O metoda usoara de a cultiva acasa ciuperci pleurotus ostreatus

Categorie: Ciuperci
03 Noiembrie 2013

Bureti de fag (Pastravul de fag) - Pleurotus ostreatus, sunt

adesea considerati ca fiind ciupercile cele mai usor de cultivat. Puteti utiliza diferite tipuri de
substraturi, inclusiv lemn, paie, rumegus si celuloza (ziare si cartoane uzate sau hartie igienica).
Cel mai simplu mod este de a le creste este intr-un sul de hartie igienica umezit.

Primul pas care trebuie realizat este sterilizarea/pasteurizarea sulului de hartie igienica. Puteti fie sa
scufundati sulul intr-un vas cu apa clocotita pentru cateva secunde, sau sa turnati cu grija apa clocotita
peste acesta. Astfel se distrug o multime de bacterii prezente, oferind sporilor de ciuperci un avantaj
important
Asezati

atunci
sulul

sterilizat

cand
pe

vine
farfurie

mai

vorba
mare

si

de
lasati-l

sa

crestere.
se

raceasca.

Pentru a obtine baza de cultura, respectiv substratul marunit de miceliu, puteti apela fie la firme
specializate care ofera acest substrat, sau, mai simplu, cumparati pur si simplu ciuperci pleurotus
ostreatus din magazin, indepartati cu grija lamelele si baza ciupercii si maruntiti-le bine.
Indepartati tubul de carton din centrul sulului de hartie si introduceti substratul marunit astfel obtinut in
mijlocul

rolei

de

hartie.

Palariile ciupercilor, ramase din acest proces, le puteti gati dupa bunul plac si in retetele care va fac
placere.
Introduceti farfurioara continand hartia igienica astfel inoculata intr-o folie sau o punga de plastic pentru a
opri uscarea. Nu sigilati complet ci lasati si un pic de spatiu sa "respire", aerul ajutand miceliul sa se
dezvolte.

Lasati sulul acoperit intr-un loc cald (22-26 C) si intunecat pentru aproximativ doua saptamani (intr-un
cabinet sau pe un raft in dulap este ideal), pana cand un miceliu alb, dens acopera complet sulul de hartie
(in cazul in care acesta dezvolta alte culori este mai bine sa-l aruncati). Ciuperca Pleurotus va creste prin
hartie, descompunand celuloza si folosind-o ca o sursa de energie. Astfel dupa 2-3 saptamani rola ar
trebui

sa

fie

complet

colonizata

cu

un

miceliu

alb,

pufos

de

pleurotus

ostreatus.

In acest moment in care sulul este complet acoperit de miceliu, introduceti sulul inca acoperit de folia sau
punga de plastic intr-un frigider la aproximativ 4C pentru 2-3 zile. Acest scurt soc termic va declansa
producerea

de

ciuperci.

Scoateti hartie igienica de la frigider si indepartati folia sau punga de plastic. Lasati sulul de hartie la aer
intr-un loc racoros (8-14C) si luminos cum ar fi un pervaz. Pentru ca hartia sa nu se usuce este important
sa

umeziti

din

cand

in

cand

folosind

un

pulverizator

de

mana.

Dupa cateva zile vor aparea primele ciuperci, iar cand acestea ajung la maturitate pot fi recoltate cu
usurinta.

Pleurotus spp. sunt specii de ciuperci ce se pot cultiva mult mai usor fata de champignon, putin
pretentioase la conditiile de microclimat, cu putine boli si daunatori, considerate ciuperci rustice.
Prin cultivarea acestor specii se poate contribui la valorificarea unor materiale auxiliare provenite
din agricultura si din alte ramuri precum fabricarea hartiei, a chibriturilor, industria farmaceutica, a
extragerii uleiului vegetal, industria usoara s.a.

Cultura ciupercilor Pleurotus spp. ajuta la ecologizarea mediului inconjurator prin refolosirea materiilor
celulozice si lignicole si transformarea lor in produs utilizat in hrana omului, produs denumit si carne
vegetala

prin

continutul

sau

ridicat

in

proteine

si

aminoacizi.

Valoarea nutritiva a ciupercilor Pleurotus spp. este data de continutul ridicat in proteine (2,6-4,0 % s.u.),
de hidratii de carbon (3,5-5,0 % s.u.) si de sarurile minerale (0,1-1,0 % s.u.) precum si de continutul lor
ridicat in aminoacizi indispensabili pentru organismele vii si vitamine din complexul B (thiamina, acid
pantotenic, riboflavina, acid nicotinic, acid aspartic, vitamina D si K). In ultima perioada ciupercile au
inceput sa capete o alta intrebuintare si anume cea de medicament. Au fost produse astfel medicamente

sub forma de comprimate, injectii, siropuri, tincturi, si ceaiuri utile in diferite afectiuni precum: anti-virale si
anti-bacteriene, antioxidante, antitumorale, antialergice, antiinflamatorii, analgezice si imunostimulatoare.

Substratul de cultura
Pentru producerea substratului se va aloca o hala care va trebui compartimentata si prevazuta cu
toate utilitatile astfel:

instalatie de apa curenta si canalizare,

instalatie de incalzire pentru sezonul rece,

instalatie de iluminat,

ventilatie dirijata pentru racirea substratului pe timp calduros,

instalatie pentru dezinfectia materialului celulozic la 80 grade C.

Nu trebuie insa sa va ingrijorati daca nu dispuneti de toate acestea. In sistem clasic sau gospodaresc se
poate lucra si intr-un spatiu mai restrans, cel mai mare secret fiind acela de a se pastra curatenia si
igiena.
Ciupercile Pleurotus spp. avand un regim de nutritie saprofit heterotrof solicita in primul rand hidratii de
carbon, reprezentati prin celuloza, hemiceluloza si lignina si in special carbohidratii solubili. Celulaza
permite ciupercilorPleurotus spp. sa se hraneasca cu paie, ca oricare alta planta, pe un sol bogat.
Pentru cresterea miceliului este necesar un substrat nutritiv bogat in polizaharide si lignina si sarac in
saruri minerale esentiale. De asemenea se impune ca substratul sa nu fie atacat de bacterii sau intrat in
fermentare.
Un aport suplimentar de azot in substratul nutritiv aduce un spor de productie. Astfel, adaosul de uruiala
de ovaz, orz, tarate, malai, sroturi de soia, este net favorabil productiilor ridicate, dar se recomanda ca
acest

continut

sa

nu

depaseasca

8%.

Ciupercile Pleurotus spp. sunt exigente si la elementele minerale din substrat si chiar la vitamine si in
special

la

prezenta

tiaminei.

Cele mai bune paie sunt cele de grau si secara, pentru ca prezinta o textura mai buna (sunt mai tari) fata
de celelalte cu o textura mai slaba. Paiele sunt materia de baza cu cea mai larga utilizare in pregatirea
substratului celulozic pentru ciupercile Pleurotus spp., intrand in componenta majoritatii retetelor, atat in
sistem

clasic,

cat

si

in

cel

semi

sau

intensiv.

Indiferent de specia de cereale din care provin, paiele se recomanda sa nu aiba o vechime mai mare de

un an, sa fie pastrate in conditii optime (ferite de intemperii), sa-si pastraze culoarea initiala galben aurie,
cu

umiditatea

redusa

(15%)

pentru

nu

intra

in

fermentatie.

Pentru a obtine rezultate optime in pregatirea substratului se recomanda ca paiele sa se toace la

dimensiunea de 6-10 cm. Paiele nepastrate corespunzator, care si-au schimbat culoarea si s-au innegrit,
nu

mai

prezinta

garantia

obtinerii

unui

substrat

de

cultura

de

calitate.

Apa, se recomanda cea potabila, cu un debit corelat in functie de cantitatea folosita pe transa de substrat
si

pentru

cultura,

intretinere,

spalari,

tratamente

fitosanitare.

Umiditatea din substrat si cea relativa a aerului (UR%) sunt factori ecologici cu rol important in obtinerea
de

recolte

ridicate

la

ciupercile Pleurotus

spp.

Umiditatea din substratul nutritiv trebuie urmarita si reglata de la faza infiintarii culturii, prin analize.
Miceliul nu trebuie incubat intr-un amestec cu exces de apa pentru ca exista pericolul sa se distruga si sa
piara. De altfel, in substrat este de preferat deficitul de apa, fata de exces. Aceasta afirmatie se explica
prin faptul ca, dupa insamantare, recipientii se inchid cu folie de polietilena, iar in timpul incubarii isi face
aparitia

si

apa

de

condens

care

completeaza

deficitul.

Repartizarea consumului de apa pe verigi tehnologice se prezinta astfel:

pentru imbibare: 20-30%, in functie de materii prime si auxiliare folosite si de metoda

aplicata;

pentru dezinfectia termica: 2-3%;

pentru mentinerea culturilor, stropiri ale brichetelor si spatiului de cultura (pereti,

pardoseala, stelaje): 50-60%;

pentru pregatirea spatiului de cultura, spalari, dezinfectii, 20-25%.

In substratul celulozic umiditatea se impune a fi la valoarea de 62-70% la P. ostreatus si de 72-75% la

celelalte

specii.

Consumul de apa al ciupercilor este de 60-90 litri/kg de ciuperci in functie de spatiul de cultura utilizat.

Tehnologia de cultura in sistem intensiv-industrial a

ciupercilor Pleurotus
Tehnologia de cultura in sistem intensiv-industrial se deosebeste de cea clasica prin volumul mare de
materiale manipulate si prin impartirea spatiului avut la dispozitie pe zone strict delimitate, specializate. In

acest sistem, cultura se practica in flux continuu, intensiv, cu 9 cicluri de recolta pe an, iar ciupercaria va
trebui sa cuprinda urmatoarele zone:

zona de pregatire si insamantare a substratului. Aceasta va avea in componenta un

depozit pentru materii prime si auxiliare (sopron), platforma betonata acoperita pentru pregatirea
materialelor (macinat, tocat), bazine pentru umectare, camera speciala pentru tratarea materialului
cu microunde, si alt spatiu pentru racire, in care se poate face si insamantarea si repartizarea

substratului in recipienti.
zona de incubare si formare a primordiilor.

In actualul flux tehnologic prezentat s-a eliminat zona de soc termic negativ, datorita faptului ca s-au creat
hibrizi

care

nu

mai

necesita

soc

termic.

In cultura acestor ciuperci in sistem intensiv este foarte importanta igiena si foarte riscant
contactul intre substratul uzat si cel insamantat sau supus incubarii. De aceea se recomanda ca
zonele tehnologice sa fie bine ermetizate si separate intre ele. Pregatirea materialelor se face intr-un
spatiu acoperit, inchis. Se recomanda, mai ales la cultura intensiva unde se manipuleaza cantitati mari de
material si miceliu ca aceasta incapere sa fie inchisa, cu posibilitati de a se mentine conditiile de igiena
atat pe timp calduros cat si iarna. Aceasta incapere va cuprinde 3 compartimente. In primul compartiment
se va face umectarea materialului in bazine cu apa. Din bazine materialului se scoate si se transfera intro instalatie speciala pentru dezinfectia cu ajutorul microundelor. In a treia incapere se va face
insamantarea. Concret aceasta va fi facuta de catre utilajul ce urmeaza sa fie achizitionat. Acesta va face
repartizarea substratului omogenizat cu substanta proteica, amendamentul si miceliul in baloti sau blocuri
cu

perforatii

cu

capacitatea

de

18

20

kg/sac.

In afara acestor 3 incaperi, dar in apropiere se va instala masina de tocat paie. Aceasta are motor
alimentat la curent de 380 V, deci trebuie amplasata corespunzator, pe postament din beton intr-o incinta
inchisa si prevazuta cu ferestre pentru aerisire, unde sa se poate lucra pe orice vreme.
Dezinfectia termica a substratului . Dezinfectia termica se aplica in scopul distrugerii florei si faunei

daunatoare si este o etapa obligatorie si cu cel mai ridicat consum de energie din tot fluxul tehnologic de
cultura

al

acestor

ciuperci.

Pe substratul format din paie de grau si cereale s-au izolat 350 tulpini de microorganisme. Din acestea
6% (20 tulpini) au fost ciuperci radioactive, 40 de tulpini (12%) de ciuperci de mucegai si 82% bacterii
(280). Ciupercile de mucegai impiedica incubarea miceliului de Pleurotus spp. in substrat. Dintre bacterii,
15 tulpini au stimulat puternic miceliul, 8 au impiedicat incubarea si 80% din ele au avut o slaba reactie de
inhibare a incubarii miceliului de Pleurotus spp. De aici se trage concluzia ca bacteriile produc antibiotice
de protectie si consuma substantele carbonice usor asimilabile ale substratului care inhiba evolutia
ulterioara a ciupercilor de mucegai. Se impune deci sa se asigure in substrat conditii optime de

temperatura si umiditate pentru a se dezvolta bacteriile, deoarece microorganismele termofile si

termotolerante

apara

substratul

celulozic.

Substratul optim pentru insamantat va trebui sa prezinte urmatoarele caracteristici:

umiditatea 70-72%, strans in mana, sa apara picaturi care se preling usor la baza
degetelor sau nu mai mustesc;
fara daunatori animali (acarieni, capuse, larve, nematozi);

valoarea pH-ului intre 5-7;

azotul total 0,7-1,3% mg/100g substanta uscata;

fara miros greu, acru, ce ar indica inceput de fermentare;

culoarea sa fie cea initiala a materialelor.

Pentru asimilatie, ciupercile Pleurotus spp. prezinta un echipament enzimatic ce le permite cresterea si
fructificarea pe substraturi lingo-celulozice. Miceliul ciupercilor, prin enzimele specifice, ataca lignoceluloza

lemnului,

transformand-o

in

hidrati

de

carbon.

Pentru crestere si dezvoltare, buretii realizeaza:

consumuri mari de celuloza (68%) si hemiceluloza (60%) care reprezinta principalele

surse de hrana;
lignina nu este folosita;

calciul joaca rol de tampon catalitic;

azotul total este foarte putin consumat (deci aportul de substante proteice trebuie sa fie
redus);

apa se pastreaza la un regim optim daca umiditatea relativa a aerului din sala de
incubare si de recoltare se mentine la valori optime.

Indiferent de sistemul de cultura practicat, clasic sau intensiv, in vederea insamantarii materialele
trec printr-un Flux tehnologic in se care parcurg urmatoarele etape:
1.
1.

Maruntire (tocare), zdrobire sau macinare, dupa caz,

2.

Omogenizare (amestecare) si imbibare sau umectare,

3.

Dezinfectia termica,

4.

Racire,

5.

Aprecierea calitatii si cantarirea,

6.

Administrarea materialului proteic si a amendamentului,

7.

Insamantarea si repartizarea in recipienti,

8.

Transportul si asezarea la incubare,

9.

Aplicarea conditiilor de microclimat specifice, la incubare,

10. Evacuarea brichetelor incubate la camerele de cultura.

La

cantarire: sa

nu

se

confunde

greutatea

cu

volumul!

Cantarirea este necesara inaintea fiecarei insamantari, pentru a se putea aplica norma optima de miceliu
si

de

amendament.

Trebuie respectate normele optime de miceliu si amendament recomandate la 100 kg material celulozic.

Insamantarea ciupercilor Pleurotus spp.

Nu se va face insamantarea unor materiale prea calde (peste 25 grade C). Insamantarea consta in
introducerea miceliului maruntit (fara aglomerari) in masa substratului, prin amestecare, o data cu
amendamentul. Se poate executa si in cazi din lemn sau metal cand e practicata manual. Omogenizarea
se

poate

face

tot

manual

sau

cu

ajutorul

utilajului

de

insamantat.

Sa nu se frece miceliul puternic in timpul lucrului.

Incubarea miceliului
Halele de incubare vor fi dotate cu urmatoarele utilitati:

instalatie de apa curenta si canalizare;

instalatie de iluminat;

instalatie de incalzire si racire a aerului, prin tubulatura sistemului de ventilatie.

Conditiile de microclimat ce se vor realiza la incubarea miceliului sunt:

temperatura in aer 16-22 grade C,

temperatura in substrat 22-29 grade C,

umiditatea relativa a aerului 75-80%,

ventilatia redusa, de 0,5 mc aer/h/tona de substrat, cu recirculare,

fara lumina pentru saci dar cu iluminare pentru controlul acestora.

Nu

se

uda

sacii

in

timpul

incubarii.

Fazele desfasurarii incubarii (cresterii miceliului in substrat):

Zilele 1-3 incep sa se evidentieze in jurul boabelor de miceliu hife miceliene albe, ca

niste raze cu diametrul de 2-3 mm, lipite de substrat;

Ziua a 5-a coloniile de miceliu isi maresc diametrul la 2-3 cm. Folia balotului este

transpirata datorita evaporarilor metabolice care incep sa creasca in intensitate.

Zilele 7-8 coloniile albe incep sa se uneasca intre ele iar amestecul celulozic capata o

culoare usor spre cenusie;

Zilele 10-12 amestecul celulozic din sac este in totalitate de culoare cenusie si se ivesc

si puncte albe;
Zilele 14-16 amestecul celulozic din sac se compactizeaza (se intareste) capatand

denumirea de bricheta, de culoare cenusie-alba;

Zilele 17-18 bricheta este complet compactizata, de culoare alba. La unele specii sau
hibrizi precoci, la orificiile sacului apar inele pufoase si mici puncte inchise la culoare, grupate,
acestea fiind primordiile, sau viitoarele ciuperci. Nu toate aceste primordii vor ajunge la maturitate,
o parte din ele se vor ofili sau usca.

Dupa incubarea completa balotiii sunt transferati in camerele de cultura. Transferul se va face cu grija,
pastrand

igiena,

fara

deteriora

sacii

sau

miceliul

din

interior.

In camerele de cultura temperatura se reduce la 17-18 grade, cu intensificarea ventilatiei, cu udare prin
aspersie,

iluminat

8-10

ore/zi.

Pentru miceliu, informatii despre cursuri de ciupercar acreditat sau procurare de carti de
specialitate va rugam sa o contactati direct pe d-na Ioana Tudor la tel. 0745420536. (Miceliul costa
in

jur

de

15

lei/kg

plus

transportul

prin

posta

sau

curier).

Mai

multe

informatii

despre

dna

Ioana

Tudor

gasiti aici.

De asemenea, pentru cei interesati, dna Tudor organizeaza (in Bucuresti) Curs de ciupercar acreditat cu eliberare de Certificat de calificare.

Cultivarea ciupercilor Pleurotus debuteaza la inceputul secolului 20, primele mentionari

referindu-se la culturi in Germania si Franta.
In anul 1910 Matruchot in Franta obtine primele basidiofructe de Pleurotus cornucopiae
(buretele cornet) utilizand rondele de plop, incubate natural, ingropate si udate periodic.
De-a lungul anilor, pe plan mondial s-au elaborat mai multe tipuri de cultura.
Metoda Vessey : practicarea culturii pe lemn de esenta moale, constituite in plantatii,
perioada de productie desfasurandu-se pe 2-4 ani.
Metoda Toth si Gyurko : pe ciocalai de porumb
Metoda Gerber : exclusiv pe paie de grau, fara adaosuri
Metoda Zadrazil si Schneidereit: amestecuri de paie cu ciocalai si talasuri forestiere
Metoda Block, Tsao si Han : rumegus de salcam si faina de ovaz.
In tara noastra primele culturi de Pleurotus au fost realizare incepand cu anul 1973 la I. S.
Arad si la ferma Mogosoaia a I. C. L. F. Vidra, in diferite tipuri de adaposturi, cu scopul de a
se stabili cea mai adecvata tehnologie, folosind ca substrat nutritiv diferite reziduuri agricole
(ciocalai de porumb, vrejuri de soia, de mazare, paie de grau).
Cercetarile efectuate in acest sens de Florica Trandaf si colab (1974-1976), de N. Mateescu
si colaboratorii precum si datele din literatura de specialitate scot in evidenta cele mai
reusite retete de compostare, cu aplicabilitate in conditii de productie:
- vrejuri de soia 66% + ciocalai de porumb 34%;
- ciocalai de porumb 92% + orz boabe 8%;
- ciocalai de porumb 66% + vrejuri de soia 34%;
- paie 50% + scoarta de rasinoase si foioase 50%;
- ciocalai de porumb 50% + scoarta de rasinoase si foioase 50%.

In 1986, Florica Trandaf si B. Stanciulescu propun si utilizarea vrejilor de fasole, precum si a

rumegusului incorporate in substratul nutritiv. A reiesit faptul ca un astfel de adaos este
potrivit, deoarece confera substratului o structura laxa, aerisita, ce impiedica declansarea
de procese fermentative.
Prog. H. Hernandez -Sanchez recomanda in 2002 utilizarea deseurilor de soia (coji, boabe)
in proportie de 1%, fapt ce a dus la cresterea productiei pana la 0,368 g ciuperci/100 g
substrat nutritiv.
Sortimentul larg cultivat in tara noastra cuprinde speciile Pleurotus ostreatus, Pleurotus
florida.
Se mai cultiva Stropharia rugosa si Coprinus comatus. Pentru diversificarea sortimentului,
s-au intreprins cercetari in anul 1986 de catre dr. N. Mateescu, Ioana Tudor si V. Zagrean
privind stabilirea tehnologiei de cultura si de producere a miceliului pentru Pleurotus majorcaju si Pleurotus cornucopiae, ciuperci xilofage termofile.
Pleurotus ostreatus este cunoscuta ca o ciuperca prin excelenta xilofaga, ce creste pe
trunchiurile sau cioturile putrezite ale arborilor, fiind intalnita in paduri toamna si mai putin
primavara.
Pana in prezent tehnologia de cultura a fost imbunatatita permanent, incat tari ca Italia,
Franta, Ungaria, Germania, Polonia, Japonia, dispun de o experienta bogata in acest
domeniu, fapt ce a facut ca ciuperca Pleurotus sa se cultive pe suprafete mari, atat de catre
amatori cat si in sistem intensiv industrial.
Pleurotus este capabila sa valorifice celuloza si hemiceluloza din materialele folosite ca
substrat, care au un continut bogat in lignina. In cazul folosirii rumeguslui si a ciocalailor de
porumb se recomanda adaugarea de surse de azot organic, care imbunatatesc calitatea
substratului si contribuie la realizarea de productii mari.
Tehnologia de cultura este asemanatoare cu cea utilizata la ciuperca Agaricus, cu
deosebirea ca nu se executa gobtarea, deoarece se urmareste realizarea unei suprafete
maxime de contact cu atmosfera, pentru o fructificare abundenta.
Asezarea substratului nutritiv se poate face sub forma de biloane, amenajate pe sol sau pe
stelaje, in straturi plane si in lazi de PVC sau lemn. Delmas si colab, arata ca datorita
modului de crestere a ciupercii, piciorul avand o pozitie excentrica fata de palarie, unii
cultivatori aseaza substratul ca un perete (pe verticala) in grosime de 40 cm. In conditii de
cultura, pentru insamantare se foloseste miceliu granulat, care se amesteca cu substratul
nutritiv in proportie de 2-5% din greutatea lui. In sistemul de cultura intensiv se pot practica
circa 8 cicluri pe an, fiind posibil de realizat o productie de 90-100 kg/m2/an sau 120-170 kg
ciuperci/tona de substrat proaspat.
Ferri (1979) si Szudyga (1973) arata ca, datorita unor greutati pe care le ridica pentru
amatori pregatirea substaratelor nutritive si a miceliului granulat, ciuperca Pleurotus se
poate cultiva si pe trunchiuri sau bucati de diferite esente lemnoase.

Cele mai bune rezultate s-au obtinut pe fag, plop, carpen si nuc. Mai putin se folosesc
cedrul, salcia, ciresul si stejarul, iar artarul si arinul sunt necorespunzatori. Inainte de
infiintarea culturii, materialele amintite, care indeplinesc rolul de support pentru inocularea
miceliului si cresterea ciupercilor, se pregatesc dupa o tehnologie speciala. Pentru 100 kg
de material lemnos se folosesc 2,5 litri de miceliu sub forma de solutie de inocul. Ciupercile
incep sa se formeze cand temperatura in aer este de 15 C. (I. Ceausescu)
Caracteristicile morfologice ale ciupercilor Pleurotus
Ciuperca este constituita dintr-o parte subterana, numita miceliu, si o parte aeriana
denumita basidiofruct sau carpofor. Miceliul este partea vegetativa care creste in substratul
nutritiv celulozic. El este format din hife, sau filamente miceliene.
Carpoforul este alcatuit din picior si palarie.
Ciupercile Pleurotus au piciorul situat marginal fata de palarie, adica au un picior excentric.
Lamele basidiale se coboara de la marginea palariei pe aproape toata lungimea piciorului.
Ciupercile Pleurotus se formeaza in tufe sau manunchiuri si folosesc ca hrana lemnul, de
aceea sunt cunoscute si sub denumirea de ciuperci xilofage sau lignicole.
Palaria este puternic excentrica si situata asimetric fata de picior, adesea in forma de
scoica, cu latimea de 5-15 cm, culoarea palariei fiind foarte variabila. Astfel, la Pleurotus
ostreatus este neagra-violacee, brun-inchis, cenusie sau verzuie. La Pleurotus florida
palaria este rosiatica, albicioasa, crem sau cenusie.
Piciorul este de regula scurt, inserat lateral, robust.
Carnea sau pulpa palariei este compacta, consistenta la exemplarele ajunse la maturitate.
Genul Pleurotus cuprinde mai multe specii dintre care : Pleurotus ostreatus, Pleurotus
florida, Pleurotus cornucopiae, Pleurotus drynius, Pleurotus eryngii. Din acestea, primele 3
specii sunt cele mai cultivate.
Caracteristicile acestor specii sunt urmatoarele:
- Pleurotus ostreatus are palaria in forma de cochilie de scoica, de culori diferite, de la
violaceu la alb-brun. Lamele sunt decurente, anastomozate. Sporii sunt de culoare violacee.
Piciorul este alb, inserat lateral, scurt. Aparitia se face in buchete. Au miros si gust placut.
- Pleurotus cornucopiae se mai numeste buretele cornet, prezinta palaria in forma de
cornet, de culoare galbena pana la brun-inchis. Lamele se prelungesc pana la baza
piciorului. Piciorul este alungit si puternic curbat. Aparitia se face in buchete. Ciupercile au
un miros dulceag tipic.
- In natura, Pleurotus cornucopiae apare pe esente lemnoase de la 15-20 mai pana la 15-20
iulie.

Cultura pura s-a obtinut in Franta in 1977.

Capacitatea de crestere a miceliului secundar din cultura pura pe mediul malt-agar este
inferioara celei de Pleurotus ostreatus, si asemanatoare cu Pleurotus florida. Acest miceliu
se cultiva usor pe medii granulate formate din boabe de cereale.
Basidiofructele apar in buchete cu punct de insertie comun. Din faza de primordii,
basidiofructele ajung la maturitatea comerciala in 4-6 zile, respectiv in faza de cornet inchis
cu marginile plate.
Ciuperca prezinta pileusul de forma alungita. Formarea carpoforilor se produce in masa in
conditii de luminozitate de 18 ore, cu intensitatea de 600 lucsi, la o temperatura de 17-20
C si o umiditate relativa a aerului de 70-90%.
In unele conditii de cultura, in sere neumbrite stipesul se prezinta puternic alungit.
Ciuperca se cultiva pe substrat celulozic format din ciocalai de porumb zdrobiti 50-70%,
paie tocate 10-15%, rumegus de foioase 10-30% in amestec cu deseuri de bumbac sau
frunze de foioase 5-10%.
Substratul rezultat cu o umiditate de 60-70% este dezinfectat termic 24h la 60 C, sau 4h
la 80 C.
Spre deosebire de celelalte specii cultivate de Pleurotus, Pleurotus cornucopiae nu este
sensibil la procese de fermentare eventual declansate in substratul celulozic.
Insamantarea miceliului granulat se face in proportie de 3% fata de substratul nutritiv
celulozic repartizat in saci din polietilena cu capac de 15-17 kg/sac sau in lazi mici de 10 kg,
cu capac, tapetate cu folie din polietilena.
Impanzirea miceliului in substrat se desfasoara in 26 de zile la 14 C, aparitia primordiilor
se produce fara soc termic, dupa care se indeparteaza folia de polietilena.
Recoltarea s-a efectuat la 30-35 zile de la insamantare, daca temperatura de incubare a
fost mai mare de 20 C.
Pleurotus florida se numeste si buretele rosiatic. Prezinta palaria de culoare alba, bruna sau
crem. Lamele sunt putin decurente si nu sunt anastomozate. Sporii ciupercii sunt albi.
Piciorul este inserat lateral si destul de lung. Prezinta o structura mai fina decat Pleurotus
ostreatus.
Ciupercile Pleurotus florida sunt lipsite de velum si din aceasta cauza eliberarea sporilor se
face pe masura ce palaria se formeaza.
Marginea palariei este la inceput rulata si apoi se deruleaza pana devine dreapata, marcand
momentul maturitatii comerciale.
Pleurotus major-caju se mai numeste pastravul brun. Cresterea miceliului pe boabe este
identica cu tehnologia descrisa la Pleurotus cornucopiae.
Basidiofructele, la temperaturi mai mici de 20 C, prezinta pileusul lamelor si textura
cornoasa. La temperaturi mai mari de 20 C, dimensiunile pileusului cresc. Forma lui este

de cochilie de scoica, cu lamelele basidiale total decurente si stipesul dispus simetric fata
de pileus.
Perioada de formare a unui masidiofruct matur este de 6 zile. Prin depasirea maturitatii
culoarea bruna a basidiofructului vireaza in cenusiu.
Stipesul este alb, mai mic decat la alte specii de Pleurotus.
Retete de substrat pentru cultivarea Pleurotus major-caju:
- ciocalai 12%
- coceni porumb 40%
- vreji de soia 40%
- orz 8%
sau
- ciocalai 80%
- paie 12%
- orz boabe 8%
Perioada executarii culturii de Pleurotus
Sunt cultivate 4 specii de Pleurotus si anume : Pleurotus florida sau buretele rosiatic, care
fructifica la temperaturi de pana la 25 C; Pleurotus ostreatus sau buretele vanat,
Pleurotus cornucopiae care fructifica la temperaturi asemanatoare cu Pleurotus florida si
Pleurotus major-caju, care fructifica in jurul valorii de 20 C.
Pregatirea substratului nutritiv celulozic pentru cultura de Pleurotus
Substratul nutritiv celulozic pentru cultura buretilor are la baza materii prime, materii
auxiliare si amendamente.
Buretii sunt capabili de a utiliza celuloza in prezenta unor apreciabile cantitati de lignina,
fapt pentru care au primit si denumirea de ciuperci xilofage. Substratul nutritiv pentru bureti
nu va trebui sa fie un compost fermentat, ca in cazul culturii de Agaricus bisporus, ci un
material celulozic bogat in polizaharide si lignina, sarac in saruri minerale esentiale (N, P,
K).
Din experienta cultivatorilor amatori din tara noastra a rezultat ca s-au folosit cu bune
rezultate urmatoarele materiale:
- Materii prime: rumegus de foioase, talas de foioase si conifere, frunze de foioase, scoarta
de copaci, paie de grau, orez, ciocalai de porumb, coji de floarea soarelui, gunoi de oi,
gunoi de porc.

- Materii auxiliare: deseuri de hartie, tarate de grau, faina de porumb, boabe de orz, deseuri
de bumbac, in, canepa.
- Amendamente: varul pasta administrat de consistenta unei smantani, sau carbonat de
calciu (creta furajera)
Rumegusul indicat este cel de foioase (fag, stejar, plop), care in componenta viitorului
substrat nutritiv va trebui sa prezinte urmatoarele calitati:
- rumegusul cu dimensiuni mai mari da rezultate mai bune comparativ cu pulberea de
rumegus
- sa nu fie intrat in fermentatie, cu o culoare bruna sau neagra
- sa nu contina corpuri straine (sticla, fier, plastic)
Talasul indicat este de asemenea cel de foioase, cu urmatoarele caractere:
- sa fie de dimensiuni mici, ceea ce creeaza o buna omogenizare a substratului celulozic
- sa nu fie innegrit, cu inceput de fermentare
Rumegusul si talasul au un continut sarac in azot comparativ cu continutul ridicat in hidrati
de carbon reprezentati prin celuloza, hemiceluloza si lignina, care constituie hrana de baza
a ciupercilor Pleurotus.
S-au obtinut rezultate bune cand s-a folosit un substrat nutritiv obtinut din rumegus de
foioase.
Frunzele de foioase utilizate sunt cel mai adesea de stejar si fag.
Acestea trebuie sa fie stranse toamna si pe cat posibil sa nu fie umezite de apa provenita
din precipitatii, care favorizeaza dezvoltarea microorganismelor fermentative.
Daca frunzele se vor folosi dupa o perioada mai indelungata, vor trebui sa fie ferite de ploi
sau alte intemperii, depozitate fie in vrac, fie in saci de hartie sau panza. Aceleasi conditii
de depozitare sunt valabile si pentru rumegus si talas.
Scoarta de copaci a inceput sa fie folosita ca o buna materie prima pentru cultura buretilor.
Ea poate fi obtinuta in urma prelucrarii trunchiurilor in exploatatiile forestiere, fiind
considerate deseu sau materie prima secundara.
Comparativ cu paiele de grau, ciocalaii de porumb sau vrejurile de floarea soarelui si soia,
scoarta de copac contine atat substante proteice cat si hidrati de carbon in cantitati sporite.
In scoarta de copaci s-a determinat ca hidratii de carbon ca xiloza, arabinoza, glucoza,
manoza si galactoza sunt prezente in cantitati insemnate fapt ce ridica valoarea nutritiva a
acestui material.
Paiele de grau sau orez se folosesc de asemenea pentru continutul lor de hidrati de carbon,
Sunt utilizate atat cele provenite din baloti, cat si cele tocate la dimensiuni de pana la 10
mm.
Trebuie evitata tocarea prea fina a paielor, intrucat substratul care va rezulta va fi foarte
compactizat, cu o posibilitate redusa de ventilatie si retinere a apei, iar productia de ciuperci

va fi mai scazuta.
De regula, se folosesc la formarea substratului atat paie tocate, cat si paie netocate in
proportii egale.
Paiele netocate sunt indicate datorita faptului ca avand elasticitate favorizeaza formarea
unei structuri granulate a substratului nutritiv celulozic, factor de prim ordin in declansarea
fructificarii micveliului.
Ca si celelalte materii prime, paiele trebuie sa nu fie umezite, mucegaite sau intrate in
fermentatie.
Ciocalaii de porumb constituie materialul clasic pentru cultura buretilor. Pentru folosirea
ciocalailor de porumb la formarea substratului nutritiv, acestia vor trebui sa fie tocati in
prealabil la dimensiuni de 8-10 mm. Este indicat sa fie evitata tocarea la dimensiuni mai
mici de 2-3 mm deoarece ca si in cazul paielor, se creeaza conditii pentru formarea unui
substrat nutritiv foarte compact si fara o structura granulara.
Folosirea larga a ciocalailor de porumb are la baza si faptul ca pe langa hidrati de carbon
contine si proteine. Ciocalaii de porumb pot fi folositi singuri, precum si in amestec cu paiele
de porumb, rumegusul de foioase sau in amestec numai cu un material auxiliar, respectiv
boabele de orz. De starea fitosanitara a ciocalailor de porumb depinde in mare masura
calitatea viitorului substrat nutritiv.
Gunoiul de oi si de porc are o folosire ceva mai restransa in pregatirea substratului pentru
cultura buretilor. Este necesar in special pentru aportul de substante proteice.
Este indicat ca gunoiul de oi si de porc la folosire sa fie cat mai proaspat. In caz ca se
urmareste folosirea dupa o perioada mai indelungata se va proceda la uscarea si apoi la
macinarea lui.
Substratul nutritiv care contine gunoi de oi sau de porc va trebui sa fie dezinfectat termic 72
de ore la temperaturi de 60-65 C, atat pentru distrugerea in totalitate a nematozilor, cat si
pentru eliminarea amoniacului, factor inhibitor al cresterii miceliului. De remarcat este faptul
ca amoniacul in substratul pentru bureti se evidentiaza numai in cazul in care se foloseste
gunoi de grajd.
Hartia se foloseste atat cea de ziar, cea din gospodarie cat si cea provenita din deseurile de
la tipografii. Nu necesita tocare in prealabil ci numai o buna omogenizare cu masa de
compost, dupa o imbibare in prealabil.
Hartia nu trebuie sa fie mucegaita, de aceea va trebui pastrata in conditii corespunzatoare.
Taratele de grau si faina de porumb sunt folosite in cantitati mici, 5-10%, pentru aportul de
substante proteice pe care il aduc.
Orzul sau ovazul boabe se foloseste ca atare sau macinat, omogenizat in masa de substrat
celulozic.
Se prefera orzul macinat intrucat atacul rozatoarelor se face mai putin simtit in acest caz.
Unii cultivatori considera orzul, ovazul, taratele sau malaiul drept un component obligatoriu

al substratului nutritiv pentru cultura buretilor, insa practica a dovedit ca pot fi obtinute
rezultate si fara aceste componente.
Deseurile de bumbac constituie de asemenea un component auxiliar al substratului
celulozic pentru ciuperci. Sunt bogate in hidrati de carbon, dintre care celuloza depaseste
80%. In 1980 studii efectuate de N. Mateescu, G. Ionita, I. Groza si Ana Badita au
demonstrat importanta surselor de azot organic in culturile de ciuperci, si recomandau
utilizarea fainurilor din seminte de bumbac si de soia, in proportie de 6-8 g/1 kg substrat in
cazul fainii de bumbac si 2-4‰ in cazul soiei. Sporurile de productie mentionate au fost
de 2,5-3 kg/m2
Amendamentele (varul sau creta furajera) sunt indispensabile oricarei retete de substrat
nutritiv pentru ciuperci. Amendamentele alcalinizeaza usor substratul si nu permite
instalarea mucegaiurilor, dintre care cel mai daunator este Trichoderma.
Trichoderma viride reprezinta o ciuperca celulolitica, care prefera o reactie mai acida a
substratului, cu pH-ul 4-6, fapt pentru care se administreaza calciu. In urma aplicarii
amendamentului de calciu, pH-ul va trebui sa fie slab, acid sau slab alcalin.
Anual productia de Pleurotus este diminuata din cauza atacului unor agenti patogeni cu
pana la 40%, dintre care 30% se datoreaza Trichoderma viride.
Contaminarea se produce de regula in timpul insamantarii cu miceliu infectat, sau din
pricina contaminarii anterioare a substratului.
Trichoderma viride poate fi controlata cu urmatoarele fungicide, arata F. Trandaf in cercetari
efectuate in anul 1989:

Benlate 0,1%
Bavistin 0,1%
Topsin M70 0,1%
Morestan 0,05%
Aceste fungicide, administrate o data cu umectarea substratului asigura protectia culturii de
Pleurotus pe toata perioada de incubare si productie, eliminandu-se astfel atat sterilizarea
termica a substratului, cat si necesitatea unor tratamente in perioada de vegetatie. (F.
Trandaf)
Daca nu se administreaza totusi fungicide substratului, acesta trebuie obligatoriu
pasteurizat. N. Mateescu propune mai multe metode de tratament termic:
- incalzirea substratului nutritiv umectat in prealabil si dispus intr-un recipient la o sursa
calorica, pana la atingerea valorii de 80 C/4-5 ore, de 70 C/36 ore sau 60 C/48 ore.
- turnarea de apa fiarta peste amestecul de substrat si acoperirea lui cu folie.
- utilizarea unui generator de abur de joasa presiune

Se va evita supraincalzirea in oricare din cazurile prezentate, depasirea temperaturii de 80

C conduce la sterilizarea substratului, ceea ce va favoriza aparitia mucegaiurilor. De
asemenea, supraincalzirea declanseaza procese de fermentatie in masa substratului.
Dupa tratament amestecul se va raci la 20-25 C si abia apoi se va aseza in straturi si se
va inocula.
Foarte important: inainte de tratarea termica, amestecul omogenizat in prealabil este lasat la
inmuiere in bazine sau pe platforme, nu mai mult de 1-2 zile. (N. Mateescu)
Asezarea substratului in vederea inocularii cu miceliu
Tehnicile de cultura sunt in cazul folosirii amestecului de substrat:
1) asezarea substratului in saci de polietilena perforati, asezati ori direct pe pardoseala
incintei ori ridicati pe stelaje din beton. Mai pot fi asezati in lazi dispuse dupa cum permite
spatiul.
2) executarea de biloane cu baza mare, nu mai groase de 20 cm
3) trecerea substratutlui in ghivece sau in alte recipiente
4) executarea unor pereti, pe schelet metalic executat din profil metalic si plasa de sarma,
pe care se va aseza substratul. Aceasta tehnica permite o importanta economie de spatiu,
fiind indicata in cazul culturii intensive.
In cazul utilizarii esentelor lemnoase, se vor utiliza speciile: plop, mesteacan, salcie, tei,
mar. Cresterea si fructificare se prelungeste pe mai multi ani, cu un randament de 15-20%
in raport cu greutatea materialului lemnos. Lemnele utilizate sunt crengi cu diametrul mai
mare de 7 cm. Pentru asigurarea conditiilor de microclimat, N. Mateescu recomanda
executarea unor santuri drenate in care sa se aseze crengile inoculate si apoi sa se
acopere cu folie din polietilena (sau alt material izolant) si se va acoperi cu pamant. Spre
deosebire de amestecul celulozic unde raportul de inoculare era de 3%, aici raportul va fi de
1-1,5% din greutatea substratului.
Inocularea se face in doua etape : o inoculare interna si o lata de suprafata. Pentru cea
interna, crengile se sectioneaza (rondele circulare sau pene scoase din trunchi), se
inoculeaza manual cu miceliu, apoi se reataseaza cu cuie sau sau sarma. Butucii astfel
inoculati se pun in sant in pozitie orizontala sau oblica, si se va proceda la insamantarea de
suprafata, prin depunerea de miceliu intre lemne si pe suprafata lor.
Peste trunchiurile astfel inoculate se vor depunde ramuri, crengi, coceni, etc, si apoi se va
acoperi santul. Aceasta lucrare se face in luna aprilie, si pe perioada verii se uda periodic,
pentru satisfacerea conditiilor de umiditate.
In septembrie butucii se scot din sant intr-un loc adapostit si umbros, si vor fi ingropati 10
cm in pamant, pe verticala. Pamantul din jurul lor se va uda saptamanal.

Recolta debuteaza la inceputul lui octombrie si se prelungeste pana la primele geruri.

Tehnologia se poate relua timp de 3-4 ani, utilizand aceleasi trunchiuri.
Miceliul - inocularea, incubarea, fructificarea
In anul 1905, americanul B. M. Duggar, la Departamentul de Agricultura al US, a dezvoltat
prima metoda de cultura in vitro pentru obtinerea de material inoculant in vederea cultivarii
ciupercilor comestibile. Tot atunci s-au obtinut si primele linii pure, prin clonari si incrucisari.
Tehnologia este modernizata in anul 1933, de catre Sinden.
Miceliul pe support granulat a fost fabricat pentru prima data la noi in anul 1973, la ferma
Mogosoaia din ICLF-Vidra.
In functie de tehnologia de cultura aleasa, miceliul se poate amesteca direct cu substratul
care apoi se aseaza in straturi plane, sau se insamanteaza manual in cazul utilizarii
brichetelor, la capetele acestora, fie se presara manual stratificat, in cazul executarii unor
biloane.
Miceliul se va procura imediat inainte de inoculare, pentru a se evita degradarea lui sau
eventualele contaminari accidentale.
Doamna F. Trandaf mentioneaza printre contaminantii specifici ai miceliului speciile:
Ustilago, Tilletia, Penicillium, Aspergillus, Alternaria, Trichoderma, Neurospora, Mucor,
Rhizopus, Fusarium, Epicoccum.
Ca masuri de prevenire, dansa recomanda:
- achizitionarea de cereale sanatoase, din culturi neinfectate
- spalarea cerealelor si aplicarea unui tratament termic de 30 C, pentru sensibilizarea
miceliului de Ustilago si Tilletia aflat in embrionul semintelor, si apoi trecerea la 50-52 C,
timp de 10 minute, pentru distrugerea acestora
- stabilirea unui raport echilibrat apa/boabe cereale (50-55%)
- prezenta unor filtre de aer in incinta de productie
- insamantarea sa se faca in conditii aseptice, la o hota cu flux laminar si respectarea
conditiilor stricte de igiena (Florica Trandaf)
Inocularea se face la temperaturi care tin de specia de Pleurotus utilizata, dar si de
temperatura folosita la dezinfectarea substratului. Daca s-au folosit temperaturi ridcate,
peste 70 C, la inoculare va fi necesara o temperatura de 18-20 C. Daca la dezinfectare
s-a folosit o temperatura mai scazuta, de 60 C, la incubare se va respecta o temperatura
de 22-24 C. In nici unul din cazuri nu se va depasi temperatura de 30 C, iar umiditatea
relativa a aerului va fi de 80-85%.
Substratul nutritiv va fi impanzit de miceliu peste aproximativ doua saptamani, timp in care
se asigura o luminozitate de 40-60 lucsi (un tub neon de 45 W, amplasat din 2 in 2 m) timp

de 8-12 ore pe zi daca spatiul este inchis. Nu este cazul in cazul serelor, cand se va evita o
lumina prea puternica, si se vor utiliza rogojini. De asemenea se va asigura o ventilatie
corespunzatoare si o temperatura optima, in functie de specie. Cand suprafata stratului
nutritiv este alba (datorita primordiilor), se taie folia de polietilena.
Sacii sau brichetele, precum si laditele, se aseaza suprapus. Inductia fructificarii se face cu
sau fara soc termic. Socul termic are loc la 15 zile de la insamantare si se face pentru
accelerarea declansarii recoltei. El consta in scaderea temperaturii cu 5 C fata de
temperatura normala de incubare, timp de 10 zile. Unii cultivatori scad perioada la 2 zile, cu
scaderea temperaturii pana la 4-5 C (in acest caz avem de a face cu un soc termic
accelerat). Socul termic se foloseste obligatoriu doar in cazul Pleurotus ostreatus, pentru
celelalte specii este facultativ.
Mentionam ca lumina nu este necesara cresterii miceliului, dar este indispensabila
fructificarii. Primele ciuperci cu maturitate comerciala apar la 30-35 zile de la insamantare.
Primul val se culege in decursul a 3-4 zile si reprezinta 7-14% din greutatea initiala a
substratului. Primul val poate reprezenta chiar 50% din totalul productiei. In general,
perioada recoltarii se desfasoara de-a lungul a 3-4 valuri, la intervale de 10-20 zile intre ele.
Pe perioada ultmelor valuri de recoltare, productia poate fi stimulata prin fragmentarea
brichetelor, ceea ce impulsioneaza oarecum fructificarea. (N. Mateescu)
Valoarea nutritiva, pastrare si comercializare
Ciupercile Pleurotus constituie o valoroasa sursa de proteine. In carpoforii ciupercii se
gaseste 5,8-7,5% substanta uscata, din care 4,8% substanta azotoasa, in structura careia
intra aminoacizii comparabili cu cei din oua.
Ciupericile Pleurotus au si efecte benefice asupra organismului, in urma cercetarilor
reiesind ca sunt indicate pentru scaderea colesterolului. (Shahdat Hossain, Michio
Hashimoto, Emran Kabir Choudhury, Nuhu Alam)
Alte efecte care se mentioneaza, in afara celui de control al nivelului de colesterol sunt
efectele antivirale, antibiotice, antitumorale si antiinflamatoare. De asemenea au fost
realizate preparate medicinale pe baza de extract de Pleurotus, care se comercializeaza de
catre firma "Fungi Perfecti".
Ciupercile Pleurotus se conserva foarte bine in stare proaspata, timp de 7-8 zile daca sunt
tinute in pungi de polietilena la temperatura de 2 C.
Studii privitoare la mentinerea ciupercilor in stare proaspata au fost effectuate de profesorii
I. Burzo, N. Mateescu si I. Groza. Cercetarile au relevat faptul ca ciupercile se pastreaza
corespunzator timp de 3 zile la 0 C, la umiditate relativa 85% si 1 zi la 18 C, la
umiditate relativa de 85%.