Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Importanta elaborarii situatiilor financiare este egala atat pentru cei care le intocmesc, cat si
pentru utilizatorii informatiilor financiare.
Contabilitatea produce situatii financiare care au impact asupra societatii si care modifica
comportamentul indivizilor, generand mutatii sau schimbari sociale.
Profesorul C.G. Demetrescu a fost primul autor roman care in lucrarea “Contabilitatea este sau nu
stiinta” (1947) a adus in centrul atentiei utilizatorii de informatii contabile si nevoile lor de informare.
“Contabilitatea este utila prin serviciile pe care le aduce unei varietati de subiecte interesate, intre care
mentionam: proprietarul intreprinderii, persoanele care lucreaza cu intreprinderea, statul si autoritatile
publice, personalul intreprinderii”.
Utilizatorii cuprind mai multe grupuri de persoane cu obiective variate. Fiecare dintre ei doresc sa
aiba acces la informatiile particulare care variaza in functie de tipul deciziei de luat, de marimea
capitalurilor angajate, de durata investitiei, de interesele pe care le apara, de scopul pe care il urmaresc,
de “gustul” pentru risc, de competentele si aptitudinile consilierilor lor. In aceste circumstante, putem
aprecia corecta afirmatia potrivit careia “scopul contabilitatii nu este in mod unic de a se constitui intr-o
memorie a operatiilor intreprinderii si intr-un mijloc de calcul periodic al unui indicator de performanta
economica a intreprinderii, rezultatul“. Situatiile financiare trebuie sa ofere utilizatorilor informatiilor
financiare, privilegiul de a evalua sanatatea intreprinderii in functie de anumite criterii cum ar fi
capacitatea de a-si asigura autofinantarea, de a crea bogatie (valoare adaugata), marimea garantiilor
oferite tertilor.
Nu de putine ori, acelasi eveniment economic creeaza reactii diferite in doua sau mai multe tari.
Explicatia rezida din diferentele culturale contabile. Culturile contabile aflate in disputa pentru detinerea
suprematiei sunt cultura contabila europeana si cultura contabila anglo-saxona. Acestea au dat nastere la
doua sisteme contabile care constituie de fapt, doua modele de cerere de informatii contabile la nivel
international: modelul continental si modelul anglo-saxon.
Ø Modelul continental de cerere de informatii financiare are ca beneficiari principali ai informatiei
financiare creantierii, autoritatile fiscale, dar si investitorii. Optiunea pentru acest model apartine
unor tari ca Belgia, Germania, Franta, Grecia, Italia, Portugalia, in care finantarea intreprinderilor
este asigurata in general prin imprumuturi bancare, regulile contabile sunt influentate de cele
fiscale, iar sistemele juridice sunt reunite in coduri de reguli detaliate, pentru diverse domenii, in
care se inscrie si contabilitatea.
“Regula contabila de aur pentru anglo-saxoni”, aceea de reflectare a unei imagini cat mai fidele
referitoare la situatia intreprinderii isi are sorgintea in faptul ca, finantarea societatilor de capitaluri este
asigurata prin apelul actionarilor la economisirea publica.
solutiile “importante” nu trebuie impuse, iar buna practica de pe alte piete trebuie studiata si
aplicarea sa incurajata;
respectarea culturii mediului local si a valorilor sociale locale;
transparenta si corectitudinea pe diverse piete sunt determinante pentru a castiga increderea
investitorilor si de aceea, ar trebui imbunatatita raportarea financiara. In acest sens, este laudabila
initiativa Ministerului Finantelor Publice, ca societatile comerciale cotate la Bursa de Valori,
precum si unele intreprinderi de interes national sa intocmeasca situatii financiare in conformitate
cu Standardele Internationale de Contabilitate. Speram ca viitorele Standarde Internationale de
Raportare Financiara (IFRS-uri), sa aduca mai multa relevanta si credibilitate situatiilor
financiare ale intreprinderilor;
beneficiile unui bun management ar trebui subliniate intr-un proces educational permanent, care
sa implice conducerile firmelor, investitorii si institutiile nationale de reglementare.
In concluzie, este general recunoscut faptul ca investitorii prefera sa se asocieze unor societati cu
un management eficient.
b) Angajatii
Interesul angajatilor pentru informatiile degajate de situatiile financiare are mai multe motivatii:
informatiile contabile sunt relevante pentru aprecierea perspectivelor viitoare ale firmei, a securitatii
locurilor de munca si a validitatii planurilor de pensii; informatiile financiare permit aprecierea
corectitudinii salariilor platite de catre intreprindere; informarea ii ajuta sa-si mareasca implicarea in
activitatea firmei si interesul pentru munca; informarea este un drept natural al salariatilor.
Cadrul General al IASB precizeaza (paragraful 9(b)) ca personalul angajat si grupurile lor
reprezentative (sindicate etc.) sunt interesati de informatii privind stabilitatea si profitabilitatea
intreprinderilor lor. Acestia sunt interesati si de informatii care le permit sa evalueze capacitatea
intreprinderii de a oferi remuneratii, pensii, si alte avantaje, precum si oportunitati profesionale.
Desi Cadrul General al IASB nu include bilantul social ca o componenta a situatiilor financiare,
care sa vina in intampinarea nevoilor de informare ale angajatilor, precizeaza, totusi, (paragraful 7), ca pot
fi incluse materiale si informatii suplimentare sau derivate care vin in completarea acestora.
In unele tari occidentale, intreprinderile obligate sa creeze un comitet si care au minimum 300 de
angajati, trebuie sa intocmeasca un bilant social. Dintre informatiile pe care le contine un astfel de bilant
pot fi mentionate: oferta de locuri de munca, remunerarea, participarea la profit, protectia sociala,
conditiile de munca, igiena si securitate, oportunitati profesionale, dar si informatii privind situatia
familiala a salariatilor.
d) Furnizorii si alti creditori comerciali manifesta interes pentru informatiile care le permit sa
aprecieze daca partenerii lor comerciali vor respecta termenele de plata pentru sumele datorate.
Spre deosebire de creditorii financiari, creditorii comerciali solicita informatii despre o companie,
pe o perioada mai scurta de timp, numai in situatia in care nu sunt dependenti de continuarea activitatii
companiei, ca principal client.
e) Clientii
Nevoile de informare ale acestei categorii de utilizatori sunt centrate pe continuitatea activitatii
intreprinderii, astfel incat sa descopere eventualele riscuri ce pot aparea in procesele de aprovizionare.
f) Guvernul si institutiile sale sunt interesate de modul de alocare a resurselor si, implicit, de
activitatea companiilor, exercitandu-si functia interventionista si fiscala, motiv pentru care solicita
informatii pentru a reglementa activitatea intreprinderilor, pentru a determina politica fiscala si ca baza
pentru calculul venitului national si a altor indicatori statistici. Institutiile statului se implica direct sau
indirect in procesul de reglementare a contabilitatii, pentru a asigura utilizatorilor informatiilor financiare
o calitate minimala a informatiilor publicate, dar si pentru a obtine informatiile necesare in atingerea
obiectivelor politicilor economice.
In cadrul institutiilor guvernamentale pot fi incluse si tribunalele si, implicit, nevoia de proba in
justitie. In acest mod se pleaca de la premisa potrivit careia contabilitatea, bazandu-se pe documente
justificative, constituie un important mijloc de proba.
g) Publicul
Prin intermediul situatiilor financiare, publicul obtine informatii referitoare la activitatea recenta a
companiilor, tendintele legate de prosperitatea intreprinderii si a sferei activitatilor acesteia. Companiile
pot avea o contributie insemnata si la dezvoltarea economiei locale, prin ocuparea fortei de munca si
colaborarea cu furnizorii locali.
informatii privind pozitia financiara a intreprinderii si, in mod special, privind resursele
economice pe care le controleaza;
informatii referitoare la obligatiile si efectele tranzactiilor, evenimentelor si circumstantelor
susceptibile sa modifice resursele si obligatiile;
informatii privind performantele si modificarile pozitiei financiare a intreprinderii;
informatii privind modul in care intreprinderea a obtinut si utilizat numerarul generat de
activitatile de exploatare, de investitii si de finantare;
informatii privind maniera in care managerii intreprinderii au realizat obiectivele propuse si au
gestionat resursele ce le-au fost incredintate;
informatii privind respectarea de catre intreprindere a reglementarilor contabile in vigoare;
informatii privind estimarea probabilitatii de realizare a fluxurilor viitoare de numerar, a marimii
si a momentelor in care sunt generate aceste fluxuri.
Ø Informatiile despre pozitia financiara sunt reflectate de bilant. Aceasta “este
influentata de resursele economice pe care intreprinderea le controleaza, de structura sa financiara,
lichiditatea si solvabilitatea sa, de capacitatea sa de a se adapta schimbarilor mediului in care isi
desfasoara activitatea”. Pentru a anticipa capacitatea intreprinderii de a genera in viitor numerar sau
echivalente ale numerarului, utilizatorii apeleaza la informatiile privind resursele economice controlate de
aceasta si de capacitatea sa din perioada anterioara de a modifica resursele economice.
Utilizatorii pot evalua capacitatea intreprinderii de a genera numerar sau echivalente ale
numerarului si a nevoilor intreprinderii de a le utiliza, cu ajutorul informatiilor referitoare la modificarile
pozitiei financiare.
Necesitatea calitatii informatiilor financiare a aparut in Statele Unite ale Americii, dupa criza
economica, financiara si bursiera din 1929, cand investitorii au dispus de informatii insuficiente. Primul
pas in aceasta directie a fost emiterea de norme financiare impuse companiilor care emiteau titluri
negociabile.
Ulterior, FASB a emis norma contabila SFAC 2 “Caracteristicile calitative ale informatiilor
contabile” (Statements of Financial Accounting Concepts). In acceptiunea SFAC 2, claritatea si utilitatea
reprezinta principalele caracteristici calitative ale informatiilor financiare; utilitatea este definita de
relevanta si fiabilitatea informatiilor.
Desi isi propun acelasi obiectiv, calitatile informatiilor financiare, se nuanteaza diferit in raport
de organismul de normalizare contabila.
Cele doua fatete ale relevantei se regasesc in Cadrul general al IASB sub denumirea “natura si
pragul de semnificatie” si reprezinta factorii de influenta ai relevantei si oportunitatii informatiilor.
In anumite cazuri, natura informatiei este suficienta prin ea insasi pentru a determina relevanta sa.
Spre exemplu, informatia privind crearea unui nou sector de activitate al unei intreprinderi este suficienta
pentru masurarea riscurilor si oportunitatilor intreprinderii, indiferent de rezultatele inregistrate de noul
sector de activitate in perioada de raportare. In alte cazuri, natura informatiei nu mai este suficienta pentru
determinarea relevantei sale, fiind necesare ambele. Spre exemplu, informatiile referitoare la datoriile
unei societati trebuie completate si cu termenele scadente ale acestora.
O informatie este apreciata ca semnificativa, daca omisiunea sau prezentarea ei gresita modifica
deciziile economice ale utilizatorilor luate pe baza situatiilor financiare. Pragul de semnificatie depinde de
marimea elementului sau a erorii judecat in imprejurarile specifice ale omisiunii sau prezentarii gresite. In
acest mod, pragul de semnificatie nu reprezinta o calitate primara a informatiei, ci, o limita.
Informatiile sunt credibile daca tranzactiile si evenimentele pe care le descrie sunt contabilizate si
prezentate in acord cu fondul lor si cu realitatea economica si nu numai cu forma lor juridica.
Ø Neutralitatea.
Informatiile cuprinse in situatiile financiare sunt credibile daca sunt lipsite de subiectivism. Prin
urmare, acestea nu influenteaza luarea unei decizii sau formularea unui rationament spre a realiza un
interes predeterminat.
Ø Prudenta presupune includerea unui grad de precautie in formularea rationamentelor necesare
pentru a face estimarile cerute in conditii de incertitudine, astfel incat activele si veniturile sa nu fie
supraevaluate, iar cheltuielile si datoriile sa nu fie subevaluate.
Ø Integralitatea.
Informatia trebuie sa fie completa in limitele rezonabile ale pragului de semnificatie si ale
costului obtinerii informatiei respective, deoarece omiterea unor elemente poate avea ca efect falsificarea
informatiei si implicit, luarea unor decizii eronate.
Ø Oportunitatea reprezinta raportarea la timp a informatiei pentru a-si realiza utilitatea sa in
deciziile economice. Orice intarziere exagerata in raportarea informatiei conduce la pierderea relevantei
acesteia. In acest sens, conducerea intreprinderii se poate afla in situatia de a opta intre a furniza
informatii relative la un anumit termen sau informatii credibile.
Prin urmare, satisfacerea nevoilor informationale ale utilizatorilor in luarea deciziilor economice,
impune realizarea unui echilibru intre relevanta si credibilitate.
Ø Echilibrul intre caracteristicile calitative, este in general conditia sine-qua-non pentru
realizarea obiectivului situatiilor financiare. Realizarea acestui obiectiv este mai dificila pe masura ce,
importanta relativa a caracteristicilor calitative este o problema de rationament profesional care apartine
producatorilor sau utilizatorilor informatiilor de situatiile financiare.
Ø Imaginea fidela sau prezentarea fidela a pozitiei financiare, performantelor si modificarilor
pozitiei financiare trebuie sa fie o realitate, nu doar o idee.
Pentru a fi utile in luarea deciziilor economice, informatiile financiare trebuie sa posede toate “
standardele ” calitative mentionate anterior.
In practica, este dificil ca o informatie financiara sa indeplineasca toate criteriile calitative, astfel
ca, frecvent, intre acestea apar ”stari conflictuale“. Cea mai des intalnita este cea intre relevanta si
credibilitate, intrucat cresterea relevantei informatiei diminueaza credibilitatea acesteia.
Datorita importantei sale, problematica criteriilor de calitate a facut obiectul a numeroase studii
teoretice si empirice. Un astfel de studiu a fost realizat de cercetatorul Morton si a avut ca obiectiv
verificarea modului in care caracteristicile calitative mentionate in Cadrul conceptual sunt intelese
corespunzator in practica si daca stau la baza luarii unor decizii corecte. Concluziile formulate de Morton
au fost urmatoarele:caracteristicile calitative sunt subiective, iar inteligibilitatea si relevanta sunt doua
calitati dependente. In consecinta, informatiile mai putin inteligibile, dar relevante, nu sunt avute in
vedere de catre utilizatori, in luarea deciziilor economice.
Influentele culturale si-au pus amprenta si asupra contabilitatii. Astfel, cele mai marcante si mai
influente culturi contabile sunt: europeana si anglo-saxona
In cadrul retelei de standarde contabile, in raport de sfera de aplicare, standardele se pot grupa in
internationale, europene si nationale(locale).
o furnizarea de reguli contabile general valabile acceptate in toate tarile lumii, capabile sa
armonizeze in cat mai mare masura standardele si procedurile contabile practicate in diverse tari.
o asigurarea aceleasi baze pentru elaborarea rapoartelor financiare, astfel incat investitorii si
bancile internationale sa poata face analize comparative ale diferitelor oportunitati de investitii;
o IAS nu se suprapune standardelor de contabilitate nationale (locale). Statutul IASB prevede ca
atunci cand rapoartele financiare nationale sunt conforme cu IAS in toate elementele esentiale acest
lucru trebuie specificat in anexa.
o sfera de aplicare a IAS se circumscrie numai la elementele esentiale si de la data specificata in
textul standardului, cu exceptia celor care se aplica retroactiv.
Standardele contabile europene sunt elaborate de Uniunea Europeana, fiind formalizate prin
Directiva a IV- a care cuprinde normele privind intocmirea si prezentarea conturilor anuale sociale ale
societatilor comerciale, Directiva a VII- a care reglementeaza conturile consolidate intocmite de grupul
de entitati si Directiva a VIII-a privind autorizarea persoanelor responsabile cu efectuarea auditului
financiar al documentelor contabile.
Standardele nationale sau locale sunt elaborate de fiecare tara in raport de standardele
internationale si Directivele europene. Ele difera de la o tara la alta fiind influentate de identitatea
nationala si de traditiile contabile ale situatiilor socio-economice.
Daca pe plan european armonizare se realizeaza prin cei trei piloni ai legislatiei europene in
domeniu, respectiv Directiva a -IV- a, Directiva a -VII- a si Directiva a -VIII- a a CEE in contextul
international aceasta se realizeaza prin asimilarea Standardelor Internationale de Raportare Financiara
(IFRS) emise de Consiliul pentru Standarde Internationale de Contabilitate (IASB).
Situatiile financiare in formatia definita prin Cadrul contabil general IASB sunt descrise prin
prisma Standardului International de Contabilitate IAS 1 Prezentarea situatiilor financiare.
Obiectivul acestui Standard este de a stabili baza pentru prezentarea situatiilor financiare cu scop
general, pentru a asigura comparabilitatea, atat cu situatiile financiare ale entitatii pentru perioadele
precedente, cat si situatiile financiare ale altor entitati.
Conform IAS 1 Prezentarea situatiilor financiare un set complet de situatii financiare cuprinde:
§ bilantul;
§ o situatie care sa reflecte fie: toate modificarile capitalurilor proprii; fie modificarile capitalurilor
proprii, altele decat acelea provenind din tranzactii de capital cu proprietarii si distribuiri catre
proprietari;
§ note cuprinzand un rezumat al politicilor contabile semnificative si alte note explicative.
a) imobilizari corporale;
b) imobilizari necorporale;
e) stocuri;
i) datorii si active fiscale, asa cum sunt ele cerute de IAS 12, Impozit pe profit;
j) provizioane;
l) interes minoritare
Entitatile pot alege daca sa prezinte sau nu activele curente si imobilizate si datoriile curente si pe
termen lung ca si clasificari separate in bilant. Daca entitatea alege sa nu faca aceasta clasificare activele
si datoriile trebuie prezentate pe larg, in ordinea lichiditatii lor.
c) costurile de finantare;
d) partea din profit si pierdere aferenta entitatilor asociate si asocierilor de participare, contabilizata prin
metoda punerii in echivalenta;
g) elementele extraordinare;
h) interesul minoritar; si
Alte elemente-randuri trebuie prezentate in contul de profit st pierdere atunci cand un Standard
International de Contabilitate o cere sau atunci cand o astfel de prezentare este necesara pentru
prezentarea fidela a rezultatelor financiare ale entitatii.
Analiza dupa natura figureaza sub apelativul „metoda clasificarii dupa natura cheltuielilor” si
presupune cumularea in contul de profit si pierdere a cheltuielilor, conform naturii acestora, astfel:
cheltuieli cu salariile, achizitii de materii prime, amortizarea, cheltuieli cu transportul, cheltuieli de
publicitate. O asemenea analiza este preferata de intreprinderile mici, deoarece nu este necesara o alocare
a cheltuielilor de exploatare pe functii.
Analiza pe functii, intalnita ca metoda clasificarii dupa functia cheltuielilor sau a „costului
vanzarilor”, repartizeaza cheltuielile pe trei functii: functia de productie (costul vanzarilor), functia de
distributie si functia de administrare. Aceasta clasificare prezinta un interes crescut pentru utilizatorii
informatiilor financiare, oferindu-le informatii mai recente decat clasificarea dupa natura dar implica un
substantial rationament profesional, deoarece alocarea costurilor pe functii poate fi arbitrara.
Intreprinderile care opteaza pentru clasificarea cheltuielilor dupa functii trebuie sa comunice
informatii suplimentare privind natura cheltuielilor, inclusiv cheltuielile cu amortizarea si personalul.
Astfel, utilizatorii informatiilor financiare au posibilitatea sa calculeze valoarea adaugata si alti indicatori,
precum si obtinerea de informatii necesare pentru previzionarea fluxurilor viitoare de numerar ale
intreprinderii.
Alegerea uneia dintre cele doua metode (metoda costului vanzarilor si metoda naturii
cheltuielilor) depinde de factori istorici si economici dar si de natura organizatiei.
Avand in vedere ca fiecare metoda este avantajoasa pentru anumite tipuri de intreprinderi, IAS 1
solicita o alegere „in functie de cea care prezinta cel mai fidel elementele de performanta ale
intreprinderii”. Deoarece informatiile privind natura cheltuielilor sunt utile in previzionarea viitoarelor
fluxuri de numerar, atunci cand este utilizata metoda costului vanzarilor, norma contabila internationala
solicita o prezentare aditionala privind clasificarea dupa natura.
Indiferent de metoda aleasa, „o intreprindere trebuie sa prezinte, fie in contul de profit si pierdere,
fie in notele explicative, valoarea dividendelor pe actiune, declarate sau propuse, pentru perioada la care
se refera situatiile financiare”.
Contul de profit si pierdere, precum si celelelate componente ale situatiilor financiare cu exceptia
informatiilor privind fluxurile de numerar trebuie intocmit pe baza contabilitatii de angajamente si
continuitatii activitatii.
20-2 20-1
Venituri X X
Alte venituri din exploatare X X
Variatia stocurilor de produse finite si productie in curs de executie (X) (X)
Productia efectuata in scopuri proprii si capitalizata (X) (X)
Materii prime si consumabile utilizate (X) (X)
Cheltuieli cu personalul (X) (X)
Cheltuieli cu amortizarea (X) (X)
Alte cheltuieli de exploatare (X) (X)
Profit din exploatare X X
Costuri financiare (X) (X)
Venituri din intreprinderi asociate X X
Profit inainte de impozitare X X
Cheltuieli cu impozitul pe profit (X) (X)
Profit dupa impozitare X X
Interes minoritar (X) (X)
Profit net sau pierdere din activitati curente X X
Alte cheltuieli si venituri X X
Profitul net al perioadei X X
20-2 20-1
Venituri X X
Costul vanzarilor (X) (X)
Marja bruta X X
Alte venituri din exploatare X X
Costuri de distributie (X) (X)
Cheltuieli administrative (X) (X)
Alte cheltuieli de exploatare (X) (X)
Profit din exploatare X X
Costuri financiare (X) (X)
Venituri din intreprinderi asociate X X
Profit inainte de impozitare X X
Cheltuieli cu impozitul pe profit (X) (X)
Profit dupa impozitare X X
Interes minoritar (X) (X)
Profit net din activitati curente X X
Alte cheltuieli si venituri X X
Profitul net al perioadei X X
Entitatea trebuie sa prezinte, ca o componenta separata a situatiilor sale financiare, o situatie care
sa evidentieze:
(b)fiecare element de venit si cheltuiala, castig sau pierdere care, asa cum este cerut de alte Standarde,
este recunoscut direct in capitalurile proprii, si totalul acestor elemente; si
(c) efectul cumulativ al modificarilor politicii contabile si corectia erorilor fundamentale abordate la
tratamentele de baza din IAS 8.
(e) soldul profitului cumulat sau al pierderii cumulate la inceputul perioadei‚ si la data bilantului, precum
si modificarile pe parcursul perioadei; si
(f) o reconciliere intre valoarea contabila a fiecarei clase de capitaluri proprii, prime de capital si fiecarei
rezerve la inceputul sl sfarsitul perioadei, prezentand distinct fiecare modificare.
Prezentat intr-o maniera matriciala, modelul cuprinde elementele capitalului propriu, cauzele modificarii
capitalului propriu, precum si evolutia fiecarei cauze si a efectului asupra elementelor capitalului propriu.
In acest mod, reflecta cresterea sau descresterea activului net al intreprinderii in timpul exercitiului, prin
modificarea globala a capitalului propriu sub forma de castiguri sau pierderi totale generate de activitatile
derulate, cu exceptia modificarilor rezultate din tranzactiile cu actionarii.
§ fiecare element de venit sau cheltuiala, castig sau pierdere care este recunoscut direct in capitalul
propriu si totalul acestor elemente;
§ totalul veniturilor si cheltuielilor pentru perioada si, detaliind separat sumele totale atribuibile
actionarilor societatii-mama si intereselor minoritare;
§ si efectul modificarilor politicii contabile si corectiile erorilor fundamentale, pentru fiecare
componenta a capitalurilor proprii.
§ sumele tranzactiilor cu actionarii care se manifesta in calitatea lor de actionari, aratand separat
distribuirile facute catre actionari;
§ soldul rezultatelor reportate la inceputul si la data bilantului, precum si modificarile facute pe
parcursul perioadei; si
§ o reconciliere intre valoarea contabila a fiecarei clase de capitaluri varsate si a fiecarei rezerve la
inceputul si sfarsitul perioadei, prezentand distinct fiecare modificare.
Situatia fluxurilor de trezorerie trebuie sa prezinte fluxurile de numerar din cursul perioadei,
clasificate in activitati de exploatare, investitie si finantare. Informatiile privind fluxurile de trezorerie
sunt folositoare utilizatorilor situatiilor financiare, oferind o baza pentru evaluarea capacitatii entitatii de a
genera numerar si echivalente de numerar, precum si a necesitatilor entitatii de a utilza fluxurile de
trezorerie respective.
O entitate prezinta fluxurile sale de trezorerie din activitatile de exploatare, investitie si finantare
intr-o maniera care corespunde cel mai bine activitatii sale. Clasificarea in functie de activitati furnizeaza
informatii ce permit utilizatorilor sa stabileasca impactul respectivelor activitati asupra pozitiei financiare
a intreprinderii, precum si valoarea numerarului si a echivalentelor de numerar. Aceste informatii pot fi
folosite, de asemenea, pentru a evalua relatiile ce apar intre activitatile respective.
O tranzactie poate include fluxuri de trezorerie care sunt clasificate diferit. De exemplu, cand rambursarea
in numerar a unui imprumut include atat dobanda, cat si principalul, elementul dobanda poate fi clasificat
drept activitate de exploatare, iar elementul de capital, drept activitate de finantare.
Activitati de exploatare
Valoarea fluxurilor de trezorerie ce provin din activitati de exploatare este un indicator cheie al
masurii in care activitatile intreprinderii au generat suficient flux de numerar pentru a rambursa
imprumuturile, a mentine capacitatea de functionare (productie) a intreprinderii, a plati dividende si a face
noi investitii, fara a recurge la surse externe de finantare. Informatiile cu privire la componentele specifice
ale istoricului fluxurilor de numerar din exploatare, impreuna cu alte informatii, sunt folositoare in
prognozarea viitoarelor fluxuri de trezorerie din exploatare.
Fluxurile de trezorerie provenite din activitati de exploatare sunt derivate, in primul rand, din
principalele activitati producatoare de venit ale intreprinderii. Prin urmare, ele rezulta, in general, din
tranzactiile si alte evenimente care intra in determinarea profitului net sau a pierderii nete. Exemple de
fluxuri de numerar provenite din activitati de exploatare sunt:
§ incasarile in numerar provenite din redevente, onorarii, comisioane si alte venituri;
§ incasarile si platile in numerar ale unei societati de asigurare pentru prime si daune, anuitati si alte
beneficii generate de politele de asigurare;
§ platile in numerar sau restituiri ale impozitelor pe profit, cu exceptia cazului in care ele pot fi
identificate in mod specific cu activitatile de investitie si finantare;
§ incasarile si platile in numerar provenite din contracte incheiate in scopuri de plasament sau
tranzactionare.
Anumite tranzactii, cum ar fi vanzarea unei instalatii de productie, pot da nastere unui castig sau
unei pierderi, care este inclusa in determinarea profitului net sau a pierderii nete. Cu toate acestea,
fluxurile de trezorerie aferente acestor tranzactii sunt fluxuri de numerar provenite din activitati de
investitie.
O entitate poate detine valori mobiliare si titluri de credit pentru scopuri de tranzactionare sau
plasament, caz in care sunt similare stocurilor de marfuri achizitionate special pentru a fi revandute. Prin
urmare, fluxurile de numerar generate de cumpararea si vanzarea titlurilor de tranzactionare si plasament
sunt clasificate drept activitati de exploatare. In mod similar, avansurile in numerar si creditele acordate
de institutiile financiare sunt, de obicei, clasificate drept activitati de exploatare, din moment ce se refera
la principala activitate producatoare de venit a respectivei intreprinderi.
Activitati de investitie
§ incasarile in numerar din vanzarea de imobilizari corporale, active necorporale si alte active
imobilizate;
§ platile in numerar pentru achizitia de instrumente de capitaluri proprii sau de datorie ale altor
intreprinderi si de interese in asocierile in participatie (altele decat platile pentru aceste instrumente
considerate a fi echivalente de numerar sau acelea pastrate in scopuri de plasament si de tranzactionare);
§ incasarile in numerar din vanzarea de instrumente de capitaluri proprii sau de datorie ale altor
intreprinderi, si interese in asocierile in participare (altele decat incasarile pentru acele instrumente
considerate a fi echivalente de numerar sau acelea pastrate in scopuri de plasament si de tranzactionare);
§ avansurile in numerar si imprumuturile efectuate catre alte parti (altele decat avansurile si
imprumuturile efectuate de o institutie financiara);
§ incasarile in numerar din rambursarea avansurilor si imprumuturilor efectuate catre alte parti (altele
decat avansurile si imprumuturile unei institutii financiare);
§ platile de numerar aferente contractelor futures, forward, de optiuni si swap, in afara cazului cand
acestea sunt detinute in scopuri de plasament sau de tranzactionare sau cand platile sunt clasificate ca
fiind activitati de finantare;
§ incasarile in numerar aferente contractelor futures, forward, pe optiuni sau swap, in afara cazului cand
acestea sunt detinute in scopuri de plasament sau de tranzactionare sau cand incasarile sunt clasificate
ca fiind activitati de finantare.
Cand un contract reprezinta un instrument de acoperire a unei pozitii de risc identificabile,
fluxurile de numerar aferente respectivului contract sunt clasificate in aceeasi maniera ca si fluxurile de
numerar aferente pozitiei astfel acoperite.
Activitati de finantare
Prezentarea separata a fluxurilor de trezorerie provenite din activitati de finantare este importanta
deoarece este utila in previzionarea fluxurilor de trezorerie viitoare asteptate de catre finantatorii
intreprinderii. Exemple de fluxuri de trezorerie provenite din activitati de finantare sunt:
§ incasarile in numerar provenite din emisiunea de actiuni sau alte instrumente de capital;
§ platile in numerar efectuate catre proprietari pentru a achizitiona sau rascumpara actiunile
intreprinderii;
§ incasarile in numerar provenite din emisiunea titlurilor de creanta, a imprumuturilor, datoriilor
neasigurate, obligatiunilor, ipotecilor si a altor imprumuturi pe termen scurt sau lung;
§ platile in numerar efectuate de locatar pentru reducerea obligatiilor aferente unui contract de leasing
financiar.
Pentru raportarea situatiei fluxurilor de trezorerie, cash flow-ul entitatii este clasificat
corespunzator activitati in: fluxuri de trezorerie din activitati de exploatare, fluxuri de trezorerie din
activitati de finantare si fluxuri de trezorerie din activitati de investitie. Insa, la randul lor, fluxurile de
numerar din activitatile de exploatare se raporteaza in functie de activitatea firmei cu ajutorul metodei
directe, prin care sunt prezentate clasele principale de plati si incasari brute in numerar, sau metodei
indirecte, prin care profitul net sau pierderea neta este ajustata cu efectele tranzactiilor ce nu au natura
monetara, amanarile sau angajamentele de plati sau incasari in numerar din exploatare trecute sau
viitoare, si elementele de venituri si cheltuieli asociate cu fluxurile de trezorerie din investitii sau
finantari.
Entitatile sunt incurajate sa raporteze fluxurile de trezorerie obtinute din activitati de exploatare
folosind metoda directa.
Metoda directa furnizeaza informatii care sunt folositoare in estimarea fluxurilor de numerar viitoare si
care nu sunt disponibile prin metoda indirecta. Pe baza metodei directe, informatiile privind clasele
principale de plati si incasari brute in numerar pot fi obtinute: fie din inregistrarile contabile ale
intreprinderii, fie prin ajustarea vanzarilor, a costului vanzarilor (dobanzi si alte venituri similare si
cheltuieli cu dobanda si alte cheltuieli similare pentru institutiile financiare) si a altor elemente in contul
de profit si pierdere cu modificarile pe parcursul perioadei ale stocurilor si ale creantelor si datoriilor din
exploatare, alte elemente decat numerarul, si alte elemente pentru care efectele numerarului sunt fluxurile
de numerar din investitii sau finantare.
Prin metoda indirecta, fluxurile de trezorerie din activitati de exploatare sunt determinate prin
ajustarea profitului net sau a pierderii nete cu efectele modificarilor survenite pe parcursul perioadei in
stocuri si in creantele si datoriile din exploatare, elementelor nemonetare cum ar fi amortizarea,
provizioanele, impozitele amanate, pierderile si castigurile in valuta nerealizate, profiturile nerepartizate
ale intreprinderilor asociate si interesele minoritare si tuturor celorlalte elemente pentru care efectele in
numerar sunt fluxurile de numerar din investitii si finantare.
Alternativ, fluxurile de trezorerie din activitatile de exploatare pot fi prezentate folosind metoda
indirecta, prin evidentierea veniturilor si cheltuielilor prezentate in contul de profit si pierdere si pe
parcursul perioadei survenite in valoarea stocurilor si a creantelor si datoriilor din exploatare.
Metodele directa si indirecta pentru intocmirea situatiei fluxurilor de trezorerie, sunt prezentate
comparativ in tabelul urmator:
provizioane)
vanzarea imobilizarilor
(calculate)
nelegate de exploatare
= Profit din exploatare inainte de modificarile
capitalului circulant (variatia nevoii de fond de
rulment)
( - ) Plati pentru alte nevoi de exploatare ( - ) Variatia stocurilor
= Numerar generat din exploatare ( - ) Variatia creantelor si a cheltuielilor in avans
***
de exploatare
= Numerar net privind activitatile de = Numerar net privind activitatile de
exploatare
exploatare
FLUXURI DE TREZORERIE DIN ACTIVITATI DE INVESTITIE
Incasari din vanzarea de imobilizari
****
( - ) Plati privind rambursarea imprumuturilor (inclusiv descoperiri de cont)
Variatia numerarului
Notele contin informatii suplimentare relevante pentru necesitatile utilizatorilor in ceea ce
priveste pozitia financiara si rezultatele obtinute.
§ informatii despre bazele de intocmire a situatiilor financiare si despre politicile contabile specifice
utilizate;
§ informatii cerute de IFRS care nu sunt prezentate in bilant, contul de profit si pierdere, situatia
modificarilor capitalurilor proprii, situatia fluxurilor de trezorerie; si
§ informatii suplimentare care nu sunt prezentate in prezentate in bilant, contul de profit si pierdere,
situatia modificarilor capitalurilor proprii, situatia fluxurilor de trezorerie, dar care sunt relevante pentru
intelegerea oricaror dintre ele.
§ celelalte politici contabile utilizate care sunt relevante pentru intelegerea corespunzatoare a situatiilor
financiare.
Pentru elaborraea Situatiei fluxului de trezorerie este nevoie de date din Bilantul din data de 31
decembrie a doi ani consecutivi si Contul de Pofit si Pierdere pentru cel de-al doilea an, precum si o serie
de date suplimentare referitoare la operatiunile derulate pe parcursul celui de-al doilea an si care afecteaza
conturile extraordinare. Deoarece modificarile bilantiere vor fi utilizate pentru analiza evolutiei diferitelor
conturi, acestea pot fi deduse din bilant comparand doi ani consecutivi. Pentru fiecare cont se poate face
mentiunea modificarii acestuia in sens pozitiv (crescator) sau negativ (descrescator), de asemenea in
contul de profit si pierdere se pot intalni mentiuni cu privire la modificarile survenite asupra conturilor de
venituri si cheltuieli extraordinare. Aceste operatiuni pot fi identificate in baza evidentelor contabile.
4) Se prezinta informatiile obtinute in primele trei etape in formularul situatiei fluxurilor de
trezorerie.
Primul pas pentru intocmirea situatiei fluxurilor de numerar consta in determinarea fluxurilor
de numerar din activitati curente de exploatare. Contul de profit si pierdere este acela care indica daca o
entitate economica a reusit sau nu sa obtina profit din activitatea de exploatare. Intrarile si iesirile de
numerar datorate activitatii de exploatare , nu sunt mentionate in contul de profit si pierdere deoarece
acesta se intocmeste cu ajutorul metodei acumularilor. Veniturile se inregistreaza chiar daca numerarul
aferent acestora nu a fost incasat, iar cheltuielile sunt efectuate si inregistrate, cu toate ca este posibil ca
aceste cheltuieli sa nu fi fost onorate de catre entitate. Astfel, pentru determinarea fluxurilor de trezorerie
din activitatile de exploatare, sumele din contul de profit si pierdere trebuie convertite din metoda
acumularilor in metoda incasari – plati, prin ajustarea numerarului incasat din vanzari si a celui aferent
cheltuielilor platite dupa cum urmeaza:
Exista doua modalitati de convertire a contului de profit si pierdere din baza acumularilor in baza
plati-incasari: metoda directa si metoda indirecta. Aceste doua metode analizeaza anumite elemente ale
contului de rezultate si modificarile anumitor active circulante si datorii pe termen scurt.
Pasul doi in intocmirea situatiei fluxului de numerar consta in calculul fluxurilor de trezorerie din
activitatile de investitii. Fiecare cont care implica incasari si plati de numerar din activitati de investitii se
analizeaza individual. In fiecare caz, scopul este de a explica modificarile soldului contului de la un an la
altul.
Activitatile de investitii se axeaza pe activele imobilizate reflectate in bilant, dar ele cuprind si
operatiunile care afecteaza plasamentele pe termen scurt din sectiunea de active circulante a bilantului si
veniturile din investitii din contul de profit si pierdere.
Directiva a VII-a are ca obiect conturile consolidate si a fost adoptata la 13 iunie 1983 de catre
Uniunea Europeana.
Directiva a VIII-a cuprinde prevederi utile in domeniul unui control competent in materie de
legalitate a bilanturilor incheiate de societatile comerciale.
Directiva a IV-a, elaborata la 25 iulie 1978 si revizuita la 8 noiembrie 1990, a vizat cu predilectie
coordonarea dispozitiilor nationale referitoare la structura si continutul conturilor anuale, si ale raportului
de gestiune, modurile de evaluare cat si publicarea acestor documente pentru societatile de capitaluri
(societatile cu raspundere limitata si societatile pe actiuni).
Directiva a IV-a a prevazut doua scheme pentru bilant, din care doar una trebuie aplicata la
alegere:
- prima schema prezinta bilantul sub forma bilaterala, format orizontal (de cont);
- a doua schema prezinta bilantul sub forma de lista, format vertical.
Schema care prezinta bilantul sub forma bilaterala prevede in partea stanga activul,
descompus in sase mari rubrici, notate de la A la F, iar in partea dreapta, pasivul, descompus in cinci mari
rubrici, notate de la A la E.
Directiva prezinta beneficiul sau pierderea ca ultima rubrica a pasivului, respectiv, a activului
bilantier. Totusi, ea lasa legislatiilor nationale posibilitatea de a inscrie, cu semne diferite, aceste
elemente, in structura rubricii A din pasiv (in componenta capitalurilor proprii).
Schema care prezinta bilantul sub forma lista, permite calculul unor indicatori economico-
financiari necesari gestiunii entitatii si faciliteaza analizele de tip solvabilitate-lichiditate. Rubricile listei
sunt notate de la A la L.
Se observa superioritatea formei lista, prin deschiderea mai pronuntata spre analiza financiara:
prezentarea datoriilor pe doua categorii de exigibilitate.
In ceea ce priveste modul de prezentare a contului de profit si pierdere, Directiva a IV–a C.E.E.
recomanda utilizarea uneia dintre cele patru scheme generale elaborate , si anume :
1 schema verticala cu clasificarea cheltuielilor si veniturilor dupa natura si continutul lor
economic;
1) de exploatare (posturile 1 – 8) ;
2 schema orizontala cu clasificarea cheltuielilor si veniturilor dupa natura si continutul lor
economic;
In aceasta schema rezultatul exercitiului este determinat explicit in forma sa neta, separat pentru
activitatile curente, respectiv, din exploatare si financiare, cat si pe total (posturile B2 si B10 in caz de
profit, respectiv, A9 si A13 in caz de pierderi)
3 schema verticala in care cheltuielile si veniturile sunt structurate dupa destinatia lor
economica ;
Rezultatul financiar este determinat explicit, separat pentru activitatea curenta, respectiv din
activitatile de exploatare si financiare (postul 13) , precum si global (postul 19) .
Rezultatul activitatii exceptionale este determinat explicit in forma sa bruta (postul 16) .
4 schema orizontala cu structurarea cheltuielilor si veniturilor dupa destinatia lor economica
.
In aceasta schema cheltuielile si veniturile sunt structurate dupa destinatia lor economica,
rezultatul exercitiului este determinat in forma sa neta, separat pentru activitatile de baza (postul A7 in
caz de pierdere, respectiv, postul B6 in caz de profit), cat si global (postul A11 in caz de pierdere,
respectiv, B8 in caz de profit)
In ceea ce priveste rolul informational al anexei in cadrul conturilor anuale, in art.2 al Directivei a
IV–a se mentioneaza : “Conturile anuale cuprind bilantul, contul de profit si pierdere, precum si anexa .
Aceste documente formeaza un tot” .
Prin art.43 al Directivei a IV–a sunt precizate informatiile minimale ce trebuie continute de
anexa, si anume :
1) metodele de evaluare;
2) numele si sediul societatilor in care s-au efectuat plasamente financiare;
11) diferentele dintre cheltuielile fiscale imputate exercitiului si cheltuielile fiscale platite;
Conform Directivei a IV –a, raportul de gestiune trebuie sa furnizeze o expresie fidela despre
situatia economico – financiara a agentului economic si a evolutiei afacerilor. In acest sens, raportul de
gestiune trebuie sa cuprinda informatii referitoare la: