor si textura
cornoasa. La temperaturi mai mari de 20 �C, dimensiunile pileusului cresc. Forma lui
este de cochilie de scoica, cu lamelele basidiale total decurente si stipesul dispus simetric
fata de pileus.
Perioada de formare a unui masidiofruct matur este de 6 zile. Prin depasirea maturitatii
culoarea bruna a basidiofructului vireaza in cenusiu.
Stipesul este alb, mai mic decat la alte specii de Pleurotus.
Retete de substrat pentru cultivarea Pleurotus major-caju:

- ciocalai 12%
- coceni porumb 40%
- vreji de soia 40%
- orz 8%

sau

- ciocalai 80%
- paie 12%
- orz boabe 8%

Perioada executarii culturii de Pleurotus

Sunt cultivate 4 specii de Pleurotus si anume : Pleurotus florida sau buretele rosiatic, care
fructifica la temperaturi de pana la 25 �C; Pleurotus ostreatus sau buretele vanat,
Pleurotus cornucopiae care fructifica la temperaturi asemanatoare cu Pleurotus florida si
Pleurotus major-caju, care fructifica in jurul valorii de 20 �C.

Pregatirea substratului nutritiv celulozic pentru cultura de Pleurotus

Substratul nutritiv celulozic pentru cultura buretilor are la baza materii prime, materii
auxiliare si amendamente.
Buretii sunt capabili de a utiliza celuloza in prezenta unor apreciabile cantitati de lignina,
fapt pentru care au primit si denumirea de ciuperci xilofage. Substratul nutritiv pentru
bureti nu va trebui sa fie un compost fermentat, ca in cazul culturii de Agaricus bisporus,
ci un material celulozic bogat in polizaharide si lignina, sarac in saruri minerale esentiale
(N, P, K).
Din experienta cultivatorilor amatori din tara noastra a rezultat ca s-au folosit cu bune
rezultate urmatoarele materiale:
- Materii prime: rumegus de foioase, talas de foioase si conifere, frunze de foioase,
scoarta de copaci, paie de grau, orez, ciocalai de porumb, coji de floarea soarelui, gunoi
de oi, gunoi de porc.
- Materii auxiliare: deseuri de hartie, tarate de grau, faina de porumb, boabe de orz,
deseuri de bumbac, in, canepa.
- Amendamente: varul pasta administrat de consistenta unei smantani, sau carbonat de
calciu (creta furajera)

Rumegusul indicat este cel de foioase (fag, stejar, plop), care in componenta viitorului
substrat nutritiv va trebui sa prezinte urmatoarele calitati:
- rumegusul cu dimensiuni mai mari da rezultate mai bune comparativ cu pulberea de
rumegus
- sa nu fie intrat in fermentatie, cu o culoare bruna sau neagra
- sa nu contina corpuri straine (sticla, fier, plastic)
Talasul indicat este de asemenea cel de foioase, cu urmatoarele caractere:
- sa fie de dimensiuni mici, ceea ce creeaza o buna omogenizare a substratului celulozic
- sa nu fie innegrit, cu inceput de fermentare
Rumegusul si talasul au un continut sarac in azot comparativ cu continutul ridicat in
hidrati de carbon reprezentati prin celuloza, hemiceluloza si lignina, care constituie hrana
de baza a ciupercilor Pleurotus.
S-au obtinut rezultate bune cand s-a folosit un substrat nutritiv obtinut din rumegus de
foioase.
Frunzele de foioase utilizate sunt cel mai adesea de stejar si fag.
Acestea trebuie sa fie stranse toamna si pe cat posibil sa nu fie umezite de apa provenita
din precipitatii, care favorizeaza dezvoltarea microorganismelor fermentative.
Daca frunzele se vor folosi dupa o perioada mai indelungata, vor trebui sa fie ferite de
ploi sau alte intemperii, depozitate fie in vrac, fie in saci de hartie sau panza. Aceleasi
conditii de depozitare sunt valabile si pentru rumegus si talas.
Scoarta de copaci a inceput sa fie folosita ca o buna materie prima pentru cultura
buretilor. Ea poate fi obtinuta in urma prelucrarii trunchiurilor in exploatatiile forestiere,
fiind considerate deseu sau materie prima secundara.
Comparativ cu paiele de grau, ciocalaii de porumb sau vrejurile de floarea soarelui si
soia, scoarta de copac contine atat substante proteice cat si hidrati de carbon in cantitati
sporite.
In scoarta de copaci s-a determinat ca hidratii de carbon ca xiloza, arabinoza, glucoza,
manoza si galactoza sunt prezente in cantitati insemnate fapt ce ridica valoarea nutritiva a
acestui material.
Paiele de grau sau orez se folosesc de asemenea pentru continutul lor de hidrati de
carbon, Sunt utilizate atat cele provenite din baloti, cat si cele tocate la dimensiuni de
pana la 10 mm.
Trebuie evitata tocarea prea fina a paielor, intrucat substratul care va rezulta va fi foarte
compactizat, cu o posibilitate redusa de ventilatie si retinere a apei, iar productia de
ciuperci va fi mai scazuta.
De regula, se folosesc la formarea substratului atat paie tocate, cat si paie netocate in
proportii egale.
Paiele netocate sunt indicate datorita faptului ca avand elasticitate favorizeaza formarea
unei structuri granulate a substratului nutritiv celulozic, factor de prim ordin in
declansarea fructificarii micveliului.
Ca si celelalte materii prime, paiele trebuie sa nu fie umezite, mucegaite sau intrate in
fermentatie.
Ciocalaii de porumb constituie materialul clasic pentru cultura buretilor. Pentru folosirea
ciocalailor de porumb la formarea substratului nutritiv, acestia vor trebui sa fie tocati in
prealabil la dimensiuni de 8-10 mm. Este indicat sa fie evitata tocarea la dimensiuni mai
mici de 2-3 mm deoarece ca si in cazul paielor, se creeaza conditii pentru formarea unui
substrat nutritiv foarte compact si fara o structura granulara.
Folosirea larga a ciocalailor de porumb are la baza si faptul ca pe langa hidrati de carbon
contine si proteine. Ciocalaii de porumb pot fi folositi singuri, precum si in amestec cu
paiele de porumb, rumegusul de foioase sau in amestec numai cu un material auxiliar,
respectiv boabele de orz. De starea fitosanitara a ciocalailor de porumb depinde in mare
masura calitatea viitorului substrat nutritiv.
Gunoiul de oi si de porc are o folosire ceva mai restransa in pregatirea substratului pentru
cultura buretilor. Este necesar in special pentru aportul de substante proteice.
Este indicat ca gunoiul de oi si de porc la folosire sa fie cat mai proaspat. In caz ca se
urmareste folosirea dupa o perioada mai indelungata se va proceda la uscarea si apoi la
macinarea lui.
Substratul nutritiv care contine gunoi de oi sau de porc va trebui sa fie dezinfectat termic
72 de ore la temperaturi de 60-65 �C, atat pentru distrugerea in totalitate a nematozilor,
cat si pentru eliminarea amoniacului, factor inhibitor al cresterii miceliului. De remarcat
este faptul ca amoniacul in substratul pentru bureti se evidentiaza numai in cazul in care
se foloseste gunoi de grajd.
Hartia se foloseste atat cea de ziar, cea din gospodarie cat si cea provenita din deseurile
de la tipografii. Nu necesita tocare in prealabil ci numai o buna omogenizare cu masa de
compost, dupa o imbibare in prealabil.
Hartia nu trebuie sa fie mucegaita, de aceea va trebui pastrata in conditii corespunzatoare.
Taratele de grau si faina de porumb sunt folosite in cantitati mici, 5-10%, pentru aportul
de substante proteice pe care il aduc.
Orzul sau ovazul boabe se foloseste ca atare sau macinat, omogenizat in masa de substrat
celulozic.
Se prefera orzul macinat intrucat atacul rozatoarelor se face mai putin simtit in acest caz.
Unii cultivatori considera orzul, ovazul, taratele sau malaiul drept un component
obligatoriu al substratului nutritiv pentru cultura buretilor, insa practica a dovedit ca pot fi
obtinute rezultate si fara aceste componente.
Deseurile de bumbac constituie de asemenea un component auxiliar al substratului
celulozic pentru ciuperci. Sunt bogate in hidrati de carbon, dintre care celuloza depaseste
80%. In 1980 studii efectuate de N. Mateescu, G. Ionita, I. Groza si Ana Badita au
demonstrat importanta surselor de azot organic in culturile de ciuperci, si recomandau
utilizarea fainurilor din seminte de bumbac si de soia, in proportie de 6-8 g/1 kg substrat
in cazul fainii de bumbac si 2-4‰ in cazul soiei. Sporurile de productie mentionate
au fost de 2,5-3 kg/m2
Amendamentele (varul sau creta furajera) sunt indispensabile oricarei retete de substrat
nutritiv pentru ciuperci. Amendamentele alcalinizeaza usor substratul si nu permite
instalarea mucegaiurilor, dintre care cel mai daunator este Trichoderma.
Trichoderma viride reprezinta o ciuperca celulolitica, care prefera o reactie mai acida a
substratului, cu pH-ul 4-6, fapt pentru care se administreaza calciu. In urma aplicarii
amendamentului de calciu, pH-ul va trebui sa fie slab, acid sau slab alcalin.
Anual productia de Pleurotus este diminuata din cauza atacului unor agenti patogeni cu
pana la 40%, dintre care 30% se datoreaza Trichoderma viride.
Contaminarea se produce de regula in timpul insamantarii cu miceliu infectat, sau din
pricina contaminarii anterioare a substratului.
Trichoderma viride poate fi controlata cu urmatoarele fungicide, arata F. Trandaf in
cercetari efectuate in anul 1989:

Benlate 0,1%
Bavistin 0,1%
Topsin M70 0,1%
Morestan 0,05%

Aceste fungicide, administrate o data cu umectarea substratului asigura protectia culturii


de Pleurotus pe toata perioada de incubare si productie, eliminandu-se astfel atat
sterilizarea termica a substratului, cat si necesitatea unor tratamente in perioada de
vegetatie. (F. Trandaf)
Daca nu se administreaza totusi fungicide substratului, acesta trebuie obligatoriu
pasteurizat. N. Mateescu propune mai multe metode de tratament termic:
- incalzirea substratului nutritiv umectat in prealabil si dispus intr-un recipient la o sursa
calorica, pana la atingerea valorii de 80 �C/4-5 ore, de 70 �C/36 ore sau 60 �C/48
ore.
- turnarea de apa fiarta peste amestecul de substrat si acoperirea lui cu folie.
- utilizarea unui generator de abur de joasa presiune
Se va evita supraincalzirea in oricare din cazurile prezentate, depasirea temperaturii de 80
�C conduce la sterilizarea substratului, ceea ce va favoriza aparitia mucegaiurilor. De
asemenea, supraincalzirea declanseaza procese de fermentatie in masa substratului.
Dupa tratament amestecul se va raci la 20-25 �C si abia apoi se va aseza in straturi si se
va inocula.
Foarte important: inainte de tratarea termica, amestecul omogenizat in prealabil este lasat
la inmuiere in bazine sau pe platforme, nu mai mult de 1-2 zile. (N. Mateescu)

Asezarea substratului in vederea inocularii cu miceliu

Tehnicile de cultura sunt in cazul folosirii amestecului de substrat:


1) asezarea substratului in saci de polietilena perforati, asezati ori direct pe pardoseala
incintei ori ridicati pe stelaje din beton. Mai pot fi asezati in lazi dispuse dupa cum
permite spatiul.
2) executarea de biloane cu baza mare, nu mai groase de 20 cm
3) trecerea substratutlui in ghivece sau in alte recipiente
4) executarea unor pereti, pe schelet metalic executat din profil metalic si plasa de sarma,
pe care se va aseza substratul. Aceasta tehnica permite o importanta economie de spatiu,
fiind indicata in cazul culturii intensive.

In cazul utilizarii esentelor lemnoase, se vor utiliza speciile: plop, mesteacan, salcie, tei,
mar. Cresterea si fructificare se prelungeste pe mai multi ani, cu un randament de 15-20%
in raport cu greutatea materialului lemnos. Lemnele utilizate sunt crengi cu diametrul mai
mare de 7 cm. Pentru asigurarea conditiilor de microclimat, N. Mateescu recomanda
executarea unor santuri drenate in care sa se aseze crengile inoculate si apoi sa se acopere
cu folie din polietilena (sau alt material izolant) si se va acoperi cu pamant. Spre
deosebire de amestecul celulozic unde raportul de inoculare era de 3%, aici raportul va fi
de 1-1,5% din greutatea substratului.
Inocularea se face in doua etape : o inoculare interna si o lata de suprafata. Pentru cea
interna, crengile se sectioneaza (rondele circulare sau pene scoase din trunchi), se
inoculeaza manual cu miceliu, apoi se reataseaza cu cuie sau sau sarma. Butucii astfel
inoculati se pun in sant in pozitie orizontala sau oblica, si se va proceda la insamantarea
de suprafata, prin depunerea de miceliu intre lemne si pe suprafata lor.
Peste trunchiurile astfel inoculate se vor depunde ramuri, crengi, coceni, etc, si apoi se va
acoperi santul. Aceasta lucrare se face in luna aprilie, si pe perioada verii se uda periodic,
pentru satisfacerea conditiilor de umiditate.
In septembrie butucii se scot din sant intr-un loc adapostit si umbros, si vor fi ingropati
10 cm in pamant, pe verticala. Pamantul din jurul lor se va uda saptamanal.
Recolta debuteaza la inceputul lui octombrie si se prelungeste pana la primele geruri.
Tehnologia se poate relua timp de 3-4 ani, utilizand aceleasi trunchiuri.

Miceliul - inocularea, incubarea, fructificarea

In anul 1905, americanul B. M. Duggar, la Departamentul de Agricultura al US, a


dezvoltat prima metoda de cultura in vitro pentru obtinerea de material inoculant in
vederea cultivarii ciupercilor comestibile. Tot atunci s-au obtinut si primele linii pure,
prin clonari si incrucisari.
Tehnologia este modernizata in anul 1933, de catre Sinden.
Miceliul pe support granulat a fost fabricat pentru prima data la noi in anul 1973, la ferma
Mogosoaia din ICLF-Vidra.
In functie de tehnologia de cultura aleasa, miceliul se poate amesteca direct cu substratul
care apoi se aseaza in straturi plane, sau se insamanteaza manual in cazul utilizarii
brichetelor, la capetele acestora, fie se presara manual stratificat, in cazul executarii unor
biloane.
Miceliul se va procura imediat inainte de inoculare, pentru a se evita degradarea lui sau
eventualele contaminari accidentale.
Doamna F. Trandaf mentioneaza printre contaminantii specifici ai miceliului speciile:
Ustilago, Tilletia, Penicillium, Aspergillus, Alternaria, Trichoderma, Neurospora, Mucor,
Rhizopus, Fusarium, Epicoccum.
Ca masuri de prevenire, dansa recomanda:
- achizitionarea de cereale sanatoase, din culturi neinfectate
- spalarea cerealelor si aplicarea unui tratament termic de 30 �C, pentru sensibilizarea
miceliului de Ustilago si Tilletia aflat in embrionul semintelor, si apoi trecerea la 50-52
�C, timp de 10 minute, pentru distrugerea acestora
- stabilirea unui raport echilibrat apa/boabe cereale (50-55%)
- prezenta unor filtre de aer in incinta de productie
- insamantarea sa se faca in conditii aseptice, la o hota cu flux laminar si respectarea
conditiilor stricte de igiena (Florica Trandaf)

Inocularea se face la temperaturi care tin de specia de Pleurotus utilizata, dar si de


temperatura folosita la dezinfectarea substratului. Daca s-au folosit temperaturi ridcate,
peste 70 �C, la inoculare va fi necesara o temperatura de 18-20 �C. Daca la
dezinfectare s-a folosit o temperatura mai scazuta, de 60 �C, la incubare se va respecta o
temperatura de 22-24 �C. In nici unul din cazuri nu se va depasi temperatura de 30 �C,
iar umiditatea relativa a aerului va fi de 80-85%.
Substratul nutritiv va fi impanzit de miceliu peste aproximativ doua saptamani, timp in
care se asigura o luminozitate de 40-60 lucsi (un tub neon de 45 W, amplasat din 2 in 2
m) timp de 8-12 ore pe zi daca spatiul este inchis. Nu este cazul in cazul serelor, cand se
va evita o lumina prea puternica, si se vor utiliza rogojini. De asemenea se va asigura o
ventilatie corespunzatoare si o temperatura optima, in functie de specie. Cand suprafata
stratului nutritiv este alba (datorita primordiilor), se taie folia de polietilena.
Sacii sau brichetele, precum si laditele, se aseaza suprapus. Inductia fructificarii se face
cu sau fara soc termic. Socul termic are loc la 15 zile de la insamantare si se face pentru
accelerarea declansarii recoltei. El consta in scaderea temperaturii cu 5 �C fata de
temperatura normala de incubare, timp de 10 zile. Unii cultivatori scad perioada la 2 zile,
cu scaderea temperaturii pana la 4-5 �C (in acest caz avem de a face cu un soc termic
accelerat). Socul termic se foloseste obligatoriu doar in cazul Pleurotus ostreatus, pentru
celelalte specii este facultativ.
Mentionam ca lumina nu este necesara cresterii miceliului, dar este indispensabila
fructificarii. Primele ciuperci cu maturitate comerciala apar la 30-35 zile de la
insamantare. Primul val se culege in decursul a 3-4 zile si reprezinta 7-14% din greutatea
initiala a substratului. Primul val poate reprezenta chiar 50% din totalul productiei. In
general, perioada recoltarii se desfasoara de-a lungul a 3-4 valuri, la intervale de 10-20
zile intre ele.
Pe perioada ultmelor valuri de recoltare, productia poate fi stimulata prin fragmentarea
brichetelor, ceea ce impulsioneaza oarecum fructificarea. (N. Mateescu)

Valoarea nutritiva, pastrare si comercializare

Ciupercile Pleurotus constituie o valoroasa sursa de proteine. In carpoforii ciupercii se


gaseste 5,8-7,5% substanta uscata, din care 4,8% substanta azotoasa, in structura careia
intra aminoacizii comparabili cu cei din oua.
Ciupericile Pleurotus au si efecte benefice asupra organismului, in urma cercetarilor
reiesind ca sunt indicate pentru scaderea colesterolului. (Shahdat Hossain, Michio
Hashimoto, Emran Kabir Choudhury, Nuhu Alam)
Alte efecte care se mentioneaza, in afara celui de control al nivelului de colesterol sunt
efectele antivirale, antibiotice, antitumorale si antiinflamatoare. De asemenea au fost
realizate preparate medicinale pe baza de extract de Pleurotus, care se comercializeaza de
catre firma "Fungi Perfecti".
Ciupercile Pleurotus se conserva foarte bine in stare proaspata, timp de 7-8 zile daca sunt
tinute in pungi de polietilena la temperatura de 2 �C.
Studii privitoare la mentinerea ciupercilor in stare proaspata au fost effectuate de
profesorii I. Burzo, N. Mateescu si I. Groza. Cercetarile au relevat faptul ca ciupercile se
pastreaza corespunzator timp de 3 zile la 0 �C, la umiditate relativa 85% si 1 zi la 18
�C, la umiditate relativa de 85%.