1.

Introducere privind sistemul impozitelor

Impozitele sunt o formă de prelevare a unei părţi din veniturile şi/sau averea persoanelor
fizice şi juridice la dispoziţia statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice.
Această prelevare se face în mod obligatoriu, cu titlu definitiv (nerambursabil şi fără
contraprestaţie)1. Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie înţeles în sensul că plata acestora
către stat este o sarcină impusă tuturor persoanelor fizice şi/sau juridice care realizează venit
dintr-o anumită sursă sau posedă un anumit gen de avere pentru care, conform, legii datorează
impozit.
Guvernele naţionale şi nu Uniunea Europeană sunt cele care decid asupra impozitelor pe
care trebuie să le plătească cetăţenii. Rolul UE este de a se asigura că reglementările fiscale
naţionale respectă obiectivele generale ale Uniunii privind crearea de locuri de muncă şi că
aceste reglementări nu aduc avantaje neloiale întreprinderilor dintr-o ţară faţă de concurenţii
acestora din altă ţară. Politica fiscală comunitară susţine principiul pieţei unice şi al liberei
circulaţii a capitalurilor.
Guvernele percep impozite pentru a-şi finanţa cheltuielile. Priorităţile în materie de
cheltuieli variază de la un stat membru la altul, iar UE nu intervine, cu condiţia ca acestea să se
menţină în limite rezonabile. În cazul în care se depăşesc aceste limite, iar datoriile devin prea
mari, creşterea economică a celorlalte ţări din Uniune poate fi pusă în pericol. Totuşi, cu condiţia
să manifeste prudenţă în ceea ce priveşte politica economică, statele membre dispun de multă
libertate în a hotărî cum să îşi cheltuiască banii şi ce impozite să aplice pentru a-şi finanţa
cheltuielile.
Rolul cel mai important al impozitelor se manifeste pe plan financiar, deoarece acestea
constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea
cheltuielilor publice. Astfel, în ţările dezvoltate, impozitele, taxele şi contribuţiile procură opt,
nouă zecimi din totalul resurselor financiare publice. În cadrul ţărilor aflate în dezvoltare,
ponderea impozitelor şi taxelor în totalul resurselor financiare publice înregistrează diferenţieri
importante, variind între cinci şi nouă zecimi.

1 Tatiana Mosteanu, Sorin Dinu, “Reforma sistemului fiscal în România”, 1999;

2. Impozitul pe veniturilor persoanelor fizice din ţările din Uniunea

Europeană şi în ţările care aderă la Uniunea Europeană
 În toate ţările Uniunii Europene, statul percepe un impozit pe venitul persoanelor fizice,
iar structura fundamentală a sistemului de impunere a veniturilor persoanelor fizice este practic
asemănătoare în toate ţările Uniunii Europene, diferenţele apărând în cazul cotelor de impunere
care reprezintă procentajele aplicate la sumele impozabile; sumele obţinute de contribuabili se
încadrează în tranşele de venit stabilite prin lege şi în funcţie de tranşa în care se încadrează,
veniturile respective se impozitează cu o anumită cotă de impunere.
Veniturile impozabile se obţin prin deducerea unei sume fixe numită "deducere de bază",
din venitul net obţinut de contribuabil. Deducerea poate lua diferite forme. Astfel, în unele ţări,
această deducere se poate prezenta sub forma impozitării primei tranşe de venit cu cota 0%, iar
în altele se acordă o reducere a obligaţiei fiscale prin "credit al impozitului de bază", adică din
impozitul calculat şi datorat se deduce o sumă fixă, egală pentru toţi contribuabilii1. Totuşi, în
cele mai multe ţări, se practică deducerea personală de bază, care reprezintă o sumă fixă care
reduce baza de impozitare a fiecarui contribuabil.
Cu excepţia Germaniei care aplică formule fiscale diferite, veniturile care depăşesc
pragul deducerilor sau care nu sunt impozitate cu cota 0%, sunt repartizate pe tranşe de venit.
Numărul tranşelor de venit variază de la ţară la ţară: în Suedia venitul se impozitează într-o
singură tranşă, în Islanda şi Irlanda în două tranşe, în Franţa în şapte tranşe. În cadrul unei tranşe,
veniturile sunt impozitate la aceeaşi cotă de impunere, cotă care creşte de la o tranşă la alta. Se
obţine astfel un impozit progresiv.
În unele ţări, valoarea deducerilor personale sau mărimea tranşei care se impozitează cu
cota 0%, creşte pe măsură ce se trece la o tranşă de impunere mai ridicată. Acesta este cazul
Marii Britanii, în care, impunerea se desfăşoară pe patru categorii de venituri.
Deducerile personale în Marea Britanie se realizează şi pe categorii de vârstă a
contribuabililor, respectiv pentru persoanele cuprinse între 65-74 de ani şi apoi pentru persoanele
ce depăşesc 75 de ani, diferenţieri la nivelul deducerilor personale făcându-se şi pentru
persoanele nevăzătoare sau pentru văduve.

1.Iulian Vacarel si colectivul ,“Finante Publice”, 2003

Tranşe de venit lunar Cote de impunere Venit în $

CATEGORIA I
Până la 4300£ 20% 8000$
 4301-27100£ 23% 8000-50400$
Peste 27100£ 40% Peste 50400$
Deducerea personală este de 4195£ 7803$
CATEGORIA II
Până la 1500£ 10% 2790$
1501-28000£ 22% 2791-52080$
Peste 28000£ 40% Peste 52080$
Deducerea personală este de 4335£ 8062$
CATEGORIA III
Până la 1520£ 10% 2828$
1521-28400£ 22% 2829-52824$
Peste 28400£ 40% Peste 52824$
Deducerea personală este de 4385£ 8151$
CATEGORIA IV
Până la 1880£ 10% 3497$
1881-29400£ 22% 3498-54684$
Peste 29400£ 40% Peste 54684$
Deducerea personală este de 4535£ 8097$
*1£=1,86$
Cotele maxime de impunere a veniturilor prelevate de stat sunt de: 25% în Suedia, 40%
în Portugalia, 45% în Italia, 50% în Austria, 55% în Belgia şi de 60% în Tările de Jos. În
Germania, Austria, Belgia, Finlanda, Franţa, Tările de Jos şi Marea Britanie, salariaţii pot câştiga
cam de două ori venitul mediu pe economie înainte ca să plătească impozitul la cota maximă1.
Sistemul fiscal din Germania este asemănător cu cel din România în cazul câtorva
elemente. De exemplu, angajatorii au obligaţia să reţină un impozit anticipat din salariu, în
contul impozitului pe venitul global.
1 .“Structures of the taxation systems in the European Union”, Eurostat— European Commission, 2004
 Contribuabilii care obţin altfel de venituri, trebuie să efectueze 4 plăţi anticipate în contul
impozitului pe venitul global. Plata impozitului, care trebuie efectuată până la 31 mai a anului
următor, atrage după sine, dacă nu este efectuată la termen, majorări de întârziere şi penalităţi.
Tot în Germania, contribuabilii căsătoriţi pot opta pentru un venit pe familie, ceea ce
reduce obligaţia de plată a fiecărui contribuabil membru al familiei (se totalizează veniturile
obţinute şi se împarte la doi, suma ce revine fiecărui contribuabil fiind mai mică, deci impozitată
cu o cotă progresivă mai mică). Ratele progresive variază de la 22,9% pentru un venit de peste
8123€ (veniturile de până la 8123€ sunt scutite de impozit) şi 51% pentru un venit de peste
56700€.
În Franţa, sistemul de impunere a contribuabililor se face prin şapte tranşe progresive1:

Tranşe de venit lunar Cotă de impunere

Până la 4262 € 0

4263-8283€ 6.83

8284-14753€ 19,14

14754-23888€ 28,26

23889-36888€ 37,18

36889-47932€ 42,62

Peste 47932€ 48,09

Se observă, totodată, că în Franţa, prin practicarea minimului neimpozabil şi a unei cote

minime de 6,83%, revine un impozit mai redus în sarcina persoanelor care realizează venituri
mai modeste.
Dintre ţările care au un sistem fiscal bazat pe credite pentru impozit, amintim Italia, al
cărei credit pentru fiecare copil sau persoană în întreţinere a evoluat de la 408.000 ITL (211€) în
anul 2000, la 516.000 ITL (267€) în 2001 si la 552.000 ITL (285€) în 2002, până la 775.00ITL
(400€) în 2005. Se mai acordă un credit suplimentar pentru fiecare copil cu vârsta sub trei ani, în
sumă de 240.000 ITL (124€).

1.Revista “Impôts et politique fiscale“, februarie 2005

 Printre ţările cu sisteme fiscale mai deosebite sunt Belgia şi Norvegia. Sistemul belgian
de impunere a veniturilor percepe pentru veniturile din dobânzi, de capital sau din transferul
drepturilor de proprietate asupra valorilor mobiliare, un impozit reţinut la sursă de 25%, 20%,
15%. Pentru veniturile care se globalizează, se aplică cote progresive de la 25% la 55% asupra
venitului global, din care s-au scăzut în prealabil deducerile (donaţii, pensii alimentare) şi
reducerile (pentru copii în întreţinere).
Sistemul norvegian de impunere a veniturilor foloseşte două categorii de venituri: venitul
global şi venitul individual. Venitul global este venitul net bază de calcul şi se calculează pentru
toţi contribuabilii, atât pentru persoane fizice cât şi pentru persoane juridice şi include toate
veniturile impozabile din muncă, afaceri şi capital. Din aceste venituri se scad deducerile şi
scutirile cum ar fi: dobânzi, deduceri personale ale angajatului şi veniturile din pensii. Venitul
individual este venitul brut bază de calcul şi reprezintă totalitatea veniturilor din salarii, pensii
pentru care se calculează contribuţiile sociale.
Cota de impunere maximă pentru veniturile din salarii şi activităţi independente este, de
obicei, de 55,3%, excepţie făcând persoanele din Nordul Norvegiei care au taxe mai reduse şi
deduceri speciale.
Este interesant de văzut ce se întâmplă în estul Europei, întrucât ţara noastră este şi va fi
întotdeauna comparată cu ţările din jurul său, de la nivelul PIB-ului în dolari pe locuitor chiar
până a compara nivelul cotelor maxime de impunere a veniturilor persoanelor fizice.
În Polonia, de exemplu, există trei tranşe de venit, cu cotă maximă de impunere tot de
40% (până în 2007 s-a dorit introducerea unei cote unice de 18%):
Tranşe de venit anual (ZPN) In $ Cotă procentuală
Până la 35680 Până la 11060$ 19%
35681-67230 11061-20841$ 30%
Peste 67231 Peste 20842$ 40%
*1 ZPN=0,24$
Contribuabilii persoane fizice din Bulgaria sunt supuşi unui impozit pe venit a carui cotă
maximă de impunere este tot de 40%. Sistemul fiscal din Bulgaria are la bază acordarea unei
deduceri sub forma impozitării primei tranşe de venit cu cota 0%. Grila de impozitare a
veniturilor este următoarea:

Tranşe de venit anual (leva) Cotă procentuală

 Până la 1100 0
1101-1450 20
1451-5240 26
5241-17300 32
Peste 17301 40

În Cehia, grila de impozitare a veniturilor persoanelor fizice este următoarea :

Tranşe de venit In $ Cotele de Cotele de impunere

anual(CZK) impunere(CZK) ($)
Până la 109200 Până la 4368 15% 15%

109201-218400 4369-8736 16380+20% din ce 655+20% din ce

depăşeşte 109200 depăşeşte 4368
218401-331200 8737-13248 38220+25% din ce 1529+25% din ce
depăşeşte 218400 depăşeşte 8736
Peste 331200 Peste 13248 66420+32% din ce 2657+32% din ce
depăşeşte 331200 depăşeşte 13248
*1CZK=0,31$

Modelul cotei unice de impozitare a veniturilor funcţionează şi în Estonia, Letonia,

Lituania, Ucraina, balticii făcând "oferta fiscală" şi mai atractivă prin reduceri suplimentare ale
nivelului aplicat. Alţi doi membri ai Uniunii Europene din 2004, Ungaria şi Polonia, vor ispiti
investitorii cu cote ale impozitului pe profit reduse sub 20%.
In continuare, vom face analiza comparativă a impozitului pe veniturile persoanelor fizice
din ţările membre ale Uniunii Europene, realizată de Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia
Legislaţie Impozite Directe:
 Contribuabili Sistem de Cote de Deduceri Reguli
impunere impozit speciale de
impunere
Austria Persoana Global 21% - Plafon Dividende,
fizică 50% neimpozabil dobânzi,
Se cuprind 10.000 euro/an moşteniri –
veniturile din reţinere la
agricultură şi Deduceri pentru sursă impozit
silvicultură, scopuri caritabile final, cota
comerţ şi şi întreţinere fiind de 25%
afaceri, locuinţă, etc.
profesii
liberale,
salarii,
investiţii şi
alte venituri.
Belgia Persoana Global 25% - Plafon Impunere
fizică/ familie 50% neimpozabil separată
Se cuprind 6040 euro/an pentru
veniturile din veniturile din
proprietăţi Pentru proprietăţi
imobiliare, persoanele cu mobiliare,
mobiliare, handicap anumite tipuri
câştiguri deducerea este de venituri
profesionale majorată cu 1280 întâmplătoare,
şi alte euro/an de exemplu:
venituri. câştiguri de
Deduceri pentru
copii 1280 – capital, sume
4570 compensatorii
euro/copil/an în cazul
concedierilor,
venituri din
asigurări de
viaţă
Bulgaria Persoana Cotă
fizică unică de
10%

Germania Persoana Global 15% - Deducere Pentru

fizică sau 45% personală veniturile din
familia Se cuprind investiţii,
veniturile din Donaţii, închirieri,
 Reglementările privind impozitarea persoanelor fizice sunt de competenţa guvernelor
statelor membre, cu excepţia cazului în care sunt afectate drepturile transfrontaliere ale acestora.
Comisia Europeană a luat măsuri pentru a garanta că cetăţenii europeni care lucrează în alte ţări
din UE nu întâmpină probleme legate de transferul şi impozitarea pensiilor şi a drepturilor la
pensie.

De asemenea, UE joacă un rol important în prevenirea evaziunii fiscale transfrontaliere.

Deşi cetăţenii europeni îşi pot depune economiile acolo unde li se pare cel mai rentabil, nu se pot
folosi de aceasta pentru a se sustrage de la plata impozitelor.

Guvernele statelor membre pot pierde încasări care li se cuvin de drept dacă cetăţenii nu
declară venitul rezultat din dobânzile aferente economiilor plasate în străinătate.

Statele membre ale UE şi alte guverne europene au convenit să facă schimb de informaţii
privind economiile nerezidenţilor. Fac excepţie doar Austria, Belgia, Luxemburg şi alte câteva
ţări europene care, pentru moment, aplică impozite cu reţinere la sursă. Ulterior, o mare parte din
bani sunt transferaţi în ţara de origine a deponentului. Fiind vorba despre o plată globală, se
păstrează anonimatul deponentului şi impozitul este achitat beneficiarului de drept.

3. Impozitul pe venitul persoanelor fizice în România: scurt istoric,

contribuabilii impozitului pe venit şi sfera de cuprindere

Ca formă de bază a impozitelor personale, impozitele pe venit au putut fi introduce atunci

când s-a înregistrat o suficientă diferenţiere a veniturilor realizate de diferite categorii sociale.1
Acest moment este marcat de creşterea numărului muncitorilor şi funcţionarilor, care realizau
venituri sub forma salariilor, a industriaşilor, comercianţilor şi bancherilor, care realizau venituri
sub forma profitului şi a proprietarilor funciari, care obţineau venituri sub forma rentei.
În calitate de subiecte ale impozitului pe venit, apar, aşadar, persoanele fizice şi cele
juridice (societăţile de capital) care realizează venituri din diferite surse.
In majoritatea cazurilor, impozitul pe venit se aşează pe fiecare persoană care a realizat
venituri, fiind deci o impunere individuală. Atunci când veniturile obţinute în comun de mai
multe persoane nu se pot individuliza, impunerea se face pe ansamblul persoanelor care au
participat la realizarea acestora, adică pe o familie sau pe o gospodărie. O astfel de situaţie se
intâlneşte la impozitul agricol, unde impunerea individuală este mai dificil de realizat şi ar
presupune un volum mare de muncă din partea organelor fiscale.2
In practica fiscal, se întâlnesc două sisteme de aşezare a impozitelor pe veniturile
persoanelor fizice; este vorba mai intâi de sistemul impunerii separate a fiecărui venit provenit
dintr-o anumită sursă şi apoi de sistemul impunerii globale a veniturilor.

1. Lucian Tâtu si colectiv, “Fiscalitate de la lege la practica”, 2005;

2. Iulian Vacarel si colectivul ,“Finante Publice”, 2003;

Din compararea celor două sisteme de impunere, rezultă că impunerea separată permite
tratarea diferenţiată a veniturilor, în ceea ce priveşte modul de aşezare şi nivelul cotelor de
impozit, deoarece, practic, acestea din urmă diferă în funcţie de sursa de provenienţă a
veniturilor.
Începând cu data de 1 ianuarie 2000, în România a intrat în vigoare un nou sistem de
impunere, impozitul pe venitul global.1 Acest sistem de impunere se adresează contribuabililor
persoane fizice şi constă în aplicarea cotelor de impunere asupra venitului anual global
impozabil. Sistemul este folosit pe scară largă în ţările Uniunii Europene, reprezentând o nouă
aşezare a impozitului, care permite asigurarea unui tratament fiscal echitabil diferitelor categorii
de contribuabili şi eliminarea discriminărilor în tratamentul fiscal al contribuabililor, deoarece ia
în considerare capacitatea contributivă reală a fiecărui contribuabil.
Impunerea globală presupune cumularea veniturilor realizate de o persoană fizică, într-o
perioadă de un an, atât în ţară, cât şi în străinătate, indiferent de sursa de provenienţă, şi
supunerea venitului anual unui singur impozit, potrivit unui barem progresiv unic, iar actul care
reglementează în prezent impozitarea în funcţie de venitul anual global este Ordonanţa
nr.83/2004 modificată şi aprobată prin Legea nr. 494/2004.2
Legislaţia care instituie impozitul pe venitul global consideră subiect al impunerii acea
persoană fizică rezidentă, denumită în continuare contribuabil. Contribuabilii pot fi 3:
a) persoanele fizice române cu domiciliul în România (rezidente), pentru veniturile nete obţinute
atât în România, cât şi în străinătate;
b) persoanele fizice române fără domiciliu în România (nerezidente) care desfăşoară o activitate
independentă, prin intermediul unui sediu permanent în România – pentru venitul atribuibil
sediului permanent;
c) persoanele fizice române fără domiciliu în România (nerezidente) care desfăşoară o activitate
dependentă în România – pentru venitul salarial net din această activitate dependentă, numai
dacă se îndeplinesc cel puţin una din urmatoarele trei criterii:
1. persoană nerezidentă este prezentă în România timp de una sau mai multe perioade de
timp care, în total, depăşesc 183 de zile din oricare perioadă de 12 luni consecutive, începând sau
sfârsind în anul calendaristic vizat;

1. Lucian Tâtu si colectiv, “Fiscalitate de la lege la practica, 2005

2. Ordonanta Guvernului nr. 83 din 19 august 2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003
privind Codul Fiscal, publicata în Monitorul Oficial nr. 793 din 27 august 2004
3. Georgeta Vintila, “ Fiscalitate. Metode si tehnici fiscale”, 2004

2. veniturile salariale reprezintă cheltuială deductibilă a unui sediu permanent în

România;
3. veniturile salariale sunt plătite de către stat sau în numerar unui angajator care este
rezident;
d) persoanele fizice nerezidente, care obţin alte venituri decât cele corespunzătoare din activităţi
independente şi activităţi dependente, precum şi cele pentru care se datorează ”impozitul pe
veniturile obţinute din România de nerezidenţi” (venituri reprezentând remuneraţii primite de la
nerezidenţi ce au calitatea de administrator, fondator sau membru al consiliului de administraţie
al unei persoane juridice în România, venituri din premii acordate la concursuri organizate în
România, venituri din servicii prestate în România).
Sfera de cuprindere este diferită în funcţie de categoriile de contribuabili, astfel :
a) în situaţia persoanelor fizice rezidente române, cu domiciliul în România, impozitul se aplică
veniturilor din orice sursă atât din România, cât şi din străinătate;
b) în situaţia persoanele fizice nerezidente care desfăşoară o activitate independentă, prin
intermediul unui sediu permanent în România, impozitul se aplică venitului net atribuibil
sediului permanent. Venitul dintr-o activitate independentă ce este atribuibil unui sediu
permanent se determină în urmatoarele condiţii :
1. în veniturile impozabile se includ numai veniturile ce sunt atribuibile sediului
permanent ;
2. în cheltuielile deductibile se includ numai cheltuielile aferente realizării acestor
venituri .
c) în cazul persoanelor fizice nerezidente care desfăşoară o activitate dependentă în România,
impozitul se aplică asupra venitului salarial net din această activitate dependentă;
d) în cazul persoanelor fizice nerezidente care obţin alte venituri decât cele precizate la punctele
a) şi b) (respectiv contribuabilii de la punctul c), impozitul se determină pe fiecare sursă, potrivit
regulilor specifice fiecărei categorii de venit, impozitul fiind final.

1. Concluzii

România aplică cel mai scăzut impozit asupra veniturilor persoanelor fizice, de 16%, cele
mai mari taxe asupra veniturilor populaţiei - de 59% - fiind impuse în Danemarca, se arată în
raportul realizat de Directoratul pentru Taxe şi Uniune Vamală al Comisiei Europene şi de biroul
european de statistică Eurostat.

Media impozitului pe veniturile persoanelor este de 38,7% în cadrul Uniunii Europene

(UE), neschimbată din 2006. In zona euro, media impozitului pe veniturile persoanelor este de
40,24%. In afară de România, doar Slovacia mai aplică un impozit de sub 20% asupra veniturilor
persoanelor, acesta fiind de 19%. Bulgaria impozitează veniturile personale cu 24%.

Ţările nordice şi cele din Benelux au cele mai ridicate niveluri de taxare pe venitul
persoanelor fizice, de peste 50%. Astfel, după Danemarca, cu 59%, urmează Suedia, cu 56,55%,
Olanda, cu 52%, Finlanda, cu 50,46% şi Belgia, cu 50%.

In ce priveşte impozitele aplicate pe profitul companiilor, ţările din UE au tendinţa de a le

reduce, în 2008 înregistrându-se o scădere de 0,9 puncte procentuale faţă de anul anterior. Media
în cadrul UE este de 23,59%, în timp ce în zona euro aceasta se situează la 26,45%.

Şapte dintre statele membre au redus, anul trecut, cota de impozitare a profitului
companiilor, cele mai mari reduceri fiind efectuate de Germania, cu 8,9 puncte procentuale până
la 29,8%, şi de Italia - 5,9 pp până la 31,4%.

Companiile care plătesc cele mai ridicate impozite pe profit sunt cele din Malta, unde rata
de impozitare este de 35%. Spre deosebire, cele mai mici cote de impozit pe profit le plătesc
companiile care au activităţi în Bulgaria şi Cipru, de 10%. In România, impozitul pe profitul
companiilor este de 16%, al şaselea cel mai mic nivel din UE. In 2006, veniturile din taxe şi
impozite ale României, inclusiv contribuţiile sociale, s-au cifrat la 28,6% din produsul intern brut
(PIB), în creştere cu 0,7 puncte procentuale faţă de 2005.

Potrivit raportului, România a avut cele mai mici venituri din taxe în PIB, în timp ce
Danemarca a avut cele mai ridicate încasări bugetare, de 49,1% din PIB.

Cresc taxele pe consum şi capital şi scad cele pe muncă în UE.

Anul trecut, ţările din UE au crescut taxele pe consum, inclusiv taxa pe valoarea adaugată
(TVA). Totuşi, există o diferenţă importantă între statele membre, Bulgaria având accize pe tutun
şi alcool de aproape cinci ori mai mari decât Olanda.

In ce priveşte taxele asupra muncii, deşi există un consens la nivelul UE în privinţa

reducerii lor, doar trei state membre - Bulgaria, Slovacia şi Belgia - au realizat acest lucru până
în 2006. In schimb, Olanda, Polonia, Ungaria, Spania şi Germania au înregistrat creşteri la acest
capitol. Malta şi Cipru sunt ţările UE cu cel mai redus nivel de impozitare a muncii.

Taxarea capitalurilor este în creştere în UE, diferenţele fiind însă foarte mari. Astfel,
Irlanda aplică un impozit pe capital de 42,5%, în timp ce, în Estonia, cota este de doar 8,4%.
Raportul mai arată că taxele legate de protecţia mediului s-au diminuat în ţările din zona euro şi
au început să crească în noile state membre ale comunităţii europene. Totuşi, în prezent, abia un
euro din 15 provine din taxele de mediu.

Datele statistice pentru 2005 a indicat faptul că, în România, se plătea o taxă nominală de
61 euro pentru tona de echivalent petrol, în timp ce în Italia contribuţia era cea mai mare, de 234
euro pentru tona de echivalent petrol.
 2. Bibliografie:
1. Moşteanu Tatiana, Dinu Sorin, “Reforma sistemului fiscal în România”, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999;
2. Revista ”Impôts et politique fiscale" , Februarie 2005 ;
3. Ţâţu Lucian şi colectiv, “Fiscalitate de la lege la practică”, Editura All Back, Bucureşti,
2005;
4. Văcărel Iulian şi colectivul ,“Finanţe Publice”, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucuresti, 2003;
5. Vintilă Georgeta, “ Fiscalitate. Metode şi tehnici fiscale”, Editura Economică, Bucureşti,
2004;
6. http://facultate.regielive.ro/cursuri/finante/impozitul_pe_venitul_persoanelor_fizice_in_c
ontext_intern_si_international-87525.html
7. www.ziarulfinanciar.ro;
8. www.capital.ro/usr/.../0-31838-impozitedirectestatemembre.doc
9. http://europa.eu/pol/tax/index_ro.htm
10. http://www.wall-street.ro/articol/Economie/45631/Romania-cea-mai-redusa-cota-de-
impozit-pe-venit-din-UE.html
Cuprins:

1. Introducere privind sistemul impozitelor………………………………………………1

2. Impozitul pe veniturilor persoanelor fizice din ţările din Uniunea Europeană

şi în ţările care aderă la Uniunea
Europeană………………………………………………………..2

3. Impozitul pe venitul persoanelor fizice în România: scurt istoric, contribuabilii

impozitului pe venit şi sfera de cuprindere……………………………………………………12

4. Concluzii………………………………………………………………………………...15

5. Bibliografie………………………………………………………………………………17
 ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE
FACULTATEA FINANŢE, ASIGURĂRI, BĂNCI, BURSE DE
VALORI

TEMĂ PROIECT:
COMPARAŢII PRIVIND IMPOZITAREA PERSOANELOR FIZICE
LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE
 STUDENTĂ, ANUL II
SERIA B, GRUPA 1527
FODOLICĂ ANDRA