ALCATUIREA CORPULUI UMAN

Corpul omenesc este alcătuit din: cap, gât, trunchi, membre.

- Capul este alcătuit dintr-o porţiune craniană — în care este conţinut creierul cu învelişurile
acestuia (meninge) — şi o porţiune facială în care se găsesc organe senzitive pentru văz, auz,
miros, gust, precum şi partea iniţială a căii respiratorii (nasul) şi a căii digestive (gura şi
glandele salivare).

Cavitatea craniană comunică şi se continuă cu canalul vertebral format prin suprapunerea

găurilor pe care le au şirul de vertebre ce alcătuiesc coloana vertebrală. Creierul se continuă şi
el cu măduva spinării conţinută în canalul vertebral, alcătuind împreună sistemul nervos
central.

Sistemul nervos central este legat de toate ţesuturile şi organele prin nervii perife
rici, care merg până în cele mai depărtate regiuni ale corpului; din cutia craniană ies nervii
cranieni, care se distribuie capului şi gâtului, iar de la măduva spinării pornesc nervii spinali,
care inervează peretele trunchiului şi membrele. Tot din sistemul nervos central pornesc nervii
vegetativi (simpatici şi parasimpatici), care inervează organele din tot corpul, dirijându-le
funcţia.

- Gâtul are o regiune posterioară — ceafa — şi o regiune anterioară alcătuită mai complex din
vase de sânge, căi digestive (faringe, esofag), înaintea cărora este situată calea respiratorie
(laringe, trahee), înconjurată anterior şi pe laturi de glanda tiroidă, care devine foarte evidentă
în cazuri patologice (guşă)

- Trunchiul are în interiorul său cavitatea toracică şi cavitatea abdominală, separate între ele
prin muşchiul diafragmă. Cavitatea abdominală comunică şi se continuă în jos cu cavitatea
pelviană, aflată în scobitura oaselor bazinului şi mărginită inferior de un planşeu — perineul
— în regiunea căruia sunt situate organele genitale externe şi orificiul anal.

În cavitatea toracică, abdominală şi pelviană se găsesc organele interne: astfel, în cavitatea

toracică se găsesc cei doi plămâni îmbrăcaţi într-o membrană seroasă cu două foiţe numite
pleure. între plămâni se află inima şi vasele mari, care vin sau pleacă de la ea (venele cave,
artera aortă). Inima este conţinută într-un sac numit pericard. înapoia inimii se află esofagul.
Inima este legată de plămâni prin mica circulaţie (circulaţia pulmonară), iar de restul corpului
prin circulaţia mare.

- Cavitatea abdominală conţine porţiunea cea mai întinsă a tubului

digestiv (stomac, intestin subţire, intestin gros) şi glandele anexe: ficatul
şi pancreasul. Splina se află pe teritoriul circulaţiei sangvine a ficatului. Toate
aceste organe sunt învelite de o membrană seroasă numită peritoneu, care
acoperă şi unele din organele situate în cavitatea pelviană.
- Cavitatea pelviană conţine dinapoi înainte trei zone ocupate de organe
digestive (rectul), genitale interne (uterul şi anexele la femeie, prostata şi
veziculele seminale la bărbaţi) şi urinare (vezica urinară). înapoia organelor
învelite de peritoneu se află spaţiul retroperitoneal, în care se găsesc rinichii
şi ureterele (conductele prin care urina trece din rinichi în vezica urinară).

Pleura, pericardul şi peritoneul, pe lângă faptul că îmbracă organele pe care

le-am arătat, au o dispoziţie particulară a foiţelor lor, încât formează între
ele cavităţi: pleurală, pericardică şi peritoneală. în mod normal aceste cavităţi
sunt virtuale: ele devin reale în cazuri patologice, când se acumulează în ele
aer sau lichide patologice (puroi, sânge etc. realizând pleureziile, pericarditele
sau peritonitele).

- Membrele superioare şi inferioare au trăsături comune în modul lor

de alcătuire: fiecare este legat de trunchi printr-o centură osoasă (umăr,
şold) şi apoi se continuă cu extremitatea liberă care este formată din trei
segmente. La membrul superior distingem braţul, antebraţul şi mâna, iar
la membrul inferior coapsa, gamba şi piciorul.

Caracteristic fiinţei umane este opoziţia degetului mare de la mână (police) faţă de celelalte
patru degete,
opoziţie care permite mişcările fine şi complexe ale mâinii omeneşti.