ALIMENTATIA POSIBIL FACTOR DE RISC

Alimentul se găseşte la originea dezvoltării fizice şi psihice şi este purtătorul nutrienţilor

indispensabili pentru creşterea, întreţinerea, reparararea şi funcţionarea organismului.
Întrucât fiinţa umană este unică, putem considera că nevoile nutriţionale nu sunt identice.
Pentru menţinerea sau recuperarea stării de sănătate, consumul alimentar trebuie adaptat
nevoilor specifice fiecărui organism.
Nu se poate imagina „reţeta” regimului alimentar ideal, care să satisfacă necesităţile
oricărui individ.

Nu se poate imagina „reţeta” regimului alimentar ideal, care să satisfacă necesităţile

oricărui individ.
Pe parcursul evoluţiei umane, alimentaţia a depins şi este încă dependentă de factori
climatici, geografici, economici şi sociali, de vârstă, sex, activitatea fizică depusă sau
afecţiunile de sănătate preexistente.
Egiptenii sunt primii care atrag atenţia asupra importanţei alimentaţiei asupra sănătăţii
omului: „hrana este sursa tuturor relelor”.

Hipocrate a subliniat rolul alimentaţiei în menţinerea şi recuperarea stării de sănătate:

„Alimentul este primul nostru medicament”.
O.M.S. estimează că peste 60% din patologia umană este determinată de stilul de viaţă
neadecvat şi de alimentaţia nesănătoasă.
Studii nutriţionale au confirmat că reducerea consumului de carne, de glucide rafinate şi
de sare din alimentaţie ar scădea mortalitatea generală cu peste 30% şi ar scădea
mortalitatea specifică cu peste 60% (obezitate, diabet, hipertensiune, gută).

Încă din secolul al XVII-lea sunt menţionate primele cunoştinţe fundamentate ştiinţific
despre alimentaţie.
Secolul al XIX-lea aduce clasificarea alimentelor după conţinutul lor în proteine, glucide şi
lipide.
In secolul al XX-lea au fost identificate vitaminele şi sărurile minerale, evidenţiindu-se rolul
lor în starea de sănătate.
Astăzi este confirmat că, pentru a păstra starea de sănătate, alimentaţia trebuie să
cuprindă proteine, lipide, glucide, vitamine şi săruri minerale.
iar absenţa oricăruia dintre aceşti constituienţi poate determina modificări cu consecinţe
negative asupra sănătăţii. Alimentaţia trebuie să fie echilibrată, atât cantitativ, cât şi
calitativ, din punctul de vedere al constituienţilor nutritivi şi din punctul de vedere al
repartizării pe durata zilei. Raportul optim între diferitele grupe alimentare pentru a sigura
creşterea şi dezvoltarea corespunzătoare, ca şi necesarul caloric zilnic se poate realiza
prin:
proteine (12-13%, iar la copii, 15-16%);
lipide (25-35%,iar la copii, 20-25%);
glucide (55-60%);
vitamine şi săruri minerale.
Alimentaţia trebuie să fie echilibrată, atât cantitativ, cât şi calitativ, din punctul de vedere al
constituienţilor nutritivi şi din punctul de vedere al repartizării pe durata zilei.
Raportul optim între diferitele grupe alimentare pentru a sigura creşterea şi dezvoltarea
corespunzătoare, ca şi necesarul caloric zilnic se poate realiza prin:
- proteine (12-13%, iar la copii, 15-16%);
- lipide (25-35%,iar la copii, 20-25%);
- glucide (55-60%);
- vitamine şi săruri minerale.

Proteinele au:
un rol plastic, în formarea şi refacerea ţesuturilor uzate;
un rol funcţional, crescând rezistenţa imunologică şi intrând în structura enzimelor şi
hormonilor;
un rol energetic, 1 g de protine eliberând 1,4 calorii.
Necesarul zilnic de proteine este de 1,2-1,5 g/kg/zi.

În funcţie de provenienţă, proteinele se împart în:

proteine superioare, care provin din lapte, carne, peşte, ou,
proteine medii, care provin din legume (soia, fasole, mazăre şi cereale)
proteine inferioare (cele la care lipsesc 1-2 aminoacizi esenţiali: lizina din cereale,
triptofanul din colagen şi elastină).
Colagenul si elastina sunt sărace şi în lizină şi metionină.

Dietele alimentare hiperproteice accelerează viteza de creştere şi maturizare ceea ce

presupune reducerea duratei de viaţă.
Excesul de proteine determină pierderea calciului pe cale renală, favorizând osteoporoza.
Consumul de proteine în exces determină mobilizarea calciului de la nivelul oaselor în
scopul neutralizării efectelor sulfaţilor şi fosfaţilor generaţi prin metabolizarea proteinei
animale.
De asemenea, excesul de proteine din raţia alimentară va determina creşterea ureei
serice care necesită o cantitate crescută de apă pentru eliminare renală. Aceasta poate fi
o explicaţie a scăderilor în greutate în cazul unor diete alimentare hiperproteice din curele
de slăbire.

Excesul de proteine din raţia alimentară va determina creşterea ureei serice care necesită
o cantitate crescută de apă pentru eliminare renală.

Aceasta poate fi o explicaţie a scăderilor în greutate în cazul unor diete alimentare

hiperproteice din curele de slăbire.

Lipidele au:
un rol energetic, 1g lipide eliberând 9,3 calorii;
un rol plastic, intrând în structura membranei celulare şi subcelulare,
un rol de transport al vitaminelor A, D, E, K
un rol de aport de acizi graşi esenţiali (lipsa acizilor graşi esenţiali duce la demenţă).

Necesarul zilnic de lipide este de 1,5-2 g/kg/zi. Grăsimile sunt clasificate în simple
(trigliceride, steride, ceruri) şi complexe (fosfolipide, lecitine, sfingolipide). Surse de
lipide sunt: grăsimile animale, uleiurile vegetale, uleiul de peşte.

Necesarul zilnic de lipide este de 1,5-2 g/kg/zi.

Grăsimile sunt clasificate în:
simple (trigliceride, steride, ceruri)
complexe (fosfolipide, lecitine, sfingolipide).
Surse de lipide sunt:
- grăsimile animale;
uleiurile vegetale;
uleiul de peşte;

Abuzul de grăsimi determină:

creşterea în greutate:
tulburări ale metabolismului lipidic care predispun la:
- obezitate;
- diabet zaharat;
- boli cardio-vasculare;
 - unele forme de cancer.

Obezitatea este definită de OMS ca un exces de masă grasă care antrenează consecinţe
nefaste pentru sănătate.
Există o legătură între acumularea de grăsime în organism şi aportul alimentar excesiv.
Anumite persoane devin obeze prin creşterea aportului caloric ingerat, iar altele prin
diminuarea necesităţilor bazale metabolice.
Deşi cauzele imediate ale obezităţii sunt supraalimentaţia şi lipsa exerciţiului fizic, simpla
corectare a acestor obişnuinţe defectuoase nu este suficientă, fiind necesare intervenţii
medicale specifice complexe. În prezent se studiază determinarea genetică privind
preferinţele alimentare, distribuţia masei grase şi consecinţele obezităţii. Creşterea
moderată a ţesutului adipos, cu o distribuţie uniformă nu se asociază cu insulinorezistenţa
şi consecinţele acesteia, pe când distribuţia abdominală a excesului de grăsime se
asociază cu bolile cardiovasculare şi cu diabetul zaharat.

Cauzele imediate ale obezităţii sunt:

supraalimentaţia;
lipsa exerciţiului fizic,
Simpla corectare a acestor obişnuinţe defectuoase nu este suficienta.
Sunt necesare intervenţii medicale specifice, complexe.

În prezent se studiază determinarea genetică privind:

preferinţele alimentare;
distribuţia masei grase;
consecinţele obezităţii.
Cresterea moderată a ţesutului adipos, cu o distribuţie uniformă nu se asociază cu
insulinorezistenţa şi consecinţele acesteia.
Distribuţia abdominală a excesului de grăsime se asociază cu bolile cardiovasculare şi cu
diabetul zaharat.

Obezitatea este considerată cea mai frecventă boală de nutriţie şi reprezintă o problemă
majoră de sănătate a lumii moderne.
S-a demonstrat experimental legătura directă între consumul crescut de grăsimi şi apariţia
diabetului zaharat.
O dietă cu un conţinut de 65% grăsimi şi un conţinut normal de glucide administrată unui
grup de tineri sănătoşi cu greutate normală a favorizat apariţia diabetului zaharat după 2
săptămâni.
O dietă cu un conţinut de 10% grăsimi şi un procent ridicat de glucide (1/2 kg zahăr /zi) nu
a determinat apariţia diabetului nici după 11 săptămâni, ceea ce demonstrează importanţa
reducerii consumului de grăsimi cu scopul prevenirii diabetului zaharat.

Excesul de grăsimi din alimentaţie, asociat cu o dietă săracă în fibre poate duce la
creşterea incidenţei cancerului de colon sau de prostată la bărbaţi şi a incidenţei
cancerului de colon sau de sân la femei.
Cantitatea de grăsimi din alimentaţie influenţează cantitatea de secreţie biliară eliminată
în intestin care, prin acizii biliari conţinuţi, irită mucoasa intestinală.

Lipsa fibrelor din alimentaţie determină un tranzit încetinit, favorizând contactul prelungit al
mucoasei intestinale cu conţinutul iritant.
O alimentaţie bogată în fibre determină absorbţia de apă, ceea ce duce la umplerea
cavităţii intestinale, favorizând creşterea peristaltismului intestinal care accelerează
tranzitul şi reduce expunerea mucoasei intestinale la contactul cu conţinutul iritant.

Glucidele au:
rol energetic, 1 g de glucide eliberând 4,1 calorii ( ele asigură 50-65% din necesarul
energetic al organismului);
rol plastic, intrând în compoziţia mucusului şi lacrimilor;
rol funcţional;
rol metabolic, ajutând la metabolizarea proteinelor şi lipidelor.
Sursele de glucide sunt: cerealele, fructele, legumele, zahărul şi derivatele lui.

Glucidele se clasifică în:

digerabile (amidon, glicogen dextrină);
nedigerabile (celuloza).
Lipidele şi glucidele reprezintă sursa energetică a organismului.
Nu se cunoaşte limita până la care glucidele, lipidele şi proteinele se pot înlocui între ele,
dar de utilizarea lor corectă depinde integritatea sistemului energetic al organismului
Rolul vitaminelor şi al sărurilor minerale este deosebit de important.

Vitamina E este cel mai puternic antioxidant.

Aportul zilnic necesar este de 12 mg.

Principala sursă o reprezintă uleiurile vegetale.

Vitamina E are următoarele roluri:

- prevenirea cancerului şi a afecţiunilor coronariene;
- protejarea celulei cerebrale faţă de procesele degenerative;
- refacerea funcţiei imunitare;
- prevenirea instalării cataractei şi a degenerescenţei maculare;
- blocarea radicalilor liberi;
- blocarea oxidării LDL colesterolului;
- blocarea acţiunii negative a grăsimilor asupra celulelor endoteliale vasculare;
- prevenirea atacurilor cardiace, a claudicaţiei.

Vitamina C are un rol important în metabolismul:

- glucidelor;
- proteinelor;
- grăsimilor.
Necesarul zilnic este de 60 mg ( la fumători 80-100 mg).
Se găseşte în fructe şi legume proaspete.

Vitamina C are următoarele roluri:

- acţiune antioxidantă;
- acţiune imunostimulatoare;
- favorizează depunerea calciului în oase şi vindecarea fracturilor;
- potenţează absorbţia fierului;
- scade permeabilitatea capilarelor;
- favorizează regenerarea vitaminei E.

Vitamina A are o acţiune metabolică complexă, în special asupra hormonilor steroidieni.

Necesarul mediu zilnic este de 10.000 U.I.
Nu se va administra suplimentar gravidelor aflate în primul trimestru de sarcină, exceptând
cazurile justificate şi fără a depăşi 50.000 U.I./zi, datorită efectului teratogen.
Se găseşte în fructe şi legume, ouă, lapte, produse lactate, uleiuri vegetale.

Vitamina A are următoarele roluri:

- intervine în regenerarea pigmenţilor retinieni fotosensibili;
- creşte acuitatea vizuală;
- stimulează procesul de creştere;
- intervine în dezvoltarea normală a ţesutului epitelial;
- previne cataracta;
- inhibă oxidarea LDL colesterolului.

Vitaminele din grupul B intervin în metabolismul carbohidraţilor, stimulând transformarea

glucidelor în lipide şi depunerea glicogenului în ficat.
Necesarul zilnic diferă în funcţie de tipul vitaminei B.
Se găsesc cu predilecţie în: drojdia de bere, carnea de porc, carnea de pasăre, ficat,
fructe (banane şi nuci, în special), legume şi în cereale, mai ales în coaja lor.

Vitamina B1 :

asigură funcţionarea normală:

- a sistemului nervos;
- a aparatului cardiovascular;
- participă la formarea hormonului tireotrop;
- ajută la inactivarea estrogenilor în ficat.
Vitamina B6 :
- are un rol important în metabolismul acizilor aminaţi şi al grăsimilor;
- nu se poate sintetiza în organism şi, de aceea, este necesar aportul alimentar;
- la copii, hipovitaminoza se manifestă prin hiperexcitabilitate şi apariţia convulsiilor;
- la adult, hipovitaminoza apare în etilismul cronic şi în cazul utilizării contraceptivelor orale
timp îndelungat.

Vitamina B12 :
- are rol în metabolismul general, în special în metabolismul protidic;
- participă la sinteza acizilor nucleici şi la formarea eritroblastelor;
- ameliorează tulburările neurologice şi pe cele cauzate de anemie

Zincul si seleniul:
- efect antioxidant;
efect imunostimulator.

Necesarul zilnic de zinc 8-12 mg/zi,

Sursa o reprezinta:fructele de mare, scoicile si carnea.
Necesarul zilnic de seleniu este de 70 de µg.

Magneziul controleaza metabolismul lipidelor.

Necesarul zilnic: 400 mg.
Se găseste în ciocolată, legume, fructe uscate și produse cereliare.

Fierul.
Excesul de fier favorizează maladiile cardiovasculare, motiv pentru care administrarea
fierului la persoane de peste 50 de ani trebuie făcută cu pruden ță.

O alimentaţie echilibrată trebuie să cuprindă:

carne, preparate din carne;
peşte;
legume;
fructe;
cereale.

Carnea reprezintă principalul furnizor de proteine de calitate superioară.

100g carne conţin 15-22 % proteine (carnea slabă conţine 18-22%, cea grasă 10-12%, iar
carnea tocată 8-10%).
Carnea este, de asemenea, o sursă importantă de acizi graşi esenţiali, vitamine (B6, B12,
A, D) şi minerale (fier, zinc, seleniu).
Este săracă în calciu, sodiu şi vitamina C.

Persoanele care consumă carne sunt mai viguroase şi au un intelect mai bun.

Carnea stimulează apetitul, secreţia de sucuri gastrice, previne anemia şi pelagra şi are un
coeficient de utilizare digestivă foarte bun, asigurând creşterea şi dezvoltarea armonioasă.

Regimul alimentar bazat preponderent pe carne favorizează:

constipaţia;
hemoroizii;
diverticuloza;
guta;
Itiaza urica,
acidoza;
decalcifierea.

Carnea conţine:
o cantitate crescută de amine secundare, rezultate din proteoliza aminoacizilor;
o cantitate crescută de azotiţi proveniţi din aditivii adăugaţi preparatelor din carne:
 acestea determină creşterea cantităţii de nitrozamine (încriminate de producerea
cancerului gastric şi de colon).
Formarea nitrozaminelor este favorizată de Ph-ul acid şi temperatura crescută din
procesul de prelucrare.

Studii efectuate pe persoane care au migrat în alte ţări au demonstrat că 30% din
mortalitatea prin cancer este determinată de obiceiuri alimentare nesanogene.
La populaţia asiatică, riscul de cancer mamar este de 25 de ori mai mic, iar riscul de
cancer de prostată este de 10 de ori mai mic decât la europeni.
Acest beneficiu dispare la persoanele care migrează în zonele occidentale.

Carnea este un aliment uşor perisabil şi poate transmite:

bacterii;
paraziţi;
diverse substanţe chimice (medicamente, unele substanţe provenite din apă, din furaje,
sau din poluarea mediului, sau hidrocarburi aromate policiclice provenite din afumare).

Carnea de vită este:

bogata în proteine;
săracă în grăsimi;
conţine o mare varietate de nutrienţi esenţiali;
fier şi zinc
Se recomanda a fi consumată doar de câteva ori pe lună.
S-a observat o legătură de cauzalitate între consumul crescut de carne (mai ales roşie) şi
cancerul de colon şi de prostată.

Carnea de porc este o sursă importantă de proteine.

Are un conţinut ridicat de grăsimi,
Există şi unele sortimente cu procentul de grăsimi similar cu acela al cărnii de vită.
Are un conţinut ridicat de vitamine din grupul B şi zinc.

Carnea de oaie este o sursă importantă de proteine, fier, zinc şi vitamina B.

Primăvara, are cel mai scăzut conţinut de grăsime.
Carnea de pasăre este o sursă excelentă de proteine, fier, zinc şi vitamine din grupul B.
Conţine o cantitate redusă de grăsimi saturate, mai ales în piele.

Carnea de raţă este bogată în proteine, fier, zinc şi vitamine din grupul B.
Conţine o cantitate mare de grăsimi saturate, mai ales în piele.

Carnea de gâscă conţine proteine şi grăsimi în cantităţi aproximativ egale, fier, zinc şi
vitamina B12.

Carnea de curcan are un conţinut crescut de proteine fier şi zinc şi un conţinut foarte redus
de grăsimi.

Carnea de vânat este bogată în proteine, fier, fosfor, vitaminele B6 şi B12, acid folic, calciu
şi potasiu şi este săracă în grăsimi.

Carnea de peşte este bogată în vitaminele A şi D, ca şi în acizi graşi omega 3.

Stridiile au conţinut crescut de acizi graşi omega 3, contribuind la reducerea LDL

colesterolului şi sunt recomandate pentru protecţie cardiovasculară.

Laptele şi lactatele au conţinut crescut de proteine, calciu, vitamine din grupul B şi A.

Laptele pierde o cantitate importantă de vitamină B prin pasteurizare sau prin păstrarea în
sticle expuse la lumină fluorescentă.

Brînzeturile sunt o sursă importantă de proteine, grăsimi, calciu, vitamina A şi B12.

Ouăle reprezintă o sursă importantă de proteine.

Doua ouă fierte furnizează 1/4 din cantitatea zilnică necesară unei femei, respectiv 1/5 în
cazul bărbatului, de zinc şi vitaminele A, B, D şi E.
Se sugerează că lecitina din gălbenuşul de ou previne boala cardiacă, litiaza renală şi
anemia.

Pâinea integrală reprezintă o sursă importantă de carbohidraţi şi fibre, fier, zinc, vitaminele
E şi B6 .
Pâinea albă are un conţinut redus de fier, zinc şi vitamina B.
Pâinea are un conţinut ridicat de sare (100 g conţin 1,3 g sare, adică 1/4 din necesarul
zilnic).

Fructele sunt indispensabile într-o alimentaţie corectă şi echilibrată.

Se recomandă consumul lor cu cel puţin 1 oră înainte de masă şi la circa 3 ore după
masă.
Având o aciditate mare, pot determina la unele persoane tulburări digestive de tip colită
sau declanşarea durerilor la persoane cu ulcer.
Sucul proaspăt de fructe este mai acid şi mai sărac în vitamine decât fructul ca atare.

Prunele uscate şi smochinele au un conţinut ridicat de fibre, favorabil digestiei.

Căpşunele, fragii, murele şi zmeura au un conţinut redus de glucide.
Merele conţin pectină, având efect de reducere a colesterolului.

Legumele sunt obligatorii pentru o alimentaţie sănătoasă şi reprezintă o sursă importantă

de glucide, vitamine, proteine şi fibre.

O alimentaţie bazată pe fructe, legume şi cereale asigură necesarul de fibre şi de

substanţe nutritive şi are un aport scăzut de calorii.
Acest tip de dietă asociată cu reducerea aportului de proteine de origine animală şi cu
eliminarea abuzului de grăsimi.
Imbunătăţeşte metabolismul lipidic şi favorizează întârzierea debutului bolilor
degenerative.
Trecerea timp de un an la o dietă preponderent vegetariană, săracă în grăsimi, a favorizat
îmbunătăţirea metabolismului lipidic şi regresia bolii coronariene.

Cartoful este o legumă mult întrebuinţată în alimentaţie. Conţine glucide, fibre, vitamine din
grupul B şi vitamina C.
Sucul de cartof crud s-a folosit în tratamentul ulcerului şi osteoporozei.
Cartofii vechi, cu coaja verde şi care au muguri conţin în coajă o substanţă toxică numită
solanină.

Morcovul este bogat în glucide, vitamina A şi C şi are acţiune antioxidantă.

Consumul de morcovi protejează pielea şi mucoasele şi favorizează vederea nocturnă.
Fiert, se administrează copiilor, în tratarea diareei.
Sucul proaspăt de morcovi stimulează funcţia hepatică şi ameliorează icterul.

Ardeiul gras are un conţinut caloric scăzut şi este bogat în vitamina C şi A, acid folic,
potasiu şi fibre.
Reprezintă o sursă importantă de antioxidanţi şi este util în prevenirea degenerescenţei
maculare senile.

Sfecla conţine acid folic, potasiu, fier şi vitamina C.

Este indicată în anemii, osteoporoză şi în alimentaţia femeii care îşi planifică sarcina.

După descoperirea procedeului de extracţie a zahărului din sfecla de zahăr (Bejamin

Delessert, 1812), consumul de zahăr a crescut foarte rapid (de la 1kg la 8 kg
/an/persoană).
Astăzi, consumul de zahăr se estimează la 40-60 kg /an/persoană (această valoare
include şi zahărul din dulciuri, răcoritoare, conserve).

Produsele zaharoase au valoare calorică ridicată, dar sunt sărace în nutrienţi şi fibre.
Cresc rapid indicele glicemic postprandial, au efect de accelerare a tranzitului intestinal şi
duc rapid la senzaţia de saţietate.
Favorizează creşterea concentraţiei de lipide plasmatice, determimând dislipidemie şi
obezitate.

Îndulcitorii sintetici sunt folosiţi pe scară largă ca înlocuitori ai zahărului.

Zaharina (descoperită în 1879) are o putere de îndulcire de 350 de ori mai mare decât a
zaharozei.
A fost suspectată ca fiind cancerigenă, dar astăzi este cunoscut că în doză de până la 2,5
mg/kg corp/zi nu are efecte toxice.

In 1980, OMS a precizat doza maximă admisă zilnic (fără efecte toxice) egală cu 2
tablete/kg/zi, doză confirmată de Comitetul Ştiinţific pentru Alimentaţia Umană din UE în
1984 şi 1987.
Nu toate sortimentele de zaharină sunt stabile la temperaturi înalte (îşi modifică gustul).
O cutie de zaharină conţine 650 de tablete, echivalentul a 2,8 kg zahăr.
O tabletă are puterea de îndulcire egală cu 5 gr zahăr.

Ciclamatul (descoperit în 1937) este sintetizat din benzen.

Are o putere de îndulcire mai mică decât a zaharinei.
Dar are avantajul că este stabil la temperaturi înalte.
Cea mai utilizată formă este ciclamatul de sodiu.
Aspartanul (descoperit în 1965) conţine 2 aminoacizi naturali: acidul aspartic şi
fenilalanina. Are o putere de îndulcire de 180-200 de ori mai mare decât a zaharinei, are
gust plăcut şi se foloseşte pe scară largă în industria alimentară.

Aspartanul (descoperit în 1965) conţine 2 aminoacizi naturali:

-acidul aspartic;
- fenilalanina.
Are o putere de îndulcire de 180-200 de ori mai mare decât a zaharinei.
Are gust plăcut şi se foloseşte pe scară largă în industria alimentară.

Poliolii (sorbitol, manitol, maltilol etc.) sunt folosiţi la îndulcirea gumei de mestecat.
Au valoare energetică mare, similară cu a zahărului.
Au un aport crescut de acizi graşi care se resorb la nivelul colonului.
Au efect carioprotector.
Sorbitolul are şi acţiune laxativă.

Cafeaua se obţine din fructele arborelui de cafea.

Păstorii egipteni au oservat efectul stimulator al boabelor păscute de capre şi acestă
observaţie a stat la baza consumului de cafea care s-a extins din Egipt şi Yemen în
întreaga lume.
Studii recente au demonstrat efectul puternic antioxidant al cafelei.

Principiul activ al cafelei este cofeina.

Aceasta are o puternică acţiune stimulatoare care se instalează la maxim o oră de la
ingerare şi se menţine aproximativ 3 ore.
Consumul de cafea nu suprimă necesitatea de somn a organismului, ci doar o amână.

Cafeaua stimulează secreţia de cortizol şi adrenelină, ceea ce duce la creşterea capacităţii

de efort fizic şi intelectual.
Are rol hepatoprotector.
Reduce riscul de diabet zaharat
De cancer colonorectal.
Are efect:
diuretic,
laxativ,
reduce riscul de litiază biliară
scade riscul de gută.

Studiile au arătat că un cosum moderat de cafea nu reprezintă un factor de risc pentru

hipertensiune şi boala cardiacă.
Nu creşte frecvenţa sau severitatea aritmiilor.
Poatedetermina creşterea LDL colesterolului, în special la hiperlipemici.
Asocierea cafelei cu tratamentul antimigrenos are efecte benefice.

Consumul exagerat de cafea poate avea şi efecte negative:

modifică metabolismul calciului;
declanşeaza spasmofilia, clinic;
creste riscul de fracturi pe fondul osteoporozei;
determină irascibilitate;
anxietate;
tremur;
insomnii;
cefalee.
Aditivii alimentari sunt substanţe cu sau fără valoare nutritivă.
Sunt folosiţi la prepararea alimentelor cu scopul îmbunătăţirii calităţii sau pentru aplicarea
unor tehnologii avansate de prelucrare.
Au fost cunoscuţi şi folosiţi încă din antichitate, mai ales de către greci şi egipteni, în
special la conservarea alimentelor în scopul păstrării îndelungate.
Aditivii alimentari incluşi pe lista UE sunt codificaţi cu litera „E” (Europa).

E-urile reperezintă codificarea unor aditivi alimentari a căror utilizare este permisă şi
autorizată din punct de vedere al siguranţei alimentare în ţările europene.
Aditivii alimentari sunt folosiţi pentru:
menţinerea calităţii produselor pe o parioadă mai mare de timp;
menţinerea sau îmbunătăţirea gustului produselor;
menţinerea consistenţei produselor;
controlul acidităţii (alcalinităţii) produselor;
îmbunătăţirea aromei şi a culorii.

Legislatia în vigoare stabileşte cantităţile maxime admise pentru utilizarea unui aditiv într-
un anumit produs alimentar, aşa încât acesta să nu dăuneze.
Pot fi extraşi din surse naturale (soia, porumb, sfeclă roşie) sau pot fi obţinuţi pe cale
sintetică.
Datorită modificării stilului de viaţă al omului contemporan, alimentele prelucrate termic, ca
şi acelea procesate cu folosirea de aditivi alimentari, au devenit din ce în ce mai
consumate, în detrimentul alimentelor naturale, neprelucrate, care sunt totuşi cele mai
benefice organismului.

Siguranţa alimentului este un concept european modern care promovează alimente sigure
pentru toţi.
Este necesară adaptarea legislaţiei naţionale la directivele şi regulamentele U.E.
Respectarea acestei legislaţii de către producători, distribuitori, comercianţi şi
consumatori.

Siguranţa alimentului reprezintă o prioritate de vârf pentru sănătatea publică.

Activitatea de evaluare şi management al riscului incluzând acţiuni de control al materiilor
prime, al calităţii, al depozitării produselor şi materialelor care pot veni în contact cu
alimentele, etichetarea produselor cu menţionarea naturii şi a compoziţiei lor, ca şi a
duratei de valabilitate.
Datorită perfecţionării tehnologiei de preparare a alimentelor s-a produs o modificare
importantă a comportamentului nutruţional.
O importantă parte a populaţiei consumă o cantitate crescută de carne, lapte şi ouă în
detrimentul legumelor şi fructelor.
Influenţa modului de alimentaţie asupra stării de sănătate devine evidentă dacă se
compară obiceiurile alimentare din America de Nord, Europa, Asia şi Africa cu patologia
specifică acestor zone.

În ţările puternic industrializate din continentele american şi european exista tendinţa de

consum crescut de alimente prelucrate şi rafinate, cu conţinut crescut de grăsimi şi
dulciuri.
Acestea favorizează apriţia din ce în ce mai frecventă a bolilor cardiace, metabolice şi a
unor tipuri de cancer, cum ar fi cele de colon, prostată şi sân.

Locuitorii din Asia, a căror alimentaţie are la bază orezul, pastele, cerealele,
rădăcinoasele, ciupercile, algele şi fructele şi la care consumul de carne este aproape
exclusiv format din peşte şi fructe de mare au mult mai puţine accidente cariovasculare şi
forme de cancer determinate de alimentaţie, în comparaţie cu populaţia occidentală.

Eschimoşii, a căror alimentaţie are la bază peştele cu conţinut ridicat de grăsime (bogat în
acizi graşi polinesaturaţi – care au ca efect reducerea trigliceridelor şi prevenirea
trombozelor), nu suferă de afecţiuni cardiovasculare.
Locuitorii insulei Creta, care consumă cantităţi crescute de vin şi ulei de măsline au cel
mai scăzut procent de afecţiuni cardiovasculare.
Vinul conţine procianidă, având efect de reducere a colesterolului.
Uleiul de măsline, prin conţinutul crescut de acizi graşi mononesaturaţi, scade LDL
colesterolul .

În România este depăşit necesarul de calorii prin abuz de grăsimi şi zahăr.

Se consumă în exces sare.
Acest tip de dietă determinînd o creştere a incidenţei:
bolilor cardiovasculare,
diabetului zaharat
a unor tipuri de cancere.

Alimentaţia contemporană diferă foarte mult de cea a bunicilor noştri, care era bazată pe
cereale, zarzavaturi, fructe, carne, lapte, ouă.
In prezent se consuma alimente procesate, rafinate, concentrate şi îndulcite, cu un
conţinut redus de fibre şi conţinut crescut de grăsimi.
Acestea favorizeaza apariţia tulburărilor metabolice şi gastrointestinale.

Statul american promovează o alimentaţie sănătoasă prin Ghiduri de alimentaţie, printre

care se numără şi Piramida Ghid de alimentaţie cotidiană.
Aceasta are la bază cerealele, urmate de legume şi fructe, apoi de lapte şi derivate,
urmate de carne slabă şi peşte, iar în vârf sunt dulciurile.

In Europa este preferată Piramida Ghid de tip mediteraneean.

Aceasta are la bază cerealele şi cartofii, urmate de legume şi fructe.
Etajul următor conţine uleiul de măsline, laptele, brânzeturile.
Urmate de carnea de pasăre, ouă şi peşte.
În vârf se găsesc dulciurile şi carnea roşie.

Ambele diete recomandă activitate fizică zilnică.

Consumul moderat de alcool, 1 pahar de vin roşu pe zi (1g alcool eliberează 7 calorii).
Inspiraţi de aceste piramide ghid occidentale, şi nutriţionoştii japonezi au adoptat o
Piramidă Ghid proprie, ţinând cont de specificul culturii alimentare specifice Orientului.

Există unele teorii care încearcă să facă o legătură între modificările climatice, hrana
disponibilă, grupele sanguine şi starea de sănătate.
S-a observat că, în funcţie de grupa sanguină, oamenii au o anume predispoziţie spre
anumite boli.
Cei cu grupa sanguină 0 au predispoziţie spre boala ulceroasă, boala Chron, sindromul de
intestin iritabil.

Cei cu grupa sanguină A au sunt predispuşi la cancer gastric, boală cardiovasculară,

dislipidemii.
Cei cu grupa sanguină B sunt mai frecvente afecţiunile rare (scleroza multiplă, lupusul
eritematos diseminat).
Cei cu grupa sanguină AB au o predispoziţie patologică complexă, combinând afecţiunile
celorlalte grupe.

Dieteticienii încearcă coroborarea dietelor personalizate ţinînd cont şi de aceste teorii.

Persoanele cu grupa 0 pot digera şi metaboliza foarte bine produsele din carne, dar nu
digeră foarte bine fasolea (care are proprietatea de a scădea aciditatea ţesutului
muscular).

La aceste persoane, creşterea în greutate este favorizată de consumul de grâu, porumb,

fasole, varză.
Scăderea în greutate este favorizată de consumul de carne şi peşte (fără a depăşi 180 g
la o masă).
Personalităţi cu grupa 0: Ronald Reagen, Mihail Gorbaciov, Al Capone, Regina Elisabeta a
II-a a Marii Britanii

Persoanele cu grupa A ar trebui să evite consumul de alimente din carne (mai ales de vită
sau grăsimi) şi preparate din carne (mezelurile conţin nitraţi, cu efect negativ asupra
mucoasei gastrice).
Este benefică dieta preponderent vegetariană.
Carnea, lactatele şi fasolea favorizează creşterea în greutate.
Legumele, cerealele şi fructele (în special ananasul) favorizează scăderea în greutate.
Personalitati din grupa A: Richard Nixon, Jimmy Carter, Lyndon Johnson, Adolf Hitler.

La persoanele cu grupa B, alimentaţia bazată pe grâu, porumb, linte, favorizează

creşterea în greutate.
Alimentaţia bazată pe ouă, carne, lactate cu conţinut redus de grăsimi şi legume verzi
favorizează scăderea în greutate.
La persoanele cu grupa AB, carnea roşie, grâul, porumbul, fasolea favorizează creşterea
în greutate.
Lactatele, legumele verzi, peştele şi fructele de mare favorizează scăderea în greutate.
Personalităţi: J.F. Kennedy, Marylin Monroe.
În vederea promovării şi menţinerii stării de sănătate, specialiştii în nutriţie au conceput o
serie de recomandări.
Conform acestora, dieta trebuie să fie predominant vegetală, conţinând o varietate de
fructe, legume şi cereale.
Se recomandă consumul a 400-800 g/zi de legume, verdeţuri sau fructe, pe tot parcursul
anului.
Consumul a 600-800 g/zi de cereale integrale, leguminoase (fasole, linte, soia, mazăre,
etc), rădăcinoase sau cartofi.

Nu se va consuma sau cel puţin se va limita consumul de carne roşie la maximum 80 g/zi.
Aceasta este de preferat să fie înlocuită cu carne de peşte şi pasăre.
Trebuie evitat consumul de carne friptă sau arsă, deoarece la acest mod de preparare se
formează substanţe cancerigene.
Din acelaşi motiv se recomandă consumarea doar ocazională a alimentelor conservate
prin afumare.

Se va limita consumul de alimente grase, în special al grăsimilor de origine animală.

Este recomandată înlocuirea lor cu uleiurile vegetale, dar şi acestea în cantităţi moderate.
Este indicată limitarea consumului de zahăr şi a produselor conţinînd amidon rafinat.

Se va limita consumul de alimente sărate şi se va reduce sarea folosită la gătit ca şi cea

adăugată la masă.
Se recomandă, în schimb, folosirea de mirodenii şi condimente vegetale pentru
asezonarea alimentelor.
Cele mai indicate sunt alimentele prelucrate şi procesate cât mai puţin

Este de evitat consumul de alimente care, ca urmare a păstrării un timp îndelungat la

temperatura camerei pot fi expuse contaminării cu diverşi agenţi biologici sau cu
micotoxine.
Pentru conservarea alimentelor alterabile se va folosi refrigerarea, congelarea sau alte
metode, dar ţinând cont de recomadările de valabilitate pentru fiecare metodă de
conservare în parte.
Nu se recomandă abuzul de alcool.

Specialiştii recomandă evitarea surplusului sau deficitului ponderal.

Pe parcursul vieţii este indicată limitarea câştigului ponderal din timpul perioadei adulte la
mai puţin de 5 kg.
În acest scop, ca şi pentru menţinerea tonusului general al organismului, se recomandă
exercitarea a minim 30 de minute de efort fizic moderat, cel puţin 5 zile pe săptămână.

Dieta alimentară trebuie să cuprindă o cantitate redusă de grăsimi, de dulciuri rafinate şi

de sare, dar un procent ridicat de fibre.
Experienţa a demonstrat că o alimentaţie bazată pe dietă vegetariană este asociată cu un
risc redus de obezitate, hipertensiune arterială, boală cardiovasculară, diabet zaharat,
cancer sau boală renală.
Un consum crescut de legume şi fructe se asociază, de asemenea, cu un risc redus faţă
de bolile cronice (degenerescenţă maculară, cataractă etc.), sau faţă de unele forme de
cancer.