CURS

Etapele studiului de management comparat

Stabilirea scopurilor studiului

Precizarea tematicii
Eşantionarea subiecţilor de investigat
Traducerea materialelor implicate
Măsurarea şi instrumentalizarea fenomenelor
manageriale
Administrarea desfăşurării investigaţiei
Analiza informaţiilor
Formalizarea concluziilor şi valorificarea rezultatelor
 Etapa 1. STABILIREA SCOPURILOR
Investigaţiile de management comparat pot avea în vedere două categorii de scopuri - teoretice şi pragmatice. Scopul
teoretic se referă la dezvoltarea unei teorii echivalente în cadrul culturilor considerate, cum ar fi stabilirea unei tipologii
a managerilor sau a fundamentelor organizatorice pe care se bazează structurile de organizare ale firmelor industriale. În
planul practicii, scopurile urmărite se referă la conturarea şi dezvoltarea unor abordări de management sau a unor
comportamente sociale adecvate în cadrul diferitelor culturi. Spre exemplu, stabilirea celor mai des utilizate şi mai
eficace opţiuni strategice de dezvoltare ale întreprinderilor electronice sau proiectarea unor modalităţi eficace de
motivare a personalului, utilizabile de firme multinaţionale în anumite ţări.
În procesul formulării obiectivelor studiului sunt mai multe probleme majore necesar să fie examinate şi soluţionate în
mod corespunzător.
Definirea culturilor considerate constituie prima dintre acestea. De reţinut, însă că este esenţial, aşa cum subliniază
cunoscutul specialist britanic Chris Lane, să se adopte o anumită definiţie a culturii şi să se stabilească modul său de
investigare. Se recomandă să se aibă în vedere aspecte referitoare la gradul de identificare a culturii cu ţara respectivă,
măsura în care populaţia unei ţări se consideră omogenă sau eterogenă în ceea ce priveşte cultura, tratarea culturii ca o
variabilă independentă, dependentă sau reziduală. În continuare se stabilesc aspectele comportamentale considerate
universale şi, respectiv, specifice, care reclamă o tratare diferenţiată pe parcursul cercetării. Pe baza tuturor elementelor
precedente se trece la alcătuirea echipei de cercetare. Se recomandă echipe multiculturale, ai căror componenţi să
reflecte culturile incluse în aria cercetării.
Un alt aspect major pe parcursul acestei etape îl constituie precizarea abordărilor echivalente şi a celor identice în
realizarea cercetării. Pentru niveluri ridicate de abstractizare, cum ar fi cele privind tipologia stilurilor de management,
abordările în cadrul diverselor culturi trebuie să fie identice. În schimb, pentru niveluri mai reduse de abstractizare,
atunci când se pune problema operaţionalizării conceptelor, metodelor şi tehnicilor de management, abordările este
necesar să fie echivalente. Este cazul, spre exemplu, culegerii datelor privind stilurile de conducere şi ale stabilirii
modalităţilor de perfecţionare a acestora în diverse ţări.
În finalul acestei etape, ţinând cont de aspectele precizate mai sus, se definitivează componenţa echipei de realizare a
studiului. Jean Claude Larréché recomandă ca, pe lângă criteriul competenţei, să se aibă în vedere vârsta, sexul şi
naţionalitatea specialiştilor. “În cadrul grupului de studii trebuie ca, pe lângă persoane mai în vârstă, ce au experienţă şi
mintea deschisă, să existe şi persoane tinere cu energie şi entuziasm, femei care privesc o problemă în mod diferit,
comparativ cu bărbaţii, specialişti de diverse naţionalităţi care înţeleg particularităţile culturilor implicate”.
 Etapa 2- PRECIZAREA TEMATICII
Pornind de la scopurile urmărite prin studiu - ca şi de la opţiunile de principiu privind cultura,
comportamentele universale/comportamentele specifice, abordările identice, respectiv echivalente, şi
pericolele de distorsiune implicate - se trece la delimitarea tematicii cercetării. Fireşte, aceasta se
desfăşoară separat pentru aspectele identice, de natură teoretică, cu un înalt grad de abstractizare şi
pentru aspectele echivalente care au un caracter mai concret. Corecta lor delimitare este esenţială
întrucât abordarea în continuare este în bună măsură diferită.
Referitor la tematica managementului, cercetat în viziune comparativă, transnaţională, Nancy Adler
consideră că trebuie să fie întrunite concomitent trei cerinţe:
- conceptuală, subiectul să fie echivalent, în sensul că definirea conceptului sau conceptelor
considerate să prezinte acelaşi conţinut şi caracteristici esenţiale în fiecare cultură investigată:
- importanţa subiectului să fie aceeaşi, deţinând în cadrul fiecărei culturi o poziţie marginală sau
nodală;
- locul, specificitatea subiectului să fie egale în cadrul culturilor considerate, în sensul că ele prezintă
sensibilităţi politice şi religioase similare.

În ceea ce ne priveşte, faţă de ultimele două cerinţe formulate de specialista canadiană, manifestăm
unele rezerve. Desigur, subiectul investigat trebuie să aibă un fond conceptual echivalent în diferitele
culturi, altminteri, sub aceeaşi titulatură, se iau în vedere conţinuturi ştiinţifice diferite, urmărindu-se
stabilirea de similarităţi şi diferenţe între noţiuni deosebite, necomparabile, în fond. Referitor însă la
importanţa aspectelor considerate şi la locul lor în cadrul fiecărei culturi pe plan politic şi religios,
apreciem că ele constituie, de fapt, caracteristici ce ar trebui investigate pe parcursul cercetării, care, în
final, să-şi găsească locul în concluzii. Faptul că un aspect de management este mai puţin important într-
o cultură decât în alta, sau este privit diferit de biserică sau partidele politice dominante, constituie o faţetă
ce trebuie investigată, şi nu o condiţie prealabilă pentru includerea respectivului subiect în tematica
cercetată.
 Etapa 3-EŞANTIONAREA SUBIECŢILOR DE INVESTIGAT
După ce în cadrul primelor două etape s-au pus la punct aspectele teoretico-metodologice de bază
implicate, se trece în continuare la elementele aplicative cu caracter operaţional.
Prima dintre acestea o constituie stabilirea subiecţilor care intră în sfera investigaţiei. Importanţa
sa este decisivă întrucât validitatea demersului ştiinţific şi a rezultatelor obţinute depind de măsura în
care eşantionul reflectă în mod adecvat fiecare cultură cuprinsă în sfera cercetării.
Dimensionarea judicioasă a eşantionului reprezintă un prim aspect major de soluţionat, care se
referă la numărul de culturi considerate şi la numărul de subiecţi din cadrul fiecăreia.
Selecţia culturilor de investigat, reflectată în numărul de eşantioane, se recomandă să fie în funcţie
de dimensiunile teoretice ale cercetării şi de scopul urmărit, şi nu de uşurinţa accesului la culturi.
Dacă se au în vedere numai 2-3 culturi, atunci efectuăm de fapt un studiu pilot, de “antrenament”, de
“rodaj”, pentru echipă, metodele utilizate etc.

În practica managementului comparat se optează, de regulă, pentru eşantioane reprezentative

fiecărei culturi, când cercetările sunt cu caracter teoretic, de mare anvergură. O altă categorie o
reprezintă eşantioanele pereche similare, din două sau mai multe culturi. La acestea se recurge de
obicei pentru obiective pragmatice şi subiecte de mai mică întindere, ce vizează soluţionarea unor
probleme bine conturate ale practicii manageriale. În cazul acestui tip de eşantioane, o atenţie majoră
se recomandă să se acorde asigurării echivalenţei lor funcţionale, “de facto”, şi nu aparenţe.
Referitor la independenţa eşantioanelor considerate, aspect important în practica eşantionării, în
cazul cercetărilor de management comparat este mai dificil de realizat. Datorită accentuării diviziunii
internaţionale a muncii, a globalizării şi internaţionalizării activităţilor economice, a interdependenţelor
dintre culturi, sunt dificil de delimitat eşantioane strict independente. De altfel, uneori, nici nu este de
dorit întrucât substratul apariţiei şi dezvoltării managementului comparat îl reprezintă tocmai
accentuarea caracterului internaţional al managementului, dezvoltarea puternică a legăturilor dintre
teoria şi practica conducerii în cvasitotalitatea ţărilor lumii.
 Etapa 4-TRADUCEREA MATERIALELOR IMPLICATE

Delimitarea acestei faze de sine stătătoare este cauzată de importanţa majoră, uneori
chiar decisivă, pe care o reprezintă asigurarea echivalenţei traducerilor pentru reuşita
cercetărilor de management comparat. Este esenţial ca traducerea fiecărei versiuni de realizare a
cercetării să fie pe deplin echivalentă cu celelalte. Nu se pune, deci, problema unei traduceri “ad
literam”, identice, ci a uneia care să reflecte diferenţele culturale implicate. Pentru asigurarea
acestei cerinţe, mai multe aspecte trebuie să fie avute în vedere în permanenţă.
Astfel, în ceea ce priveşte frazarea utilizată, se recomandă apelarea la cuvinte comune,
evitarea expresiilor idiomatice, formularea de propoziţii sau fraze scurte şi complete, cu valoare
echivalentă etc. Traducerea poate fi efectuată după tehnica dus-întors, adică din limba originală în
celelalte limbi şi din nou în cea originală folosind persoane bilingve, cu o bună cunoaştere a
acestora. O altă posibilitate constă în apelarea la experţi, atât pe plan lingvistic, cât şi al
managementului şi culturilor implicate. Experţii trebuie să posede şi o bună cunoaştere a domeniului
conducerii care formează obiectul cercetării.
În realizarea retroversiunii, o preocupare majoră este recomandabil să o reprezinte evitarea
aşa-numitului sindrom wharfian, ce constă în traducerea literară, fără însă a asigura echivalenţa
de conţinut. Din păcate, acest sindrom este destul de frecvent întâlnit, cu apreciabile consecinţele
negative în planul rezultatelor obţinute.
 Etapa 5- MĂSURAREA ŞI INSTRUMENTALIZAREA FENOMENELOR DE MANAGEMENT

Dată fiind multitudinea culturilor în cadrul cărora se manifestă elementele de management

considerate, ce prezintă scări ale valorilor, evoluţii ale variabilelor diferite sau utilizate în maniere
specifice, acestor aspecte trebuie să li se acorde o importanţă aparte. Grija principală o reprezintă, şi de
această dată, asigurarea unei echivalenţe a rezultatelor.
Dintre problemele necesar a fi avute în vedere menţionăm, în primul rând, cele privind
echivalenţa variabilelor. Aceasta implică selectarea anumitor caracteristici ale variabilelor şi apelarea
selectivă la modalităţi de măsurare a lor, astfel încât evaluările respective în diferite culturi să reflecte în
mod realist aceleaşi fenomene, cu aceeaşi precizie, bazate pe concepte identice.
Un alt element important se referă la măsurarea echivalentă a variabilelor. Diferenţele dintre
parametrii variabilelor considerate în diferite culturi nu sunt interpretabile corect dacă scările de
evaluare ale lor nu au fost făcute echivalente. Aceasta înseamnă apelarea la proceduri echivalente sau
sistem de corelări similare ale caracteristicilor variabilelor considerate. Spre exemplu, dacă se
examinează influenţa motivaţională a variabilei salarii în diferite culturi, şi nu se au în vedere diferenţele
naţionale de mărimea lor, se ajunge la concluzii greşite. Mai concret, dacă nu se ţine cont că salariul
minim orar este în S.U.A. - 5 $ şi în România - 0,20-0,30 $, atunci impactul motivaţional al diferenţelor
de salariu din România este interpretat total eronat, ajungând la concluzii fanteziste.
Şi pe parcursul acestei etape pot interveni dificultăţi în asigurarea echivalenţei limbajului
utilizat. Dacă se respectă cerinţele menţionate în etapa precedentă, de regulă, se preîntâmpină
producerea lor.
Ultimul element recomandat să fie avut în vedere în această etapă se referă la identificarea
posibilelor pericole de distorsiune a rezultatelor cercetării datorită interacţiunii dintre variabilele
considerate în cadrul investigaţiei şi modul de abordare preconizat. Desigur, anumite interferenţe sunt
inevitabile, fiind necesară însă o preocupare continuă de minimalizare a lor, acordând o atenţie
deosebită modului de lucru cu variabilele pe parcursul desfăşurării cercetării.
 Etapa 6- ADMINISTRAREA DESFĂŞURĂRII INVESTIGAŢIEI
Principalele aspecte care formează obiectul administrării cercetărilor se referă la modul de lucru cu
colectivităţile investigate, formularea instrucţiunilor şi precizarea perioadei de lucru. Fireşte, şi din acest punct
de vedere, realizarea echivalenţei constituie preocuparea majoră, ţinând cont de necesitatea preîntâmpinării
sau minimalizării efectului Heisenberg. În esenţă, acesta constă în modificarea modului de a decide şi
acţiona al colectivităţilor, ca urmare a faptului că se află sub observaţia specialiştilor ce le investighează. În
consecinţă, apar manifestări ce nu le sunt caracteristice, ceea ce, în urma analizei şi interpretării lor, se reflectă
în constatări şi concluzii ale cercetătorilor ce nu exprimă integral şi exact fenomenele cercetate.
Cercetarea se recomandă să fie astfel proiectată şi condusă încât să asigure răspunsurilor primite la
stimuli şi situaţii similare din cadrul diverselor culturi analizate aceleaşi dimensiuni privind:
 familiaritatea subiecţilor vizavi de instrumentele, modalităţile şi situaţiile sociale pe parcursul
investigaţiei;
 tensiunea psihologică, ce decurge din faptul că subiecţii trebuie să resimtă aceeaşi stare de nelinişte,
încredere, încordare etc. faţă de investigatori;
 efectul experimentatorului, ce decurge din măsura în care cercetătorul comunică subiecţilor ipotezele
preferate;
 parametrii comportamentului subiecţilor investigaţi referitori la sensibilitatea lor faţă de aspectele (politice,
religioase, economice etc.) implicate, la măsura în care încearcă să descopere ce urmăreşte cercetătorul şi în
funcţie de aceasta să-l ajute sau nu etc.;
 personalitatea şi caracteristicile investigatorilor (sex, rasă, naţionalitate, poziţie socială etc.), ce determină
la subiecţi, în funcţie de caracteristicile culturii căreia le aparţin, respect, indiferenţă, ostilitate, cooperare etc.;
 caracteristicile prezentării scopului şi modalităţilor de realizare a cercetării, care, ţinând cont de modul
aducerii lor la cunoştinţa celor investigaţi, de instrucţiunile de lucru difuzate, perioada şi modul de efectuare a
prezentării şi, respectiv, de colectare a informaţiilor, determină reacţii diferite la subiecţii implicaţi.
Pentru a asigura ca dimensiunile caracteristicilor menţionate să fie identice, sau foarte apropiate şi
informaţiile obţinute echivalente, modul de operaţionalizare a desfăşurării cercetării şi modalităţile de
administrare folosite variază într-o anumită măsură de la o cultură la alta. De reţinut că influenţa specificului
cultural este foarte mare pe acest plan.
 Etapa 7- ANALIZA INFORMAŢIILOR PRIVIND ELEMENTELE
DE MANAGEMENT INVESTIGATE

 Desigur că, din punct de vedere principial, în studiile de management comparat, elemente
deosebite faţă de analiza fenomenelor de management general nu sunt. Şi în cazul acestora, esenţial
este ca întreaga analiză să fie subordonată în permanenţă realizării obiectivelor urmărite prin
iniţierea cercetării. Complexitatea şi ineditul manifestărilor managementului în diferitele culturi fac mult
mai probabile pierderile din vedere ale obiectivelor majore de realizat. De aici necesitatea unei griji
sporite pentru a preîntâmpina această deficienţă.
 Din punct de vedere strict metodologic, două sunt aspectele mai puţin uzuale care se
recomandă să fie avute în vedere. Mulţimea variabilelor implicate şi complexele interdependenţe dintre
acestea reclamă examinarea lor cu tehnici statistice multivariate. Mai dificil de utilizat, analiza de
corelaţie multiplă şi celelalte tehnici multivariate sunt singurele care permit o cunoaştere relativ exactă şi
completă a fenomenelor de management studiate.
 Celălalt aspect ce se manifestă, de această dată specific integral managementului comparat, se
referă la aşa-numita “confuzie ecologică” (ecological fallacy). Apariţia sa este determinată de tratarea
culturilor ca şi cum ar fi indivizi. În consecinţă, se confundă corelaţiile la nivel de culturi cu cele la nivel de
indivizi. Frecvent apare şi manifestarea inversă, substituirea sau confuzia corelaţiilor individuale cu cele
ale culturilor. De aici concluzii false, generatoare de confuzii teoretice şi de soluţii manageriale
ineficiente.
 În practica studiilor de management comparat, în special în ceea ce priveşte analiza şi
rezultatele cercetării, specialiştii manifestă relativ frecvent două tendinţe:
 a) acceptarea şi utilizarea apriori a percepţiilor generale privind caracteristicile culturilor analizate. Ne
referim, deci, la adoptarea “clişeelor” privind anumite culturi, cum ar fi cele privind cultura germană,
cultura chineză etc.;
 b) fundamentarea abordării managementului pe experienţele individuale mai deosebite ale specialiştilor -
atât pozitive cât şi negative - referitoare la cultura în cauză.
 Ambele tendinţe influenţează modul de realizare a analizelor şi rezultatele obţinute în mod
negativ.
 Etapa 8- FORMULAREA CONCLUZIILOR ŞI VALORIFICAREA REZULTATELOR

Finalul oricărei cercetări îl constituie formularea, pe baza unor eforturi de abstractizare,

sistematizare şi generalizare, a principalelor concluzii, având ca punct de plecare obiectivele
prestabilite. Modul de desfăşurare a acestei etape este diferit, corespunzător naturii obiectivelor
cercetării.
În cazul cercetărilor cu caracter teoretic, în cadrul acestei etape, atenţia este concentrată
asupra formulării de teorii cât mai coerente, prin raportare la ipotezele de cercetare urmărite în
fazele anterioare. În funcţie de importanţa şi amploarea concluziilor, rezultatele cercetării îmbracă
forma comunicărilor sau referatelor ştiinţifice, studiilor sau articolelor şi cărţilor. Fireşte, acestea
se recomandă să fie difuzate cu prioritate în ţările ale căror culturi au fost investigate.
Finalizarea cercetărilor aplicative este în bună măsură diferită. Forma cea mai frecvent
uzitată o constituie metodologiile, recomandările sau soluţiile manageriale ce se predau
firmelor care le-au comandat. Tot în categoria cercetărilor aplicative intră şi investigaţiile ce
vizează elaborarea de studii de caz pentru pregătirea managerială. Desigur, şi pe baza lor se pot
redacta comunicări ştiinţifice, articole sau studii, însoţindu-le însă, de regulă, şi de anumite
elemente teoretice, unele cu caracter generalizator, care să le facă interesante şi utile unui număr
cât mai mare de beneficiari.
Indiferent însă de natura cercetării, în redactarea materialului final trebuie acordată o
atenţie deosebită modului de prezentare pentru a-l face integral accesibil şi asimilabil
beneficiarilor. Se ridică drept probleme majore asigurarea echivalenţei limbajului şi luarea în
considerare a măsurii în care persoanele cărora le sunt destinate rezultatele cercetării sunt
familiarizate cu conceptele şi elementele specifice managementului comparat. În situaţia în care
destinatarii studiului - specialişti şi manageri - aparţin mai multor culturi - cazul obişnuit de
altminteri - poate apărea şi necesitatea prezentării mai multor versiuni lingvistice şi chiar de
conţinut.