Ineditul mijloacelor de comunicare în masă rezidă în senzaţia de realitate pe care o

dau receptorilor. „Televiziunea operează acel tur de forţă nemaivăzut de a face adevărul să
coincidă imaginarului şi realului în clipa prezentă a percepţiei". Micul ecran converteşte
evenimentele în imagini, după cum ziarul le converteşte în cuvinte.
Comunicarea de putere mare, cu bătaia lungă a tehnicilor moderne, şi diversificarea
repertoriilor de semne, cu dominaţia fascinantă a video-imaginii, nu a putut alunga, totuşi,
cuvântul din areopagul informării şi curentelor de opinii, ci 1-a asociat.
Viaţa interioară are nevoie de cuvânt pentru a medita şi a-şi explica totul existenţei.
Mijloacele de exprimare prin armonia sunetului, a culorii, prin relieful gestului pot fi receptate
în diferite registrede sensibilitate, dar sunt explicate tot prin cuvânt în exegezele asupra
muzicii, picturii, sculpturii, teatrului, baletului, cinematografului sau televiziunii.
Cuvântul scris continuă deci să domine asupra imaginii în cărţi menite să dăinuie, dar si
în presa perisabilă, cu o tenace lucrare de constructor de civilizaţie, de atitudini şi mentalităţi.
Facerea lumii moderne stă sub puterea cuvântului devenit, prin invenţia lui Gutenberg,
durabil ca marmora statuilor, iar prin cea a lui Theophraste Renaudot - gazeta - , bun de
consum popular. Amândouă sunt produse ale spiritului Renaşterii, când şi-a mărit relieful
dimensiunea informaţională a omului. Cuvântul nu este doar oglinda, traducere fidelă a
realităţii, ci compune un suprareal cultural, o existenţa autonomă deosebită de limbajul
naturii, suprareal prelungit m artele scrisului şi vorbirii, în propagandă, în mijloacele
informam m masa. Marshall McLuhan crede că vorbirea a fost prima „tehnologie” care a
permis omului să se distanţeze de mediu, pentru a-1 redobândi într-un alt mod. Cuvintele ar
fi, după gânditorul canadian, un sistem de regăsire a informaţiei apte să exploreze rapid
totalitatea mediului şi a experienţei. Cuvintele — aprecia filosoful canadian McLuhan — sunt
sisteme complexe de metafore şi de simboluri, care exprima sau exteriorizează senzorial
experienţa. Ele constituie o tehnologie a clarităţii. Traducerea experienţei senzoriale directe
în simboluri vocale permite evocarea şi regăsirea, în orice moment, a lumii întregi .
Între formele mass-media, presa scrisă, bazată în principal pe cuvânt, reprezintă un
fel de matrice originară, cunoaşterea valorilor ei specifice, generale şi naţionale, dovedindu-
se esenţială pentru teoria şi practica comunicării de masă.
Asaltat de imagini şi coduri cibernetice, cuvântul are încă viitor.