DISCIPLINA POZITIVA

premisa a educatiei moderne

Prof. Cristina NICA

Scoala Nr. 2 Traian, CRAIOVA
 Disciplina este un proces de
pregătire şi învăţare care va rezulta
în formarea morală a copilului.
Cuvântul este derivat din acelaşi
cuvânt care înseamnă "discipol",
adică cel ce învaţă. Nici un copil nu
este dăruit de la naştere cu stăpânire
de sine (autocontrol) şi nici nu are o
suficientă experienţă de viaţă încât
să ştie cum să se disciplineze singur.
Părinţii sunt cei ce îndeplinesc acel
rol de învăţători în timp ce copiii sunt
ucenicii care deprind de la ei un fel
de viaţă.
 Ce este disciplina pozitivă?
Disciplina pozitivă:

• reprezintă o serie de măsuri folosite de adulţi pentru

a contura comportamentul unui copil şi a impune
anumite norme, pentru a stabili limite şi a educa. Ea
nu presupune folosirea violenţei, poate include
impunerea unor penalităţi dar non violente.
• înseamnă focalizarea pe comportament şi nu pe
persoană.
• înseamnă învăţarea unor comportamente oferind
copilului cât mai multe oportunităţi de învăţare, a
unor abilităţi esenţiale pentru a deveni un copil
responsabil şi autonom, independent.
• înseamnă focalizearea pe aspectele pozitive ale unui
comportament. Copii au nevoie pentru a învăţa
comportamente să ştie ce anume au făcut bine, au
nevoie de întărire/recompensare constantă,
frecventă.

• se bazează pe autoritatea pozitivă

• presupune participarea copilului la luare unor decizii

Educarea copiilor reprezintă unul dintre cele mai
importante roluri pe care le are adultul, fie că este
specialist sau părinte.
Educarea eficientă este forma prin care copiii învaţă
comportamente pozitive pentru tot restul vieţii, îi
ajută să crească şi să se dezvolte într-un mod
echilibrat şi sănătos din punct de vedere emoţional
şi social.
Educarea copilului presupune învăţarea de
comportamente pozitive şi nu este o metodă de
„supunere” a copilului la regulile impuse de adult.
Procesul educaţiei trebuie să se bazeze pe dezvoltarea
încrederii în sine a copilului.
Rostul principal al disciplinei pozitive a copilului este
de a insufla un comportament responsabil din punct
de vedere moral, o bună creştere sau corectitudine.
Disciplina (educaţia părintească) va atinge acel scop
cu un mult mai mare succes decât stilurile
educaţionale permisive (deci, tolerante) şi autoritare.

Aspectele pozitive ale disciplinei sunt sinonime cu

educaţia şi îndrumarea prin aceea că ea accentuează
dezvoltarea interioară (lăuntrică, sufletească),
responsabilitatea personală şi autocontrolul. Toate
aceste calităţi conduc la un comportament a cărui
motivaţie vine din inima copilului. 
Disciplina pozitiva a copilului constă
dintr-un număr de principii esenţiale
şi de fapte (acţiuni), unele
încurajatoare iar altele corective.
Partea de încurajare include:
afirmare, premii (sau, stimulente),
laude şi răsplăţi. Partea corectivă
constă din: reproşul verbal,
consecinţele naturale, izolarea,
restricţiile, pierderea privilegiilor şi
pedeapsa. Fiecare acţiune are un
scop, un sens şi ocupă un loc legitim
în procesul general al disciplinei.
 Jane Nelsen spune ca disciplina pozitiva se bazeaza pe cinci
criterii prin care copiii pot fi invatati disciplina in viata, si
anume:

1. Sprijinirea copiilor in perceperea sensului relationarii -

apartinerea si importanta personala in relatie cu un grup,
familie, comunitate.
2. Respectul si incurajarea - prin bunatate si fermitate, in acelasi
timp.
3. Educatie de lunga durata - are in vedere ce gandeste copilul, ce
simte, ce invata si ce decide cu privire la el si lumea lui si ce
sa faca in viitor pentru a supravietui si a prospera.
4. Invata copilul abilitatile sociale - respectul, grija fata de ceilalti,
rezolvarea problemelor si cooperarea, precum si aptitudinile
care il pot ajuta acasa, la scoala sau in comunitate.
5. Invita copiii sa descopere cat de capabili sunt ei - incurajeaza
folosirea constructiva a puterii si a autonomiei personale.
 Disciplina pozitiva invata adultii sa foloseasca blandetea dar si
fermitatea in educatia copiilor; nu se bazeaza pe o permisivitate
exagerata, dar nici nu abuzeaza de aplicarea pedepselor. Uneltele si
conceptele disciplinei pozitive • Respectul reciproc. Adultii isi
manifesta fermitatea prin respectul de sine si a nevoilor impuse de
situatiile in care se afla si isi manifesta bunatatea prin respectarea
nevoilor copilului. • Identificarea motivului care sta in spatele
comportamentului; recunoasterea motivului pentru care copilul face
ceea ce face si lucreaza la schimbarea motivului in loc sa incerce
doar schimbarea comportamentului. • Comunicarea practica si
aptitudinea de a rezolva probleme. • Concentrarea pe solutii in locul
pedepselor. • Incurajarea in locul laudelor. Incurajarea observa efortul
si imbunatatirea, nu doar succesul si construieste respectul de sine si
puterea personala. Disciplina pozitiva include recompensarea
comportamentului pozitiv la fel de mult ca urmarirea reducerii
comportamentului negativ. Unele recompense pot fi de natura
verbala, dar altele pot fi chiar cadouri care se ofera copilului in urma
unui comportament pozitiv.
 Si totusi, cum inveti copiii auto-controlul, auto-ajutorul,
modalitatile de a se intelege cu ceilalti, obiceiurile in familie si
rutina la scoala? In randurile care urmeaza vom incerca sa
gasim cateva metode si cuvinte care pot fi utilizate in situatii
obisnuite la care participa copiii mici.
1. Arata copilului ca recunosti si accepti motivul pentru care el
face ceea ce, in opinia ta, este gresit. „Stiu ca vrei sa te joci cu
trenuletul, dar..."Astfel validezi legitimitatea dorintelor copilului
si ca tu il intelegi.
2. Argumenteaza de ce spui „dar": „tu vrei sa te joci cu trenuletul,
dar fratele tau il foloseste acum." In acest fel copilul intelege ca
si altii au nevoi.
3. Ofera-i o solutie: „In curand te vei putea juca cu trenuletul." Un
copil in varsta de un an incepe sa inteleaga conceptul „un
minut" si va astepta rabdator daca intotdeauna ne tinem de
cuvant dupa 60 de secunde. La doi-trei ani, copilul incepe sa
inteleaga cand ii spunem „Te anunt cand iti vine randul", daca
o facem intotdeauna si nu dupa mai mult de 2-3 minute.
Aceasta metoda ajuta copilul sa invete cum sa isi amane o
satisfactie, dar nu afecteaza abilitatea lor de a percepe timpul.
4. Deseori poate fi util sa spui ceva care sa sublinieze increderea ta
in abilitatea si vointa copilului de a invata: „Cand vei fi mare vei sti
cum sa..." Astfel ii confirmi copilului increderea ta in el si ii transmiti
ca stii ca are toate datele ca sa creasca si sa se maturizeze.
5. In unele situatii, dupa ce ii transmiti clar ce nu trebuie facut, ii poti
demonstra ce trebuie facut sau o alta modalitate mai buna de a face
acel lucru: „Nu lovim. Atingem chipurile oamenilor cu
blandete"(corectie usoara) sau „Piesele jocului nu se arunca. Hai sa
le aranjam impreuna" (iti oferi ajutorul). In acest fel stabilesti limite
cu fermitate, dar ajuti si copilul sa simta ca sunteti o echipa, nu
dusmani.
6. Copilul mic nu este usor de distras de la o activitate sau un
obiect, dar este usor de redirectionat. Astfel ii insufli credinta ca are
dreptul de a alege, dar ca si altii au drepturi.
7. Evita acuzatiile. Comunica pe un ton respectuos, chiar si cu
bebelusii. Astfel previi scaderea respectului de sine al copilului si
incurajezi cooperarea.
8. Pentru fiecare refuz al tau, ofera copilului doua variante
acceptabile. De exemplu: „Nu o poti musca pe sora ta, dar poti
musca un biscuite sau ratusca de plastic." In acest mod ii
incurajam independenta si capacitatea de a lua decizii, dar
impunem si niste granite.

9. Stabileste limite si standarde ferme, dupa necesitati. 10.

Aminteste-ti ca „ocupatia" copilului mic este sa atinga, sa
miroasa, sa guste, sa loveasca, sa exploreze. Uneori pot fi
lacomi, alteori surprinzatori. Nu sunt abili in a imparti; copiii au
nevoie de timp pentru a exprimenta posesia inainte sa invete sa
imparta. Copiii au nevoie de un grad de independenta fata de
parintii lor pentru a putea deveni individualitati. Un mod de a
face acest lucru este de a spune „nu" si de a nu face ce li se
cere, alt mod este de a face ce nu este dorit. Daca adultii isi
inteleg copiii pot crea situatii si pot dezvolta atitudini care vor
permite si vor incuraja dezvoltarea. Disciplina este mai usor
invatata de catre copii prin ghidare, nu prin pedeapsa.
 10 reguli de disciplina pozitiva la copii propuse de Dr. Glasser:

1. Intelegeti comportamentul copilului. Cand empatizati cu copilul

vostru, ii intelegeti emotiile si de ce actioneaza asa, veti putea sa-i
raspundeti intr-un mod potrivit.

2. Fiti proactivi. Gasiti oportunitati pentru a preveni comportamentul

nepotrivit. De exemplu, daca copilul are o criza emotionala cand este
foarte obosit si ii este foame, oferiti-i timp suficient pentru odihna si
gustari sanatoase. Evitand situatiile care provoaca comportamente
nepotrivite, rezolvati jumatate din problema.

3. Disciplinati cu dragoste. Copiii se simt in siguranta si protejati cand

parintii stabilesc clar regulile. Stabiliti limitele cu dragoste si cu
respect. Spuneti copilului despre reguli si consecinte inainte (ca sa
stie ce il asteapta) si urmati planul daca este necesar.
4. Radeti si distrati-va impreuna, cand este posibil. Rezervati putin timp
in fiecare zi ca sa va bucurati de compania
copilului. Momentele in care va jucati impreuna sunt cele pe care le vi
le amintiti cel mai des – si voi si copiii.

5. Incurajati eforturile copilului. Dati atentie comportamentului pozitiv.

Incurajati si laudati copilul cand a facut ceea ce va doriti sau s-a purtat
bine si cu alte persoane.

6. Tineti cont de dorintele copilului. Unele activitati pot imbogati viata

copiilor si descoperi aptitudini, dar prea multe activitati il pot
suprasolicita sau complesi intreaga familie.

7. Aveti grija de voi. Este greu sa va concentrati catre nevoile altora

cand sunteti stresati si coplesiti. Nu va fie teama sa cereti ajutorul cand
aveti nevoie sa faceti o pauza. Relaxati-va si gasiti timp si pentru
activitatile care va fac placere.
8. Fiti un bun model. Sunteti primul profesor al copilului si cu cea mai
mare influenta. Copiii invata imitandu-va pe voi, asa ca aveti grija ce
spuneti si cum tratati alte persoane.

9. Promovati responsabilitatea. Cei mai multi copii mici iubesc sa isi

ajute parintii la treburile casnice. Este un obicei ce trebuie incurajat.
Asa veti petrece mai mult timp impreuna cu copiii vostri.

10. Iubiti-va copiii neconditionat. Niciodata nu uitati sa le spuneti

copiilor ca ii iubiti. Aratati-va dragostea prin cuvinte, imbratisari,
pupici si petrecand timp de calitate impreuna.
Disciplina copiilor este un aspect dificil pentru parinti. Dar mai dificil
este sa fii de acord cu partenerul asupra modului in care sa faci fata
fiecarei situatii. Cand parintii sunt de acord in privinta metodelor de
disciplina si le pun in aplicare cu consecventa, toata lumea are de
castigat. Copiii stiu ce se asteapta de la ei , iau decizii mai bune si
atmosfera in familie devine mai pozitiva.
Chiar daca sunteti parinti foarte buni, intotdeauna exista loc de
imbunatatiri.