c

 



   
  
 

Tatiana Baciu, dr. psihologie,

Ludmila Ciobanu, studenta an II, psihologie

{



 
  
 


  







  




 






îentru a face faţă noilor cerinţe ale vieţii impuse de statutul de student, tinerii recurg la
anumite modalităţi care le permit în mod conştient să depăşească tensiunea interioară, şi
disconfortul, ei adoptă şi dezvoltă maniera lor individuală de coping.
Conform teoriei lui Lazarus şi Folkman, copingul este ͣ  

  

   





 






  

 





 
͟ (Băban, 1998). Mai simplu spus, acesta este reacţia, strategia noastră conştientă de
a face faţă unei probleme, unei situaţii stresante. Aceste strategii numite ͣmecanisme de
coping͟ pot fi centrate pe rezolvarea problemei sau pe controlul, reducerea emoţiei şi se mai
împart în active sau pasive. Ele sunt adoptate în funcţie de situaţie putând fi eficiente sau
ineficiente, adică funcţionale sau disfuncţionale pentru situaţia specifică.
îroblema controlului personal asupra situa ţiilor dificile de viaţă ʹcoping este pusă pe
şantierul investigaţilor ƕtiinţifice în psihologia occidentală în jumătatea a doua a secolului trecut
şi s-a bucurat mereu de o atenţie deosebită din partea cercetătorilor psihologi (R. Lazarus, S,
Folkman; H. Thomaͣu; U. Lehr; J. Butcher; R. McCrae; B.Skinner; R. Depue, S.Monroe; A. Ellis; î.
Brinstein .i a.).
Cercetătorii orientaţi în plan cognitiv desfăşoară o cercetare separată a coping-ului,
orientat mai mult spre sănătatea mentală. În prezent ?
 ??

??  ? ? ? ?
 ? ? ??? ?? ??  ??  
? ???
?
 ??  ?

·biectivul general al cercetări pe care am realizat-o este identificarea mecanismelor de coping la

care recurg studenţii psihologi în situaţii dificile de viaţă, frustrante , generatoare de anxietate. Studiul
de faţă, realizat în toamna 2010 utilizează designul corelaţional bivariat utilizând o metodă non-
parametrică (coeficientul de corelaţie a rangurilor îearson). Subiecţii incluşi în studiu (N=28) sunt
studenţi la facultatea de psihologie, anul II. Subiecţii au vârste cuprinse între 21 şi 24 de ani.
Instrumentele de cercetare sunt compuse din: chestionarul de evaluare a mecanismelor de coping
(Lazarus şi Folkman); chestionarul de determinare a anxietăţii reactive şi ca trăsătură de personalitate
(Spealbergher şi Hanin) şi chestionarul de diagnosticare a nivelului frustrării sociale (Vasserman).
 Rezultatele obţinute ne arată, că studenţii anului II manifestă un grad înalt al
mecanismelor de coping autocontrolul (74%), confruntarea (69%) evitarea (68%). Deci printre
metodele de depăşire a dificultăţilor vieţii, grad înalt de manifestare o are copingul constructiv
ʹ încercarea de a-şi controla emoţiile, de a analiza problema, căutarea căilor de soluţionare a
acesteia. Celelalte două mecanisme de coping (evitarea şi confruntarea) nu sunt constructive.
Tinerii insistă asupra propriei păreri, fără a schimba situaţia sau fug de probleme, încearcă să-şi
modifice dispoziţia prin alte activităţi ʹ fumatul de exemplu.
Studenţii manifestă un grad scăzut al mecanismele neconstructive de coping - distanţare
(55%); parţial constructive - Reevaluare pozitivă (51%); constructive - planificare (49%) . Deci
situaţiile de depăşire a dificultăţilor vieţii, mai rar studenţii încearcă să se distanţeze de
problemă, s-o ignore; mai rar tind să găsească o semnificaţie pozitivă a problemei cu care se
confruntă, şi fac încercări conştiente de a modifica situaţia, problema.

De asemenea am stabilit, că studenţii care recurg la confruntare în aceeaşi măsură

recurg şi la reevaluare pozitivă (r= 0, 480, p< 0, 001); cei ce recurg la distanţare în aceeaşi
măsură recurg şi la responsabilitate (r= 0, 498, p< 0, 001) şi reevaluare pozitivă (r= 0, 413, p< 0,
005). Studenţii care recurg la autocontrol în aceeaşi măsură recurg la evaluare pozitivă (r= 0,
384, p< 0, 005)şi planificare (r= 0, 498, p< 0, 001). Cei ce recurg la susţinere recurg şi la
responsabilitate (r= 0, 476, p< 0, 005) şi la reevaluare pozitivă (r= 0, 548, p< 0, 001). Tinerii ce
recurg la responsabilitate în aceeaşi măsură recurg şi la reevaluare pozitivă (r= 0, 560, p< 0,
001). Iar cei ce recurg la evitare recurg şi la planificare (r= 0, 460, p< 0, 005).

În cadrul cercetării am stabilit legătura dintre mecanismele de coping şi anxietatea ca

trăsătură de personalitate ʹ astfel, cu cât este mai mare anxietate ca trăsătură, cu atât mai
mare este tendinţa studenţilor de a recurge la reevaluarea pozitivă în situaţiile stresante (r= 0,
413, p< 0, 005). De asemenea am stabilit legătura dintre mecanismele de coping cu situaţiile
frustrante de viaţă ʹ astfel cu cât studenţii sunt mai frustraţi de starea lor materială cu atât mai
mult ei au tendinţa de a se confrunta pentru depăşirea situaţiilor stresante (r= 0, 405, p< 0,
005).

Considerăm că sunt necesare studii care să releve în continuare care sunt mecanismele
de coping ale studenţilor care se asociază cu o calitate a vieţii crescută, şi cu succesele
academice şi care sunt cele care au un impact negativ asupra acesteia.

Bibliografia:
 Ô
  

   
Ô  



! "

#
 
$ 
 ! "
% & %'(

)* 

+,"
'(
-
)./0012

2. ɇɢɤɨɥɶɫɤɚɹ ɂ. Ɇ., Ƚɪɚɧɨɜɫɤɚɹ Ɋ. Ɇ. (2001). ɉɫɢɯɨɥɨɝɢɱɟɫɤɚɹ ɡɚɳɢɬɚ ɭ ɞɟɬɟɣ. ɋ- ɉɛ.,

«Ɋɟɱɶ».
3. Lazarus, R.S., & Folkman, S. (1984). Stress, appraisal and coping. New York, Springer.
4. http://dic.academic.ru/

c

  


 


 

 
 

Tatiana Baciu, dr. psihologie,

Corina Safonova , studenta an II, psihologie

{



 
  
 










  
 



 






Termenul Ƿapăraredz apare pentru prima dată în 1894, în articol în care Freud îşi
propunea să fundamenteze o teorie psihologică a isteriei dobândite, a numeroaselor fobii şi
obsesii şi a unor psihoze halucinatorii.
În literatura de specialitate putem găsi o astfel de definiţie: Mecanismele de apărare
a eului ,,o serie reprezentativă de operaţii care se opun ruperii echilibrului sşi dezagregării
individualităţii biopsihicedz ( P.P. Neveanu ȂDictionar de psihologie). Ele se activează
spontan ceea ce ne demonstrează faptul ca Mecanismele de Apărare sunt de natura
inconètienta, si Eul nostru nu le alege anumit. Pe eu îl interesează anume rezultatul
activării unui mecanism. In aèa fel reiese ca funcţia mecanismelor de apărare este
protecţia împotriva anxietăţii si pulsiunilor exigente, reducerea sau anularea efectelor
neplăcute, ale pericolelor reale sau imaginare.
In 1936, A. Freud publică ?
??  
??  prima şi singura lucrare pe
această temă. Tot ea ne spune:dz ?
??? ??
??
? 
??  ??
Laplanche şi Pontalis subliniau că ,, Apărarea intr-un mod general, se referă la
excitaţiile interne (pulsiuni) şi, electiv la acele reprezentări (amintiri, fantasme) de care
pulsiunile sunt legate, la acele situaţii capabile să declanèeze excitaţia şi în măsura în care
aceasta nu este compatibilă cu echilibrul şi de aceea este dezagreabilă pentru ea. Pentru M.
èillamy , apărarea este un mecanism psihologic inconştient, utilizat de individ pentru a
diminua angoasa generată de conflictele interioare între exigenţele instinctuale şi legile
morale şi sociale

·biectivul general al cercetări pe care am realizat-o este identificarea mecanismelor de apărare

a eului la care recurg studenţii psihologi în situaţii frustrante , generatoare de anxietate. Studiul de faţă,
realizat în toamna 2010 utilizează designul corelaţional bivariat utilizând o metodă non-parametrică
(coeficientul de corelaţie a rangurilor îearson). Subiecţii incluşi în studiu (N=28) sunt studenţi la
facultatea de psihologie, anul II. Subiecţii au vârste cuprinse între 21 şi 24 de ani. Instrumentele de
cercetare sunt compuse din: chestionarul de evaluare a indicelui stilului de viaţă (îlutchic);
chestionarul de determinare a anxietăţii reactive şi ca trăsătură de personalitate (Spealbergher şi Hanin)
şi chestionarul de diagnosticare a nivelului frustrării sociale (Vasserman).

Rezultatele obţinute ne arată, că studenţii anului II recurg cu intensitate mai mare la

mecanismele de apărare proiecţia (59,7%), negarea (53,1%) şi regresia (51%). Deci în situaţii
provocatoare de anxietate studenţii cu o mai mare intensitate proiect ează propriile trăiri
asupra altor persoane, nu recunosc sentimentele avute, şi regresează la o etapă anterioară a
dezvoltării psiho-emoţionale. Cu o mai mică intensitate ei recurg la substituţie (41,7) şi la
intelectualizare (31%). Deci în situaţii provocatoare de anxietate mai puţin intensivă este
tendinţa lor de a substitui o trăire cu alta şi de a se ascunde de emoţii prin raţionamente logice.

În cadrul acestei cercetări am stabilit, că studenţii care recurg la negare în aceeaşi

măsură recurg şi la intelectualizare (r= 0, 525, p< 0, 001); cei ce recurg la regresie în aceeaşi
măsură recurg la compensare (r= 0, 449, p< 0, 001) , substituţie (r= 0, 510, p< 0, 001) şi
proiecţie (r= 0, 502, p< 0, 005). Studenţii care recurg la compensare în aceeaşi măsură recurg la
proiecţie (r= 0, 474, p< 0, 001) şi substituţie (r= 0, 503, p< 0, 005) . Tinerii ce recurg la proiecţie
recurg şi la substituţie (r= 0, 576, p< 0, 001) şi la anularea retroactivă (r= 0, 536, p< 0, 001).

Am stabilit legătura dintre mecanismele de apărare regresia, compensarea şi

anxietatea ca trăsătură de personalitate ʹ cu cât este mai mare anxietate ca trăsătură, cu atât
mai mare este tendinţa studenţilor de a recurge la regresie (r= 0, 545, p< 0, 005) şi la
compensare (r= 0, 461, p< 0, 001) în situaţiile stresante, provocatoare de anxietate. De
asemenea am stabilit legătura dintre mecanismele de apărare negarea, intelectualizarea şi
situaţiile frustrante de viaţă ʹ astfel cu cât studenţii mai intens manifestă negarea cu atât mai
puţin ei sunt frustraţi de starea lor materială (r= -0, 536, p< 0, 005) şi mai puţin frustraţi de
posibilităţile vieţii (r= -0, 438, p< 0, 001). Şi respectiv - cu cât studenţii mai intens manifestă
intelectualizarea cu atât mai puţin ei sunt frustraţi de starea lor materială (r= -0, 388, p< 0,
005) şi mai puţin frustraţi de posibilităţile vieţii (r= -0, 472, p< 0, 001) şi mai puţin frustraţi de
studiile făcute (r= -0, 491, p< 0, 001).

Manifestarea mecanismelor de apărare a eului sunt unul din indicele maturităţii şi

sănătăţii personale a viitorului specialist şi merită ca studenţii să atragă atenţie la mecanismele
de apărare să şi le cunoască pentru adoptarea strategiilor mature de a face faţă anxietăţii.

Bibliografia:

1. (.
%3 '4

5 ' 5 3 6. .

*!! 
  7 ,

8 ( .'Ô

2. Lazarus, R.S., & Folkman, S. (1984). Stress, appraisal and coping. New York, Springer.
3. ɇɢɤɨɥɶɫɤɚɹ ɂ. Ɇ., Ƚɪɚɧɨɜɫɤɚɹ Ɋ. Ɇ. (2001). ɉɫɢɯɨɥɨɝɢɱɟɫɤɚɹ ɡɚɳɢɬɚ ɭ ɞɟɬɟɣ. ɋ- ɉɛ.,
«Ɋɟɱɶ».
4. http://dic.academic.ru/
?