EXCREŢIA

ANATOMIA APARATULUI EXCRETOR

COMPLEMENT SIMPLU

1. Rinchii se găsesc în:

a. cavitatea abdominală;
b. cavitatea pelvină;
c. bazin;
d. fosa iliacă;
e. nici un răspuns nu este corect.

2. Rinichii sunt situaţi:

a. în regiunea lombară;
b. de o parte şi de alta a coloanei vertebrale;
c. deasupra colonului transvers;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

3. Rinichii prezintă următoarele caracteristici, cu o excepţie:

a. au forma unui bob de fasole;
b. au o grosime de 6 cm;
c. au o culoare brun-roşcată;
d. au o lungime de aproximativ 12 cm;
e. au o greutate de 120 g.

4. Rinichiului i se descriu:
a. două feţe;
b. două margini;
c. doi poli;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

5. Marginile rinichiului sunt:

a. medială, convexă;
b. laterală, concavă;
c. medială, concavă;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

6. Prin hilul renal intră următoarele elemente:

a. artera renală;
b. vasele limfatice;
c. căile urinare;
d. vase limfatice;
e. toate răspunsurile sunt corecte.

1
7. Prin hilul renal ies următoarele elemente:
a. artera renală;
b. vasele limfatice;
c. nervii renali;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

8. Polul superior al rinichiului vine în raport cu:

a. ureterul;
b. bazinetul;
c. glanda suprarenală;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

9. Structural, rinichiul este alcătuit din:

a. capsula renală;
b. parenchimul renal;
c. grăsimea perirenală;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

10. Capsula renală:

a. este un înveliş fibro-elastic;
b. acoperă toată suprafaţa rinichiului;
c. aderă la parenchimul subiacent;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

11. Parenchimul renal este format din:

a. o zonă centrală, medulara;
b. o zonă centrală, corticala;
c. o zonă periferică, medulara;
d. o zonă exterioară, sinusul renal;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi d.

12. Medulara renală prezintă pe secţiune:

a. corpusculi renali;
b. piramidele lui Malpighi;
c. capsula Bowman;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

13. Piramidele Malpighi se caracterizează prin următoarele, cu o excepţie:

a. au aspect triunghilar;
b. sunt în număr de 6-18;
c. au baza spre interiorul rinichiului;
d. au vârful rotunjit;
e. vârful poartâ numele de papilă renală.

14. Corticala renală conţine:

a. corpusculi renali;
b. tubi colectori;
c. piramide Malpighi;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

2
15. Nefronul se caracterizează prin:
a. reprezintă unitatea anatomică a rinichiului;
b. reprezintă unitatea funcţională a rinichiului;
c. are două componente;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

16. Componentele nefronului sunt:

a. corpusculul renal;
b. tubul urinifer;
c. bazinetul;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

17. Corpusculul renal este format din:

a. capsula Bowman;
b. glomerulul renal;
c. piramide renale;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

18. Capsula Bowman prezintă următoarele caracteristici, cu o excepţie:

a. reprezintă portiunea terminală a nefronului:
b. este situată în corticală;
c. are forma unei cupe;
d. în adâncitura cupei se află glomerulul renal;
e. cupa are pereţii dubli.

19. Glomerulul renal:

a. este un ghem format din aproximativ 50 capilare sangvine;
b. la el soseşte o arteriolă aferentă;
c. de la el pleacă o arteriolă eferentă;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

20. În continuarea capsulei se află:

a. ansa Henle;
b. tubul contort proximal;
c. tubul contort distal;
d. tubul colector;
e. nici un răspuns nu este corect.

21. Tubul contort proximal:

a. este situat în medulară;
b. se continuă cu tubul contort distal;
c. este un tub încolăcit;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi c.

22. Ansa Henle:

a. este în continuarea tubului contort proximal;
b. are un braţ descendent;
c. are un braţ ascendent;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi c.

3
23. Ansa Henle se caracterizează prin:
a. braţul descendent coboară în corticală;
b. braţul descendent are calibrul mai mic decât cel ascendent;
c. braţul ascendent urcă în medulară;
d. braţul descendent se continuă cu tubul contort distal;
e. toate răspunsurile sunt corecte.

24. Tubul contort distal:

a. are o porţiune rectilinie;
b. are o porţiune ondulată;
c. este situat în medulară;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

25. Limita dintre porţiunile tubului contort distal este marcată de:
a. macula densa;
b. papila renală;
c. capsula Bowman;
d. glomerulul renal;
e. ansa Henle.

26. Complexul juxtaglomerular se caracterizează prin:

a. este format din zona de contact dintre tubul contort distal şi arteriolele aferentă şi
eferentă;
b. la zona de contact celulele tubulare sunt mai dense decât în restul tubului, formând
macula densă;
c. celulele musculare netede din peretele arteriolei aferente şi eferente sunt mai dilatate şi
unde vin în contact cu macula densa conţin granule;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

27. Granulele din celulele arteriolelor aferente şi eferente conţin:

a. adrenalină;
b. renină;
c. acetilcolină;
d. noradrenalină;
e. angiotensină.

28. Mai mulţi tubi contorţi distali se varsă în:

a. ansa Henle;
b. tubii contorţi proximali;
c. tubii colectori;
d. corpusculul renal;
e. nici un răspuns nu este corect.

29. Tubii colectori străbat:

a. piramidele Malpighi;
b. corticala;
c. capsula;
d. sunt corecte numai răspunsurile a şi c;
e. nici un răspuns nu este corect.

30. Tubii colectori se deschid în:

a. bazinet;
b. calicele mari;
c. calicele mici;
d. ureter;
4
e. nici un răspuns nu este corect.

31. Artera renală este ram din artera:

a. trunchiul celiac;
b. aorta abdominală;
c. iliacă externă;
d. iliaca comună;
e. iliaca internă.

32. Din artera renală se desprind arterele:

a. arcuate;
b. interlobulare;
c. aferente;
d. interlobare;
e. eferente.

33. Arterele arcuate se caracterizează prin:

a. merg la limita dintre medulară şi corticală;
b. continuă arterele interlobare;
c. se continuă cu arterele aferente;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

34. Arterele arcuate se continuă cu arterele:

a. interlobulare;
b. aferente;
c. eferente;
d. glomerulului renal;
e. nici un răspuns nu este corect.

35. Venele rinichiului se caracterizează prin:

a. au un traiect invers arterelor;
b. se varsă în vena renală;
c. vena renală se varsă în vena cavă superioară;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

36. Căile urinare sunt reprezentate de următoarele, cu o EXCEPŢIE:

a. calicele mici şi mari;
b. rinichiul;
c. bazinetul;
d. ureterul;
e. vezica urinară.

37. Calicele renale mici sunt situate:

a. la baza piramidei Malpighi;
b. în corticala renală;
c. la vârful piramidei Malpighi;
d. în medulara renală;
e. nici un răspuns nu este corect.

38. Calicele renale mari se caracterizează prin:

a. se formează prin confluarea calicelor renale mici;
b. sunt în număr de trei;
c. se unesc şi formează bazinetul;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. nici un răspuns nu este corect.
5
39. Calicele renale mari sunt:
a. anterior;
b. posterior;
c. lateral;
d. sunt corecte numai răspunsurile a şi b;
e. nici un răspuns nu este corect.

40. Bazinetul renal:

a. se mai numeşte pelvis renal;
b. este un conduct mai dilatat;
c. are vârful spre rinichi şi baza spre ureter;
d. sunt corecte numai răspunsurile a şi b;
e. nici un răspuns nu este corect.

41. Ureterul:
a. are o lungime de 25-30 cm;
b. se întinde între calice şi vezica urinară;
c. se întinde între bazinet şi uretră;
d. sunt corecte numai răspunsurile a şi b;
e. nici un răspuns nu este corect.

42. Vezica urinară:

a. este situată în pelvis;
b. are o formă globuloasă;
c. este un organ musculo-cavitar;
d. sunt corecte numai răspunsurile a şi b;
e. nici un răspuns nu este corect.

43. Vezica urinară se caracterizează prin:

a. este porţiunea cea mai dilatată a căilor urinare;
b. acumulează urina care se elimină în mod continuu prin uretere;
c. evacuează urina în mod discontinuu prin actul micţiunii;
d. sunt corecte numai răspunsurile a şi b;
e. nici un răspuns nu este corect.

44.Uretra:
a. este mai lungă la femeie decât la bărbat;
b. reprezintă segmentul evacuator al aparatului urinar;
c. elimină urina din ureter la exterior;
d. sunt corecte numai răspunsurile a şi b;
e. nici un răspuns nu este corect.

45. La bărbat, uretra se caracterizează prin:

a. este un organ comun atât aparatului urinar cât şi celui genital;
b. serveşte pentru micţiune;
c. serveşte pentru ejaculare;
d. sunt corecte numai răspunsurile a şi b;
e. nici un răspuns nu este corect.

46. La femeie, uretra se caracterizează prin:

a. este un organ comun atât aparatului urinar cât şi celui genital;
b. serveşte numai pentru micţiune;
c. serveşte numai pentru ejaculare;
d. sunt corecte numai răspunsurile a şi b;
e. nici un răspuns nu este corect.

6
47. Uretra se caracterizează prin:
a. prezintă un sfincter intern neted;
b. sfincterul intern este controlat voluntar;
c. prezintă un sfincter extern striat, la joncţiunea cu ureterul;
d. sunt corecte numai răspunsurile a şi b;
e. nici un răspuns nu este corect.

COMPLEMENT MULTIPLU

1. Rinichii sunt situaţi:

1. în cavitatea abdominală;
2. de o parte şi de alta a coloanei vertebrale;
3. în regiunea lombară;
4. în bazin.

2. Rinichii se caracterizează prin:

1. au formă de bob de fasole;
2. sunt reniformi;
3. au o culoare brun-roşcată;
4. au o greutate în jur de 120 g.

3. Rinichiul prezintă:
1. două feţe;
2. două margini;
3. doi poli;
4. două hiluri.

4. Feţele rinichiului sunt:

1. internă;
2. anterioară;
3. externă;
4. posterioară.

5. Marginea medială a rinichiului:

1. este concavă;
2. este convexă;
3. este dreaptă;
4. prezintă hilul renal.

6. Polii riniciului sunt:

1. superior;
2. anterior;
3. inferior;
4. posterior.

7. Prin hilul renal întră în rinichi:

1. vase limfatice;
2. artera renală;
3. vena renală;
4. nervii renali.

8. Prin hilul renal ies din rinichi:

1. vena renală;
2. căile urinare;
3. vase limfatice;
7
4. nervii renali.

9. Structural, rinichiul este format din:

1. capsulă;
2. bazinet;
3. parenchim renal;
4. calice renale.

10. Capsula renală:

1. este un înveliş fibro-elastic;
2. acoperă toată suprafaţa rinichiului;
3. aderă la parenchimul subiacent;
4. sub ea se găseşte grăsimea pararenală.

11. Parenchimul renal este alcătuit din:

1. o zonă centrală;
2. medulară;
3. o zonă periferică;
4. corticală.

12. Corticala renală conţine:

1. piramide Malpighi;
2. corpusculi renali;
3. papile renale;
4. tubi colectori.

13. Medulara renală prezintă pe secţiune:

1. formaţiuni de aspect triunghiular;
2. formaţiunile triunghiulare au vârful spre corticală;
3. aceste formaţiuni sunt în număr de 18-22;
4. piramide Malpighi.

14. Vârfurile piramidelor Malpighi:

1. sunt rotunjite;
2. sunt orientate spre corticală;
3. la nivelul lor încep calicele mari;
4. se numesc papile renale.

15. Nefronul:
1. reprezintă unitatea anatomică a rinichiului;
2. reprezintă unitatea funcţională a rinichiului;
3. în alcătuirea lui intră corpusculul renal;
4. în alcătuirea lui intră tubul urinifer.

16. Corpusculul renal este format din:

1. capsula Bowman;
2. tubi contorţi proximali;
3. glomerulul renal
4. tubi contorţi distali.

17. Capsula Bowman:

1. reprezintă porţiunea iniţială a nefronului;
2. este situată în corticală;
3. are forma unei cupe;
4. nu are pereţii dubli.

8
18. Glomerulul renal se caracterizează prin:
1. se află în adâncitura cupei capsulare;
2. este un ghem de 50 capilare;
3. la glomerul soseşte arteriola aferentă;
4. de la glomerul plecă arteriola eferentă.

19. Tubul contort proximal:

1. se află în continuarea capsulei;
2. este un tub ondulat;
3. este situat în corticală;
4. se continuă cu segmentul ascendent al ansei Henle.

20. Ansa Henle:

1. începe cu un braţ descendent care coboară în medulară;
2. prezintă un braţ ascendent care urcă în corticală;
3. braţul descendent are calibrul mai subţire decât cel ascendent;
4. se continuă cu tubul contort distal.

21. Tubul contort distal:

1. are o porţiune rectilinie;
2. continuă braţul descendent al ansei Henle;
3. se continuă cu tubul contort proximal;
4. are o porţiune contortă.

22. Complexul juxtaglomerular:

1. este format din macula densa;
2. macula densa este formată de către celulele epiteliale ale tubilor contorţi distali care sunt
mult mai dense decât celelalte celule tubulare, la zona de contact cu arteriolele aferentă
şi eferentă.
3. celulele maculei densa secretă anumite substanţe în arteriole;
4. celulele musculare netede din peretele arteriolelor aferentă şi eferentă sunt mai dilatate.

23. Complexul juxtaglomerular se caracterizează prin:

1. celulele musculare netede din peretele arteriolelor aferentă şi eferentă conţin granule;
2. celulele musculare netede din peretele arteriolelor aferentă şi eferentă se numesc celule
juxtaglomerulare;
3. granulele din celulele juxtaglomerulare conţin renină inactivă;
4. granulele din celulele juxtaglomerulare conţin mediator chimic.

24. Artera renală se caracterizează prin:

1. este ram al aortei abdominale;
2. din ea se desprind arterele arcuate;
3. pătrunde în rinichi prin hilul renal;
4. este o singură arteră renală pentru ambii rinichi.

25. Arterele interlobare se caracterizează prin:

1. iau naştere din aorta abdominală;
2. merg printre piramidele Malpighi;
3. ajung până în corticală;
4. ajung la baza piramidelor Malpighi.

26. Arterele arcuate:

1. continuă arterele interlobare;
2. merg la limita dintre medulară şi corticală;
3. din ele pornesc arterele interlobulare;
4. dau naştere arteriolelor aferente care formează capilarelor glomerulare.

9
27. Venele rinichiului:
1. au un traiect invers arterelor;
2. se varsă în venele renale;
3. venele renale se termină în vena cavă inferioară;
4. ies din rinichi în afara hilului renal.

28. Din căile urinare fac parte:

1. calcele renale mici şi mari;
2. bazinetul;
3. ureterul;
4. vezica urinară.

29. Calicele renale mici:

1. sunt situate la vârful piramidelor Malpighi;
2. sunt în număr de trei;
3. prin confluare formează calicele mari;
4. prin confluare formează bazinetul.

30. Calicele renale mari:

1. încep la vârful piramidelor renale;
2. sunt în număr de trei;
3. se continuă cu ureterul;
4. se continuă cu pelvisul renal.

31. Calicele renale mari sunt:

1. superior;
2. mijlociu;
3. inferior;
4. anterior.

32. Bazinetul renal:

1. se mai numeşte pelvis renal;
2. este un conduct mai dilatat;
3. are baza spre rinichi;
4. are vârful spre ureter.

33. Ureterul:
1. este un tub lung de 25-30 cm;
2. se continuă cu uretra;
3. continuă calicele mari;
4. se deschide în vezica urinară.

34. Vezica urinară:

1. este un organ musculo-cavitar;
2. este porţiunea cea mai dilatată a căilor urinare;
3. acumulează urina între micţiuni;
4. în ea se deschid cele două uretere.

35. Vezica urinară se caracterizează prin:

1. evacuează urina în mod discontinuu;
2. este situată în pelvis;
3. are o formă globuloasă;
4. elimină urina prin actul micţiunii.

10
36. Uretra:
1. este mai lungă la bărbat decât la femeie;
2. este mai lungă la femeie decât la bărbat;
3. reprezintă segmentul evacuator al aparatului irinar;
4. este mai scurtă la bărbat.

37. Uretra la bărbat se caracterizează prin:

1. este un organ comun aparatului urinar şi genital;
2. serveşte pentru micţiune;
3. serveşte pentru ejaculare;
4. nu străbate penisul.

38. Uretra la femeie se caracterizează prin:

1. serveşte numai pentru micţiune;
2. serveşte numai pentru ejaculare;
3. este un organ comun aparatului urinar şi genital;
4. începe la vezica urinară.

30. Uretra se caracterizează prin:

1. are un sfincter intern neted;
2. sfincterul intern este voluntar;
3. are un sfincter extern striat;
4. sfincterul extern este sub controlul SNV.

FIZIOLOGIA EXCREŢIEI

COMPLEMENT SIMPLU

1. Funcţiile rinichiului sunt:

a. excreţia celei mai mari părţi din produşii finali de metabolism ai organismului;
b. controlul concentraţiilor majorităţii constituienţilor organismului;
c. formarea elementelor figurate ale sângelui;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

2. Prin funcţiile sale rinchii contribuie la:

a. menţinerea homeostaziei;
b. menţinerea echilibrului acido-bazic al organismului;
c. asigurarea numărului normal de elemente figurate;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

3. Rinichi mai pot îndeplini următoarele roluri, cu o excepţie:

a. formare elementelor figurate ale sângelui;
b. formarea şi eliberarea reninei;
c. formarea şi eliberarea eritropoietinei;
d. activarea vitaminei D3;
e. gluconeogeneza.

11
4. Nefronii sunt:
a. corticali;
b. juxtamedulari;
c. medulari;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

5. Nefronii corticali se caracterizează prin:

a. au glomerulul situat în corticală;
b. au ansa Henle lungă;
c. ansa lor Henle ajunge în stratul profund al medularei;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

6. Nefronii juxtamedulari au următoarele caracteristici, cu o EXCEPŢIE:

a. au glomerulul situat la joncţiunea dintre corticală şi medulară;
b. au ansa Henle scurtă;
c. ansa Henle coboară adânc în medulară;
d. uneori, ansa Henle poate ajunge la nivelul papilelor renale;
e. sunt importanţi în mecanismul de contracurent, prin care rinichiul produce urina
concentrată.

7. În jurul întregului sistem tubular se află:

a. o reţea bogată de capilare;
b. reţeaua capilară peritubulară;
c. o reţea capilară care primeşte sângele din arteriolele eferente;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

8. Cea mai mare parte a reţelei de capilre peritubulare se găseşte:

a. în cortexul renal;
b. de-a lungul tubilor contorţi proximali;
c. de-a lungul tubilor contorţi distali;
d. de-a lungul tubilor colectori;
e. toate răspunsurile sunt corecte.

9. Din porţiunile profunde ale reţelei capilare peritubulare se desprind:

a. ramuri capilare lungi;
b. ramuri capilare care formează anse;
c. vasa recta;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

10. Vasa recta se caracterizează prin următoarele, cu o EXCEPŢIE:

a. pătrund în medulară;
b. însoţesc ansa Henle;
c. se capilarizează în medulară;
d. se reîntorc cu ansa Henle în corticală;
e. se varsă în venele corticale.

11. În condiţii bazale, din debitul cardiac de repaus, debitul sangvin renal reprezintă:
a. 20%;
b. 30%;
c. 50%;
d. 10%;
e. 15%.

12
12. Urina primară reprezintă:
a. urina finală;
b. lichidul care filtrează din capilarele glomerulare în capsula Bowman;
c. urina definitivă;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

13. Membrana glomerulară este alcătuită din:

a. endoteliul capilarelor glomerulare;
b. membrana bazală;
c. un strat de celule epiteliale;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

14. Membrana filtrantă glomerulară se caracterizează prin:

a. prin ea trec cu uşurinţă toate substanţele, indiferent de masa moleculară;
b. are o permeabilitate mare pentru proteinele plasmatice;
c. are o permeabilitate foarte mare pentru substanţele dizolvate în plasma normală;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

15. Filtratul glomerular se caracterizează prin:

a. este o plasmă care nu conţine proteine în cantităţi semnificative;
b. are aproape aceeaşi compoziţie cu lichidul care filtrează în interstiţii la capătul arterial al
capilarelor;
c. conţine un număr mediu de hematii;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

16. Debitul filtrării glomerulare reprezintă cantitatea de filtrat glomerular care se

formează:
a. într-o oră;
b. într-un minut;
c. în 24 ore;
d. într-o secundă;
e. nici un răspuns nu este corect.

17. În mod normal, debitul filtrării glomerulare este de:

a. 125 ml;
b. 75 ml;
c. 85 ml;
d. 95 ml;
e. 175 ml.

18. Forţele care realizează filtrarea la nivelul glomerulului în capsula Bowman sunt:
a. presiunea din capilarele glomerulare;
b. presiunea din capsula Bowman, în exteriorul capilarelor;
c. presiunea coloid-osmotică a proteinelor plasmatice din capilare;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

19. Se opun filtrării glomerulare:

a. presiunea din capsula Bowman, în exteriorul capilarelor;
b. presiunea coloid-osmotică a proteinelor plasmatice din capilare;
c. presiunea din capilarele glomerulare;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.
13
20. Determină fiftrarea glomerulară:
a. presiunea din capsula Bowman, în exteriorul capilarelor;
b. presiunea coloid-osmotică a proteinelor plasmatice din capilare;
c. presiunea din capilarele glomerulare;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

21. Debitul urinei primare depinde direct de:

a. alimentaţie;
b. mărimea presiunii efective de filtrare;
c. presiunea venoasă;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

22. Presiunea efectivă de filtrare depinde de:

a. valoarea presiunii sângelui la nivelul capilarelor glomerulare;
b. presiunea venoasă;
c. alimentaţie;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

23. Când scade presiunea hidrostatică din capilare sub 40 mm Hg au loc:

a. încetarea formării urinii;
b. se produce anurie;
c. creşte cantitatea de urină;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

24. Când presiunea hidrostatică din capilare creşte au loc:

a. încetarea formării urinii;
b. se produce anurie;
c. creşte cantitatea de urină;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

25. Relativa autonomie a presiunii de filtrare se realizează prin:

a. constricţia arteriolelor aferente şi eferente;
b. dilataţia arteriolelor aferente şi eferente;
c. numai prin constricţia şi dilataţia arteriolelor aferente;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

26. Scăderea presiunii de filtrare este dată de:

a. constricţia arteriolelor aferente;
b. constricţia arteriolelor eferente;
c. dilataţia arteriolelor eferente;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi c.

27. Creşterea presiunii de filtrare este dată de:

a. constricţia arteriolelor aferente;
b. constricţia arteriolelor eferente;
c. dilataţia arteriolelor eferente;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi c.

14
28. Nervii simpatici inervează:
a. arteriola aferentă;
b. arteriola eferentă;
c. tubii uriniferi;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi c.

29. Stimularea simpatică moderată sau uşoară are efect redus asupra:
a. debitului sangvin renal;
b. debitului filtrării glomerulare;
c. efectul redus se datoreşte probabil faptului că mecanismele de autoreglare sunt mai
eficiente decât stimularea nervoasă;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi c.

30. Stimularea simpatică bruscă şi puternică produce:

a. o vasoconstricţie puternică a arteriolelor renale;
b. o scădere a debitului urinar, chiar până la zero;
c. o creştere moderată a debitului urinar;
d. sunt corecte numai răspunsurile a şi c;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

31. Urina finală se caracterizează prin:

a. este rezultatul absorbţiei substanţelor filtratului glomerular în timpul pasajului său prin
segmentele tubilor uriniferi;
b. este rezultatul secreţiei substanţelor de către epiteliul tubului urinifer în timpul pasajului
filtratului glomerular prin segmentele tubilor uriniferi;
c. ajunge în pelvisul renal;
d. sunt corecte numai răspunsurile a şi c;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

32. Reabsorbţia tubulară:

a. reprezintă recuperarea substanţelor utile din filtratul glomerular;
b. se realizează de către celulele glomerulului;
c. este numai un proces pasiv;
d. sunt corecte numai răspunsurile a şi c;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

33. Nefrocitele prezintă:

a. la polul apical, mitocondrii numeroase;
b. la polul apical, numeroşi microvili;
c. la nivelul microvililor se produce energia necesară procesului de absorbţie;
d. sunt corecte numai răspunsurile a şi c;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

34. Biochimic, membranele celulelor glomerulare conţin:

a. pompe metabolice care participă la transportul activ;
b. organite celulare;
c. ADN;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. nici un răspuns nu este corect.

35. Transportul pasiv se face în virtutea legilor:

a. fizice;
b. osmozei;
c. difuziunii;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
15
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi c.

36. Transportul pasiv se realizează după:

a. gradientul chimic;
b. electric;
c. diferenţele de presiune hidrostatică;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi c.

37. Transportul pasiv se caracterizează prin:

a. necesită consum energetic;
b. este limitat de o capacitate maximă de transport a nefronului;
c. prin acest mecanism se reabsoarbe apa.
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

38. Prin transport pasiv se reabsorb:

a. ureea;
b. o parte din Na;
c. Cl;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

39. Reabsorbţia apei se realizează:

a. numai la nivelul tubului colector:
b. la nivelul tuturor segmentelor nefronului;
c. numai la nivelul tubului contort proximal;
d. numai la nivelul tubului contort distal;
e. numai la nivelul ansei Henle.

40. Cea mai importantă reabsorbţie a apei are loc la nivelul:

a. tubului colector:
b. tuturor segmentelor nefronului;
c. tubului contort proximal;
d. tubului contort distal;
e. ansei Henle.

41. Reabsorbţia apei la nivelul tubului contort proximal:

a. este o reabsorbţie obligatorie;
b. apa este atrasă osmotic din tub în interstiţiu;
c. se face în cantitate mică;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

42. La nivelul tubilor contorţi distali şi colectori reabsorbţia apei se caracterizează

prin:
a. este facultativă;
b. în lipsa ADH reabsorbţia facultativă nu se produce;
c. în lipsa ADH se elimină un volum de 20-25 l de urină diluată în 24 h;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

43. În prezenţa ADH:

a. se produce reabsorţia apei;
b. în 24 ore se elimină 1,8 l urină concentrată;
c. creşte cantitatea de urină;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
16
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

44. Transportul activ:

a. este selectiv;
b. se datorează travaliului metabolic al nefronului;
c. se face cu consum de energie;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

45. Transportul activ se face:

a. cu consum de oxigen;
b. cu consum de ATP;
c. împotriva gradientului de concentraţie;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

46. Prin transport activ se reabsorb:

a. glucoza;
b. aminoacizii;
c. unele vitamine;
d. polipeptidele;
e. toate răspunsurile sunt corecte.

47. Prin transport activ se reabsorb următoarele, cu o excepţie:

a. Hg;
b. Na+;
c. K+;
d. Cl-;
e. fosfaţi.

48. Secreţia tubulară completează funcţia de eliminare a următoarelor substanţe, cu o

excepţie:
a. a unor substanţe acide;
b. a apei;
c. a unor substanţe toxice;
d. a unor substanţe în exces;
e. a unor medicamente.

49. Principala modalitate de curăţire a plasmei de cataboliţi azotaţi neutilizabili este:

a. difuziunea;
b. transportul activ;
c. filtrarea;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

50. Prin secreţie, rinichii intervin în reglarea concentraţiei plasmatice a unor

constituienţi obişnuiţi:
a. K+;
b. acid uric;
c. creatinină;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

17
51. Mecanismele secreţiei sunt
a. asemănătoare celor ale reabsorbţiei;
b. active;
c. pasive;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

52. Procesele de secreţie pot avea loc:

a. pe toată lungimea nefronului;
b. numai la nivelul tubului contort proximal;
c. numai la nivelul tubului contort distal;
d. numai la nivelul tubului colector;
e. numai la nivelul ansei Henle.

53. Sensul secreţiei este:

a. în ambele sensuri;
b. din interiorul tubului spre interstiţiul tubular;
c. din interstiţiul tubular înspre interiorul tubului;
d. din glomerul spre lumenul tubului;
e. nici un răspuns nu este corect.

54. Secreţia de H+:

a. este un mecanism activ;
b. sediul principal este tubul contort proximal;
c. participă la reglarea echilibrului acido-bazic;
d. secreţia de protoni poate avea loc şi în restul nefronului;
e. toate răspunsurile sunt corecte.

55. La nivelul tubului contort distal au loc următoarele, cu o EXCEPŢIE:

a. se reabsoarbe sodiul;
b. se reabsoarbe potasiul;
c. se secretă potasiul;
d. se secretă H+;
e. schimburile ionice au loc în funcţie de pH-ul mediului intern;

56. Secreţia de K+:

a. are loc mai ales în tubul contort distal;
b. se face prin mecanime active (schimb ionic);
c. se face prin mecanime pasive;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

57. Secreţia de NH3:

a. are efect antitoxic;
b. reprezintă o modalitate de excreţie suplimentară de protoni;
c. realizează o acidifiere suplimentară a urinei;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

58. Una dintre cele mai importante funcţii ale rinichiului este:
a. producerea globulelor roşii;
b. producerea globulelor albe;
c. controlul osmolarităţii lichidelor organismului;
d. producerea plachetelor sangvine;
e. nici un răspuns nu este corect.

18
59. Când osmolaritatea scade prea mult:
a. se elimină apă mai puţină;
b. se elimină apă în exces;
c. lichidele devin mai concentrate;
d. se elimină urină prea concentrată;
e. nici un răspuns nu este corect.

60. Când osmolaritatea lichidelor organismului creşte:

a. rinichii secretă solviţi în exces;
b. se elimină o urină concentrată;
c. se elimină urină în cantitate mare;
d. se elimină urină prea concentrată;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

61. Semnalul care informează rinichiul asupra necesităţii excreţiei unei urini
concentrate sau diluate, este:
a. ADH;
b. adrenalina;
c. noradrenalina;
d. ADN;
e. nici un răspuns nu este corect.

62. Mecanismul ce contracurent serveşte pentru:

a. eritropoieză;
b. concentraţia urinei;
c. hemoliză;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

63. Mecanismul de contracurent depinde de:

a. dispoziţia anatomică specială a anselor Henle;
b. dispoziţia anatomică specială a capilarelor care însoţesc ansele Henle;
c. caracteristicile morfologice şi funcţionale ale epiteliului tubular renal;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

64. Micţiunea:
a. este procesul de golire a vezicii urinare;
b. are loc când tensiunea intraparietală atinge o anumită valoare;
c. dacă nu este posibil, reflexul de micţiune produce dorinţa conştientă de a urina;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

65. Vezica urinară se caracterizează prin:

a. are în pereţii săi musculatură striată;
b. prezintă un corp;
c. prezintă un col, care este partea cea mai mare a vezicii;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

66. Vezica urinară are următoarele caracteristici:

a. la nivelul corpului se acumulează urina;
b. corpul are formă de pâlnie;
c. corpul se mai numeşte trigon vezical;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

19
67. Muşchiul colului vezical:
a. se mai numeşte şi sfincter;
b. tonusul său natural opreşte pătrunderea urinii la nivelul colului vezical;
c. împiedică golirea vezicii, înainte ca presiunea să atingă pragul critic;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

68. Sfincterul extern al vezicii urinare:

a. este format din muşchi neted;
b. este sub controlul SNV;
c. previne micţiunea, chiar şi atunci când controlul involuntar tinde să o iniţieze;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

69. Inervaţia principală a vezicii provine de la:

a. nervii vagi;
b. nervii pelvici;
c. plexul celiac;
d. nervii frenici;
e. nici un răspuns nu este corect.

70. Nervii pelvici transmit impulsuri:

a. de la măduva spinării;
b. prin intermediul plexului sacrat;
c. de la nivelul segmentelor S2-S3;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

71. Nervii pelvici:

a. sunt nervi micşti;
b. conţin fibre senzitive;
c. conţin fibre motorii;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

72. Fibrele senzitive ale vezicii urinare:

a. sesizează în special gradul de tensionare al peretelui vezical;
b. contractă muşchiul peretelui vezical;
c. relaxează sfincterul extern;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

73. Fibrele motorii din nervii pelvici sunt fibre:

a. simpatice;
b. parasimpatice;
c. mixte;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

74. Fibrele motorii ale nervilor pelvici se termină în:

a. muşchiul vezical;
b. ganglionii prevertebrali;
c. ganglionii din peretele vezical;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

20
75. Muşchiul vezical este inervat de:
a. fibrele postganglionare scurte;
b. fibrele preganglionare;
c. fibrele postganglionare lungi;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

76. În afara fibrelor motorii ale nervilor pelvici, mai există fibre motorii către
musculatura striată, transmise pe calea nervilor:
a. simpatici;
b. ruşinoşi;
c. vagi;
d. frenici;
e. nici un răspuns nu este corect.

77. Fibrele somatice ale vezicii urinare:

a. inervează voluntar muşchiul striat al sfincterului extern;
b. controlează voluntar muşchiul striat al sfincterului extern;
c. controlează voluntar muşchiul striat al sfincterului intern;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

78. Ureterele se caracterizează prin:

a. sunt mici tuburi musculare netede;
b. încep în pelvisul fiecărui rinichi;
c. coboară până în vezica urinară;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

79. Ureterul prezintă următoarele caracteristici:

a. prezintă contracţii peristaltice;
b. pătrunde oblic în vezica urinară;
c. terminal, pătrunde sub epiteliul vezical;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.

80. Acumularea în vezică a 200-300 ml urină determină:

a. o creştere foarte rapidă a presiunii intravezicale;
b. o creştere de numai câţiva cm apă a presiunii intravezicale;
c. necesitatea imperioasă de micţiune;
d. sunt corecte numai răspunsurile a şi c;
e. nici un răspuns nu este corect.

81. Presiunea intravezicală creşte foarte mult şi rapid atunci când volumul de urină
depăşeşte cantitatea de:
a. 200-300 ml;
b. 100-200 ml;
c. 300-400 ml;
d. 50-100 ml;
e. nici un răspuns nu este corect.

82. Pe măsură ce vezica urinară se umple, se produc:

a. apar multiple contracţii de micţiune suprapuse peste tonusul de fond;
b. sunt stimulaţi presoreceptorii din peretele vezical;
c. stimularea presoreceptorilor este rezultatul destinderii vezicale;
d. toate răspunsurile sunt corecte;
e. sunt corecte numai răspunsurile a şi b.
21
COMPLEMENT MULTIPLU

1. Rinichii au următoarele funcţii majore:

1. de a excreta cea mai mare parte a produşilor finali de metabolism ai organismului;
2. de a produce elementele figurate ale sângelui;
3. de a controla concentraţiile majorităţii constituienţilor organismului;
4. intervin în coagularea sângelui.

2. Rinichii intervin în menţinerea:

1. homeostaziei;
2. secreţiei hipofizei;
3. controlului secreţiilor digestive;
1. echilibrului acido-bazic al organismului.

3. Rinichii îndeplinesc următoarele roluri:

1. formarea şi eliberarea reninei;
2. formarea şi eliberarea eritropoietinei;
3. activarea vitaminei D3;
4. gluconeogeneză.

4. Nefronii:
1. cei doi rinichi conţin circa 2 milioane de nefroni;
2. nefronii pot fi corticali;
3. nefronii pot fi juxtamedulari;
4. nefronii pot fi medulari.

5. Nefronii corticali:
1. reprezintă 85% din numărul total de nefroni;
2. au glomerului situat în corticală;
3. au ansa Henle scurtă;
4. ansa Henle ajunge în stratul extern al medularei.

6. Nefronii juxtamedulari:
1. au glomerulul situat la joncţiunea dintre corticală şi medulară;
2. au ansa Henle lungă;
3. ansa Henle coboară adânc în medulară;
4. uneori, ansa Henle poate ajunge în sinusul renal.

7. În jurul întregului sistem tubular al rinichiului există:

1. limfocite;
2. o reţea bogată de capilare;
3. complexe juxtaglomerulare;
4. reţea capilară peritubulară.

8. Reţeaua capilară peritubulară se caracterizează prin:

1. se formează prin capilarizarea arteriolelor eferente;
2. este la fel de abundentă pe toată lungimea tubului urinifer;
3. este mai bogată de-a lungul tubilor proximali, distali şi colectori;
4. în ochiurile sale se află elemente figurate.

9. Din porţiunile mai profude ale reţelei se desprind:

1. ramuri capilare lungi;
2. ramuri capilare care formează anse;
3. vasa recta;
4. ramuri capilare care pătrund în medulară.
22
10. Lichidul care filtrează prin capilarele glomerulare în capsula Bowman se numeşte:
1. filtrat tubular;
2. urină primară;
3. urină finală;
4. filtrat glomerular.

11. Membrana glomerulară este alcătuită din:

1. endoteliul capilarelor glomerulare;
2. membrana bazală;
3. un strat de celule epiteliale;
4. glomerulul renal.

12. Filtratul glomerular:

1. are aproape aceeaşi compoziţie ca şi lichidul care filtrează la capătul arterial al
capilarelor;
2. are aproape aceeaşi compoziţie ca şi lichidul care filtrează la capătul venos al
capilarelor;
3. are o compoziţie total diferită ca lichidul care filtrează la capătul arterial al capilarelor;
4. este o plasmă care nu conţine proteine în cantităţi semnificative.

13. Forţele care realizează filtrarea la nivelul glomerulului în capsula Bowman sunt
reprezentate de presiunile:
1. din capilarele glomerulare, care au o valoare medie de 60 mm Hg;
2. din capsula Bowman , în exteriorul capilarelor (aproximativ 18 mm Hg);
3. coloid-osmotică a proteinelor din capilare (în medie, 32 mm Hg);
4. coloid-osmotică a proteinelor din capsula Bowman.

14. Forţele care se opun filtrării sunt reprezentate de presiunile:

1. din capsula Bowman , în exteriorul capilarelor;
2. din capilarele glomerulare;
3. coloid-osmotică a proteinelor din capsula Bowman;
4. coloid-osmotică a proteinelor din capilare.

15. Debitul urinei primare:

1. depinde direct de mărimea presiunii efective de filtrare;
2. când presiunea hidrostatică din capilare scade sub 40 mm Hg, formarea urinei încetează;
3. când presiunea hidrostatică creşte, are loc o creştere a debitului urinei primare;
4. când presiunea hidrostatică din capilare scade sub 40 mm Hg se instalează anuria.

16. Relativa autonomie a presiunii de filtrare se realizează prin:

1. constricţia arteriolelor aferente şi eferente;
2. dilataţia arteriolelor aferente şi eferente;
3. existenţa la nivelul fiecărui nefron a unor mecanisme de autoreglare a presiunii
hidrostatice capilare;
4. controlul scoarţei cerebrale.

17. Scăderea presiunii de filtrare este dată de:

1. constricţia arteriolelor eferente;
2. constricţia arteriolelor aferente;
3. dilataţia arteriolelor aferente;
4. dilataţia arteriolelor eferente.

18. Creşterea presiunii de filtrare este dată de:

1. constricţia arteriolelor eferente;
2. constricţia arteriolelor aferente;
3. dilataţia arteriolelor aferente;
4. dilataţia arteriolelor eferente.
23
19. La nivelul rinichilor nervii simpatici inervează:
1. arteriola aferentă;
2. arteriola eferentă;
3. parţial tubii uriniferi;
4. bazinetul.

20. Stimularea simpatică moderată sau uşoară produce:

1. efect redus asupra debitului sangvin renal;
2. o vasoconstricţie puternică a arteriolelor renale;
3. efect redus asupra debitului filtrării glomerulare;
4. scăderea debitului urinar chiar până la zero.

21. Stimularea simpatică puternică şi bruscă produce:

1. efect redus asupra debitului sangvin renal;
2. o vasoconstricţie puternică a arteriolelor renale;
3. efect redus asupra debitului filtrării glomerulare;
4. scăderea debitului urinar chiar până la zero.

22. Reabsorbţia tubulară:

1. recuperează substanţele utile organismului;
2. se realizează cu ajutorul celulelor tubilor uriniferi;
3. nefrocitele au la polul apical numeroşi microvili;
4. nefrocitele au la polul bazal numeroase mitocondrii.

23. Procesul de reabsorbţie tubulară se poate face prin transport:

1. activ;
2. fagocitar;
3. leucocitar;
4. pasiv.

24. Transportul pasiv se realizează:

1. în virtutea unor legi fizice;
2. conform legilor difuziunii;
3. conform legilor osmozei;
4. pe baza diferenţelor de presiune hidrostatică.

25. Transportul prin difuziune se realizează pe baza gradientelor:

1. chimic;
2. electric;
3. electrochimic;
4. mecanic.

26. Transportul pasiv se caracterizează prin:

1. nu necesită consum energetic;
2. energia necesară este produsă de mitocondrii;
3. nu este limitat de o capacitate maximă de transport;
4. energia necesară provine din degradarea ATP-ului.

27. Prin transport pasiv se reabsorb:

1. apa;
2. ureea;
3. o parte din sodiu;
4. clorul.

24
28. Reabsorbţia apei:
1. se face în toate segmentele nefronului;
2. cea mai importantă reabsorbţie se face la nivelul tubului contort distal;
3. apa este atrasă osmotic din interstiţiu în tub;
4. la nivelul tubului contort proximal se reabsoarbe 80% din apa filtrată.

29. Reabsorbţia apei este obligatorie din cauza reabsorbţiei:

1. unor compuşi neutili organismului;
2. sărurilor;
3. hematiilor;
4. glucozei.

30. La nivelul tubilor contorţi distali şi colectori:

1. se absoarbe 15% din apa filtrată;
2. nu se reabsoarbe apa;
3. reabsorbţia este facultativă;
4. reabsorbţia necesită energie.

31. Transportul activ al reabsorbţiei tubulare:

1. este selectiv;
2. se datorează travaliului metabolic al nefronului;
3. se face cu consum de energie;
4. se face cu consum de oxigen.

32. Transportul activ al reabsorbţiei tubulare se caracterizează prin:

1. se face împotriva gradientelor de concentraţie;
2. se face împotriva gradientelor electrice;
3. forţa pompelor metabolice este limitată de capacitatea lor maximă de a transporta o
substanţă pe unitatea de timp;
4. energia este furnizată de ADN.

33. În cadrul transportului activ al reabsorbţiei tubulare au loc:

1. reabsorbţia apei;
2. celula consumă energie numai pentru recuperarea substanţelor utile;
3. descompunerea ADN-ului;
4. cataboliţii sunt lăsaţi în urină.

34. Prin transport activ se reabsorb:

1. glucoza;
2. aminoacizii;
3. unele vitamine;
4. polipeptidele.

35. Prin transport activ se reabsorb:

1. fosfaţii;
2. sulfaţii;
3. Na+;
4. K+.

36. Secreţia tubulară completează funcţia de eliminare a unor substanţe:

1. acide;
2. toxice;
3. în exces;
4. medicamente.

25
37. Prin secreţie, rinichii intervin în reglarea concentraţiei plasmatice a:
1. K+;
2. acidului uric;
3. creatininei;
4. glucozei.

38. Mecanismele secreţiei sunt:

1. active;
2. deosebite total de mecanismele reabsorbţiei;
3. pasive;
4. se fac contra gradientului de concentraţie.

39. Despre secreţie se pot afirma:

1. cantitatea cea mai mare de substanţă secretată o reprezintă sodiul;
2. sensul său este din interstiţiul peritubular în interiorul tubului;
3. nu se face de-a lungul întregului tub urinifer;
4. poate avea loc pe toată lungimea nefronului.

40. Secreţia de H+:

1. se face prin mecanism activ;
2. sediul principal este tubul contort proximal;
3. participă la reglarea echilibrului acido-bazic;
4. secreţia de protoni poate avea loc şi în restul nefronului

41. La nivelul tubului contort proximal:

1. există mecanisme de transport prin schimb ionic:
2. se secretă sodiu;
3. mecanismul este activat de glucocorticoizi;
4. se secretă potasiu.

42. Secreţia de K+:

1. se face prin schimb ionic;
2. are loc în tubul contort distal;
3. se poate face şi pasiv;
4. participă la reglarea echilibrului acido-bazic.

43. Secreţia de NH3:

1. are efect antitoxic:
2. reprezintă o modalitate de excreţie suplimentară de protoni;
3. nu produce o acidifiere suplimentară a urinei;
4. se face la nivelul ureterului.

44. Surplusul de protoni excretaţi:

1. se leagă de NH3:
2. formează ionul de amoniu;
3. ionul de amoniu se elimină împreună cu clorul;
4. ionul de amoniu se elimină sub formă de clorură de amoniu.

45. Excreţia în exces a apei de către rinichi are loc atunci când:
1. osmolaritatea creşte;
2. osmolaritatea scade prea mult;
3. lichidele sunt prea concentrate;
4. lichidele sunt prea diluate.

26
46. Prin excreţia în exces a apei de către rinichi se realizează:
1. eliminarea unei urini foarte diluate;
2. scăderea osmolarităţii;
3. evacuarea unei mari cantităţi de apă din organism;
4. creşterea tensiunii arteriale.

47. Când osmolaritatea lichidelor organismului creşte:

1. rinichii secretă solviţi în exces;
2. se readuce osmolaritatea lichidelor organismului la normal;
3. se excretă o urină concentrată;
4. se evacuează o mare cantitate de apă din organism

48. Mecanismul de contracurent:

1. serveşte la concentrarea urinei;
2. depinde de dispoziţia anatomică specială a anselor Henle;
3. depinde de dispoziţia anatomică specială a capilarelor care însoţesc ansele Henle;
4. depinde de caracteristicile morfologice şi funcţionale ale epiteliului tubului renal.

49. Micţiunea:
1. este procesul de golire a bazinetului;
2. este procesul de golire a vezicii urinare;
3. este un reflex somatic;
4. dacă nu este posibilă, produce dorinţa conştientă de a urina.

50. Vezica urinară:

1. are pereţii formaţi din musculatură netedă;
2. are un corp;
3. are un col în formă de pâlnie;
4. colul se continuă în jos cu ureterul.

51. Muşchiul colului vezical:

1. este denumit adeseori şi sfincter intern;
2. tonusul său este crescut de nervii vagi;
3. tonusul său natural, creşte în mod normal, împiedicând pătrunderea urinii la nivelul
colului vezical şi al uretrei, înainte ca presiunea să aibă pragul critic;
4. este controlat voluntar.

52. Sfincterul extern al vezicii urinare:

1. este alcătuit din muşchi striat;
2. este controlat voluntar;
3. este controlat de către SN;
4. poate preveni micţiunea chiar şi atunci când controlul involuntar tinde să o iniţieze.

53. Nervii pelvici:

1. constituie inervaţia principală a vezicii urinare;
2. transmit impulsuri de la măduva spinării;
3. transmit impulsuri prin intermediul plexului sacrat;
4. transmit impulsuri de la nivelul segmentelor S2-S3.

54. Nervii pelvici se caracterizează prin:

1. sunt nervi micşti;
2. conţin fibre senzitive;
3. conţin fibre motorii;
4. fibrele senzitive sesizează în special gradul de tensionare a peretelui vezical.

27
55. Fibrele motorii din nervii pelvici:
1. sunt fibre parasimpatice;
2. se termină în ganglionii din peretele vezical;
3. muşchiul vezical este inervat de fibre nervoase postganglionare scurte;
4. au originea în măduva toracală.

56. În afară de nervii pelvici, vezica urinară mai prezintă fibre motorii care:
1. se transmit prin nervii ruşinoşi;
2. controlează involuntar sfincterul extern;
3. inervează sfincterul intern;
4. se termină la nivelul sfincterului vezical extern.

57. Ureterele se caracterizează prin:

1. sunt mici tuburi vasculare striate;
2. încep în pelvisul fiecărui rinichi;
3. nu prezintă unde peristaltice;
4. coboară până la vezica urinară.

58. Ureterele prezintă următoarele caracteristici:

1. pătrund oblic în vezica urinară;
2. merg câţiva centimetri sub epiteliul vezical;
3. sunt comprimate de către presiunea intravezicală;
4. prin comprimarea ureterelor, se previne refluxul urinei în uretere în timpul micţiunii.

59. Cistometrograma este o metodă de:

1. măsurare a variaţiilor presiunii intracavitare;
2. măsurare a grosimii pereţilor vezicali;
3. înregistrare a variaţiilor presiunii intracavitare;
4. măsurare a compoziţiei chimice a urinei.

60. Reflexul de distensie a pereţilor vezicii urinare:

1. stimulează presoreceptorii din peretele vezical;
2. stimulii sunt conduşi pe căile aferente ale nervilor pelvici;
3. stimulii ajung la segmentele sacrate medulare;
4. calea eferentă este reprezentată de fibre parasimpatice.

61. Reflexul de micţiune:

1. este controlat în întregime de măduva spinării;
2. poate fi stimulat de centrii nervoşi din trunchiul cerebral şi cortexul cerebral;
3. poate fi inhibat de centrii nervoşi din trunchiul cerebral şi cortexul cerebral;
4. este un reflex involuntar.

28