Febra Tifoida

Febra tifoida este o boala acuta infectioasa si contagioasa a omului caracterizata prin febra,stare generala
alterata, marirea splinei si leziuni caracteristice intestinale (ulceratii pe intestinul subtire).

Boala este produsa de un microb, bacilul tific, care face parte din grupul numit Salmonelle. Rezervorul de
germen este format de bolnavi si de purtatori sanatosi sau convalescenti de bacili tifici.

Poarta de eliminare a bacililor tifici din organism este tubul digestiv: ei se elimina in mediul extern o data cu
materiile fecale. Poarta de intrare a bacililor tifici in organism este tot tubul digestiv: ei patrund o data cu
alimentele si apa contaminate cu germeni.

Calea de transmitere de la poarta de eliminare a germenilor si pana la poarta de intrare este indirecta :
germenii s
unt vehiculati de alimente sau apa.

Contaminarea alimentelor sau a apei se face in diferite feluri:

fie prin manipularea cu maini murdare, nespalate, a alimentelor de catre un purtator de tific, fie prin
instalatii defectuoase in care se infiltreaza apa contaminata din reteaua care transporta dejectele, fie, la tara,
prin constructii neigienice de closete din care se infiltreaza germenii in fantani.

Febra tifoida este o boala digestiva. Incubatia este in medie de 14 zile. Debutul este de obicei mai lent, cu
febra mica, dar care se urca treptat. Dupa 5-7 zile, febra se urca la 39-40° si ramane astfel ridicata timp de
10-14 zile, uneori chiar mai mult.

In acest timp, bolnavul este foarte obosit, zace la pat, fara a fi capabil de nici un efort, nu are deloc pofta de
mancare, adesea are diaree, dureri abdominale. In forme mai grave, bolnavii au stare tifica: stare de
somnolenta accentuata, oboseala mare, tradusa prin faptul ca bolnavii nu fac aproape nici o miscare in pat.

Dupa 8-10 zile de boala apar pe pielea abdomenului cateva pete rosii, numite pete lenticulare, cu diametrul de
cativa mm. Splina bolnavului este totdeauna marita. Dupa aceasta perioada de stare, febra incepe sa scada
treptat si cam in 7 zile ajunge la normal. Urmeaza apoi perioada de convalescenta, in care bolnavul isi revine
treptat, in 3-4-5 saptamani, la starea normala.

Complicatiile mai importante pe care le poate face bolnavul sunt:

hemoragia intestinala si perforatia intestinala.

Hemoragia intestinala se produce atunci cand ulceratiile din intestin duc la ruperea unei mici artere
intestinale. Bolnavii cu hemoragie intestinala au ca simptom principal melena (scaun format din materii
fecale moi si negre ca pacura).

Pulsul este accelerat, iar tensiunea arteriala este scazuta, mai ales cand cantitatea de sange pierduta este mai
mare. Perforatia intestinala se produce atunci cand ulceratiile intestinale au erodat nu numai mucoasa si
musculatura intestinului subtire, dar au deschis si peritoneul, care acopera intestinul, producand astfel un
mic orificiu, prin care continutul intestinal patrunde in cavitatea peritoneala.

Simptomele perforatiei sunt grave si violente: bolnavii au o durere puternica abdominala; la examenul
medical, musculatura peretelui abdominal este contractata (abdomen de lemn) si foarte dureroasa; bolnavii
sunt in stare de soc (puls accelerat si foarte slab batut, tensiunea arteriala scazuta sau chiar colaps vascular,
paliditate accentuata.

Uneori, in formele grave cu stare tifica accentuata, perforatia se poate produce fara ca bolnavul sa aiba
durere. O alta complicatie relativ mai frecventa este recaderea, adica revenirea febrei si a celorlalte simptome
de boala in convalescenta. Cel mai des, recaderile apar cam in a 10-a zi de afebrilitate.

Recaderea se trateaza la fel ca si febra tifoida. Tratamentul febrei tifoide se face prin repaus absolut la pat,
regim alimentar bazat mai ales pe lapte, iaurt, branza de vaci, fainoase, carne (in convalescenta), supe. Ca
tratament etiologic se utilizeaza cloramfenicolul, antibiotic cu actiune foarte buna impotriva bacilului tific.

Sub influenta antibioticului, febra scade in 3-5 zile, o data cu ameliorarea celorlalte simptome. Hemoragia
intestinala se trateaza cu transfuzii de sange. Perforatia intestinala se trateaza intotdeauna chirurgical :
bolnavii sunt operati (se extirpa o bucata de intestin unde este perforatia).

Diagnosticul febrei tifoide se confirma aproape totdeauna bacteriologic, adica prin punerea in evidenta prin
culturi a bacilului tific. In acest scop se fac bolnavului hemoculturi, coproculturi si uneori si biliculturi.

Diagnosticul se mai poate confirma si serologic, adica prin cautarea si gasirea in serul sanguin al bolnavului a
anticorpilor fata de bacilul tific (reactia Widal). Febra tifoida face parte din grupa A, deci este de declarare si
internare obligatorii in spitalul de boli contagioase.

Bolnavul paraseste spitalul dupa 21 de zile, fara febra, timp in care i se fac si 3 coproculturi pentru bacilul
tific, spre a se vedea daca a ramas sau nu purtator de microbi. Profilaxia se face prin depistarea si internarea
cat mai repede a bolnavilor de febra tifoida, prin depistarea purtatorilor sanatosi de bacili tifici mai ales din
sectorul alimentar.

De asemenea, masurile impotriva cailor de transmitere sunt foarte importante:

construirea de closete igienice, distrugerea mustelor, spalarea inainte de consum a fructelor, zarzavaturilor,
spalarea mainilor cu sapun inainte de a manipula alimentele.

Read more: http://articole.famouswhy.ro/despre_febra_tifoida/#ixzz1OUk5SSnz