Contractul de renta viagera

Renta viagera este reglementata in dreptul nostru in art. 1639 si urm. Cod civil, fiind un tipic contract
aleatoriu.

Renta perpetua si renta viagera

Pe linga renta viagera, a fost imaginata si renta perpetua, in scopul inlaturarii imprumutului cu dobinda.
O asemenea renta consta in instrainarea unui bun si obtinerea in loc a unor rente periodice, permanente.
Renta viagera este acel contract prin care o persoana (numita credirentier) instraineaza, cu titlu oneros
sau gratuit, un bun sau plateste o suma de bani unei alte persoane (numita debirentier), care se obliga sa
plateasca periodic o renta de bani credirentierului pina la decesul acestuia. Deci, partile, intr-un asemenea
contract, sint: credirentierul si debirentierul.
Calitatea de credirentier o are orice persoana capabila de a face acte de dispozitie, deoarece contractul
de renta viagera este translativ de proprietate.
Chiar daca acest contract nu a avut pina in prezent frecventa contractului de intretinere, o analiza
temeinica a lui se impune.

Delimitare intre renta viagera si de intretinere

In aparenta, aceste doua contracte se confunda. Cu toate acestea, configuratia lor juridica este distincta.
La contractul de intretinere, debitorul se obliga sa asigure creditorului intretinerea pe viata (care consta
in hrana, locuinla, imbracaminte, medicamente etc.); Ia renta viagera, debirentierul plateste periodic o
renta. Aceasta inseamna ca, la contractul de intretinere, obligatia debitorului este de a face, pe cind la renta
viagera, obligatia este de a da. In acest sens, jurisprudenta a decis ca "cele doua contracte nu sint identice,
iar ceea ce le deosebeste este natura obligatiei debitorului prestatiilor succesive. Astfel, contractul de
intretinere cuprinde o obligatie de a face, esentialmente personala, pe cind contractul de renta viagera
cuprinde o obligatie de a da" . In timp ce renta se poate transmite altei persoane, creanta de intretinere, nu.
Spre deosebire de intretinere, renta poate fi urmarita de creditori. In sfirsit, contractul de intretinere este
un contract nenumit, pe cind contractul de renta viagera este un contract numit.

Caractere juridice ale contractului de renta viagera

In principiu, renta viagera se infiinteaza cu titlu oneros (art. 1639 Cod civil). Elementul aleatoriu consta
in durata de viata a credirentierului; daca va trai mult, atunci el va fi in cistig; dimpotriva, daca va trai mai
putin, debirentierul va fi in cistig. In mod obisnuit, contractul de renta viagera este oneros.
O renta viagera ascunde o donatie deghizata atunci cind renta a fost stipulata fictiv. Caracterul gratuit al
contractului a fost prezumat de lege in cazul in care instrainarea bunului, in schimbul rentei, s-a facut in
favoarea unui mostenitor in linie dreapta, ceea ce va permite mostenitorilor rezervatari sa poata solicita
reductiunea liberalitatii.^1)
Cind renta viagera constituie o liberalitate, ea va trebui "sa fie revestita de formele cerute de lege pentru
asemenea acte" (art. 1640 Cod civil ), ceea ce inseamna ca vor trebui indeplinite conditiile de fond si de
forma specifice liberalitatilor. Renta, in acest caz, va trebui facuta in forma ceruta de legea donatiilor si
testamentelor; ea va fi reductibila in cazul in care va depasi cotitatea disponibila; nu va putea fi constituita
in favoarea persoanelor incapabile de a primi donatie sau testamente (conform art. 808 Cod civil, este
capabil a primi prin donatii oricine este conceput in momentul donatiei; este capabil de a primi prin
testament oricine este conceput in momentul mortii testatorului). Cind renta constituie o liberalitate
(donatie sau testament), a carei valoare depaseste cotitatea disponibila, art. 844 Cod civil prevede ca "erezii
rezervatari au facultatea de a executa aceste dispozitii sau de a abandona proprietatea cantitatii disponibile".
Tot o liberalitate va fi renta viagera si in cazul in care este constituita in favoarea unui tert, care
dobindeste calitatea de credirentier. Practic, vom fi in prezenta unei stipulatii pentru altul, institutie
neprohibita de lege.
In ceea ce priveste conditiile de fond, renta va trebui sa indeplineasca toate regulile prevazute pentru
donatii, insa nu si conditiile de forma ale acestora, deoarece ne vom afla in prezenta unei donatii indirecte
(art. 1642 alin. 2 Cod civil). In cazul acestor donatii, nu mai este necesara forma solemna.

1
 Contractul de renta viagera are un caracter consensual. Creditorul rentei instraineaza debitorului un bun
mobil sau imobil, ceea ce echivaleaza cu o vinzare, iar renta platita periodic reprezinta pretul vinzarii.
Asemenea oricarei vinzari, proprietatea bunului se transfera de la o persoana la alta, prin simplul acord de
vointa al partilor. Aceasta determina caracterul consensual al rentei. Excluzind situatia prevazuta de art.
1647 Cod civil, contractului de renta viagera i se aplica, in general, regulile de la contractul de vinzare-
cumparare.
Cind obiectul contractului de renta viagera il formeaza un teren, actul trebuie sa fie intocmit in mod
obligatoriu in forma autentica; daca este o constructie, este necesar doar un inscris, pentru a putea fi
realizata procedura publicitatii.
Contractul de renta viagera este translativ de proprietate. Fara a fi necesara traditiunea bunului, transferul
dreptului de proprietate are loc in momentul acordului de vointa al partilor (situatie similara vinzarii).
Asemenea vinzatorului, credirentierul va beneficia de privilegiul recunoscut in favoarea sa.
Daca renta este cu titlu gratuit, "ea nu este aleatorie, caci un contract, ca sa fie aleatoriu, trebuie sa
prezinte acest caracter pentru ambele parti, in ce priveste prestatiile lor reciproce".^2)
Legea permite infiintarea rentei in favoarea mai multor persoane (art. 1643 Cod civil ).
Nu este posibil sa se constituie o renta viagera in favoarea unei persoane care incetase din viata la data
infiintarii rentei. Nulitatea contractului va opera, chiar daca partile nu au cunoscut ca persoana in favoarea
careia s-a constituit renta decedase.
Contractul de renta viagera este un contract cu executare succesiva.

Conditii de validitate
Sub aspectul capacitatii, credirentierul sa aiba capacitatea de a dispune, deoarece renta viagera este
translativa de proprietate. Cind renta este un titlu gratuit, desigur, persoana trebuie sa aiba capacitatea de
dispozitie ceruta pentru incheierea contractului de donatie sau a unui testament.
In ceea ce priveste consimtamtntul, se cer intrunite conditiile de la contractul de vinzare-cumparare.
Obiectul rentei viagere il poate constitui un bun mobil sau imobil, care se afla in circuitul civil. In
prezent, vor putea forma obiectul rentei si terenurile agricole.
Cauza contractului de renta viagera trebuie sa fie licita si morala.

Efectele contractului de renta viagera

In cazul contractului de renta viagera, legea a prevazut o exceptie de drept comun, in sensul ca,
credirentierul nu va putea solicita niciodata rezolutiunea pentru neexecutare, ci numai executarea silita a
contractelor (art. 1647 Cod civil)

Obligatiile debirentierului
a) Prima obligatie a debirentierului o constituie aceea de a oferi credirentierului garantiile stipulate in
contract pentru garantarea platii rentei si de a nu diminua aceste garantii. Astfel, debirentierul poate garanta
cu o ipoteca, o fidejusiune etc. plata rentei. n acest sens, art. 1646 Cod civil prevede ca persoana, in
favoarea careia s-a constituit renta, cu titlu oneros, poate cere desfiintarea contractului, daca debirentierul
nu ofera garantiile promise.
Dispozitia cuprinsa in continutul art. 1646 Cod civil nu se aplica contractului de renta viagera cu titlu
gratuit. Nerespectarea obligatiei de catre debirentier permite credirentierului sa solicite, prin justitie,
desfiintarea contractului. Aceasta solutie va putea fi evitata daca, pina in momentul pronuntarii hotaririi,
debirentierul ofera toate garantiile. Cind diminuarea garantiilor nu este culpabila debirentierului, nu va mai
avea loc desfiintarea contractului. Daca are loc desfiintarea contractului, debirentierul va fi obligat sa
restituie toate bunurile primite de la credirentier.

b) Plata rentei. Cit timp traieste credirentierul, debirentierul este obligat sa plateasca renta la termenele
stabilite. La decesul credirentierului, obligatia de plata a rentei inceteaza.
Atit timp cit renta viagera are un caracter personal, "nu se transmite mostenitorilor, iar urmarirea ei nu se
poate face, in principiu, decit de creditor. Totusi, atunci cind este vorba de sume restante, neachitate pina la
moartea creditorului, mostenitorii sai preiau creanta in aceste limite si au dreptul sa urmareasca sumele
scadente la data mortii".

2
 Dreptul la actiune, prin care se pretind ratele scadente, se va exercita in termenul general de prescriptie
de trei ani. Renta viagera fiind un contract cu executare succesiva, termenul de prescriptie se va calcula
raportat la fiecare rata de renta in parte.

Urmarirea rentei viagere de catre creditori

In cazul in care contractul de rent: viagera este un titlu oneros, renta este urmaribila; ea nu ar putea fi
declarata neurmaribila de catre parti, deoarece ar permite debitorilor de rea-credinta sa lezeze drepturile
creditorilor, sustragind patrimoniul lor de la urmarire.
Dimpotriva, cind renta a fost constituita cu titlu gratuit, art. 1650 Cod civil permite partilor sa declare
renta neurmaribila din partea creditorilor aceluia care o primeste. Prin aceasta, creditorii nu sint
prejudiciati, deoarece patrimoniul celui in cauza nu a fost afectat cu nimic. Cu toate acestea, art. 408 Cod
civil dispune ca nu se vor putea urmari si sechestra, decit numai pentru datorii de alimente, de chirii sau alte
creante privilegiate asupra bunurilor mobile, rentele viagere care s-au daruit debitorului sub conditia de a
nu se putea urmari. Instanta va putea fixa cota-parte din renta viagera care va putea fi urmarita sau
sechestrata, cu ocazia producerii executarii silite.
Daca renta viagera cu titlu gratuit nu a fost declarata neurmaribila de parti, atunci ea va putea fi urmarita
de oricare creditor.

Incetarea contractului de renta viagera

In primul rind, contractul de renta viagera inceteaza prin moartea persoanei in favoarea careia s-a
constituit renta. Implinirea termenului de prescriptie extinctiva va duce la incetarea rentei viagere. In cazul
rentei cu titlu oneros, contractul se va stinge prin reziliere, atunci cind debirentierul nu a oferit garantiile
promise la incheierea contractului.

Contractul de intretinere

Notiune si caractere juridice

Contractul de intretinere este acel contract prin care una din parti, numita intretinut, transmite unul sau
mai multe bunuri determinate ori o suma de bani (ori bunuri si bani) unei alte persoane, numita intretinator,
care se obliga sa presteze intretinere fie intretinutului, fie unei alte persoane, numita beneficiar al
intretinerii, pina la data decesului acestuia sau pe o perioada de timp determinata.
Este un contract oneros, dar poate fi si gratuit. De asemenea, contractul de intretinere este un contract
nenumit; in acest sens, instanta suprema a statuat ca "Contractul prin care o persoana instraineaza un bun al
sau in schimbul obligatiei luate de catre dobinditor de a o intretine este un contract nenumit". Acest
contract nu este reglementat de Codul civil sau de alte legi speciale, dar existenta sa a fost recunoscuta de
jurisprudenta si doctrina juridica.
Contractul de intretinere este bilateral, consensual si translativ de proprietate.
Caracterul aleatoriu al creantei de intretinere nu influenteaza insa caracterul patrimonial al actiunii in
anularea contractului, pentru lipsa consimtamintului la intocmirea lui. In cazul pluralitatii de creditori si
debitori intr-un contract de intretinere, obligatia de intretinere care rezulta din conventie are un caracter
indivizibil.

Deosebirea contractului de intretinere de alte contracte

Distinctia dintre contractul de intretinere si renta viagera, vinzarea-cumpararea cu clauza de intretinere
sau donatia cu sarcina intretinerii, uneori este destul de dificila, fapt care il obliga pe judecator sa
stabileasca cu exactitate natura raportului juridic dintre parti.

Distinctia fata de contractul de renta viagera. Reglementat de Codul civil (art. 1639-1651), contractul
de renta viagera cuprinde obligatia asumata de credirentier de a instraina un bun sau o suma de bani, in
schimbul unei prestatii succesive in bani, pe care debirentierul o datoreaza pina la moartea sa. Principala
deosebire intre renta viagera si contractul de intretinere este ca, in vreme ce contractul de renta cuprinde o

3
obligatie de a da, contractul de intretinere se refera la o obligatie de a face (art. 1021-1295 si art. 1647 Cod
civil).
Daca renta viagera poate fi urmarita de creditori, intretinerea nu poate fi urmarita.
In timp ce renta se poate transmite, creanta de intretinere este personala si intransmisibila.
Daca renta viagera este un contract numit, contractul de intretinere este nenumit.

Distinctia fata de contractul de vinzare-cumparare. O asemenea confuzie poate sa apara atunci cind
este instrainat un bun in schimbul unei sume de bani si a intretinerii. Faptul ca o persoana isi instraineaza
bunul, chiar numai in schimbul intretinerii, face ca raportul juridic sa fie tot o forma a contractului de
vinzare-cumparare, de care se deosebeste, intre altele, prin caracterul sau aleatoriu. De asemenea, atunci
cind are loc anularea sau rezolutiunea contractului de vinzare-cumparare, partile sint obligate sa restituie
prestatiunile primite; o asemenea posibilitate nu apare in cazul contractului de intretinere, "care este un
contract cu prestatiuni succesive, iar rezilierea lui nu produce ca rezolutiunea, efecte pe trecut".
In contractul de vinzare-cumparare cu clauza de intretinere, obligatia principala este aceea in bani si
subsidiara, aceea de intretinere, iar in contractul de intretinere, obligatia exclusiva ori principala este
asigurarea intretinerii.
Spre deosebire de vinzare, in cazul contractului de intretinere nu este necesara punerea in intirziere si
nici acordarea unui termen de gratie. Clauzele obscure, neindoielnice, din cadrul contractului de intretinere,
se interpreteaza intotdeauna in favoarea debitorului, pe cind la vinzare asemenea clauze se interpreteaza
impotriva vinzatorului.
In ceea ce priveste cheltuielile contractului, in timp ce la vinzare, in absenta unei stipulatiuni contrare,
ele sint suportate de cumparator, la contractul de intretinere ele vor cadea in sarcina ambelor parti. ^1)

Distinctia fata de contractul de donatie. Nu trebuie sa se confunde contractul de intretinere cu donatia

propriu-zisa, sau cu donatia cu sarcina.
In primul rind, pentru a deosebi contractul de intretinere de donatie, va trebui sa se stabileasca intentia
partilor care rezulta din continutul contractului, precum si din imprejurarile de fapt. Nu exista donatie, ci un
contract de intretinere, in
situatia in care partile au convenit in scopul asigurarii unor avantaje reciproce.
Situatia este delicata in cazul in care donatia este facuta cu sarcina donatarului de a-l intretine pe donator
sau o alta persoana. In cazul donatiei, partile incheie contractul cu intentia de a face si, respectiv, de a primi
o liberalitate.
Conditii de validitate ale contractului de intretinere
Capacitatea de a contracta.
Ambele parti trebuie sa aiba capacitatea de a contracta, deoarece, prin contract, intretinutul transmite
dreptul de proprietate iar intretinatorul poate fi obligat la plata daunelor-interese, in cazul in care ar refuza
sa-si execute obligatia. Atit timp cit legea interzice vinzarea intre soti, prin analogie, sintem de parere ca nu
poate fi incheiat intre ei nici contractul de intretinere. De altfel, potrivit dispozitiilor Codului familiei, intre
soti exista o obligatie legala de intretinere.
Tertul, in favoarea caruia poate fi incheiat contractul de intretinere, poate accepta sau refuza intretinerea;
dreptul de a cere desfiintarea contractului il are doar stipulantul, beneficiarul intretinerii avind doar
posibilitatea sa solicite executarea contractului.

Consimtamintul.
Trebuie sa fie liber, neviciat.

Obiectul.
Pot fi instrainate prin contract bunuri mobile sau imobile (constructii si terenuri). Important este ca
bunurile respective sa se afle in circuitul civil.
Cauza trebuie sa fie licita si morala. Daca, de exemplu, se va stabili ca a fost incheiat contractul de
intretinere in vederea inceperii sau mentinerii unor relatii de concubinaj, atunci conventia va fi lovita de
nulitate absoluta.

Forma.

4
 Fiind un contract consensual, este suficient acordul de vointa al partilor pentru valabilitatea conventiei.
Desigur, nimic nu impiedica partile sa-si materializeze conventia intr-un inscris (autentic sau sub semnatura
privata). Daca insa, pentru instrainarea bunului, legea impune o anumita forma, atunci, pentru valabilitatea
contractului, va trebui indeplinita aceasta forma. De exemplu, pentru instrainarea terenurilor agricole, legea
cere in mod expres forma autentica; cum legea fondului funciar are in vedere orice fel de instrainare,
inseamna ca forma autentica va trebui indeplinita si in cazul contractului de intretinere.

Efectele contractului de intretinere

Obligatiile intretinatorului
Cea mai importanta obligatie a intretinatorului este aceea de acordare a intretinerii in natura
beneficiarului intretinerii.
Este posibil ca executarea in natura a obligatiei sa nu se mai realizeze, fie pentru ca ambele parli decid,
de comun acord, ca obligatia in natura sa se transforme intr-o obligatie in bani, fie ca una dintre parti face
imposibila executarea in natura (beneficiarul, prin refuzul nejustificat de a primi intretinerea, sau debitorul
culpabil, refuza sa o mai acorde).
In caz de neexecutare a obligatiei de intretinere, creditorul acesteia are optiunea intre a cere rezoluliunea
contractului (art. 1021 Cod civil) sau executarea lui. Intrucit executarea in natura a devenit imposibila,
datorita culpei debitorului, instanta, la cererea creditorului, poate stabili obligatia de intretinere, pentru o
suma de bani, platibila la intervale stabilite de parti, sub forma unor prestatii periodice si cu tilu de
despagubiri echivalente (art. 1075 Cod civil).
In practica judiciara s-a hotarit ca nici creditorul si nici debitorul, invocindu-si propria lor culpa, nu pot
cere transformarea obligatiei de intretinere intr-o suma de bani platibila periodic. S-a stabilit ca contractul
de intretinere, fiind supus numai dispozitiilor Codului civil, chiar daca transformarea in bani ar fi
admisibila, pe durata executarii contractului, suma stabilita in bani nu va putea fi modificata, conform
prevederilor art. 94 din Codul familiei, si nici platita global, ci doar periodic, astfel cum au decis partile la
incheierea contractului.
In principiu, intretinerea va trebui executata la locul stabilit de parti sau la domiciliul persoanei
intretinute, daca nu s-a convenit altfel. In cazul in care, prin conduita sa, debitorul il obliga pe cel intretinut
sa-si schimbe domiciliul, in absenta altei conventii, creditorul poate cere instantei sa transforme intretinerea
intr-o suma de bani platibila periodic.

Obligatiile intretinutului
a) Obligatia de a transmite intretinatorului dreptul de proprietate asupra bunului instrainat (mobil sau
imobil). Cind intretinatorul a inceput executarea obligatiei sale, iar beneficiarul intrelinerii refuza sa
transmita dreptul de proprietate asupra bunului, intretinatorul va putea opta, fie pentru executarea
contractului, fie pentru rezilierea lui.
b) Obligatia de garantie contra evictiunii si a viciilor ascunse ale bunului instrainat. Sub acest aspect,
ramin valabile cele examinate la contractul de vinzare-cumparare .

Rezolutiunea contractului de intretinere

In cazul contractului de renta viagera, in principiu, nu este posibila rezolutiunea contractului pentru
neexecutare (art. 1647 Cod civil ) . Se pune problema daca,
in cazul contractului de intretinere, se vor aplica, prin analogie, dispozitiile
art. 1647 Cod civil sau dispozitiile art. 1020-1021 Cod civil, conform carora creditorul poate recurge la
executarea contractului sau la rezolutiunea lui pentru neexecutare.
Contractul de intretinere fiind sinalagmatic, oneros si aleatoriu, prevederile art. 1020 Cod civil, conform
carora conditia rezolutorie este subinteleasa intotdeauna in contractele sinalagmatice in cazul in care una
dintre parti nu-si executa obligatia, sint aplicabile.^1)
In cazul neexecutarii obligatiei de intretineere, debitorul se afla de drept in intirziere si nici nu i se poate
acorda termen de gratie pentru plata; explicatia se gaseste in faptul ca termenele de executare, in cazul
contractului de intretinere, au caracter esential.
In cazul rezolutiunii contractului de intretinere, in urma inapoierii imobilului creditorului, acesta va
trebui sa restituie debitorului impozitele si primele de asigurare pe care le-a achitat, deoarece sumele
respective au lichidat doar sarcini ale proprietatii.

5
 Contractul de asigurare

Notiuni generale
Contractul de asigurare este acel contract prin care o persoana fizica sau juridica (numita asigurat) se
obliga sa plateasca periodic asiguratorului o anumita suma de bani (denumita prima de asigurare), in
schimbul obligatiei pe care si-o asuma asiguratorul de a suporta riscurile care provin din producerea in
viitor a unor evenimente prejudiciabile pentru asigurat, in sensul de a-i plati acestuia sau unei terte persoane
o suma de bani cu titlu de indemnizatie de asigurare.
Intr-un asemenea contract au calitatea de parti asiguratul (care poate fi persoana care a incheiat
contractul, dar si o alta persoana, in acest din urma caz, cel care isi ia obligatia de a achita primele de
asigurare numindu-se contractant) si asiguratorul (cel care se obliga sa plateasca asiguratului o suma de
bani la producerea evenimentului).
Contractul de asigurare poate cuprinde si o stipulatie pentru altul, in cazul in care partile contractante au
stabilit ca, in cazul realizarii evenimentului, asiguratorul sa achite indemnizatia de asigurare unui tert,
denumit si beneficiar al asigurarii.
Contractul aleatoriu al contractului de asigurare ii da existenta riscului (pericolului). Riscul constituie un
eveniment viitor si incert (inundatie, incendiu, accident, moarte etc.), la care sint expuse viata si sanatatea
unei persoane sau bunurile acesteia. Nesiguranta evenimentului viitor poate avea in vedere indeplinirea sau
neindeplinirea evenimentului (de exemplu, un accident) ori data realizarii evenimentului (moartea
persoanei). In materia contractului de asigurare, notiunea de risc difera de intelesul riscului la care face
referire art. 971 Cod civil.
Riscul pe care si-l asuma asiguratorul trebuie sa existe in momentul incheierii contractului; el
trebuie precizat in contract, deoarece este de stricta interpretare. Este necesar ca riscul sa nu depinda de
vointa asiguratului, deoarece, in acest caz, dispare elementul aleatoriu al contractului.
Ca urmare a riscului pe care si-l asuma asiguratorul, asiguratul trebuie sa plateasca o suma de bani
denumita prima, al carei cuantum depinde de frecventa si intensitatea riscului.
In momentul in care a survenit evenimentul, asiguratorul are obligatia sa plateasca asiguratului o
suma de bani, denumita indemnizatie de asigurare.

Caractere juridice
Contractul de asigurare este bilateral si oneros, deoarece fiecare parte urmareste un anumit interes
patrimonial (in schimbul primei de asigurare, asiguratul urmareste obtinerea indemnizatiei de asigurare).
Este un contract cu executare succesiva. Obligatia asiguratorului de a suporta riscul are, un caracter
continuu; in cazul asigurarii de bunuri, asiguratul are obligatia, de asemenea continua, de a intretine bunul
inchiriat. Prima de asigurare poate fi achitata integral la incheierea contractului, dar este posibil sa fie
platita si in rate, la termenele stabilite de parti.
Contractul de asigurare are un caracter aleatoriu, deoarece nu se cunoaste la incheierea contractului daca
evenimentul se va produce sau nu si nici data, eventual, cind se va realiza.
Prin Hotarirea Guvernului nr. 1279 din 17 decembrie 1990, s-a aprobat infiintarea unor societali
comerciale pe actiuni in domeniul asigurarilor. Incepind cu data de 1 ianuarie 1991, s-au infiintat unitati
comerciale pe actiuni in domeniul asigurarilor, ca persoane juridice. Aceste societati realizeaza obiectivul
de activitate pe baza de contracte incheiate in conformitate cu Codul civil si Codul comercial roman,
precum si in temeiul actelor normative din domeniul asigurarilor. ADAS si-a incetat activitatea, activul si
pasivul acestuia fiind preluat de societatile pe actiuni astfel:
- Societatea "Asigurarea romaneasca" S.A. a preluat activele asigurarilor facultative pe viata, cele
aferente asigurarilor obligatorii, asigurarilor facultative de autovehicule si ale altor asigurari.
- Societatea "Astra" S.A. a preluat activele aferente societatilor mixte, cu participarea ADAS, din
strainatate, cele aferente asigurarilor si operatiunile de asigurare in relatiile cu strainatatea.

6
 - Agentia "Carom" S.A. a preluat activitatea privind constatarea daunelor, stabilirea si plata
despagubirilor in cazurile de pagube produse in Romania, cind raspunderea revine unor asigurati la
societati de asigurare din strainatate, si in cazurile de pagube produse in strainatate de automobilisti romani
asigurati la societati de asigurare din tara noastra.
Societatea "Asigurarea romaneasca" S.A., prescurtat "ASIROM" S.A., desfasoara activitati de asigurare
si reasigurare prin acceptarea de riscuri in schimbul platii unor prime de catre asigurati si, respectiv,
reasigurati, si prin plata
despagubirilor si a sumelor asigurate in cazul producerii evenimentelor asigurate in vederea compensarii
daunelor si a realizarii de profituri. Aceasta societate de asigurare urmareste:
a) practicarea asigurarilor obligatorii, conform legilor in vigoare;
b) practicarea asigurarilor facultative:
- de viata;
- de persoane, altele decit cele de viata;
- de autovehicule;
- maritime si de transport;
- de aviatie;
- de incendiu si alte pagube de bunuri;
- de raspundere civila;
- de credite si garantii;
- de pierderi financiare din riscuri asigurate.
c) practicarea reasigurarilor in toate categoriile de asigurari.

Societatea "Astra S.A." are ca obiective de activitate:

a) practicarea asigurarilor facultative:
- de persoane, altele decit cele de viata;
- de autovehicule;
- maritime si de transport;
- de aviatie;
- de incendiu si alte pagube la bunuri;
- de raspundere civila;
- de credite si garantii;
- de pierderi financiare din riscuri asigurate.
b) practicarea reasigurarilor in toate categoriile de asigurari prevazute mai sus.

Agentia "Carom S.A." are ca obiective:

- constatarea si evaluarea pagubelor, a cauzelor si responsabilitatilor in producerea acestora;
- stabilirea drepturilor la despagubiri Asi la alte sume cuvenite din asigurare cuantificarea acestora;
- plata despagubirilor si a altor drepturi cuvenite din asigurare;
- recuperarea de la societatile de asigurare a pagubelor si a altor sume in sarcina acestora, potrivit
contractelor de asigurare;
- alte servicii solicitate de societatile de asigurare, altor persoane juridice si persoane fizice romane si
straine.

Incheierea contractului de asigurare

Fiind un contract consensual, este suficient acordul de vointa al partilor pentru incheierea lui. Este
adevarat ca art. 57 din Decretul nr- 471/1971 dispune ca contractul de asigurare se incheie in scris, dar
forma scrisa este ceruta adprobationem si nu ad validitatem. In acest sens, art. 58 din Decretul nr. 471/1971
prevede ca consimtamintul asiguratorului pentru incheierea contractului de asigurare poate rezulta si din
trimiterea unui document de asigurare precum polita de asigurare sau certificat, din cererea de plata a
primei de asigurare ori din inscrisul prin care se constata primirea acestei plati sau din orice inscris din care
reiese vointa asiguratorului de a incheia contractul. Retinem insa dispozitia legii, potrivit careia contractul
de asigurare nu poate fi dovedit prin martori, chiar daca ar exista un inceput de dovada scrisa.
Incheierea contractului este precedata de o oferta de contract din partea asiguratului, care este adresata
asiguratorului. Declaratia de asigurare este un formular tip, pe care il completeaza asiguratul; in afara
elementelor de identificare a partii etc., vor trebui descrise riscurile si se va mentiona suma asigurata. Orice

7
imprejurare cu privire la modificarea imprejurarilor referitoare la risc va trebui adusa la cunostinta
asiguratorului.
In cazul in care asiguratul nu a dat raspunsuri exacte ,si complete ori nu a comunicat asiguratorului
schimbarea imprejurarilor esentiale referitoare la risc, asiguratorul are dreptul, anterior producerii
evenirnentului asigurat, sa propuna asiguratului modificarea corespunzatoare a contractului sau sa-l
denunte in cazul in care, cunoscind exact imprejurarile, nu ar fi incheiat contractul. Dupa realizarea
evenimentului asigurat, asiguratorul are dreptul sa reduca indemnizatia cuvenita, corespunzator raportului
dintre prima stabilita si cea care, cunoscindu-se exact imprejurarile, ar fi fost cuvenita, sau sa refuze plata
indemnizatiei, daca fata de acele imprejurari contractul nu s-ar fi incheiat.
Desigur, situatia este diferita, cind asiguratul a fost de rea-credinta; in acest caz, asiguratorul, inainte de
realizarea evenimentului asigurat, va denunta contractul, iar dupa producerea evenimentului, va refuza plata
indemnizatiei.
Asiguratorul are posibilitatea, in cazul asigurarii de persoane asupra vietii, sa exercite drepturile de
denuntare a contractului sau refuzul platii indemnizatiei, numai in cadrul unui termen de doi ani, calculat
din momentul incheierii contractului sau de la data repunerii acestuia in vigoare.
Dupa acceptarea ofertei de catre asigurator, care poate fi expresa sau tacita, contractul se va considera
incheiat in momentul in care asiguratul a luat cunostinta de acceptarea ofertei sale.
Data de la care asiguratorul va suporta riscul nu coincide cu cea a incheierii contractului de asigurare,
deoarece riscul va fi suportat numai dupa trecerea unei perioade de timp de la data platii primei de
asigurare.
Durata contractului va fi cea convenita de parti; la implinirea termenului, partile au posibilitatea sa
reinnoiasca contractul.

Asigurarea de persoane
Asiguratorul se obliga ca, la producerea evenimentului asigurat, sa plateasca o suma asigurata. Doar in
cazurile stabilite prin conditiile de asigurare, este permisa asigurarea in vederea unui eveniment privind o
alta persoana decit aceea care a incheiat contractul.
Suma asigurata va fi achitata asiguratului sau beneficiarului desemnat de acesta. Cind asiguratul ar
deceda si nu s-a desemnat un beneficiar, atunci suma asigurata va fi achitata mostenitorilor asiguratului, in
calitate de beneficiari.
Asiguratul il va putea desemna pe beneficiar in momentul incheierii contractului, in cursul executarii
acestuia printr-o declaratie scrisa comunicata asiguratorului ori prin testament. Nimic nu-l va putea
impiedica pe asigurat sa-l inlocuiasca sau sa-l revoce pe beneficiar in timpul executarii contractului.
Inlocuirea sau revocarea se va putea face tot printr-o declaratie scrisa sau prin testament.
Este posibil ca asiguratul sa desemneze mai multi beneficiari; daca vor exista mai multi beneficiari
stabiliti sau mostenitori, acestia vor avea drepturi egale asupra sumei asigurate.
Asiguratorul va datora suma asigurata independent de alte sume care se cuvin asiguratului sau
beneficiarului din asigurarea prin efectul legii. De subliniat dispozitia legala potrivit careia creditorii
asiguratului nu au dreptul sa urmareasca suma asigurata cuvenita beneficiarului (art. 86).
In ceea ce priveste asigurarea de persoane, dupa plata sumei asigurate, asiguratorul nu se va subroga in
eventualele drepturi ale asiguratului impotriva tertilor. Asa cum s-a aratat in doctrina juridica, "daca
moartea sau invaliditatea asiguratului a fost provocata din culpa unui tert, dreptul la suma asigurata exista
alaturi de dreptul la despagubiri impotriva autorului faptei ilicite".
Asigurarea de persoane poate imbraca forma asigurarii asupra vietii sau asigurarii pentru cazuri de
accidente. Cind asigurarea se face pentru caz de deces contractul poate fi incheiat pe o durata determinata
(asiguratorul va achita suma daca moartea a intervenit in acest interval de timp) sau pina la sfirsitul vietii
asiguratului (plata sumei va avea loc la data mortii asiguratului).
Este posibila si asigurarea pentru caz de supravieluire, situatie in care contractul se incheie pe o perioada
determinata; la implinirea perioadei, daca asiguratul este in viata, asiguratorul va avea obligatia sa-i
plateasca suma asigurata.
In prezent, sint practicate numeroase forme de asigurare de persoane.

Asigurarea de bunuri
In cazul asigurarii de bunuri, asiguratorul isi ia obligatia ca, la realizarea evenimentului asigurat, sa
plateasca asiguratului sau beneficiarului o despagubire. Ceea ce este esential, asiguratul trebuie sa aiba un

8
interes patrimonial in ceea ce priveste bunul asigurat. Aceasta conditie va trebui indeplinita chiar si atunci
cind a fost desemnat un beneficiar. Un asemenea interes pot avea: proprietarul, uzufructuarul, depozitarul
etc.
Bunurile care pot fi asigurate sint fie individualizate, fie grupe de bunuri fiind posibil sa fie asigurate si
bunuri viitoare.
Obligatia asiguratului este sa intretina bunul asigurat in bune conditii si in conformitate cu dispozitiile
legale, in scopul prevenirii producerii evenimentului asigurat. Sub acest aspect, asiguratorul are dreptul sa
verifice modul in care bunul asigurat este intretinut.
Suma asigurata nu poate depasi valoarea bunului; asiguratul va putea consimti chiar ca aceasta suma sa
fie sub valoarea bunului in cazul producerii evenimentului, diferenta de valoare va fi suportata de asigurat.
Daca s-ar admite ca suma asigurata sa depa,seasca valoarea bunului, ar insemna sa se incurajeze interesul
asiguratului sa se produca evenimentul.
Efectele juridice pe care le produce contractul de asigurare cu privire la asigurarea de bunuri au in vedere
obligatiile care revin celor doua parti contractante.

Obligatiile asiguratului
Obligatia de a plati, la termenele stabilite, primele de asigurare. Nerespectarea acestei obligatii atrage
anumite consecinte, chiar cu privire la insasi existenta contractului. Astfel, asiguratul mai are la dispozitie
un termen de doua luni pentru plata primelor, iar daca nici in acest interval obligatia nu este executata,
atunci contractul se reziliaza de drept, fara posibilitatea restituirii de catre asigurator a primelor de asigurare
platite anterior.

Obligatia asiguratului de a intretine bunul asigurat si de a lua toate masurile care depind de el pentru a
evita producerea evenimentului.

Obligatia asiguratului de a combate calamitatile si de a diminua pagubele. De exemplu, in caz de

incendiu, asiguratul va trebui sa impiedice extinderea acestuia, sa-l stinga si sa salveze bunurile de la
distrugere.

Obligatia asiguratului de a aduce la cunostinta asiguratorului despre producerea evenimentului, pentru ca

acesta, in cel mai scurt timp, sa stabileasca exact intinderea prejudiciului. In cazul in care asiguratul ar
aduce la cunostinta asiguratorului cu mare intirziere producerea evenimentului, facind imposibila stabilirea
exacta a pagubei, atunci asiguratorul va putea refuza plata indemnizatiei de asigurare.

Obligatiile asiguratorului
Obligatia de plata a indemnizatiei de asigurare, care se va stabili in functie de intinderea prejudiciului
produs si de marimea sumei asigurate. ^1) Se va repara numai prejudiciul efectiv produs, nu si beneficiul
realizat.
Bunul asigurat poate fi distrus total sau partial de eveniment, repararea facindu-se dupa sistemul
acoperirii proportionale. Legea dispune, in acest sens, despagubirile, care vor fi platite de asigurator, se vor
stabili dupa starea bunului din momentul producerii evenimentului asigurat, iar la culturile agricole si rodul
viitor si in functie de valoarea productiei.
Ceea ce este important, despagubirile pe care le va plati asiguratorul nu vor putea depasi suma la care s-a
facut asigurarea, nici cuantumul prejudiciului si nici valoarea bunului din momentul realizarii
evenimentului asigurat. Cind in contractul de asigurare s-a prevazut o suma de asigurare inferioara valorii
bunului, atunci despagubirea se va diminua corespunzator raportului dintre suma mentionata in contract si
valoarea bunului.
Distrugerea bunului asigurat poate fi consecinta unei forte majore, dar si a faptei unui tert. In acest din
urma caz, asiguratul va putea sa se indrepte cu o actiune in daune impotriva autorului faptei ilicite, dar si
impotriva asiguratorului, cu o actiune intemeiata pe contractul de asigurare. In cazul in care asiguratorul a
fost cel care l-a despagubit pe asigurat, el va avea apoi o actiune impotriva autorului faptei ilicite, in
temeiul art. 998 Cod civil subrogindu-se in drepturile asiguratului, asiguratorul va recupera de la tert
cuantumul despagubirilor achitate. Deci, subrogarea va avea loc numai in limitele despagubirilor achitate.
Actiunea in regres va fi promovata de asigurator in nume propriu, ca titular al creantei.

9
 S-ar putea ca indemnizatia de asigurare sa nu acopere integral prejudiciul (de exemplu, suma asigurata
este inferioara valorii bunului asigurat), situatie in care, in temeiul art. 998 Cod civil, pentru diferenta de
prejudiciu, asiguratul va avea o actiune in daune impotriva tertului. Deoarece asiguratorul nu repara decit
prejudiciul efectiv produs, chiar pentru recuperarea beneficiului nerealizat, asiguratul va avea o actiune in
daune impotriva autorului faptei ilicite. Subrogarea asiguratorului are un caracter personal, drepturile
asiguratului fiind exercitate de asigurator ca si cum ar fi fost exercitate in absenta contractului de asigurare.

Asigurarea de raspundere civila

Desi exista similitudini intre asigurarea contractuala de raspundere civila si cea prin efectul legii, intre
cele doua raspunderi exista distinctii de regim juridic.
In limita sumei asigurate prevazuta in contract pentru bunuri si persoane asigurarea de raspundere civila
repara despagubirile pentru paguba de care este raspunzator asiguratul fata de terta persoana, ca urmare a
producerii unei fapte care atrage raspunderea asiguratului.
Aceasta asigurare de raspundere are in vedere doar raspunderea civila delictuala a asiguratului si nu
raspunderea contractului.^1)
Legea permite ca prin contractul de asigurare sa se poata cuprinde in asigurare si raspunderea civila a
altor persoane decit cea a persoanei care a incheiat contractul. Este insa absolut necesar ca persoanele
respective sa fie determinate in contractul de asigurare, deoarece, in caz contrar, nu vor fi luate in
considerare persoane neidentificate.
Asiguratorul are obligatia sa plateasca despagubirea nemijlocit persoanei prejudiciate, in masura in care
aceasta nu a fost despagubita de asigurat, despagubire care nu va fi urmarita de creditorii asiguratului. Doar
in cazul in care va face dovada ca l-a despagubit pe cel prejudiciat, asiguratul va putea pretinde
despagubirea de la asigurator. Spre deosebire de asigurarea prin efectul legii, persoana pagubita nu va avea
niciodata actiune directa impotriva asiguratorului.
Savirsirea unei fapte ilicite de catre asigurat nu atrage dreptul acestuia de a pretinde automat despagubiri
de la asigurator, atit timp cit persoana nu a pretins daune-interese. Despagubirile la care are dreptul tertul
pagubit vor fi stabilite prin hotarire judecatoreasca sau printr-o conventie intre asigurat si victima, cu
acordul asiguratorului. Asa cum s-a relevat in doctrina juridicaj "asiguratul nu poate tranzactiona cu
victima asupra cuantumului despagubirilor decit in anumite conditii si cu acordul ADAS-ului, pentru ca
altfel ar insemna ca el ar putea fixa indemnizatia de asigurare pe care trebuie s-o plateasca ADAS-ul".^2)
Oricum, despagubirea se va situa in limitele sumei asigurate, in care vor fi incluse si cheltuielile de
judecata.
Dar, pentru ca asiguratul sa poata pretinde despagubiri de la asigurator, trebuie ca fapta ilicita pe care a
produs-o terlului sa fi fost savirsita din culpa; legea dispune ca asiguratorul nu va plati despagubirea daca
evenimentul a fost produs prin comiterea unor fapte grave mentionate in conditiile de asigurare.
Dimpotriva, la asigurarea prin efectul legii, asiguratorul va plati si atunci cind fapta a fost comisa cu
intentie.
Ca si in cazul asigurarii de bunuri, asiguratorul se va subroga in drepturile asiguratului, avind o actiune
in regres impotriva celor care au produs prejudiciul.

Asigurarea prin efectul legii

Unele bunuri ale persoanelor fizice si juridice sint supuse asigurarii de plin drept, fara a se mai incheia
un contract de asigurare intre asigurat si asigurator. Desi in acest caz primele de asigurare au caracter
administrativ-financiar, jurisprudenta a decis ca despagubirile, izvorind din raporturi de drept civil, litigiile
care se refera la plata unei sume mai mari sau mai mici decit cea cuvenita asiguratului sint de competenta
instantelor judecatoresti.^1)
Obiectul ei il constituie despagubirea de natura civila. In cadrul asigurarii de raspundere prin efectul legii
vor intra si prejudiciile cauzate prin accidente de autovehicule.
Asigurarea de raspundere prin efectul legii.
Legea prevede ca persoanele fizice si cele juridice care detin autovehicule supuse inmatricularii, ce sint
folosite pe teritoriul tarii, se asigura prin efectul legii pentru cazurile de raspundere civila ca urmare a
prejudiciilor cauzate prin accidente de autovehicule. In temeiul asigurarii, asiguratorul va plati despagubiri
pentru pagubele de care raspund asiguratii fata de tertele persoane pagubite; nu are nici o relevanta ca
raspunderea este consecinta faptei proprii, a faptei altuia sau a faptei lucrului. Asiguratorul nu va plati

10
despagubirile decit daca paguba este consecinta unui accident de autovehicul care angajeaza raspunderea
civila a persoanei asigurate.
De retinut ca "asigurarea de raspundere civila prin efectul legii acopera numai raspunderea delictuala a
detinatorului auto, deci numai acele ipoteze in care detinatorul nu se afla in raporturi contractuale cu
persoana pagubita". Despagubirile pe care le va plati asiguratorul se acorda pentru sumele pe care
asiguratul este obligat sa le plateasca, cu titlu de desdaunare si cheltuieli de judecata, persoanelor
prejudiciate prin vatamare corporala sau deces, precum si prin avarierea ori distrugerea unor bunuri.
Legea mai prevede insa ca despagubirile se vor acorda si atunci cind cel care conducea autovehiculul,
responsabil de cauzarea accidentului, este o alta persoana decit asiguratul. Legea mai prevede ca
asiguratorul va datora despagubiri, in caz de vatamare corporala sau deces a unei persoane, chiar daca
autorul accidentului a ramas neidentificat. Daca accidentul s-a soldat cu uciderea unor animale sau
distrugerea unor bunuri, asiguratorul nu va datora despagubiri, in cazul autorului neidentificat.
Daca asiguratorul va datora, pe linga despagubirile si cheltuielile efectuate in procesul civil, el nu va
plati cheltuielile de judecata privind procesul penal (chiar daca actiunea civila a fost rezolvata concomitent
cu actiunea penala), precum si cheltuielile de executare ale hotaririi civile sau penale.
Art. 34 alin. 1 din Decretul 471/1971 dispune ca asiguratorul va acorda despagubiri pentru pagubele de
care asiguratii raspund in temeiul legii, fata de terte persoane prejudiciate prin accidente de autovehicule.
Terta persoana poate fi orice persoana fizica sau juridica, esential fiind ca ea sa nu se fi aflat in raporturi
contractuale de asigurare. In acest sens, nu va putea solicita despagubiri pentru prejudiciul cauzat
detinatorul autovehiculului de un alt autovehicul care ii apartine.
Problema asigurarii de raspundere prin efectul legii a facut obiectul unei vaste practici judiciare. Astfel,
s-a stabilit ca, potrivit art. 46 din Decretul nr. 471/1971, drepturile persoanelor pagubite prin producerea
accidentelor de autovehicule se exercita impotriva celor raspunzatori de producerea pagubei; in consecinta,
asiguratorul, care este parte in raportul de asigurare, prin efectul legii, nu poate fi chemat in proces pentru a
fi obligat sa raspunda direct fata de cei pagubiti prin accidentul de autovehicul; din acelasi motiv,
asiguratorul nu poate fi chemat sa raspunda nici solidar cu inculpatul, ca parte responsabila civilimente,
deoarece prevederile art. 14 Cod procedura penala nu sint aplicabile. In acest sens, instanta suprema a
stabilit ca obligarea asiguratorului la plata despagubirilor datorate de inculpat, prin subrogarea acesteia in
obligatiile inculpatului, in temeiul raportului de asigurare, nu este legala, asiguratorul neputind fi parte, pe
acest temei, in procesul penal; asiguratorul se gaseste intr-un raport de cu totul alta natura cu inculpatul, si
anume, intr-un raport de asigurare, care se rezolva in afara procesului penal.
Atunci cind este avariat un autovehicul asigurat, cu ocazia unui accident de circulatie, atit timp cit
despagubirile au fost stabilite prin invoiala dintre parti, cu acordul asiguratorului, si achitate de catre acesta
din urma, nu se va mai putea proceda la reevaluarea daunelor in cadrul procesului penal.

11