GHERASIM OANA-ROXANA

ANUL II, PEC

BLAZONUL
Grupul la care am aplicat exercitiul "Blazonul" este format din sase persoane, de
sex feminin cu varsta de 16 ani. Acestea fac parte dintr-un grup mai mare, si anume clasa
a X-a. Clasa este un grup destul de omogen, iar cele sase eleve care au acceptat sa faca
acest exercitiu de auto-prezentare si-au exprimat aceasta dorinta, fara a fi constranse.
Acest grup apartine de un profil filologic, si anume bilingv-franceza, din cadrul
Colegiului "Mihai Eminescu". Aceste 6 fete ce formeaza acest grup au activitati comune,
in afara orelor de curs, cum ar fi voluntariatul la Fundatia "Crucea Rosie", orele de limba
spaniola de la Palatul Copiilor, iar in timpul liber, plimbarile in parc, mersul la film.

Aplicarea exercitiului am realizat-o in liceu, in sala lor de clasa, in afara orelor de

curs. Inainte de aplicarea exercitiului, am explicat participantilor ca ceea ce vor avea de
lucru va ramane la mine, pentru ca acestia sa stie de la inceput intentiile mele in legatura
cu acest exercitiu. I-am asigurat ca aceste blazonuri nu vor fi folosite cu nici un scop
negativ.

Interactiunea cu participantii a decurs intr-o nota destul de pozitiva, nu am

intampinat nici un obstacol in timpul aplicarii exercitiului. In ceea ce priveste modul cum
au interactionat participantii intre ei, acesta s-a desfasurat sub semnul unui fel de joc
pentru ei, mai ales atunci cand trebuiau sa-si viziteze reciproc realizarile, fara a discuta
intre ei. In aceasta privinta s-au descurcat cam greu, deoarece aveau mereu tendinta
tendinta de a discuta, mai ales ca toate erau fete. In timpul vizitelor au privit cu atentie
realizarile celorlalti, din cand in cand observand si cate un chicotit. La discutiile in
perechi, din ce am observat, au reusit destul de bine si de mult sa citeasca din blazonul
colegei, nu au intampinat mari dificultati.

Dupa completarea blazonului, la cererea mea de a-si afisa blazonul pe piept, folosind ace,
fetele au avut o reactie zgomotoasa, oarecum, si au inceput sa se amuze de acest fapt.
Cand am ajuns la momentul impartasirii lucrurilor importante din viata lor, un singur
participant a dorit sa impartaseasca tuturor productia sa pe baza blazonului.

In linii mari, membrii grupului au notat lucruri asemanatoare referitor la starea lor
de spirit pe durata exercitiului, si anume: fericire, emotie, relaxare, retinere la unele
persoane. De asemenea, unii dintre membrii grupului au scris niste sentimente mai
deosebite pe care le-au incercat in acest timp, si anume: "m-am simtit ca in familie",
"siguranta", "am fost uimita", "sincera", "neputinta", "tristete", "dor", "prietenie". O parte
din aceste sentimente, emotii exprimate vin in contradictie. De exemplu, Ioana, unul
GHERASIM OANA-ROXANA
ANUL II, PEC

dintre membrii grupului, enumera pe verso-ul foii cu blazonul sentimente ca "fericire",

"placere", "prietenie", dar si sentimente care, in mod normal sunt opuse celor de mai sus,
si anume: "neputinta","tristete", "singuratate". Un at lucru impartasit de participanti a fost
faptul ca au aflat si pe ce principii se bazeaza ceilalti, ce domenii sunt mai importante in
viata lor la momentul prezent: "bucuroasa sa observ obiectivele in viata ale altor
persoane", "am aflat si pe ce principii se bazeaza cei din jur". Un alt sentiment impartasit
a fost individualizarea, exprimata prin afirmatii de genul "ca sunt diferita de celelalte".

Una dintre limite a fost faptul ca, atunci cand a venit vorba de prezentarea
productiilor proprii, a fost o singura persoana care a facut acest lucru. Am incercat sa ii
determin pe participanti sa-si impartaseasca productiile, dar nu am reusit, si nici nu am
vrut sa-i constrang sau sa le impun acest lucru. In afara de aceasta, nu am intampinat nici
o alta limita in aplicarea acestui exercitiu.