3.

CENTRE DE GREUTATE (DE MASĂ)

3.1. GREUTATEA CORPURILOR

La suprafaţa Pământului, corpurile sunt supuse atracţiei acestuia. Asupra

unui corp de masă m se exercită o forţă, proporţională cu masa corpului, numită
greutate.
G = mg (3.1)
unde g , este acceleraţia terestră şi reprezintă rezultanta dintre acceleraţia
gravitaţională (datorită forţei de atracţie gravitaţională) şi acceleraţia de
transport (datorită mişcării de rotaţie a Pământului).
Valoarea acceleraţiei terestre g , variază cu latitudinea şi altitudinea,
aceste variaţii fiind relativ mici, în calcule se ia valoarea medie g = 9,81 m/s2.
Ţinând seama de raportul dintre dimensiunile corpurilor uzuale şi ale
Pământului se poate considera că greutăţile corpurilor sunt forţe îndreptate după
verticala locului, deci paralele între ele. Din acest motiv, tratarea problemei
greutăţii sistemelor materiale reprezintă un caz particular al forţelor paralele,
putându-se utiliza rezultatele stabilite la acest capitol.

3.2. CENTRUL DE GREUTATE AL UNUI SISTEM DE PUNCTE

MATERIALE

Fie un sistem de puncte materiale Ai de mase mi şi vectori de poziţie

ri , ( i = 1, 2 ,...,n ) în raport cu originea O a sistemului de axe.
Greutatea sistemului este:
G = ∑ Gi = ∑ mi g = g ∑ mi = Mg (3.2)
i i i
şi este aplicată într-un punct definit ca
centrul de greutate al sistemului, care este
centrul forţelor paralele de greutate
Gi (fig.3.1).
Vectorul de poziţie al centrului de
greutate C, conform relaţiei (2.43) este:
∑ Gi ri
i
rC = (3.3)
∑ Gi Fig. 3.1
i
Înlocuind relaţia (3.2) în (3.3) obţinem:
∑ Gi r ∑ m i g r ∑ mi r
i i i
rC = = = (3.4)
∑ Gi ∑ mi g ∑ mi
i i i

43
ceea ce demonstrează faptul că centrul de greutate C este un element geometric,
depinzând de modul de distribuţie a maselor din punctele Ai, fapt care justifică
denumirea de centrul de masă.
Proiecţiile pe axe ale vectorului rC sunt coordonatele centrului de masă:
∑ mi xi ∑ mi y i ∑ mi zi
i i
xC = ; yC = ; zC = i (3.5)
∑ mi ∑ mi ∑ mi
i i i

3.3. MOMENTELE STATICE

Momentul static al unui sistem de puncte materiale, în raport cu un plan

este suma produselor dintre masele punctelor şi distanţele acestora la plan (care
pot fi pozitive sau negative, după cum aceste puncte sunt situate de o parte sau
de alta a planului respectiv). Relaţia (3.5) poate fi scrisă şi sub forma de mai jos,
care constituie şi teorema momentelor statice.
∑ mi xi = MxC ; ∑ mi yi = MyC ; ∑ mi zi = MzC (3.6)
i i i
Momentul static al unui sistem de puncte materiale în raport cu un plan
este egal cu produsul dintre masa sistemului şi distanţa de la centrul maselor la
acel plan.

3.4. PROPRIETĂŢILE CENTRULUI DE GREUTATE

1. Dacă sistemul de puncte materiale are un plan, o axă sau un centru de

simetrie, centrul de masă se află în acel plan, pe acea axă sau în acel centru.
Presupunând că sistemul admite planul Oxz ca plan de simetrie, oricărui
punct Pi(xi, yi, zi) de masă mi îi corespunde un punct Pj(xi, -yi, zi) de aceaşi masă
mi. Cum ∑ mi yi = 0 , rezultă yC = 0, deci centrul de masă se află în planul Oxz.
i
Dacă presupunem că sistemul admite axa Oz, ca axă de simetrie, atunci
unui punct Pi(xi, yi, zi) de masă mi îi corespunde totdeauna un punct Pj (-xi, -yi, zi)
de aceaşi masă mi. Cum ∑ mi xi = 0 ; ∑ mi yi = 0 , rezultă xC = 0, yC = 0, deci
i i
centrul de masă se află pe axa Oz.
Considerând că sistemul admite originea sistemului de referinţă O, ca
centru de simetrie, din condiţiile de simetrie rezultă că oricărui punct Pi(xi, yi, zi)
de masă mi îi corespunde întotdeauna un punct Pj(-xi, -yi, -zi) de aceaşi masă mi.
Cum momentele statice, ∑ mi xi = 0 ; ∑ mi yi = 0 ; ∑ mi z i = 0 , rezultă xC = 0 ,
i i i
yC = 0 , zC = 0 ,deci centrul de masă se află în polul O.
2 Dacă un sistem de puncte materiale (S) se compune dintr-un număr de p
subsisteme (S1), (S2), …, (Sp), de mase M1, M2,…, Mp şi vectori de poziţie ai

44
 centrelor de masă rC1 , rC2 , ..., rC p , centrul de masă al sistemului (S) se obţine
considerând masele sistemelor componente Mi, concentrate în centrele de
masă, Ci (i = 1, 2, …, p).
∑ M i rCi
rC = i (3.7)
∑Mi
i
Pentru demonstraţie se ţine seama că, în baza relaţiei (3.4), vectorii de
poziţie ai centrelor maselor rCi au expresiile:

∑ mi ri ∑ mi ri ∑ mi ri
( S1 ) ( S2 ) ( Sp )
rC1 = ; rC2 = ; ...... rC p = (3.8)
∑ mi ∑ mi ∑ mi
( S1 ) ( S2 ) ( Sp )
Întrucât
∑ mi = M 1 ; ∑ mi = M 2 ; ...... ∑ mi = M p (3.9)
( S1 ) ( S2 ) ( Sp )

relaţiile (3.8) pot fi scrise astfel:

∑ mi ri = M 1rC ; ∑ mi ri = M 2 rC
1 2
; ...... ∑ mi ri = M p rC p
(3.10)
( S1 ) ( S2 ) ( Sp )

Vectorul de poziţie rC al centrului maselor sistemului (S) este:

∑ mi ri ∑ mi ri + ∑ mi ri + ...... + ∑ mi ri
(S ) ( S1 ) ( S2 ) ( Sp )
rC = = =
∑ mi ∑ mi + ∑ mi + ...... + ∑ mi
(S ) ( S1 ) ( S2 ) ( Sp )

M 1 rC1 + M 2 rC2 + ...... + M p rC p ∑ M i rCi

i
= =
M 1 + M 2 + ...... + M p ∑Mi
i

3. Dacă un sistem de puncte materiale (S) poate fi considerat ca provenind

dintr-un sistem (S1) din care s-a extras un sistem (S2) şi dacă se cunosc
masele M1, M2 şi centrele de masă definite de vectorii de poziţie rC1 , rC2 ,
atunci centrul de masă al sistemului (S) se poate obţine considerând că
masele M1 şi M2 s-ar concentra în centrele de masă C1 şi C2.
Vectorul de poziţie al centrului de masă C, al sistemului (S) are expresia:
M 1 rC1 + ( − M 2 )rC2 M 1 rC1 − M 2 rC2
rC = =
(3.11)
M 1 + ( −M 2 ) M1 − M2
Referitor la sistemele (S1) şi (S2) putem scrie conform (3.9) şi (3.10):
∑ mi ri = M 1rC ; ∑ mi ri = M 2 rC ; ∑ mi = M 1 ; ∑ mi = M 2
1 2
( S1 ) ( S2 ) ( S1 ) ( S2 )

45
 Pentru întreg sistemul se obţine:
∑ mi ri ( ∑ mi ri + ∑ mi ri ) − ∑ mi ri ∑ mi ri − ∑ mi ri
(S ) (S) ( S2 ) ( S2 ) ( S1 ) ( S2 ) M 1 rC1 − M 2 rC2
rC = = = =
∑ mi ( ∑ mi + ∑ m i ) − ∑ mi ∑ m i − ∑ mi M1 − M2
(S) (S) ( S2 ) ( S2 ) ( S1 ) ( S2 )

Observaţie. Proprietăţile centrului de masă prezentate pentru sisteme de

puncte materiale sunt valabile şi în cazul sistemelor de corpuri omogene.

3.5. CENTRUL DE GREUTATE AL CORPURILOR OMOGENE

În mecanică, corpul rigid se admite ca fiind un continuu material

nedeformabil, adică orice element de volum are masă iar distanţele dintre puncte
rămân nemodificate, indiferent de solicitările la care este supus corpul. Pentru a
stabili o legătură cu rezultatele obţinute în cazul sistemelor de n puncte materiale
se consideră corpul divizat în volume elementare ∆Vi, de mase ∆mi.
Vectorul de poziţie al centrului de masă este definit, conform relaţiei (3.4)
cu condiţia discretizării la limită a maselor elementare. Când ∆mi → 0 , sumele
definite de (3.4) devin integrale, definite pe domeniul (D), ocupat de corp.
∑ ∆mi ri ∫( D ) r dm
rC = lim i = (3.12)
∆m →0 ∑ ∆mi
i
i
∫( D ) dm
Domeniul (D) se va nota cu: (V), în cazul blocurilor - corpuri cu trei
dimensiuni, (A), în cazul plăcilor - corpuri cu două dimensiuni, a treia fiind
neglijabilă în raport cu celelalte două şi (l), în cazul barelor - corpuri cu o
singură dimensiune, celelalte două fiind neglijabile în raport cu prima.
Corpul omogen este corpul a cărui densitate este aceaşi în toate punctele
sale. Cum densitatea sau masa specifică a corpului (blocului) este definită prin
raportul dintre masa corespunzătoare şi volumul elementar,
dm
ρ = ρV = (3.13)
dV
vectorul de poziţie al centrului de masă al blocului omogen este:

∫( D ) r dm ∫( V ) r ρV dV ∫( V ) r dV
rC = = = (3.14)
∫( D ) dm ∫( V ) V
ρ dV ∫( V ) dV
ale cărui coordonate sunt:

∫( V ) xdV ∫( V ) ydV ∫( V ) zdV

xC = ; yC = ; zC = (3.15)
∫( V ) dV ∫( V ) dV ∫( V ) dV
46
 În cazul plăcilor se poate defini, în mod analog, densitatea superficială .
dm
ρA = (3.16)
dA
Vectorul de poziţie al centrului de masă al plăcii omogene este:

∫( D ) r dm ∫( A ) r ρ A dA ∫( A ) r dA
rC = = = (3.17)
∫( D ) dm ∫( A ) ρ A dA ∫( A ) dA
ale cărui coordonate sunt:

∫( A ) xdA ∫( A ) ydA ∫( A ) zdA

xC = ; yC = ; zC = (3.18)
∫( A ) dA ∫( A ) dA ∫( A ) dA
În cazul barelor se defineşte densitatea liniară:
dm
ρl = (3.19)
dl
Vectorul de poziţie al centrului de masă al barei omogene are expresia:

∫( D ) r dm ∫( l ) r ρ l dl ∫( l ) r dl
rC = = = (3.20)
∫( D ) dm ∫( l ) l
ρ dl ∫( l ) dl
ale cărui coordonate sunt:

∫( l ) xdl ∫( l ) ydl ∫( l ) zdl

xC = ; yC = ; zC = (3.21)
∫( l ) dl ∫( l ) dl ∫( l ) dl
Aplicaţii. 1. Să se determine centrul de greutate al unei bare omogene (fig.3.2) de
forma arcului de cerc cu raza R şi unghiul la centru, 2α (exprimat în radiani).
Rezolvare.Admiţând axa Ox, axă de simetrie, centrul de greutate al arcului de cerc AB
se află pe această axă, poziţia fiind definită de abscisa xC.
Elementul de bară, MM' = dl = Rdθ , are abscisa,
x = R cos θ .
α
R cos θ ⋅ Rdθ
∫( l ) xdl −∫α
α
sin θ −α sin α
xC = = =R =R
∫( l ) dl α
θ
α α
∫ Rdθ −α
−α
În cazul particular al barei semicirculare, în care
α = π / 2 , abscisa centrului de greutate devine:
π
sin
xC = R 2 =2R
π π Fig. 3.2
2

47
 2. Să se determine centrul de greutate al unei plăci omogene (fig.3.3) având forma
unui sector circular, de rază R şi unghi la centru, 2α (exprimat în radiani).
Rezolvare. Se alege axa Ox, ca bisectoare a unghiului la centru, care este deci şi axă de
simetrie. Poziţia centrului de greutate va fi definită de abscisa xC.
Elementul de arie este sectorul infinitezimal, OMM’, asimilat unui triunghi isoscel.
1 1 1
OM ' ⋅MM ' = R ⋅ Rdθ = R 2 dθ
dA =
2 2 2
Centrul de greutate al acestui element de arie va fi situat pe mediana din O, la distanţa
2R/3. Rezultă abscisa centrului de greutate al elementului de
arie OMM’: x = 2 / 3 R cos θ
α
2 1
∫ xdA
( A)
∫ 3
R cosθ ⋅ R 2 dθ
2 2 sin θ
α
2 sinα
xC = = −α α = R α
−α
= R
∫( dA 1 2 3 θ −α 3 α
A)
∫ 2 R dθ
−α
În cazul particular al sectorului semicircular, în care
α = π / 2 , abscisa centrului de masă devine:
π
sin
2 2 =4R
xC = R
3 π 3π Fig. 3.3
2

3. Să se determine centrul de greutate al unui corp omogen, de forma unei emisfere cu

raza R (fig.3.4).
Rezolvare. Corpul admite axa Oz, ca axă de
simetrie, deci centrul de greutate situându-se pe
această axă va fi definit de cota zC. Pentru calculul
coordonatei centrului de greutate, C, corpul se
discretizează în volume elementare dV, de forma
unor cilindri infinitezimali, obtinuţi prin secţionarea
emisferei cu planele de cotă, z şi (z + dz). Volumul
elementar, de forma unui cilindru, având raza r şi
înălţimea dz este:
dV = πr 2 dz
r 2 = R2 − z2
dV = π ( r 2 − z 2 )dz Fig. 3.4
Volumul emisferei este:
R R
R z3 R3 2πR 3
∫ dV = ∫ π ( R − z )dz = π ( R z ) = π( R3 −
2 2 2
V= − )=
(V ) 0
0 3 0
3 3
iar cota centrului de greutate zC devine:
R R R
z2 z4 R4
∫ z ⋅π ( R − z )dz
2
2 2
R −
∫( VzdV 2 4 3
= 43 = R
) 0 0 0
zC = = =
∫( VdV)
R 3 R
z 2R 8
∫π( R
2 R
− z 2 )dz R2 z −
0 0 3 3
0

48
 4. Dintr-un cerc de rază R se decupează un cerc tangent interior de rază R/2. Să se
determine poziţia centrului de greutate a porţiunii rămase (fig.3.5).
Rezolvare. Sistemul admiţând axa Oy ca axă de simetrie, conform primei proprietăţi se
va calcula doar ordonata centrului de greutate yC.
A1 y 1 − A2 y 2
yC =
A1 − A2
unde A1, A2 sunt ariile celor două cercuri iar y1, y2 sunt ordonatele centrelor de greutate ale
acestora, raportate la sistemul de axe Oxy cu originea în centrul cercului de rază R ( O ≡ C 1 ).

⎧ A1 = πR 2 , y 1 = 0
⎪
⎨ πR 2 R
A
⎪ 2 = , y2 =
⎩ 4 2
πR R πR 3
πR 2 ⋅ 0 − −
yC = 4 2 = 8 =−R
πR 2
3πR 2 6
πR −
2
4 4
Centrul de greutate se află pe dreapta ce
uneşte centrele celor două cercuri sub axa Ox la
distanţa y C = R / 6 de originea sistemului. Fig. 3.5

5. Să se determine centrul de greutate al plăcii omogene, de formă şi dimensiuni,

indicate în figura 3.6.
Rezolvare. Întrucât corpul admite axa Oy ca axă de simetrie, poziţia centrului de
greutate va fi definită de ordonata acestuia, yC. Placa omogenă din figura 3.6 s-a obţinut prin
adiţionarea corpurilor 1 şi 4, din care se extrag corpurile 2 şi 3, ficare având ariile şi
ordonatele centrelor de greutate, după cum urmează:
Corpul 1 – placa circulară de rază R = 20 cm
⎧ A1 = πR 2 = π ⋅ 20 2 = 1256 ,64 cm 2
⎨
⎩ y1 = 0
Corpul 2 – placa semicirculară de rază r = 10cm
⎧ πr 2 π ⋅ 10 2
A
⎪⎪ 2 = = = 157 ,08 cm 2
2 2
⎨
⎪ y = 4 r = 4 10 = 4 ,24 cm
⎪⎩ 2 3 π 3 π

Corpul 3 – placa sectorială OADB, de rază

R = 20 cm şi unghi la centru 2α = 2π / 3 Fig. 3.6
π
sin
π 2 sin α 2 3 = −11,19 cm
A3 = αr 2 = 20 2 = 418 ,66 cm 2 , y 3 = − r = − 20
3 3 α 3 π
3
Corpul 4 – placa triunghiulară OAB, având unghiul în O, 2α = 2π / 3 , înălţimea
h = 10cm şi lungimea bazei AB = 2 R sin α = 2 ⋅ 20 ⋅ 3 / 2 = 34 ,64 cm .

49
 1 2 2
A4 = 34 ,64 ⋅ 10 = 173,2 cm 2 , y 4 = − h = − 10 = −6 ,66 cm
2 3 3
Ordonata centrului de masă, yC, a plăcii din figură este:
A1 y 1 − A2 y 2 − A3 y 3 + A4 y 4
yC = =
A1 − A2 − A3 + A4
1256 ,64 ⋅ 0 − 157 ,08 ⋅ 4 ,24 − 418 ,66 ⋅ ( −11,19 ) + 173 ,20 ⋅ ( −6 ,66 )
= = 3 ,35 cm
1256 ,64 − 157 ,08 − 418 ,66 + 173 ,20

6. Capul unui nit are forma unei emisfere de rază R, iar corpul nitului este de forma
unui cilindru de rază R/2 şi înălţime h = kR . Să se determine coeficientul k, astfel încât
centrul de masă al nitului să fie situat la distanţa l = R / 2 , faţă de planul de separare dintre
cele două elemente (fig.3.7).
Rezolvare. Întrucât nitul admite axa Oy ca axă de simetrie, centrul de masă se va afla
pe această axă. Constanta k se va determina din condiţia ca valoarea ordonatei centrului de
masă să fie l = R / 2 .
Nitul este compus din două corpuri
având volumele şi ordonatele centrelor de
masă, după cum urmează:
Corpul 1 – capul nitului
2 3
V1 = πR 3 , y 1 = − R
3 8
Corpul 2 – corpul nitului
⎧ R 2 kπR 3
V
⎪⎪ 2 = π ( ) h =
2 4
⎨
⎪ y = h = kR
⎪⎩ 2 2 2 Fig. 3.7
Ordonata centrului de masă a nitului este:
2 3 3 kπR 3 kR
πR ( − R ) +
V1 y 1 + V 2 y 2 3 8 4 2 3 k2 −2
yC = = = R
V1 + V 2 2 3 kπR 3 2 8 + 3k
πR +
3 4
Din condiţia y C = R / 2 , obţinem:

3 k2 − 2 1
R = R sau k 2 − 3k − 14 = 0 , respectiv, k = 2 ,72
2 3k + 8 2

TEST DE EVALUARE

1. Centrul de greutate al unui sistem material reprezintă:

a. punctul unde acţionează greutatea sistemului
b. centrul forţelor paralele de greutate ale sistemului
∑m r
i
i i
c. punctul al cărui vector de poziţie este dat de relaţia: rC =
∑m i
i

50
2. Centrul de masă este echivalent cu centrul de greutate:
a. nu
b. da
c. în condiţiile în care centrul de greutate depinde de modul de distribuţie al maselor
sistemului
3. Momentul static al unui sistem material în raport cu un reper (planul Oxy) este:
a. S 0 xy = ∑i
mi z i

b. S 0 xy = M ⋅ z C
c. S 0 xy = ∑G zi
i i

4. Dacă momentul static S 0 xy = ∑i mi z i este nul, centrul de greutate se află:

a. în planul Oxy
b. în planul Oxz
c. în nici unul din planele menţionate
5. Dacă momentele statice S 0 xy = ∑m z
i
i i şi S 0 xz = ∑ m i y i sunt nule, centrul de
i
greutate se află:
a. pe axa Ox
b. pe axa Oy
c. pe axa Oz
6. Poziţia centrului de greutate al unui sistem de plăci omogene (corpuri cu două
dimensiuni) este definită de relaţia:
∑ M i rCi
a. rC = i
∑Mi
i

∑ Ai rCi
i
b. rC =
∑ Ai
i
c. nici una din variantele a sau b
7. Poziţia centrului de greutate al unui bloc omogen (corp cu trei dimensiuni) este
definită de vectorul de poziţie dat de relaţia:
∫( D ) r dm
a. rC =
∫ dm
(D)

∫( V ) r dV
b. rC =
∫( V ) dV
c. oricare din variantele a şi b
8. Dacă un sistem material sau corp admite un plan de simetrie, centrul de greutate se
află:
a. în dreapta planului de simetrie
b. în stânga planului de simtrie
c. în planul de simetrie
51