Figuri de stil si procedee de expresivitate

Modurile verbului Semnificatii ale modurilor si timpurilor verbale

Moduri predicative: Prezentul indicativului exprima actiuni simultane cu

Indicadivul momentul vorbirii , dar poate avea si alte valori.
Prezentul istoric sau narativ exprima sendul de perfect ( Mihai Viteazul
intra in Alba-Iulia ) . Prezentul iterative indica actiuni care au loc periodic
(Merge zilnic la munca ) . Prezentul gnomic sau etern arata adevaruri
permanente (Buturuga mica rastoarna carul mare.) sau fenomene vesnice
(Luna se roteste in jurul pamantului , iar aceasta in jurul soarelui.) .
Prezentul poate avea valoare de viitor ( Maine merg la munte.) sau de
imperative (Spui ce mai ai de spus si pleci!).
Imperfectul arata o actiune desfasurata de-a lungul unei perioade de
timp trecute , simultana cu alta actiune trecuta ; de aceea , imperfectul este
timpul naratiunii . Poate avea valoare de imperfect narativ sau
descriptive(Pe atunci priveam norii ore in sir.) , valoare interativa (Se
intalneau zilnic.), valoare de conditional perfect (Daca taceai , filozof
ramaneai.)sau de optativ (Voiam sa stiu ce mai faceti.)
Ca timp al povestirii , imperfectul este si indicele trecerii de la realitate
la imaginar (In vis se facea ca erai imparat.).
In limba literara , in scris , perfectul simplu exprima rapiditate cu care
s-a petrecut o aptiune si faptul ca ea s-a incheiat inaintea prezentului. De
aceea perfectul simplu este utilizat in naratiuni in care miscarile/ actiunile
personajelor se produc rapid sau de la sine sau cand este introdusa o replica
a unui personaj , in dialog (-As pofti o salata din Gradina Ursului – zise
imparatul. Ion Creanga) .Poate exprima ironia(Ca bina mai zisesi!) sau
reprosul (Venisi sit u , in sfarsit!).
Perfectul simplu se mai intrebuinteaza in vorbirea curenta regionala.
Perfectul compus exprima o actiune realizata in trecut si inchjeiata in
momentul relatarii ei , avand de obicei valoare absoluta (Am citit cartea)
.Poate fi utilizat si cu valoare relative : mai mult ca perfect (Inainte de a
pleca a salutata pe toata lumea.) , viitor anterior (Pana se decide , l-am
lamurit.) , viitor (Acu chiar ca am plecat. . ) .
Poarte fi utilizat uneori cu forma inverse (-Mai auzit-ai dumneata ,
cumnata, una ca asta [ …] !?Ion Creanga) sau cu intercalarea unor forme
nearticulate ale pronumelui (Alege-ti una din doua , caci altfel dau cinstea
pe rusine …!auzitu-m-ai? Ion Creanga), ca marca a oralitatii.
Mai mult ca perfectul arata ca actiunea s-a desfasurat in trecut si s-a
incheiat inaintea altei actiuni din trecut . Cealalta actiune trecuta poate fi
neexprimata sau sugerata de un gerunziu sau de un supin ( De exemplu :
Vorbind de una de alta , timpul trecuse repede . Se facuse foc la auzul
vestilor.).
Viitorul indica o actiune care se petrece dupa momentul vorbirii .
Uneori viitorul poate fi folosit ca perfect (Dupa infaptuirea uunirii,
 domnitorul va incerca sa obtina recunoasterea ei pe cale diplomatica.) sau
poate avea valoare de viitor anterior (Dupa ce aveti citi textul , vom discuta
mesajul sau .). Viitorul mai poate avea valoarea modului imperativ (Decizia
va fi dusa la indeplinire .), prezumtiv (Asa o fi , n-o fi asa …) , optativ (Am
sa va rog sa fiti mai atent.).
Utilizarea viitorului popular in textul literar este o marca a oralitatii.
Viitorul anterior exprima o actiune care urmeaza sa aiba loc dupa
momentul vorbirii si inaintea altei actiuni viitoare , este un timp folosit rar
si livresc , dar formele populare (oi fi spus , ati fi spus), omonime cu
prezumtivul , sunt marci ale oralitatii.
Conjunctivul Prezentul conjunctiv exprima nesiguranta , dorinta (Sa
Sarim in luntrea mica … Mihai Eminescu ), o actiune viitoare (Sa raspund
sau san u raspund.) sau situate in timp (Eu sa muncesc , iar tu sa stai? ) , dar
poate avea si valoare de imperative (Sa asculti sfatul meu!). Perfectul
conjunctiv esprima concesia , indoiala (N-ar fi scos o vorba , sa-l fi picat cu
ceara ! ) sau conditia in trecut (O ora sa fi fost amici … Mihai Eminescu).
Conditional Optativ Conditional-optativul exprima o actiune realizabila , o dorinta
(Jelui-m-as si n-am cui. Folclor; in blesteme, Manca-i-ai coada!) si conditia
indeplinirii dorintei (De-ar sti omul ce-ar pati , dinainte s-ar pazi.) Formele
inversate apar in vorbirea populara sau in constructii affective (mira-m-as!)
Imperativul Imperativul exprima o actiune realizabila , un ordin , o dorinta o
rugaminte (Vino-n codru la izvorul / Care tremura pe prund. Mihai
Eminescu.)
Moduri nepredicative
Infinitivul
Infinitivul denumeste o actiune continua , ca process; infinitivul mai
poate avea valoare de conjunctiv , de imperativ sau de gerunziu.
Gerunziul
Gerunziul exprima o actiune in desfasurare , simultan cu o alta
actiune; in enunturi exprima insusiri ale verbelor (De-atatea nopti aud
plouand / Aud materia plangand . George Bacovia).

Participiul
Participiul denumeste actiunea suportata sau savarsita de un obiect ;
prin conversiune , devine adjective (fericit , multumit , linistit etc.) , iar
unele devin substantive prin articulare (Tot patitu-I priceput.).

Supinul
Supinul denumeste actiunea , fiind uneori echivalent in prezentul (Usor de
spus , greu de facut ) ; actiunea exprimata de supin reprezinta scopul ( Ce
mai este de facut ? ) , mai rar cauza (De urat ma duc de-acasa/ Si uratul nu
ma lasa . Ion Creanga ) unei actiuni expuse anterior.