Probleme renale
105

observi sânge în urinã; ar putea indica boli de rinichi, o tumorãla vezicã sau rinichi,
o infecþie urinarã sau de prostatã.
Rolul diurezei în infecţiile urinare
Tratamentul infecþiilor urinare simple se poate face printr-o curãde lichide. Astfel
se consumã o canã de apã la fiecare 20 de minute,timp de 3 ore, apoi o canã de apã
la o orã. În locul apei se poatefolosi ceai neîndulcit. Acest aport crescut de
lichide va favorizaeliminarea unui volum mai mare de urinã, care va dilua
concentraþiaurinei, va favoriza eliminarea prin „spãlare” a
germenilor careîntreþin infecþia, ameliorând simptomatologia.Se poate încerca
utilizarea unui ceai fãcut din doi-trei cãþei deusturoi ºi care va fi consumat de trei-
patru ori pe zi.
4.3. CANCERUL DE VEZICĂ URINARĂIncidenţa şi mortalitatea
C a nc er ul de v ez ic ã u ri na rã e st e a l º a se le a t ip d e c a nc e r
ca fr ec ve nþ ã d in SU A . A p ro xi ma t iv 54 .3 00 d e no i c a z ur i
au f os t diagnosticate în 2001. ªansa de diagnostic mai precoce este
de2,5 ori mai mare la bãrbaþi decât la femei. Incidenþa cancerului devezicã urinarã
creºte o datã cu vârsta. Aproximativ 80% din cazurilenou-diagnosticate, atât în
cazul bãrbaþilor, cât ºi al femeilor, aparla persoane cu vârsta de peste 60 de
ani.Anual, în SUA, 12.000 de persoane mor din cauza canceruluide vezicã urinarã.
Mortalitatea determinatã de vârstã a scãzut încazul ambelor sexe, în ultimii 30 de
ani. Aceste schimbãri reflectão diagnosticare timpurie a bolii ºi un tratament mai
eficient.
Factorii de risc
Fumatul. De departe, cel mai cunoscut factor de risc din mediulînconjurãtor, în
rândul întregii populaþii, este fumatul. Indiviziicare fumeazã sunt
expuºi unui risc de a avea cancer de vezicãurinarã de 4 pânã la 7
ori mai mare decât cei care nu au fumat
 
E bine sã ºtii!
106
niciodatã. Riscul se reduce o datã cu întreruperea fumatului, dar oscãdere
semnificativã a incidenþei se observã doar dupã 5-7 anide la renunþarea la fumat.
Chiar ºi dupã 10 ani riscul ca un individsã dezvolte cancer de vezicã urinarã este
totuºi aproape dublu faþãde cel la care este expus un individ care nu a fumat
niciodatã.Pr in tr e s ub st an þe le c hi mi c e im pl ic a te în c a nc er ul
de v ez ic ã urinarã indus de fumat se numãrã aminodifenilul ºi metaboliþii
sãi.Este posibil ca enzime moºtenite ºi inductibile sã fie importante înactivarea ºi
detoxificarea aminodifenilului ºi a altor cauzatori aicarcinoamelor de
vezicã urinarã.O varietate de factori de expunere industrialã au fost implicaþica
factori de risc în dezvoltarea cancerului de vezicã urinarã, înprimul rând aminele
aromatice, prezente în fabricarea vopselelor,a benzidinei ºi a derivaþilor ei.
Ocupaþiile care s-au raportat a fiasociate cu un risc crescut de dezvoltare a unui
cancer de vezicãurinarã le includ pe acelea care implicã chimicale organice, cuma r
fi curãþãtoria uscatã de hârtie,
m u n c i t o r i i d i n i n d u s t r i a încãlþãmintei.Pr im i to r i i
un ui tr an sp la nt re na l pa r sã pr e z in te o i nc id e n þã crescutã a
cancerului de vezicã urinarã.E r e d i t a t e a . C u t o a t e c ã a u f o s t
r a p o r t a t e o c a z i o n a l t u m o r i existente la membrii familiei,
nu existã dovezi conform cãroradezvoltarea cancerului de vezicã urinarã
ar fi moºtenitã.
Diagnosticul cancerului de vezică urinară
Aproximativ 85% dintre cancerele de vezicã urinarã
s u n t diagnosticate deoarece cauzeazã o hematurie (prezenþa sângeluiîn
ur in ã) m ic ro sc op ic ã s a u vi z i bi lã . F oa rt e pu þi ne c a n c e re
de vezicã urinarã sunt detectate datoritã unei descoperiri accidentale,în timpul
unei cistoscopii efectuate pentru detectarea altei boli.Cel mai adesea,
aceasta se întâmplã în timpul evaluãrii unei tumoriprostatice suspecte, benigne
sau maligne. Diagnosticul final, decertitudine, este pus de biopsia din tumorã.
 
Probleme renale
107
Prognosticul cancerului de vezică urinară
Aproximativ 70-80% dintre pacienþii cu cancer de vezicã urinarãrecent
diagnosticaþi prezintã tumori superficiale la nivelul veziciiurinare. Cei care prezintã
un cancer de vezicã urinarã superficial,neinvaziv, se pot vindeca adesea, iar cei cu o
tumorã deja invazivãpot fi vindecaþi uneori prin intervenþie chirurgicalã, iradiere
sau ocombinaþie de modalitãþi care includ ºi chimioterapia. Studiile audemonstrat
cã unii pacienþi cu metastaze la distanþã au dobândit oremisie completã pe termen
lung, urmând tratamentul care combinãdiferite tipuri de chimioterapie.Factorii
majori de prognostic în carcinomul vezicii urinare suntp r o f u n z i m e a
invaziei în peretele vezicii urinare ºi gradul
d e diferenþiere celularã a tumorii. Majoritatea tumorilor superficialesunt bine
diferenþiate. Pacienþii ale cãror tumori sunt mai puþindiferenþiate, mai
extinse, multiple ºi asociate cu carcinomul în
situ
(TIS), în alte regiuni ale mucoasei vezicii urinare, sunt expuºi unuirisc mai mare
de reapariþie a bolii ºi de dezvoltare a canceruluiinvaziv. TIS poate exista
pentru perioade variate de timp. Pacienþiicu stadiul TIS prezintã un risc de
aproximativ 20% de recidivã abolii în urmãtorii cinci ani.C â t e v a
metode de tratament (de exemplu,
i n t e r v e n þ i a chirurgicalã transuretralã, medicaþia administratã direct în
vezicãºi îndepãrtarea parþialã a vezicii urinare – cistectomia) au
fostutilizate în tratamentul pacienþilor cu tumori superficiale ºi fiecaremetodã
poate fi asociatã cu o ratã a supravieþuirii de cinci ani de55-80% dintre pacienþii
trataþi.Tumorile invazive, care se limiteazã la muºchiul vezicii urinareaflat în stare
patologicã dupã cistectomia radicalã, sunt asociate, înaproximativ 75% din cazuri, cu o ratã
de cinci ani de supravieþuire.Pacienþii cu mai multe tumori invazive adânci
supravieþuiescpânã la cinci ani, în 20% pânã la 40% din cazuri, dupã o
cistectomieradicalã. Când pacientul prezintã o tumorã extinsã, care
invadeazãorganele pelvine sau metastazeazã la nivelul nodulilor limfatici
 
E bine sã ºtii!
108
sau în poziþii mai îndepãrtate, supravieþuirea la cinci ani este puþinprobabilã, dar o
ameliorare considerabilã a simptomelor poate fiobþinutã.
Posibilităţi de tratament
Prelungirea ratei supravieþuirii la majoritatea pacienþilor cu can-cer superficial s-a
obþinut cu ajutorul rezecþiei transuretrale (TUR),la c a re s - a a d ã u ga t s a u
nu c hi mi ot e ra p ia in tr a v e z ic a lã . T o tu º i tratamentul nu este posibil
pentru majoritatea pacienþilor care suferãde tumori invazive adânci ºi pentru
majoritatea pacienþilor careprezintã metastaze regionale sau la distanþã.În
America de Nord, tratamentul standard al pacienþilor cu can-cer invaziv de vezicã
urinarã este cistectomia radicalã (extirpareacompletã a vezicii urinare) ºi deviaþia
urinarã. O altã posibilitatede tratament include TUR ºi rezecþia parþialã, la
care se adaugãsau nu radioterapia, combinarea chimioterapiei cu radioterapia
sauuna dintre ele, urmatã de cistectomia recuperatoare atunci cândaceasta
este necesarã în cazul unui eºec local.T e h n i c i l e
reconstructive, care utilizeazã
r e z e r v o a r e d e depozitare a urinei, de presiune scãzutã de la nivelul
intestinuluisubþire ºi gros, eliminã nevoia de dispozitive de scurgere ºi,
încazul unor pacienþi de sex bãrbãtesc, permit golirea vezicii urinareprin
intermediul uretrei. Acestea au fost realizate pentru a îmbunãtãþicalitatea vieþii
pacienþilor care necesitã o cistectomie.

Cancerul de vezica urinara

 

Aspecte generale

Vezica urinară este un organ cavitar ce stochează urina. Ea este situată in abdomenul inferior, are
aproximativ dimensiunea unui grapefruit si este extensibilă (elastică) ceea ce permite marirea sau
micşorarea peretelui său muscular.

Cancerul de vezică urinară este o afecţiune în care celulele canceroase se formează in ţesuturile
vezicii.

În fiecare an in S.U.A. sunt diagnosticate peste 67.000 de noi cazuri. Este a patra afectiune
oncologică ca frecvenţă la barbat şi a noua ca frecvenţă la femeie în S.U.A. Din fericire,
majoritatea celor suferinzi de cancer de vezică urinară nu decedează din cauza acestei afecţiuni,
dar totuşi, în fiecare an mor 13.000 de oameni cu aceasta afecţiune.2

Opţiuni terapeutice

Opţiunile terapeutice depind de stadiul cancerului vezical (stadiul 0 la stadiul 4). Există patru
opţiuni terapeutice standard în cancerul de vezică.

 Chirurgicală
 Radioterapie
 Chimioterapie
 Terapie biologică

În funcţie de tipul şi de stadiul cancerului, pot fi folosite combinat mai multe opţiuni terapeutice
pentru a creşte şansele de vindecare. Chirurgia este tratamentul de primă intenţie in cancerul
vezical şi se aplică în peste 90% din cazurile de cancer de vezică (ca terapie unică sau asociată).
Când cancerul a invadat musculara peretelui vezical, cistectomia radicală este opţiunea de elecţie
4
.

Tratamentul chirurgical: cistectomia

Cistectomia reprezintă indepartarea intregului perete vezical sau doar a unei parti din el şi posibil
îndepărtarea ganglionilor limfatici invecinaţi şi a organelor ce pot conţine celule canceroase.
Dacă vezica este îndepărtată, chirurgul realizează un nou mod  in care urina sa se acumuleze şi să
părăsească corpul 5.

Clasic, cistectomia se realizează prin abord deschis, chirurgul realizând o incizie abdominală
largă pentru a ajunge la vezică. O altă abordare o reprezintă laparoscopia convenţională, ce este
mai puţin invazivă, dar limitează dexteritatea medicului, câmpul vizual şi controlul raportat la
chirurgia deschisă.

Cistectomia da Vinci ®

Dacă medicul vă recomandă un tratament chirurgical pentru cancerul de vezică, puteţi beneficia
de o nouă metodă minim invazivă - cistectomia da Vinci.

Sistemul da Vinci foloseşte tehnologia de ultimă oră pentru a-i ajuta pe medici să realizeze
operaţii mai precise decât le permite chirurgia convenţională. El vă oferă mai multe avantaje
potentiale fata de chirurgia clasică deschisă:

 mult mai puţină durere

 pierdere de sânge mai redusă
 scade necesitatea transfuziilor
 risc mai redus de infecţie
 cicatrici mai mici
 durata de spitalizare mai redusa
 recuperare mai rapidă
 prognostic clinic mai bun în multe cazuri

Precizia şi dexteritatea instrumentelor sistemului da Vinci permit un abord minim invaziv pentru
tratarea cancerului vezical.

Ca şi în cazul oricărui tip de intervenţie chirurgicală, aceste beneficii nu pot fi garantate,

intervenţia chirurgicală fiind unică pentru fiecare caz în parte. Sistemul da Vinci este considerat
sigur şi eficient, dar nu este adecvat oricărui caz. Discutaţi cu medicul dumneavoastră despre
opţiunile terapeutice, cât şi despre beneficii şi riscuri.

Dacă sunteţi un candidat pentru cistectomie, discutaţi cu un urolog ce realizează intervenţii da

Vinci pentru cancerul de vezică urinară.

1. “General Information about Bladder Cancer”, National Cancer Institute,

http://www.cancer.gov/, URL:
http://www.cancer.gov/cancertopics/pdq/treatment/bladder/patient

2. “Bladder Cancer”, American Urological Association, www.urologyhealth.org, URL:

http://www.urologyhealth.org/content/moreinfo/bladdercancer.pdf

3. Wang GJ, Barocas DA, Raman JD, Scherr DS. Robotic vs open radical cystectomy:
prospective comparison of perioperative outcomes and pathological measures of early
oncological efficacy. Department of Urology, New York-Presbyterian Hospital, Weill Medical
College of Cornell University . Jun 2007;17:1-5
4. “Cancer Facts and Figures 2007, American Cancer Society, http://www.cancer.org/, URL:
http://www.cancer.org/downloads/STT/2008CAFFfinalsecured.pdf%20

5. “Bladder Cancer Treatment”, National Cancer Institute, http://www.cancer.gov/, URL

http://www.cancer.gov/cancertopics/pdq/treatment/bladder/Patient/page4
Deşi studiile clinice susţin eficienţa sistemului da Vinci in chirurgia minim invazivă, rezultatele pot varia. Chirurgia cu sistemul da Vinci poate fi
neadecvată in unele cazuri. Consultaţi-vă cu medicul dumneavoastră în privinţa acţiunilor terapeutice, cat şi legat de riscurile şi beneficiile lor.

Factori de risc

Diferite cancere au diferiţi factori de risc. Factorii de risc cresc riscul de a face o boală, dar e
bine să se ţină cont de faptul că mulţi oameni cu unul sau mai mulţi factori de risc pot să nu facă
niciodată cancer de vezică urinară, la fel cum persoane cu această afecţiune pot să nu prezinte
nici un factor de risc. Este important să se cunoască factorii de risc astfel încât să se adopte
decizia adecvată precum o modificare a modului de viaţă sau monitorizarea apariţiei unui
potenţial cancer. 

Fumatul

Cel mai mare factor de risc pentru cancerul de vezică urinară este fumatul. Fumătorii au un risc
de peste doua ori mai mare decât nefumătorii să facă cancer de vezică urinară. Fumatul
determină aproape jumatate din decesele prin cancer de vezică urinară la bărbaţi (48%) şi
aproape o treime (27%) la femei 1. Unii dintre agenţii carcinogeni (substanţe ce determină
apariţia cancerului) din fumul de tutun sunt absorbiţi de plămâni şi trec în sânge. Din sânge
aceştia sunt filtraţi de rinichi şi concentraţi în urină. Aceste substanţe din urină afectează celulele
uroteliale ce căptuşesc interiorul vezicii. Această leziune creşte riscul de apariţie a cancerului.

Deoarece vezica urinară este poarta de ieşire pentru multe substanţe chimice din organism,
aceştia sunt principalii factori de risc pentru cancerul de vezică urinară. Acesta este şi cazul
substanţelor ce provin din fumul de tutun sau din expunere profesională aşa cum este explicat
mai jos 2.

Expunerile profesionale

Anumite substanţe chimice utilizate în industrie sunt legate de cancerul vezical. Substanţe
numite amine aromatice, precum benzidina, beta naftilamina, ce sunt uneori folosite în industria
vopselurilor, pot cauza cancer vezical.

Alte industrii ce folosesc anumite substanţe chimice organice pot să-şi expună lucrătorii la riscul
de a face cancer vezical dacă nu se aplică măsuri adecvate de protecţie a muncii. Ramurile
industriale cu cel mai ridicat risc sunt industria cauciucului, pielariei, textilelor şi vopselurilor
precum şi tipografiile. Alţi muncitori cu un grad ridicat de risc pentru cancerul de vezică sunt
vopsitorii, coafezele, mecanicii, tipografii şi şoferii de camioane datorită expunerii la gazele de
esapament ale motoarelor diesel.
Fumul de ţigară şi expunerea profesională pot conlucra la apariţia cacerului de vezică. De
asemenea fumătorii ce lucrează cu substanţele cancerigene amintite mai sus au un risc foarte
crescut de a face cancer de vezică urinară.

Rasa

Rasa alba are un risc de două ori mai mare să facă cancer de vezică faţă de rasa neagra si latino
americani. Cauzele acestei diferenţe sunt insuficient cunoscute. Asiaticii au cea mai scazută
incidenţă a cancerului de vezică urinară.3

Vârsta inantata

Riscul de a face cancer de vezică creste cu vârsta. Peste 70% din cei cu cancer de vezică au peste
65 de ani. 4

Sexul

În general cazurile de cancer de vezică sunt de patru ori mai frecvente la bărbaţii decât la femei.5

Inflamaţia cronică a vezicii urinare

Infecţiile urinare, litiza renală şi vezicală, cât şi alţi factori ce determină o iritare cronică a vezici
au fost legaţi de apariţia cacerului de vezică, în special a carcinomului cu celule scuamoase, dar
nu determină neapărat determină cancer. Schistosomiaza, cunoscută şi ca bilharţioză este o
infecţie determinată de un parazit ce afectează vezica crescând riscul de cancer vezical. Deşi
acest parazit este întâlnit mai mult în Africa de Nord, el este ua din cauzele de cancer vezical la
persoanele provenite din această zonă.

Prezenţa cancerului vezical în antecedentele patologice personale

Carcinomul urotelial, este cancerul tractului urinar ce debutează prin celule formate atât în vezică
cât şi în uroteliu ce căptuşeşte bazinetul,ureterele şi o porţiune din uretră. Ureterele transportă
urina de la rinichi la vezică. Uretra este un canal ce transportă urina de la vezică. Chiar şi când o
tumoră vezicală este complet îndepărtată, există un risc ridicat de formare a unei noi tumori în
aceeaşi sau în altă regiune a uroteliului. Din acest motiv, cei ce au avut cancer vezical trebuie să
rămână sub control medical periodic. Persoanele ce au in familie rude cu cancer vezical au şi ei
un risc crescut.

Anomaliile congenitale ale vezicii urinare

Înainte de naştere există o legătură între ombilic şi vezica urinară, legătură numită uracă şi care
dispare înainte de naştere. Dacă o parte din uracă persistă după naştere,aceasta se poate
maligniza. Cancerele cu punctul de plecare în uracă sunt în general adenocarcinoame. Astfel de
cancere sunt rare, reprezentând mai putin de 1% din cancerele vezicale, dar reprezintă o treime
din adenocarcinoamele vezicii urinare, care de asemenea sunt rare.

O altă anomalie congenitală ce creşte riscul de apariţie a cancerului vezical, este extrofia
vezicală, caracterizată prin lipsa peretelui abdominal în faţa vezicii urinare, ceeea ce expune
vezica la infecţii cronice şi poate determina apariţia adenocarcinomului vezical.

Factorii genetici
Cancerul vezical are frecvent agregare familială. Acestea reprezintă aproimativ 1% din cazuri 5.
Persoanele cu o mutaţie a genei retinoblastomului, ce determina cancerul ochiului la copii, au o
incidentă mai crescută a cancerului de vezică. Mai multe studii au arătat că oamenii
metabolizează diferit substanţele chimice în funcţie de zestrea lor genetica. Persoanele ce
metabolizează mai lent substanţele chimice au un risc mai mare sa facă cancer de vezică urinară.

Chimioterapia şi radioterapia

Dozele mari de cyclofosfamidă (Cztoxan), un medicament folosit în tratamentul cancerului şi

ifosfamida (Ifex), un medicament similar cyclofosfamidei, cresc riscul de cancer vezical. Un caz
tipic ar fi o persoană cu limfom - cancer ce afectează ganglionii limfatici - adesea tratat prin
chimioterapie cu scheme ce includ cyclofosfamidă. Un medicament numit mesna este folosit în
asociere cu aceste două medicamente pentru a proteja vezica urinară de iritarea vezicii reducând
riscul de cancer vezical. Persoanele ce fac radioterapie pelvină au un risc crescut de cancer
vezical. 6

Apa şi arsenicul

Prezenţa arsenicului în apă a fost asociată cu creşterea riscului pentru cancerul de vezică urinară.
Riscul depinde în mare parte de zona geografică şi dacă sistemul de alimentare cu apă respectă
standardele pentru concentraţia de arsenic.

Consumul de lichide

Aportul scăzut de lichide creşte riscul aparitiei cancerului de vezica. Persoanele ce beau zilnic
multe lichide au o incidenţă mai scazută a cancerului vezical. Aceasta se explică prin golirea
frecventă a vezicii, astfel sbubstanţele chimice fiind eliminate mai rapid din organism.

1. “Detailed Guide: Bladder Cancer”, American Cancer Society, http://www.cancer.org/, URL:

http://www.cancer.org/docroot/cri/content/cri_2_4_2x_what_are_the_risk_factors_for_bladder_c
ancer_44.asp
2. Ibid.
3. Ibid.
4. Ibid.
5. Ibid.
6. Ibid.

Simptome

Simptomele comune ale cancerului de vezică urinară includ: 12

 hematuria (prezenţa sangelui în urină ce o colorează în roşu)

 durere la urinare
 urinare frecventă sau nevoia ineficientă de a urina
 durere lombară

Aceste simptome nu sunt semne sigure pentru cancerul vezical, ele putând fi întâlnite şi în
infecţii, tumori benigne, calculi şi alte afecţiuni.
Oricine cu aceste simptome de cancer vezical trebuie să consulte un medic pentru a fi
diagnosticat şi tratat pentru afecţiunea ce le determină cât mai curând posibil. Persoanele cu
astfel de simptome pot solicita consultul medicului de familie sau al urologului (medic
specializat în afecţiunile aparatului urinar).

1. “What You Need To Know About Bladder Cancer”, National Cancer Institute,
http://www.cancer.gov/, URL: http://www.cancer.gov/cancertopics/wyntk/bladder/page5
2. “Bladder Cancer”, National Institutes of Health, http://www.nim.nih.gov/, URL:
http://www.nlm.nih.gov/medlineplus/bladdercancer.html

Evoluţia cancerului de vezică urinară

Origine

Apariţia şi evoluţia cancerului de vezică urinară nu sunt complet înţelese. Se ştie că peste 90%
din cancerele de vezică urinară îşi au originea în uroteliu - stratul ce căptuşeşte vezica urinară. 1
Majoritatea tumorilor nu invadează musculara vezicii limitându-se la nivelul uroteliului sau
lamina propria - un strat de ţesut conjuntiv lax invecinat cu uroteliul.

Creştere variată

Majoritatea tumorilor vezicii urinare nu sunt agresive, dar atunci când sunt, ele invadează
peretele vezicii şi metastazează în alte organe. Aceasta poate determina decesul, dar chiar şi in
formele cele mai agresive, acesta poate rămâne localizat sau să nu reprezinte o ameninţare pentru
viaţă daca este depistat si tratat în stadiile incipiente. Exista mai multe stadii ale cancerului de
vezică urinară şi se folosec mai multe teste diagnostice pentru a determina extinderea acestuia.

Cum diseminieaza cancerul

Cancerul poate disemina pe trei căi:

1. Cancerul poate invada ţesutul invecinat normal

2. Cancerul poate invada sistemul limfatic şi migra pe căile limfatice în alte părţi din corp.

3. Cancerul poate invada venele şi capilarele şi migra prin sânge în alte părţi ale corpului.

Când celulele canceroase se desprind din tumora primară şi călătoresc prin sânge sau limfă către
alte regiuni, se pot forma tumori secundare. Acest proces se numeşte metastazare. Tumorile
secundare, sau metastazele sunt de acelaşi tip cu tumora primară. De exemplu, dacă cancerul de
vezică urinară se răspândeşte către oase, celulele canceroase din oase sunt de fapt celulele de
cancer vezical. Afecţiunea este metastază de cancer de vezică urinară şi nu cancer osos.

Prognosticul sau şansele de recuperare depind de stadiul cancerului, de tipul şi aspectul celulelor
canceroase, de vârsta pacientului şi de starea generală de sănătate. Diagnosticarea precoce este
esenţială, cancerele de vezică urinară în stadii incipiete fiind tratabile.2
1. “Bladder Cancer”, American Urological Association Foundation, www.urologyhealth.org ,
URL: http://www.urologyhealth.org/adult/index.cfm?cat=03&topic=37 2. “Bladder Cancer
Treatment”, National Cancer Institute, www.cancer.gov , URL:
http://www.cancer.gov/cancertopics/pdq/treatment/bladder/Patient/page2

Screening şi teste petru cancerul de vezică urinară

Aspecte generale

Anual în Statele Unite, peste 68000 de oameni sunt diagnosticaţi cu cancer de vezică urinară şi
aproximativ 14000 mor datorită acestei afecţiuni. Screeningul reprezintă testarea pentru o
afecţiune (cancer vezical în acest caz) înainte ca simptomele să apară. Un test de screening poate
ajuta adesea  la depistarea cancerului într-un stadiu incipient. Cancerul vezical in stadii
incipiente poate fi adesea tratat deoarece nu s-a răspândit încă in alte părţi ale corpului.2

Există mai multe teste de screening şi proceduri ce examinează urina, vaginul sau rectul pentru a
diagnostica cancerul vezical

Examenul computer tomografic

Un examen computer tomografic (CT) este un procedeu ce înregistrează o serie de imagini

detaliate din interiorul corpului sub diferite unghiuri. Aceste imagini sunt create de un calculator
legat la un aparat de raze X. Se poate introduce o substanţă de contrast ce poate fi injectată intr-o
venă sau inghiţită pentru ca organele şi ţesuturile să se vada mai clar.

Examenul de urină

Examenul de urină este un test ce determina culoarea urinii şi conţinutul ei precum glucoză,
proteine, eritrocite, leucocite.

Tuseul

Constă în examenul vaginului şi/ sau rectului. Medicul introduce degetele în vagin şi/ sau rect
pentru a palpa eventualele proeminenţe.

Pielografia intravenoasă  

Pielografia intravenoasă constă într-o serie de radiografii ale rinichilor, ureterelor (tuburile ce
duc urina de la rinichi la vezică) şi vezicii urinare pentru a vedea dacă există cancer în aceste
organe. O substanţă de contrast este injectată intravenos, iar pe măsură ce urina trece din rinichi,
ureter şi vezică se fac radiografii pentru a vedea daca sunt blocaje.

Cistoscopia

Cistoscopia este o investigaţie prin care se examinează interiorul vezicii şi uretrei pentru a
identifica zonele anormale. Un cistoscop se introduce prin uretră în vezică. Cistoscopul este un
instrument subţire, tubular cu lumina şi o lentilă pentru vizualizare. Poate avea de asemenea un
dispozitiv pentru a preleva mostre de ţesut, ce vor fi examinate la microscop.
Biopsia

Biopsia reprezintă prelevarea de celule sau ţesuturi pentru a fi examinate la microscop de catre
un anatomopatolog pentru a verifica daca sunt semne de cancer. O biopsie pentru cancerul de
vezică urinară se face în general în timpul cistoscopiei. Se poate îndepărta întreaga tumoră în
timpul biopsiei.

Citologia urinară

Examenul de citologie urinară constă în examinarea la microscop a urinei pentru celule

anormale.

1.“Cancer Facts & Figures 2008”, American Cancer Society, www.cancer.org, URL:
http://www.cancer.org/downloads/STT/2008CAFFfinalsecured.pdf
2.“Bladder Cancer Treatment”, National Cancer Institute, www.cancer.gov, URL:
http://www.cancer.gov/cancertopics/pdq/treatment/bladder/patient/allpages

Stadializarea cancerului de vezică urinară

Definiţia stadializării

Stadializarea arată dacă s-a răspândit cancerul şi cât de mult. Stadializarea descrie extinderea sau
severitatea cancerului pe baza dimensiunilor tumorii primare, iar extinderea reprezintă
răspândirea în organism sau în organul afectat. În cazul cancerului de vezică urinară, stadiul
cancerului se referă la localizarea tumorii în vezică, sau mai specific, de viteza de creştere a
tumorii şi pătrunderea ei în peretele vezicii.

Deşi există mai multe sisteme de stadializare a cancerului de vezică, cel mai utilizat este cel
numit TNM, cunoscut şi sub numele de Staging System of the American Joint Committee on
Cancer. 1.

Informaţii generale despre stadializare

Stadializarea se bazează pe cunoaşterea modului de evoluţie a cancerului. Celulele canceroase se

divid si cresc formând o masă tisulară numită tumoră. Pe măsură ce tumora creşte, ea poate
invada organele şi ţesuturile învecinate. Celulele canceroase se pot desprinde din tumoră şi intra
în sânge sistemul limfatic. Trecând în sânge şi limfă, cancerul se poate răspândi de la localizarea
primară formând noi tumori în alte organe. Răspândirea cancerului se numeste metastazare.2

Scopul stadializării

Stadializarea ajută în mai multe moduri procesul de diagnosticare şi de tratament: 

 stadializarea îi ajută pe medici să planifice tratamentul adecvat fiecărui pacient

 stadializarea poate fi folosită pentru a estima prognosticul în cazul fiecărei persoane
 cunoaşterea stadiului permite identificarea studiilor clinice potrivite pentru pacient 3
Stadializarea îi ajută pe cercetători şi pe furnizorii de servicii medicale să facă schimb de
informaţii despre pacient folosind un limbaj comun pentru diagnostic, tratament şi stuii clinice

Teste pentru stadializarea cancerului de vezică urinară

Următoarele teste şi proceduri pot fi folosite la stadializare:

 cistoscopia : o investigaţie ce permite inspecţia interiorului uretrei şi vezicii pentru

identificarea zonelor anormale. Cistoscopul se introduce prin uretră în vezică.
Cistoscopul este un instrument subţire cu o sursă de lumină şi o lentilă pentru vizualizare.
Poate fi prevăzut cu un dispozitiv pentru prelevarea de mostre de ţesut pentru a fi
examinat la microscop pentru semne de cancer.

 computertomografia : Este un examen ce realizează mai multe imagini detaliate ale

interiorului corpului din diferite unghiuri. Aceste imagini sunt realizate de un calculator
legat la un aparat de radiografie. Se poate injecta sau înghiţi o substanţă de contrast
pentru ca organele şi ţesuturile să se vadă mai clar.
 RMN  (rezonanţa magnetică nucleară): este o investigaţie ce utilizează un magnet, unde
radio şi un computer pentru a înregistra imagini detaliate ale interiorului corpului.
 examenul fizic şi istoricul: este un examen al corpului pentru verificarea semnelor
generale de sănătate, incluzând semnele de boală precum umflăturile şi orice pare ieşit
din comun. Se face şi un istoric al obiceiurilor pacientului şi al afecţiunilor acestuia cât şi
al tratamentelor urmate.
 radiografia toracică: este o radiografie a organelor şi oaselor din torace.
 scintigrama ososă: este o investigaţie ce permite căutarea celulelor cu multiplicare
rapidă precum celulele canceroase din oase. O mica catitate de material radioactiv este
injectat intravenos intrând în torentul sanguin. Substanţa radioactivă este concentrată în
oase şi detectata de un scaner.

Stadializarea cancerului de vezică urinară

Opţiunile dumneavoastră terapeutice depinde de stadiul afecţiunii dumneavoastră. În continuare

este dată o prezentare a stadiilor cancerului de vezică urinară:

 Stadiul 0 - în acest stadiu, celulele anormale se află în ţesutul ce căptuşeşte interiorul vezicii.
Aceste celule anormale se pot transforma în cancer şi să se răspândească în tesutul normal
învecinat. Stadiul 0 se împarte în stadiul 0a si 0is în funcţie de tipul de tumoră. Stadiul 0a, numit
si carcinom papilar are aspectul unor mici ciuperci ce cresc din stratul ce căptuşeşte vezica.
Stadiul 0 este numit şi carcinom in situ şi este o tumoră plana pe ţesutul ce căptuşeşte interiorul
vezicii.

Stadiul I - în stadiul I, cancerul este format şi se extinde catre straturile profunde ale peretelui
vezicii .

Stadiul II - în stadiul II, cancerul s-a extins la jumătatea internă sau la jumătatea externă a
peretelui muscular al vezicii

Stadiul III - în stadiul III, cancerul s-a extins de la vezică la stratul de ţesut adipos înconjurător,
şi eventual  la organele genitale (prostată, uter, vagin)

Stadiul IV - în stadiul IV, cancerul s-a extins de la vezică la peretele abdominal sau la pelvis.
Cancerul poate fi răspândit deja în unul sau mai multi ganglioni sau la alte părţi ale corpului.
1. “Staging: Questions and Answers”, National Cancer Institute, www.cancer.gov, URL:
http://www.cancer.gov/cancertopics/factsheet/Detection/staging
2.Ibid.
3.Ibid.

Tratare, prevenire, simptome Cancerul de vezica urinara

Generalitati

Cancerul de vezica reprezinta o proliferare rapida a unor linii celulare anormale ale vezicii
urinare (vezica urinara acea parte a tractului urinar care stocheaza urina).
Se pot dezvolta unul sau mai multe cancere concomitent in diferite regiuni ale vezicii urinare.
Mai mult de 80% dintre cancerele de vezica sunt diagnosticate in stadiile incipiente.

Factori de risc

Etiologia cancerului de vezica nu este pe deplin cunoscuta. Anomalii ale materialului genetic
(AND-ului) din celule epiteliului vezical pot fi implicate in apatitia acestui tip de cancer. Totusi,
se observa o frecventa de 3 ori mai mare a cancerului de vezica la fumatori fata de nefumatori;
studiile arata ca fumatul determina 50-60% dintre cazurile de cancer de vezica de la barbati si
25% dintre cazurile de la femei.
Factorii de risc pentru cancerul de vezica sunt urmatorii:
- fumatul este principalul factor de risc
- varsta peste 40 de ani
- sexul masculin; barbatii dezvolta de 4 ori mai frcevent cancer de vezica decat femeile
- rasa caucaziana dezvolta de 2 ori mai frecvent cancer de vezica decat hispanicii sau afro-
americanii; asiaticii prezinta un risc scazut de a face cancer de vezica
- expunerea profesionala la chimicale: lucratorii din industria chimica, textila, a petroluluilui,
cauciucului, a vopselurilor, pielariei, sau a lemnului
- schistosomiaza – boala determinata de infectia cu parazitul Schistosoma haematobium
- utilizarea abuziva a medicamentelor antialgice
- tratamentul cu ciclofosfamida
- arsenic
- dieta bogata in nitrati, carne si grasimi
- cistitele cronice (infectii ale vezici urinare), mai ales la pacienti supusi cateterizarii permanente
- antecedentele de cancer vezical sau transplant de rinichi
- antecedentele heredo-colaterale (in familie) de cancer vezical
- radioterapia sau chimioterapia pentru cancer uterin sau ovarian.
Acesti factori de risc sunt mult mai frecvent intalniti in tarile in curs de dezvoltare decat in SUA.
Simptome

Cele mai frecvente simptome sunt:

- hematuria (sange sau cheaguri de sange in urina) apare la 80-90% dintre pacientii cu cancer
vezical; de obicei nu este dureroasa
- disuria (disconfort in timpul urinarii)
- urinari in cantitati mici si repetate
- infectii ale tractului urinar frecvente.
Aceste simptome sunt nespecifice: apar si in alte afectiuni urinare.
Simptomele care indica stadii avansate ale cancerului sunt:
- durere lombare sau in flanc
- edeme (umflarea picioarelor)
- aparitia unei mase tumorale pelvine in dreptul vezicii.
Alte simptome intalnite in cancerul de vezica stadiul avansat sunt:
- pierderea in greutate
- dureri osoase, rectale, anale sau in regiunea pelvina
- anemie.
Mecanism fiziopatogenic

Cancerul vezical este caracterizat prin aparitia unor celule atipice, care se multiplica
necontrolabil la nivelul vezicii urinare; acesta este stadiul initial limitat la nivelul vezicii.
Celulele canceroase se inmultesc si invadeaza stratul muscular. In lipsa tratamentului cancerul se
extinde; acesta este stadiul invaziv in care sunt prinsi ganglionii limfatici, organele pelvine
(determinand alterari ale functionalitatii rinichiulor si colonului) precum si alte organe ca ficatul
sau plamanii.
Neoplasmul de vezica este clasificat in stadii si grade. Stadiul este dat in functie de dimensiunea
tumorii si de extensia ei la distanta (metastazarea la nivelul plamanilor, ficatului sau oaselor).
Gradul este determinat de modificarile anatomo-patologice suferite de celulele canceroase
comparativ cu cele normale.
Medicul oncolog stabileste stadializarea tumorii in urma investigatiilor paraclinice precum
analize ale sangelui, teste urinare, biopsii si radiografii osoase. Stadializarea cancerului este un
factor important pentru alegerea tratamentului adecvat, avand rol important in prognosticul bolii.
Consult de specialitate

Daca este pus dignosticul de cancer de vezica urinara trebuie urmate instructiunile medicului
specialist: prezentarea la consultatie imediata in cazul aparitiei unor probleme, aparitiei de noi
simptome cat si de agravarea simptomatologiei deja prezente.
Consultul de specialitate trebuie facut atunci cand apar urmatoarele simptome:
- hematuria
- disuria
- urinari frecvente si in cantitati mici
- dureri lombare sau in flanc.
Expectativa vigilenta

In cazul aparitiei simptomatologiei caracteristice cancerului vezical si atunci cand exista factori
de risc este obligatoriu consultul de specialitate. Expectativa vigilenta nu este recomandata in
cazul in care simptomele persista.
Medicii specialisti recomandati

Specialistii care pot evalua simptomele si factorii de risc sunt:

- medicul generalist
- medicul de familie
- medicul rezident de urologie
- medicul internist
- urologul.
Specialistii care pot trata cancerul de vezica urinara sunt:
- urologul
- oncologul
- radioterapeutul oncolog.
Diagnostic

Diagnosticul este pus pe baza:

- examenului fizic care evidentiaza simptomele caracteristice si include tuseul rectal sau vaginal
- sumarul de urina pentru a identifica prezenta sangelui si a celulelor anormale in urina
- investigatii paraclinice: pielografia intavenoasa, ecografia, tomografia computerizata si
cistoscopia care evidentiaza prezenta unei mase in sau in jurul vezicii; cistoscopia reprezinta cea
mai buna metoda de diagnostic al cancerului de vezica.

Diagnosticul recurentelor

Dupa efectuarea terapiei este necesara o urmarire periodica prin cistoscopie pentru a detecta
recurentele precoce pentru a se putea instituii rapid tratamentul acestora. Studiile arata ca noua
metoda de citologie urinara exfoliativa (Immunocyt) poate depista grade celulare mici fara a mai
fi necesara cistoscopia. Determinarea markerilor tumorali BTA sau NMP22 este o alta
investigatie folosita de alte state pentru a depista precoce recurentele cancerului de vezica
urinara.
Investigatii

Pentru a pune diagnosticul de cancer de vezica in cazul simptomatologiei urinare, specialistul

trebuie sa evalueze urmatoarele:
- simptomatologia clinica; examen clinic ce include tuseul rectal sau vaginal
- evaluarea factorilor de risc: fumatul si istoricul professional (expunere la substante chimice
oncogene)
- istoricul familial de cancer
- sumar de urina si urocultura, pentru determinarea hematuriei, a infectiei urinare sau a celulelor
anormale.

Cistoscopia este investigatia paraclinica initiala care permite vizualizarea vezicii cu ajutorul
cistoscopului. De asemenea, permite prelevarea de material bioptic (mostre de tesut din regiunile
afectate) ce va fi examinat la microscop pentru a depista prezenta celulelor neoplazice. Prin
biopsie se stabileste tipul de celule (stadiul si gradul) util pentru luarea deciziei terapeutice.
Stadiul si gradul arata dimensiunea si forma celulelor maligne si daca exista extensie la distanta.
Investigatiile necesare diagnosticului includ:
- hemoleucograma completa (HLG), pentru evidentierea anemiei
- biochimia sangelui, utila in evaluarea functiei hepatice si renale
- pielografia intravenoasa, pentru evidentierea prezentei unei mase in vecinatatea rinichilor,
ureterelor sau a vezicii
- echografia regiunii pelvine pentru evidentierea prezentei unei mase in vecinatatea vezicii
urinare.
Investigatiile care ajuta la stabilirea stadializarii sunt:
- Tomografia computerizata (CT), care identifica metastazele ganglionare, abdominale si pelvine
- Radioscopia toracica, pentru a evidentia metastazele pulmonare
- Colonoscopia, investigatie capabila sa evidentieze metastazele tumorale de la nivelul
intestinului gros
- Scintigrama osoasa, pentru identificarea metastazelor prezente la acest nivel.
Tratament

Alegerea tratamentului adecvat si prognosticul pe termen lung pentru cancerul de vezica urinara
depind de stadiul si gradul neoplasmului. Specialistii au in vedere si varsta pacientului, starea
generala de sanatate si calitatea vietii in mometul instituirii terapiei.
Cancerul de vezica urinara este curabil daca este depistat intr-un stadiu incipient atunci cand este
limitat la vezica. Mai mult de 80% din cazuri sunt descoperite in stadiile initiale ale bolii. Rata
de supravietuire descreste cu cat stadiul in care se intervine terapeutic este mai avansat, cu cat
celulele neoplazice devin mai anormale si neoplasmul se extinde catre ganglionii limfatici si
organe.
Optiunile terapeutice

- tratamentul chirurgical, prin care se indeparteaza tumora, poate fi unic sau in combinatie cu
medicatia citostatica (chimioterapia), radioterapia sau terapia biologica
- chimioterapia foloseste anumite substante capabile sa distruga celulele tumorale; poate fi
instituita inainte sau dupa chirurgie (terapie adjuvanta)
- radioterapia, foloseste doze fractionate de raze-X de intensitate mare sau alte tipuri de raze;
poate fi si ea facuta inainte sau dupa chirurgie si poate fi realizata in acelasi timp cu
chimioterapia
- terapia biologica de stimularea sistemului imunitar in lupta cu celulele canceroase. Aceasta
terapie este folosita, de obicei, pentru a preveni recurentele cancerului de vezica.

Efecte secundare

Majoritatea modalitatilor terepeutice efectuate in tratamentul cancerului vezical au diferite efecte

secundare. Medicul poate oferi pacientilor toate informatiile necesare in legatura cu efectele
secundare posibile.
Dintre efectele secundare cele mai frecvente amintim:
- in cazul tratamentului chimioterapic: inapetenta (lipsa poftei de mancare), greata, varsaturi,
diaree, durere, disconfort la nivelul cavitatii bucale, pierderea parului
- in cazul tratamentului radioterapic: fatigabilitate marcata, iritatii, leziuni tegumentare,
modificari ale scaunului si tulburari de mictiune
- efectele secundare aparute in cazul tratamentului chirurgical, depind in mare masura de tipul
procedurii utilizate.

Tratament initial

Chirurgia poate fi folosita pentru tratarea majoritatii cancerelor de vezica urinara:

- tumorile de dimensiuni mici superficiale (care raman la suprafata vezicii) pot fi cauterizate cu
electrocauterul de voltaj scazut in timpul cistoscopiei
- rezectia transuretrala (TUR) este indicata in tratamentul tumorilor mari superficiale sau a celor
care au penetrate in profunzime darn nu s-au extins la distanta
- cistectomia (rezectia totala a vezicii urinare) se indica de obicei in stadile avansate limitate la
vezica. De asemenea, se practica in tumorile de grad inalt. Nu este indicata interventia
chirurgicala la pacientii in varsta cu boli cornice asociate.
Chimioterapia foloseste medicamente care distrug celulele canceroase. In cazul cancerelor
superficiale se poate realiza prin introducerea medicamentelor printr-un cateter direct in vezica
urinara (administrare intravezicala). Pentru cancerele profunde sau extinse la nivelul ganglionilor
limfatici sau in alte organe, chimioterapia se poate administra oral sau intravenos. Efectele
secundare difera de la un pacient la altul in functie de tratamentul utilizat, varsta si starea
generala de sanatate a pacientului. Studiile recente arata ca administrarea medicatiei citostatice
inaintea cistectomiei creste eficienta tratamentului.
Radioterapia cu raze-X sau alte radiatii cu energie inalta poate distruge celulele tumorale este
una din metodele standard de tratament al anumitor tipuri de cancere vezicale. Este folosita si ca
metoda paliativa pentru ameliorarea anumitor simptome si pastrarea functiei renale. Tratamentul
ambulator poate fi de ajutor in tratamentul efectelor secundare ale radioterepiei.
Terapia biologica foloseste medicamente ce stimuleaza sistemul imunitar. Cel mai adesea este
folosita in tratamentul cancerelor superficiale. Daca este folosita dupa rezectia transuretrala poate
preveni recurenta cancerului de vezica.

Tratament ambulator (la domiciliu)

Tratamentul ambulator (la domiciliu) se adreseaza efectelor secundare ale tratamentului cum ar
fi greata, voma, fatigabilitatea (oboseala), caderea parului, stresul si problemele de somn.
Calitatea vietii poate fi serios afectata in urma optiunilor terapeutice, de aceea este utila
discutarea preferintelor terapeutice ale pacientului cu urologul sau oncologul care recomanda o
anumita modalitate terapeutica. Unii pacienti doresc sa fie introdusi in studii clinice ale unor noi
modalitati de terapie a cancerului. Pacientii care nu doresc si care nu urmeaza o terapie standard
isi dau acordul sa fie introdusi in studii clinice.
Prognosticul pe termen lung pentru barbatii cu varsta mai mare de 65 ani, din rasa neagra si
pentru fumatori este mai prost decat al celorlalti cu acelasi stadiu de cancer dar care nu asociaza
acesti factori de risc. Tratamentul pentru stadiile avansate este simptomatic, nu vizeaza tratarea
cancerului ci cresterea calitatii vietii bonavului (tratament paliativ).
Odata cu tratamentul (chimioterapie sau radioterapie) oricarui stadiu al cancerului vezical, se
apeleaza si la un tratament ambulator adecvat, care sa reduca efectele secundare a terapiei
initiale. Este important sa se respecte toate indicatiile medicului in legatura cu tratamentul
efectuat dupa externare, in special tratamentul medicamentos. In general, obiceiurile sanatoase
precum alimentatia echilibrata, odihna si exercitiul fizic moderat, sunt suficiente pentru a
controla simptomele neplacute asociate bolii si tratamentului acesteia.

Tratamentul ambulator se indica pentru:

- greata si varsaturi, precum si pentru tratarea precoce a deshidratarii (semnele acesteia sunt gura
si sputa uscata, cantitate mica si concentrata a urinii). Adultii mai in varsta, care prezinta
varsaturi, dezvolta rapid simptomele deshidratarii. Greata si varsaturile cauzate de tratamentul
chimioterapic necesita tratament medical
- diareea este tratata de obicei printr-o dieta echilibrata si evitarea deshidratarii (se vor
recomanda consumul adecvat de lichide). Tratamentul medical se administreaza doar in cazul in
care acesta este aprobat de medicul curant
- constipatia este tratata, de asemenea, prin metode conservatoare si anume, prin administrarea
suficienta de lichide, fructe, legume si fibre alimentare. Laxativele se folosesc doar la indicatia
medicului.
Alte probleme care pot aparea pe parcursul tratamentului cancerului vezical, includ:
- insomniile, care pot fi tratate prin stabilirea unui orar regulat pentru odihna si somn, efectuarea
unor exercitii fizice pe parcursul zilei, renuntarea la somnul de dupa amiaza
- fatigabilitatea (oboseala accentuata) poate fi atenuata prin stabilirea unui program regulat de
odina, folosirea unei diete echilibrate si evitarea stresului
- probleme urinare, aparute ca si complicatie a bolii propriu zise sau ca si consecinta a
tratamentului utilizat. Este util sa se elimine bauturile cu cofeina si sa se stabileasca un program
de urinare la fiecare 3-4 ore, indiferent de cantitatea de lichid ingerata
- caderea parului este inevitabila pe parcursul tratamentului anticanceros. Folosirea unor
sampoane dermatologice pentru a reduce iritatia scalpului poate fi, de asemenea, utila
- apar probleme legate de imaginea corporala si ale vietii sexuale. Conceptiile legate de
sexualitate si propriul corp se pot schimba odata cu diagnosticul de cancer sau tratamentul
acestuia Problemele sexuale sunt de legate de pierderiea placerii si a libidoului. Femeile cu
cancer vezical care au fost supuse cistectomiei (rezectiei totale) vor suferi si rezectie uterine si
ovariana. Ele nu vor putea ramane insarcinate si vor atinge varsta menopauzei la scurt timp dupa
efectuarea cistectomiei. Barbatii carora li s-au indepartat chirurgical prostata si glandele seminale
vor avea tulburari de erectie si de secretie seminala.
Nu toate formele de cancer vezical si nu toate metodele de tratament in cancer cauzeaza durere si
disconfort. Daca durerea este deranjanta sau chiar insuportabila, exista mai multe metode folosite
in acest scop. Recomandarile medicale in acest scop sunt foarte importante. Medicatia
antiinflamatorie nesteroidiana (AINS) sau biofeedback-ul sunt folositoare in acest scop.
Biofeeback-ul poate imbunatati, de asemenea, statusul psihic si emotional.
Suport psihologic

Multe pacienti cu cancer vezical prezinta si probleme de ordin emotional in legatura cu boala in
sine, precum si cu tratamentul acesteia. Confirmarea diagnosticului de cancer vezical, precum si
implicatiile tratamentului acestuia au un impact negativ asupra psihicului pacientei. Sunt utile
mai multe metode de diminuare a stresului legat de boala si tratamentul acesteia si anume,
impartasirea problemei persoanelor apropiate, aplicarea unor tehnici de relaxare, meditatie si nu
in ultimul rand terapia de grup (persoanele cu aceeasi afectiune isi comunica mai usor
problemele si accepta mai usor boala). Pentru depasirea problemelor emotionale legate de
imaginea corporala modificata in urma instituirii tratamentului este important ca pacienta sa
comunice deschis cu partenerul (prietenul, sotul) in legatura cu schimbarile de ordin organic sau
sexual aparute odata cu boala si sa apeleze la ajutorul unui consilier pentru suport.
Dupa punerea diagnosticul de cancer de vezica pacientii pot experimenta o gama larga de emotii
ca reactie la aflarea diagnosticului. Majoritatea trec printr-o faza de negare, furie si durere la
aflarea diagnosticului. Este necesar un control al emotiilor negative; unii pacienti simt nevoia sa
petreaca mai mult timp cu familia, altii au insa nevoie de singuratate pentru a face fata emotiilor
negative legate de aflarea diagnosticului de cancer. Daca aceste emotii altereaza capacitatea de
decizie asupra alegerii terapiei si a continuarii vietii este necesar un consult la specialist (in
oncopsihiatrie) capabil sa consilieze si sa ofere suport emotional adecvat. Frecventarea unor
grupuri de suport, discutia cu pacienti care au acelasi diagnostic este utila pentru a accepta mai
usor boala.
Unii pacienti cu cancer vezical, renunta la tratament datorita lipsei de timp, cheltuielilor si al
efectelor secundare a tratamentului, care in acest caz prezinta un beneficiu mai mic. Decizia de a
intrerupe tratamentul anticanceros este extrem de dificila si implica mai multi factori emotionali
si sociali.

Tratament de intretinere

Dupa tratamentul initial este importanta introducerea pacientului intr-un program de controale
medicale periodice efectuate de catre urolog sau oncolog. Statusul emotional pe parcursul
tratamentului difera de la un pacient la altul in functie de tratamentul efectuat, prognostic, si nu
in ultimul rand, de calitatea vietii.
Protocolul de urmarire obligatoriu presupune:
- efectuarea unei cistoscopii si a unui examen de urina la fiecare 3 luni in primii 2 ani de la
tratamentul initial, la 6 luni in al treilea si al patrulea an; dupa al patrulea an – anual
- pacientii cu tumori de grad inalt in orice stadiu vor face o pielografie intravenoasa (UIV) anual.
Dupa cistectomie (rezectia totala a vezicii) protocolul de urmarire include:
- examen de urina la fiecare 3 luni in primii 2 ani
- echografie, pielografie intravenoasa sau tomografie computerizata (CT) pentru depistarea
recaderilor.

Tratament in cazul agravarii bolii

Cancerul de vezica poate reapare dupa tratamentul chirugical conservator (recadere) sau poate
metastaza la distanta. Cancerul recurent se trateaza prin chirurgie sau chimioterapie pentru opri
cresterea tumorii sau a usura simptomatologia. Pacientii cu recaderi pot fi propusi pentru
introducerea in trialuri clinice.

Asistenta starilor terminale

Unii pacienti in stadiile avansate ale bolii aleg sa intrerupa tratamentul ce vizeaza prelungirea
vietii datorita lipsei de timp, a cheltuielilor mari si al efectelor secundare care pot fi mai
importante decat beneficiile tratamentului. Decizia de a intrerupe tratamentul anticanceros este
extrem de dificila si implica mai multi factori emotionali si sociali.

Tratament medicamentos

Chimioterapia se foloseste in tratamentul cancerului vezical pentru a controla cresterea tumorala

si a diminua simptomatologia. Citostaticele folosite au proprietatea de a distruge celulele
canceroase. Medicatia chimioterapica poate fi administrata oral sau intravenos sau intravezical
(prin intermediul unui cateter). Chimioterapia este considerata un tratament sistemic, deoarece
aceasta patrunde in circulatia sistemica si ajunge la nivelul tumorii, unde distruge celulele
maligne.
Dintre chimioterapicele intravenoase se folosesc urmatoarele:
- doxorubicina, epirubicina si valrubicina din grupul antraciclinelor
- MVAC – combinatie de methotrexat, vinblastina, doxorubicina si cisplatin. Methotrexatul este
un citostatic care opreste sau incetineste inmultirea celulelor neoplazice si este folosit frecvent in
asociere cu alte chimioterapice. Cisplatinul este un metal greu care determina moarte celuara prin
interferarea multiplicarii celulelor canceroase
- gemcitabina este un chimioterapic care interfera cu inmultirea celulelor si opreste cresterea
tumorala
- paclitaxel sau carboplatin .
Chimioterapia intravezicala foloseste urmatoarele medicamente:
- Mitomicina-C administrata intravezical previne recaderile
- BCG – bacilul Calmette-Guerin stimuleaza raspunsul imun sau inflamator la nivelul peretelui
vezicii urinare si face parte din terapia biologica.

De retinut!

Chimioterapicele se folosesc singure sau in combinatie si pot fi administrate direct in vezica prin
intermediul unui cateter intravezical. Chimioterapia adjuvanta se poate folosi dupa interventia
chirurgicala (rezectie transuretrala). De asemenea chimioterapia este o optiune de tratament
atunci cand nu se poate interveni chirurgical.
Majoritatea chimioterapicelor folosite in tratamentul cancerului vezical au diferite efecte
secundare. Medicul poate oferi pacientilor toate informatiile necesare in legatura cu efectele
secundare posibile. De obicei, stilul de viata sanatos ca dieta echilibrata, odihna suficienta si
exercitiile fizice pot ajuta la tinerea sub control a simptomelor.
In tratamentul neoadjuvant se administreaza interferon sau alt chimioterapic inainte de efectuare
interventiei chirurgicale.

Tratament chirurgical

Optiuni de terapie chirurgicala

Exista doua mari tipuri de interventii chirurgicale in tratamentul cancerului vezical:

- rezectie transuretrala (TUR) este o procedura chirurgicala care poate fi folosita atat pentru
diagnostic cat si pentru tratamentul cancerului vezical
- cistectomie – rezectie vezicala radicala sau partiala este utilizata pentru tratamentul tumorilor
extinse la nivelul peretelui vezical (stadiul II si III) fie tumora primara fie recaderile dupa
tratamentul initial. Prin cistectomia totala este indepartata toata vezica urinara impreuna cu
organele pelvine din jur. Dupa cistectomie se realizeaza o cistoplastie folosind fie o regiune mica
de intestine subtire legata de uretere prin care se deschid la piele (urostomie) intr-un sac de
plastic atasat de piele. Acest saculet se goleste de 3-4 ori pe zi, iar pe timpul noptii se foloseste
un sac de dimensiuni mai mari. O alta modalitate de eliminare a urinii este prin realizarea unui
rezervor vezical (cistoplastie de substitutie) legat de uretra (daca aceasta nu a fost indepartata)
care permite trecerea urinii din uretere in uretra. Unii pacienti necesita cateterizare pentru a
elimina urina. Daca uretra afost indepartata in timpul cistectomiei, rezervorul va fi legat de
uretere si deschis la pielea abdomenului. Cistoplastia de substitutie a eliminat inconvenientul
purtarii sacului de plastic la nivelul pielii.

De retinut!

Efectele secundare ale tratamentului chirurgical sunt reprezentate de: constipatie sau diaree. De
asemenea este afectata desfasurarea unei vietii sexuale normale. Dupa interventie chirurgicala
extinsa pot apare aderente care determina ocluzie intestinala.

Alte tipuri de tratament

Radioterapia este tratamentul standard pentru diferitele stadii ale cancerului vezical, uneori insa,
este folosita in combinatie cu tratamentul chirurgical. Radioterapia foloseste raze X de intensitate
mare, in scopul distrugerii celulelor maligne sau in scopul micsorari tumorii initiale.
Radioterapia poate fi folosita in scopul ameliolarii simptomelor legate de tumora in evolutie
(terapie paliativa).
Terapia fotodinamica consta in administrarea unei substante fotosensibile care este retinuta
selectiv la nivel tumoral si care in urma expunerii la radiatii optice cu lungimea de unda
corespunzatoare, conduce la distrugerea tesutului; este inca in faza experimetala. Sursa de
iradiere utilizata pentru excitarea fotosensibilizatorului (Fotofrin II) in aceste cazuri este laserul
cu emisie in continuu. Este o modalitate terapeutica folosita cu succes in tratamentul cancerelor
vezicale recurente.

Terapia complementara

Tratamentul conventional al cancerului vezical poate asocia un tratament complementar care

include:
- acupunctura
- fitoterapia (utilizarea plantelor)
- biofeedback-ul
- meditatia
- yoga
- metode de vizualizare
- suplimente nutritive si vitamine.
Terapia complementara nu se foloseste niciodata ca tratament substitutiv al terapiei standard
folosita in cancerul vezical. Inainte de initierea unui astfel de tratament este indicat sa se discute
cu medicul despre posibilele efecte secundare, precum si despre beneficiile unor astfel de
metode.

De retinut!

Unii pacienti cu cancer de vezica isi exprima dorinta de a fi introdusi in trialuri clinice, mai ales
cei care refuza sa fie supusi tratamentului conventional. Combinatia intre tratamentul
conventional si modalitatile de terapie conventionale – medicina integrativa – urmareste
obtinerea unor rezultate terapeutice mai bune.
Profilaxie

Cancerul vezical nu poate fi prevenit dar se pot reduce factorii de risc implicati in producerea lui:
- dupa 1- 4 ani de la oprirea fumatului de tigarete riscul de a dezvolta cancer de vezica scade cu
40%; se recomanda renuntarea la fumatul de tigarete sau folosirea altor produse pe baza de tutun
si evitarea expunerii la fumul de tigara
- oprirea expunerii la substante toxice industriale (benzen, arilamine)
- evitarea expunerii la arsenic: folosirea apei de baut verificata din punct de vedere al
contaminarii sau folosirea apei imbuteliate
- instituirea unei diete alimentare sanatoase: dieta cu continut scazut de grasimi, saraca in
colesterol, alcatuita din fructe si legume, bogata in preparate din soia (tofu – branza din soia sau
germeni de soia). Trebuie evitata deshidratarea deoarece ingestia crescuta de lichide scade
concentratia substantelor chimice cancerigene. Suplimentarea dietei cu vitamina A si C poate
constitui un factor protector impotriva dezvoltarii cancerului vezical.