Direcţia de control financiar

Direcţia de Control Financiar funcţionează, în baza prevederilor Legii nr.30/1991 şi O.M.F.P. nr.889/2005 privind
organizarea şi funcţionarea controlului financiar de stat cu modificările şi completările ulterioare, ca aparat specializat de
control financiar ulterior care asigură îndeplinirea în bune condiţii şi la timp a sarcinilor ce revin Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală, pe linia exercitării controlului administrării şi utilizării resurselor financiare şi respectării
reglementărilor financiar-contabile în activitatea desfăşurată de agenţii economici cu capital de stat - regii autonome,
societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale - în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor acestora faţă de stat.
Direcţia are în structură Serviciul de Control Financiar al Statului şi Compartimentul de analiză, sinteză, programare şi
coordonare a activităţii de control financiar. De asemenea, Direcţia de Control Financiar are în coordonare Serviciile de
control al gestionării şi administrării patrimoniului public şi privat al statului din cadrul Direcţiilor Generale a Finanţelor
Publice teritoriale şi din cadrul Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili. Aparatul de control este condus
de un director. Are în subordine un număr total de posturi de 349, din care 27 la nivel central.
În exercitarea atribuţiilor prevăzute în art. 5 din Legea nr. 30/1991, privind organizarea şi funcţionarea controlului
financiar, principalele obiective ale controlului financiar sunt:
1. Modul de respectare a disciplinei economico-financiare şi de realizare a prevederilor din bugetul de venituri şi
cheltuieli;
2. Modul de administrare şi gestionare a mijloacelor materiale şi a fondurilor financiare de către regiile autonome,
societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile comerciale la care statul, direct sau printr-o institutie sau autoritate
publica are calitatea de acţionar;
3. Modul de utilizare a ajutorului de stat (subvenţii, alocaţii, credite cu garanţia statului, fonduri, facilităţi, s.a), potrivit
destinaţiei prevăzute de lege;
4. Exactitatea şi realitatea înregistrărilor în evidenţe, stabilirea corectă şi îndeplinirea integrală a obligaţiilor financiare şi
fiscale faţă de stat;
5. Calitatea managementului.
Strategiile de acţiune pe temen scurt si mediu:
În contextul încheierii procesului de tranziţie şi atingerea statutului de economie de piaţă funcţională, se impune reforma
statului acţionar şi clarificarea rolurilor diferite ale statului în economia de piaţă, justificată de faptul că, sectorul
public reprezintă mize economice şi sociale importante şi trebuie să facă faţă unor evoluţii profunde.
 Toate aceste schimbări din economie trebuie să atragă şimodificarea conceptului privind controlul financiar al
statului şi consolidarea instituţională sub aspectul organizării, cuprinderii şi extinderii acestuia în economie.
Noul concept privind controlul financiar al statului în sectorul public trebuie să contribuie la asigurarea unor
sisteme sănătoase de gestiune şi administrare a patrimoniului public, precum şi la creşterea eficacităţii,
economicităţii şi eficienţei utilizării resurselor şi îmbunătăţirea calităţii managementului financiar.
 Elaborarea cadrului legislativ, cu asistenţă de specialitate din acele ţări ale U.E. unde sectorul public deţine o
pondere însemnată (Franţa, Spania, Italia, ş.a.); Întărirea rolului direcţiei de control financiar la nivel centralşi adaptarea
structurii instituţionale care să permită "să anticipăm şi nu să reacţionăm":
-Întărirea disciplinei economico-financiare în sectorul public;
-Misiuni permanente de control la agenţii economici monitorizaţi si la cei de interes strategic şi naţional, etc.

 Consolidarea funcţiei de control prin modernizarea metodologiei de control şi implementarea procedurilor de control
bazate pe analiza de risc, adaptate la specificul agenţilor economici controlaţi.
Îmbunătăţirea managementului şi a eficienţei activităţii de control prin:
 Aplicarea sistemului de indicatori de performanţă cantitativi, calitativi şi de timp pentru control;
 Îmbunătăţirea dotării cu tehnică modernă de calcul;
 Dezvoltarea sistemului de informaţii de management.
Îmbunătăţirea managementului de resurse umane:
 Îmbunătăţirea recrutării, păstrării personalului, promovării, pregătirii profesionale a personalului de control;
 Elaborarea ghidului deontologic pentru personalul din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, care să
conţină drepturile şi obligaţiile acestora;
 Asigurarea unui sistem de motivare care să garanteze o mai mare stabilitate a angajaţilor cu performanţe pozitive

ACTIVITATEA DE CONTROL FINANCIAR

1. Modul de manifestare la un moment dat a unei activitati economice se determina prin:

- compararea starii acesteia cu prevederile prin care a fost definanciarita

2. Activitatea de CONTROL FINANCIAR se definanciareste ca:

- actiunea de determinare a starii unei activitati economice prin compararea reprezentarii acesteia in documente financiar-
contabile cu prevederile legale prin care a fost definanciarita

3. CONTROLUL FINANCIAR este un instrument economic care serveste:

- intereselor statului in vederea realizarii politicii acestuia in domeniul fiscalitatii

- intereselor gentilor econ. care il exercita prin actiunile de prevenire a unor situatii de disfunctionalitate

4. Clasificarea CONTROLULUI FINANCIAR se realizeaza dupa urmat criterii:

- structurile care il organizeaza si/sau exercita

- volumul documentelor si/sau ai operatiunilor controlate

5. Dupa momentul efectuarii operatiunii sau intocmirii documentului supuse controlului fata de momentul efectuarii
verificarii, activitatea de CONTROL FINANCIAR se clasifica astfel:

- CONTROL FINANCIAR preventiv

- CONTROL FINANCIAR ulterior

6. Dupa structurile care o exercita, activitatea de CONTROL FINANCIAR se clasifica astfel:

- CONTROL FINANCIAR exercitat de catre structurile statului

- CONTROL FINANCIAR exercitat de structuri proprii ale entitatilor economice

7. Dupa volumul documentelor financiar contabile, CONTROLUL FINANCIAR se clasifica astfel:

- CONTROL FINANCIAR total

- CONTROL FINANCIAR prin sondaj

8. Se definanciareste ca fiind control financiaral preventiv:

- activitatea de determinare a starii unor proiecte de operatiuni economice reprezentate in documente financiar-contabile
prin compararea acestora cu prevederile legale prin care au fost

9. Principalele caracteristici ale activitatii de CONTROL FINANCIAR preventiv sunt:

- se exercita inainte de efectuarea operatiunii supuse verificarii sau inainte de lansarea unui document in circuitul
economic

- se organizeaza in cadrul compartimentului financiar-contabil

10. Obiectivul principal al CONTROLULUI FINANCIAR preventiv:

- sa opreasca, inainte de efectuare, toate documentele privitoare la operatiunile care nu sunt legale, reale, necesare,
oportune, economicoase, eficace si eficiente, in faza de angajare se de plata, respectiv de incasare, dupa caz

11. Sfera de actiune a CONTROLULUI FINANCIAR preventiv este formata din:

- ansamblul documentelor si operatiunilor din care deriva drepentruurile si obligatiile patrimoniale pe care o unitate
economica le are fata de o persoana fizica si/sau juridica sau fata de institutiile statului

12. Documentele si activitatile intocmite, respectiv derulate in cadrul unei societati comerciale cu capital privat, supuse
activitatii de CONTROL FINANCIAR preventiv, sunt:

- contractele si/sau comenzile interne si externe de aprovizionare;

- efectuarea de plati pentru activitateadesfasurata in cadrul unei unitati de catre personalul propriu, precum si a altor
drepentruuri cuvenite acestiua

13. Documentele si activitatile intocmite, respectiv derulate in cadrul unei institutii publice, supuse activitatii de CONTROL
FINANCIAR preventiv sunt:

- angajamentele din care rezulta, direct sau prin indirect, obligatii de plata catre terti;

- deschiderea, repartizarea si modificarea creditelor bugetare

14. Documentele si operatiunile supuse CONTROLULUI FINANCIAR preventiv nu pot fi inreg. In diferentele operative
financiare contabile sau de sinteza, respectiv efectuate, daca:

- nu au primit viza de CONTROL FINANCIAR preventiv

15. Dupa structurile care o exercita, activitatea de CONTROL FINANCIAR se poate clasifica dupa cum urmeaza:

- CONTROL FINANCIAR organizat si exercitat de institutiile specializate ale statului;

- CONTROL FINANCIAR organizat si exercitat de catre structurile proprii apartinand unitatiloe economice

16. Controlul evidentelor tehnico-operative financiare si contabile urmareste daca:

- sunt respectate corelatiile dintre evidenta tehnico-operativa si financiar-contabila si cea statistica, ca si dintre evidenta
sintetica si cea analitica;

- modul de organizare a evidentei contabile sintetice si analitice, precum si conducerea acesteia, asigura reflectarea in
expresie baneasca a intregului patrimoniu

17. Activitatea de determinare a starii unor operatiuni economice efectuate, reprezentate in documente financiar-contabile
prin raportarea acestora la prevederile si normele leagle prin care au fost , reprezinta definanciaritia:

- CONTROLULUI FINANCIAR ulterior

18. Sfera de actiune a CONTROLULUI FINANCIAR ulterior este formata din:

- totalitatea activitateaecon. realizate de catre diferitele unitati economice, institutii ale statului, regii autonome,
soc.comerc si bancare cu capit.de stat sau privat, asociatii familiale
19. CONTROLUL FINANCIAR serveste:
- intereselor agentilor economici care il organizeaza si exercita, atat prin actiunea de prevenire a situatiei de
disfunctionalitate in procesul de gestionare a patrimoniului, cat si mai ales prin cea de remediere a unor abateri de la
prevedrile legale, cu efecte perturbatorii in activitatea acestora

- intereselor entitatilor economice partenere pe piata carora le ofera informatii exacte asupra starii patrimoniului unitatii
economici de ale carei rezultate sunt interesate, prin mediatizarea aspectelor pozitive sau negative, dupa caz, ale
acesteia

20. Caracterul formativ al actiunii de CONTROL FINANCIAR consta in:

- activitatea de indrumare pe care CONROLUL FINANCIAR o desfasoara concomitent cu activitatea de verificare, in

legat.atat cu unele abateri constatate care pot fi remediate chiar in aceasta perioada, cat si cu modul de rezolvare, de
catre alti operatori economici, a problemelor care au generat aceste abateri;

- activitatea de prezentare, de catre CONROLUL FINANCIAR, a unor reglementari legale nou aparute si de care, din
diferite motive, lucratorii unitatii controlate nu au luat inca cunostinta pana la data efectuarii verificarii;

Metodologia de exercitare a controlului financiar. Generalitati y5k23kc

2.Controlul, functie eficienta a conducerii
3.Sistemul metodologic de control financiar
4.Obiectul si formele controlului financiar
5.Sistemul de documentare primara
1.Metodologia de exercitare a controlului financiar.
In decursul vremii, organismele de control au functionat sub diverse structuri, functii, in functie de interesele momentului,
de stadiile de dezvoltare sociala, de modul de organizare a structurilor economice, precum si de alte considerente.
Noua Constitutie a Romaniei prevede la art.51 ”Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”.
Constitutia stabileste ca economia Romaniei e una de piata.
Potrivit constitutiei Parlamentul adopta legi ordinare, Guvernul hotarari si ordonante, ministerele adopta norme de aplicare
a acestora.
Activitatea de legiferare trebuie dublata de o activitate de control, de aplicare si respectare a actelor normative.
Respectarea actelor normative ce reglementeaza activitatea economica si financiara este obligatorie pentru toti cei
implicati in aceste activitati desfaasurate in economia de piata.
Toate acestea implica din partea agentilor economici cunoasterea acestor prevederi legislative. Necunoasterea legilor nu
poate fi invocata drept cauza exoneratorie de raspundere.
Trebuie mentionat pentru respectarea principiului statului de drept, in efectuarea controlului sa se plece de la prezumtia
de nevinovatie, iar persoanele imputernicite cu exercitarea controlului sa fie foarte bine pregatite profesional.
In calitatea de functionari ai administratiei de stat sunt in slujba cetateanului.
2.Conceptia economie de piata poate fi caracterizata prin: a)Egalitate intre agentii economici -; independenta, autonomie
si libera initiativa (motorul si dimensiunea economica de piata, care functioneaza fara restrictii din partea statului intr-un
cadru legal stabilit de stat). b)Concurenta care reprezinta o manifestare a liberei initiative avand la baza rivalitatea de
piata, lupta intre producatori in conditii avantajoase in desfasurarea activitatii lor, sporirea profitului. In concurenta castiga
cei ce se impun prin calitate, competitivitate si eficienta. Ceilalti ? faliment.
Orice agent economic doreste profit, dar in economia de piata acestia sunt supusi examenului exigent al pietei. Ca o
conditie esentiala in obtinerea profitului este informatia operativa si reala cu privire la situatia patrimoniului, la rezultatele
obtinute.
Cunoasterea situatiei patrimoniului, a capacitatii lui de a produce profit este asigurata atat cu ajutorul contabilitatii reale,
operative si stiintific organizata, cat si al controlului financiar organizat si exercitat exigent si competent.
Controlul este la nivel micro si macro, o functie eficienta si necesara a conducerii. Prin aceasta functie controlul asigura
cunoasterea si perfectionarea modului de gestionare a patrimoniului si a modului de orientare, organizare a activitatii de
productie, distribuire si desfacere.
Asigurarea corectitudinii, exactitatii si realitatii informatiilor constituie o mare problema a controlului financiar-contabil. Prin
control conducerea isi asigura informarea reala, dinamica, preventiva ce ridica valoarea concluziilor si calitatea deciziilor
luate.
Controlul patrunde in esenta fenomenului si contribuie efectiv la conducerea stiintifica si eficienta, sesizeaza aspectele
negative si intervine preventiv pentru prevenirea si lichidarea abaterilor, neajunsurilor.
Controlul este o necesitate obiectiva si subiectiva, dar nu este un scop, ci un mijloc de perfectionare a activitatii executive,
inclusiv a procesului de conducere. Controlul are ca directii esentiale:
-organizarea mai buna a muncii;
-intarirea disciplinei si ordinii;
-gospodarirea mai eficienta a mijloacelor de munca, materiale si financiare.
Controlul este constitutiv in sensul ca stabileste masuri pentru inlaturarea neajunsurilor constatate si sprijina conducerea.
3.Sistemul metodologic de control financiar.
Prin actiunea de control financiar se stabileste daca activitatea economica si financiara este organizata si se desfasoara
conform normelor, principiilor si regulilor stabilite. Cunoasterea si perfectionarea activitatii economice si financiare
presupune o cale stiintifica de cercetare si actiune, un sistem metodologic cu ajutorul caruia sa se oglindeasca realitatea,
egalitatea si eficienta.
Momentul esential al procesului de control il constituie cunoasterea.
Orice operatie sau activitate economico-financiara se cerceteaza nu numai in sine, ci in raport de un criteriu sau o baza
de comparatie. Criteriile de comparatie determina natura acestora astfel:
-comparatii in functie de un criteriu prestabilit prin previziuni, norme, sarcini, prognoze, scopuri.
-comparatii cu caracter special intre variante de eficienta cu cele realizate
-comparatii in spatiul extern: intre sectiile de productie
-comparatii in timp an 99/98.
Toate comparatiile pentru a fi reale trebuie sa fie omogene, calculate si exprimate dupa o metodologie unitara.
Metodologia de control presupune o filiera adecvata de cercetare si actiune care in succesiunea teoretica se prezinta
astfel:
-formularea obiectivelor controlului;
-formele de control si organele competente sa efectueze controlul;
-sursele de informare pentru control;
-aplicarea procedeelor si tehnicilor de control la specificul activitatii, abaterile, deficientele, lipsurile, etc.
Metodologia de control utilizeaza atat cai si modalitati proprii de actiune, cat si instrumente metodologice ale altor
discipline stiintifice (analiza economica, matematica, contabila, organizarea si conducerea unitatii, drept, informatica, etc.).
4.Obiectul si formele controlului financiar.
Activitatea economico-sociala se desfasoara printr-o diversitate de activitati ce se intersecteaza si conditioneaza reciproc.
Avem la tehnic, tehnologic si economic, intre economic si financiar.
Continutul controlului la nivel de concept are ca obiect si ca sfera de cuprindere urmatoarele componente:
-modul de aplicare si indeplinire a directivelor stabilite;
-prevenirea si inlaturarea aspectelor negative;
-consolidarea si ameliorarea aspectelor pozitive;
-controlul constata in examinare daca totul se efectueaza conform programului fixat dupa principiile stabilite.
Obiectivul controlului este de a reda erorile, abaterile, deficientele, lipsurile pentru a le remedia si a le evita in viitor.
Dupa continutul, obiectul sau sfera de cuprindere, controlul activitatii economico-sociale este structurat pe diferite forme
de control:
-control tehnologic;
-control economic;
-control financiar;
-control al calitatii produselor;
-controlul protectiei muncii;
-controlul comercial; controlul sanitar
-controlul juridic, etc.
Aceste forme de control se imbina strans si actioneaza convergent, se completeaza reciproc si alcatuiesc impreuna un
sistem integrat general.
Controlul financiar cuprinde in sfera sa:
-relatiile, fenomenele si procesele financiare
-procesul de administrare si gestionare a patrimoniului
-rezultatele activitatii economico-sociale
-toate momentele, unitatile, locurile unde se gestioneaza valori materiale si banesti si se fac cheltuieli
Controlul financiar asigura buna functionare a activitatii economice, actionand pentru prevenirea abaterilor si deficientelor;
are rolul de a preveni angajarea de cheltuieli fara justificare economica, imobilizarile de fonduri, de a asigura sau spori
profitul etc.
Acest control financiar, dupa timpul in care se exercita, se manifesta sub 3 forme:
-control anticipat sau preventiv
-control concomitent sau operativ-curent
-control postoperativ sau ulterior.
Controlul preventiv contribuie la intarirea ordinii si cresterea raspunderii in angajarea cheltuielilor, la preintampinarea
oricarei forme de risipa si a eventualelor deficiente inainte de a se produce efecte negative.
Controlul concomitent asigura cunoasterea operativa a modului in care sunt indeplinite sarcinile si cum este gestionat
patrimoniul. Aceasta forma de control cuprinde activitatile si operatiile in momentul efectuarii lor. Momentul efectuarii
acestui control se suprapune in timp si spatiu cu activitatile de productie
Controlul ulterior se executa dupa desfasurarea activitatilor sau operatiilor. Se urmareste modul cum a fost gestionat
patrimoniul, cum a fost aplicata legislatia financiara, cum s-au facut cheltuieli, etc.
Intre controlul financiarpreventiv si ulterior exista relatii de conditionare, influentare si completare. Astfel controlul financiar
preventiv preintampina pagubele, iar controlul financiar ulterior le identifica, constata lipsuri, stabileste cauzele si vinovatii,
stabileste masuri de preintampinare a unor abateri viitoare.
Controlul financiar preventiv opreste in faza de angajare operatiuni ilegale, dar nu evalueaza rezultatele operatiunilor
respective. Controlul financiar ulterior examineaza atat legalitatea cat si rezultatele efective.
In corelare cu interesele economico-financiare pentru care s-a organizat si exercitat, controlul financiar se prezinta sub
forma controlului financiar al statului si controlul financiar propriu (al unitatii economice).
Raportul de monitorizare, România, Mai 2006 (Romania May 2006 Monitoring Report)
Comisia Europeană, 16 Mai 2006 (Extras)

Capitolul 28: Controlul financiar

În ceea ce priveşte controlul financiar public intern, România a făcut progrese în implementarea strategiei ei globale,
în concordanţa cu standardele internaţionale şi cu cea mai bună practică europeană. Pregătirea profesională a
controlorilor şi auditorilor interni este extinsă şi continuă, dar necesită să fie, mai departe, întărită, în particular în
domeniile evaluării riscului şi al achiziţiilor publice.

În ceea ce priveşte auditul extern, legea organică a Curţii de Conturi, reflectând amendamentele constituţionale din
octombrie 2003, nu a fost, încă, adoptată. Noua lege ar trebui să conţină o referinţă care să asigure independenţa
financiară a Curţii. În viitor, pregătirea efectivă a personalului este necesară la toate nivelurile. Curtea ar trebui să
finalizeze revizuirea metodologiei de audit, în scopul dezvoltării şi diseminării Standardelor de audit INTOSAI şi a liniilor
directoare europene de implementare.

Calitatea activităţilor de audit nu este, încă, la standarde, iar structurile auditului intern nu sunt încă, pe deplin, integrate în
managementul financiar zilnic. Abilităţile conducerii Curţii de Conturi, la nivel local, nu sunt suficient dezvoltate. Buna
administrare a obiectivelor Curţii ar trebui, de asemenea, să fie asigurată la toate nivelurile, inclusiv la nivel local.
Pregătirile în ceea ce priveşte auditul extern necesită să fie accelerate.

În domeniul controlului cheltuielilor din fondurile de acţiuni structurale, România şi-a transmis candidatura pentru
sistemul extins de implementare descentralizată (Extended decentralized implementation system - EDIS) la sfârşitul
anului 2005, trei din cele patru agenţii de implementare (Oficiul de plăţi şi contractare PHARE, Compania Naţională de
Căi Ferate “C.F.R.” – S.A., Compania Natională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România-S.A.) sunt efective în
ceea ce priveşte acreditarea ISPA sub EDIS.

A patra agenţie de implementare, Agenţia Dunării, a fost înfiinţată efectiv, dar derulează numai câteva operaţiuni.
Descentralizarea totală a sistemului trebuie să fie asigurată. Cu privire la programul PHARE, pregătirile în domeniul
controlului cheltuielilor din fondurile de acţiuni structurale sunt aproape de finalizare pentru două agenţii de
implementare, iar acreditarea finală este în curs de a fi obţinută. Totuşi, o agenţie de implementare - Ministerul Muncii,
Solidarităţii Sociale şi Familiei - este rămasă în urmă. Pregătirile au nevoie să fie accelerate.

România continuă să implementeze Strategia natională de luptă impotriva fraudei şi pentru protecţia intereselor
financiare ale Uniunii Europene. Au fost încheiate acorduri de cooperare între Departamentul de Luptă Antifraudă
(DLAF) şi organismele de implementare relevante, în scopul întăririi coordonării acţiunilor anti-fraudă. Altă inţelegere a
fost încheiată cu OLAF, pentru a desfăşura investigaţii comune. Salariile personalului DLAF au crescut cu 75% în
decembrie 2005. Numărul posturilor de consilieri financiari de la DLAF au crescut de la 26 la 45, din care 42 sunt ocupate
în prezent.

Cooperarea cu OLAF este satisfăcătoare; înţelegerea încheiată între DLAF şi OLAF exprimă voinţa de a desfăşura
investigaţii comune. Dezvoltarea Departamentului de Luptă Antifraudă este aproape de a fi finalizată, dar activităţile de
investigare ar putea să fie îmbunătăţite.

Concluzii

Progrese semnificative au fost făcute pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene. Pregătirile ar
trebui să fie finalizate până la data aderării, dacă ritmul curent de pregătire este menţinut. România îndeplineşte, acum, în
general, angajamentele şi cerinţele reiesite din negocierile de aderare în acest domeniu.

Progresele în domeniul dezvoltării controlului financiar public intern, auditului extern şi al controlului cheltuielilor
din fondurile de acţiuni structurale a fost făcut, deşi rezultatele au fost limitate, întrucât vor fi necesari ani de eforturi
continue, în concordanţa cu strategiile adoptate, pentru a obţine astfel de rezultate. România ar trebui să-şi continue
eforturile de a consolida rezultatele, de o manieră susţinută, mai ales în domeniul responsabilităţii manageriale şi al
întăririi organizaţiilor administrative relevante. Eforturi crescute sunt, încă, necesare, în aceste domenii.

Controlul financiar

Pe parcursul derularii afacerii, intreprinzatorul trebuie sa urmareasca permanent evolutia acesteia pentru a evita
surprizele neplacute si a avea capacitatea de a profita de oportunitatile care apar pe parcurs. Prin analogie cu stiintele
medicale, se vorbeste adesea de „diagnosticul financiar” al unei intreprinderi. Ca si in domeniul medical, exista anumiti
indicatori care sunt folositi pentru determinarea punctelor bune si a riscurilor.
Cat de familiarizat trebuie sa fie un intreprinzator cu latura financiar-contabila a afacerii sale? Pot fi imaginate doua situatii
extreme: cea a intreprinzatorului care lasa totul in sarcina contabilului si priveste rapoartele periodice doar ca o corvoada
in plus si cea a intreprinzatorului care incearca sa tina totul sub control, inclusiv evidenta contabila. Evident, varianta
optima se afla undeva intre cele doua extreme.

Evaluarea situatiei firmei presupune existenta unui set de repere adecvate. In acest sens se poate dovedi utila intocmirea
de bugete, sau chiar si a unor bilanturi/conturi de profit si pierdere previzionale. Compararea indicatorilor cuprinsi in
aceste documente cu cei efectiv realizati ofera o imagine a situatiei firmei la un moment dat.

A. Bilantul, contul de profit si pierderi, fluxul de numerar

Pe parcursul anului se intocmesc mai multe documente financiar-contabile, care pot fi folosite si in analizele proprii ale
firmei:

Bilantul contabil prezinta situatia patrimoniala a intreprinderii . El arata pe de o parte sursele de finantare ale firmei
(PASIV) si pe de alta parte modul in care acestea au fost utilizate (ACTIV).

Activele sunt prezentate in ordinea crescatoare a lichiditatii lor (viteza cu care pot fi transformate in numerar), iar pasivele,
in ordinea crescatoare a exigibilitatii (cele care vor trebui rambursate mai repede mai jos decat cele care sunt exigibile
mai tarziu sau chiar la un termen nedeterminat - capitalurile proprii).

Contul de profit si pierderi prezinta cheltuielile si veniturile firmei pe o anumita perioada, de regula un an. Daca bilantul
prezinta „fotografia” firmei la un anumit moment („fluxurile”), contul de profit si pierderi prezinta „fluxurile” dintr-o anumita
perioada.

Atat veniturile cat si cheltuielile sunt grupate in trei categorii principale: de exploatare (legate de activitatea de baza a
firmei), financiare si exceptionale.

(+) Venituri din exploatare = Venituri din vanzarea marfurilor + Productia exercitiului + Alte cheltuieli de exploatare

(-) Cheltuieli pentru exploatare = Cheltuieli privind marfurile + Cheltuieli cu materiale + Cheltuieli cu servicii + Cheltuieli cu
personalul + Cheltuieli cu amortizarile + Alte cheltuieli de exploatare

(=) REZULTATUL DIN EXPLOATARE

(+) Venituri financiare

(-) Cheltuieli financiare

(=) REZULTATUL FINANCIAR

REZULTATUL DIN EXPLOATARE + REZULTATUL FINANCIAR =

= REZULTATUL CURENT AL EXERCITIULUI

(+) Venituri exceptionale

(-) Cheltuieli exceptionale

(=) REZULTATUL EXCEPTIONAL

REZULTATUL DIN EXPLOATARE + REZULTATUL FINANCIAR + REZULTATUL EXCEPTIONAL =

= REZULTATUL BRUT

(+) REZULTATUL BRUT

(-) Impozit pe profit

(=) REZULTATUL NET

Contul de profit si pierderi reflecta situatia fiscala a firmei. Exista si un alt document care prezinta situatia financiara a
firmei - tabloul fluxurilor de lichiditati. Desi acesta din urma nu este obligatoriu in Romania, el poate reprezenta o sursa
valoroasa de informatii.

Asa cum am mentionat anterior, profitabilitatea indicata de contul de profir si pierderi nu este acelasi lucru cu capacitatea
firmei de a genera lichiditati. Este posibil ca firme profitabile „pe hartie” sa intre in faliment.

Bilantul si contul de profit si pierderi se intocmesc in baza balantelor de verificare realizate periodic (de regula lunar).

B. Calculatia costurilor si bugetarea

Elaborarea bugetelor se poate realiza prin doua metode de baza:

- evaluarea veniturilor si a cheltuielilor/intrarilor si iesirilor de numerar pe baza datelor anterioare, ajustate in functie de
schimbarile previzibile pentru perioada de previzionare;

- evaluarea fiecarui articol in parte pornind „de la zero”.

Evident, ambele metode au avantajele si dezavantajele lor. in realitate, va fi utilizat un amestec al celor doua metode, in
functie de importanta schimbarilor intervenite in activitatea firmei si in mediul sau economic.

C. Indicatori financiari ai unei afaceri

Pe baza documentelor prezentate mai sus se calculeaza indicatori care prezinta sintetic anumite aspecte legate de
„starea de sanatate” a firmei. Acesti indicatori pot fi grupati in mai multe categorii:

C1. Indicatori de utilizare a activelorC2. Indicatori de solvabilitateC3. Indicatori de lichiditateC4. Indicatori de rentabilitate.
Bibliografie suplimentara:- Vasile Cocris, Vasile Isan, Economia afacerilor, Graphix, Iasi, 1995.- Constantin Sasu,
Initierea si dezvoltarea afacerilor, Polirom, Iasi, 2003.- Peter F. Drucker, Inovatia si sistemul antreprenorial, Editura
Enciclopedica, Bucuresti, 1993.- Michael E. Gerber, Mitul intreprinzatorului, Amaltea, Bucuresti, 2003.