Mulți dintre noi încearcă să își aducă contribuția la
îmbogățirea vocabularului limbii române. Numai unii reușesc să facă acest lucru fară a strica. Majoritatea a reușit să transforme acest aport într-un adevărat masacru al limbii române. Prin această expunere intenționăm să tragem un semnal de alarmă. Ar trebui să fim atenți nu numai la ce transmitem, ci și la modul în care transmitem.
Să ne imaginăm că decât oamenii licențiați ar putea să
vorbească și fiecare dintre aceștia și-ar alege un alt om care să- l învețe arta vorbirii. Se merita sa facem asta? Ar merita pentru ca toată lumea ar vorbi corect. Acest lucru se poate realiza decât în cazul în care oamenii ar fi foarte dispuși să fie receptivi.
Mulți nu ar sesiza nicio greșeală în cele spuse anterior. Dar
cu siguranță toți au înțeles ce am vrut să transmit. Aceasta este și problema: faptul că oamenii se rezumă doar la a transmite mesaje. Fiind superficiali, atât emițătorul, cât și receptorul, nu mai acordă importanță formei mesajului. De câte ori nu ați auzit formulări de genul: „Se merită să...”, „Vreau decât o înghețată”, „Băiatul care l-am văzut”, „Specialist pe probleme de....”? În ultima vreme numărul acestor greșeli a crescut considerabil. Aceste erori gramaticale sunt prezente la toate nivelurile societății. Profesori, oameni politici, vedete, jurnaliști, chiar și oameni de cultură cad în acest păcat al masacrării limbii române cu sau fără voie.
Efectele fiind prezentate, să încercăm să găsim și cauzele.
Degradarea limbii a continuat și după instaurarea
regimului democratic din decembrie 1989, când am asistat la o explozie a presei scrise. Au apărut nenumărate publicații care cu greu puteau fi numite ziare, iar cei ce scriau la ele nu aveau nici în clin, nici în mânecă cu profesia de jurnalism. Pe lângă frecventele greșeli gramaticale, am asistat și la o proliferare a unui limbaj de lemn dar și la aducerea limbajului periferiei în mass-media. Poetul Nicolae Prelipceanu a scris la vremea respectivă un articol profetic în ziarul România Liberă, din care citez:
„Asistăm la contaminarea limbii române cu limbajul
cuțitarilor din Ferentari și cu intonația periferiei, a mahalalei Bucureștilor. Lucrul acesta s-a declansat dupa '90, aș spune imediat după Revoluție”
Tot după 1990, mass-media au început să promoveze tot
felul de personaje pentru care gramatica limbii române părea o limbă străină.
Se pare că îndemnul lui Ion Heliade Rădulescu din „Dacia
Literară”: „Scriti, baieti, oricum, numai scriti romaneste!” a căpătat o conotație greșită.
Iată câteva titluri ale unor tabloide: „Uite ce barbat bine a
pus mana pe Flori de la OTV”, „Uite cum arata iubitul secret al Cosminei Pasarin”, „Ce gagica si-a tras Silvius!”. Mulți dintre noi se întreabă de ce vocativul care abundă în special în presa tabloidă are un așa de mare succes la public. Jurnaliștii aduc ca argument comunicarea directă cu cititorul. Dar de la comunicarea directă cu cititorul s-a ajuns la un soi de adresare de un comic irezistibil, cum e cazul ziarului Libertatea, care a avut ca titlu: „Leopardule, ce pete sunt astea pe tine?”
Dar nu numai adresarea directă e problema presei scrise.
Întâlnim și alte sfidări ale logicii, dintre care vă prezint câteva exemple:
• Adevărul – „Muntele Athos - Niciunei femei nu i-a mai fost
permis să urce pe acest munte de 1000 de ani.”
• Adevărul – „Elevii clasei a V-a au fost puși în fața unei lecții
a cărui scop era să le arate realitățile vieții” • EVZ – „Cristi Borcea a confirmat că divorțează, iar naș îi va fi Gigi Becali”
• EVZ – „La ce Zimbabwe stă mai bine decât Japonia”
• Gandul – „Angajații ADP au ridicat mașina unui preot în
care dormea copilul acestuia!”
• Gândul – „Rea-voința care ne-a mâncat autostrăzile”
• Gândul – „La reformă nouă aceeași manageri simpatici”
O altă problemă a limbajului mediatic este invadarea titlurilor
articolelor cu termeni din vocabularul limbii engleze.
• Sărbătoare și on the run – Iaromira Popovici – Dilema
Veche
Aceste derapaje nu sunt prezente numai în presa scrisă. Ele
se întâlnesc frecvent și la posturile radio-tv. În 2008 "Raportul asupra calităţii limbii romăne din audiovizual", o iniţiativă a CNA in parteneriat cu Institutul de lingvistică al Academiei Romăne "Iorgu Iordan-Al.Rosetti", prin care au fost monitorizate şase posturi de radio şi 12 posturi de televiziune, scoate în evidență următoarele greșeli:
Greșeli privind sintaxa:
• Portret al unei persoane dispărută (dezacord în caz al
adjectivului participal)
• eu am fost cel care am scris (acord greșit)
• Important decât că a dispărut (adverbul „decât” folosit în
context afirmativ)
Greșeli privind semantica:
• Întreabă de săptămâni bune de zile (pleonasm)
• Cum vă simțiți? Ca o, virgulă, concluzie, aşa, la sfârşit de emisiune... (inserția metadiscursivă virgulă, folosită pentru evitarea cacofoniei, este inutilă)
• Locația este superba (folosirea greșită a termenului
„locație” – corect este „locul”)
Greșeli privind morfologia:
• dacă vor apare elemente noi (formă greşită a
infinitivului)
• 80% dintre victimile traficanților (formă greşită de plural)
• în orele după-amiezei (formă greşită de genitiv a
substantivului „amiază”)
Greșeli privind lexicul:
• Ar trebui să înmulțim cu minim 500 de euro (forma
adjectivului „minim” este utilizată în locul formei adverbului „minimum”).
• Oana Zăvoranu este patetică (folosirea greșită a
cuvântului patetic)
Timp de 25 de ani România a fost condusă de un semi-
analfabet care în discursurile sale reușea să fie întâiul conducător al batjocoririi limbii române. La Ceaușescu, tuturor a devenit tutulor, prieten – pretin, există – ezistă, municipiu – muncipiu. Nu mai vorbim de numeroasele dezacorduri gramaticale grosolane pe care le făcea. Merită amintit: congresul al douăsprăzecelea în loc de congresul al doisprezecelea. De acest nărav nu s-au lepădat nici actualii politicieni. Zi de zi, diverși oameni politici sunt chemați în platourile de televiziune pentru a-și exprima părerile despre subiectele zilei. Astfel, cei despre care se presupune că ar trebui să fie buni oratori ne oferă un spectacol de greșeli lingvistice. Iată câteva exemple:
• Mircea Geoană - „bugetul acesta este decât o bază pentru
un program anticriză"
• Emil Boc – „România va acorda, la 31 martie, primele
"permisuri" de trecere a graniţei”
• Daniel Funeriu - "Bun venit la şcoală celor din clasa întâia"
• Călin Popescu Tăriceanu - "L-am cunoscut puțin pe
Pruteanu. Însă am apreciat eforturile care le-a făcut ca limba română să fie corectă.”
• Elena Udrea - "Acest parteneriat care ne-a adus nouă
succesuri"
Cei menționați mai sus, dar și alți oameni politici afirmă cu
orice ocazie că sunt patrioți. Dar oare a fi patriot nu înseamnă în primul rând să respecți și să cunoști limba natală?
Prin această prezentare am intenționat să atragem atenția
asupra unor greșeli tot mai prezente în comunicarea mediatică actuală și anume folosirea greșită a limbii române atât de către jurnaliști, cât și de către cei promovați de sistemul mass-media.
Ideal ar fi ca atât jurnaliștii, cât și invitații lor- oamenii politici-
să învețe să nu mai perpetueze folosirea greșită a limbii române, cu atât mai mult cu cât li se atrage atenția prin diverse modalități.
Nu suntem in masură să oferim soluții si nici nu credem că
există o modalitate de a stopa acest fenomen, ci doar de a limita proporțiile acestui flagel. Dar așa cum spune directorul ICR, domnul H.-R. Patapievici, „aceasta e o problema nu a statului, nu a instituțiilor, ci a fiecăruia dintre noi în parte. Cum ne acceptăm demnitatea? În limba română, totuși, a compus Eminescu, deci bogăție sufletească avem de unde culege. Limba română nu-i o limbă de manele. Manele a cules Anton Pann, dar demnitatea acestei limbi a fost fixată de marii ei creatori.”
Bibliografie DOOM
Studiul CNA - "Raportului asupra calităţii limbii române în