Sunteți pe pagina 1din 4

Istoria Gandirii Crestine 01.11.

2004 Stoicim Oponentii lui Platon Considerau ca intreaga realitate este de natura materiala ( sufletul-material, sub forma de vapor sau foc) 1. materie neformata ( fara forma) 2.logos, ( cel care da caracter materiei) - considerau ca fiecare obiect avea un logos spermatikos ( samanta logos) - toate logosurile mici fac parte din logosul universal - logosul universal = Providenta ( ceva impersonal), Soarta, Destin - Logosul are doua dimensiuni: 1. Logos Rezident = endiathetos ( gandul, mintea) 2. Logos Proforikos = ( gandul rostit) - Plotin - fondatorul platonismului mijlociu - in neoplatonism apare elemente stoice si mistice - monasticismul are influente neoplatonice ( unirea cu Unul) GNOSTICISMUL - curentul care a influentat in mod drastic crestinismul - Miscare de gandire ce a impumutat elemente din platonism incercand astfel sa creeze un nou crestinism. - Gnosticism = intelegerea originii si a destinului omului - Gnosticismul este un sistem dualist ( considerandu-se faptul ca lumea materiala este rea in sine) - considerau ca Dumnezeu a creat o lume de fiinte spirituale numite "eoni" ( in numar de 365). Intr-o anumita situatie, unul dintre eoni nu a ascultat de Dumnezeu si astfel a creat lumea materiala. In situatia prezentata si anume ca lumea nu a fost creata din voia lui Dumnezeu deci se tragea concluzia ca legile lumii nu pot corespunde legilor divine. - considerau ca oamenii traiesc in lumea materiala iar duhurile stau in trup ca intr-o inchisoare. - se considera faptul ca fiecare gnostic are o scanteie in el insusi, avand astfel posibilitatea de a fi treziti si eliberati de restrictiile lumii materiale. - pentru a se trezi era nevoie de un mesaj si de un mesager - Mesagerul era considerat a fi in persoana Domnului Isus - in cadrul acestei miscari existau neintelegeri in privinta infranarii sau

destrabalarii trupului. - astfel au existat dispute intre Valentin si Marcion ( valentinienii si marcionitii, Marcion fiind autorul primului canon al Sfintei Scripturi) TRADITIA SI SCRIPTURA IN PERIOADA PATRISTICA Marturiile despre viata Domnului Isus ( chiar si replicile verbale) au fost transmise mai intai prin traditie oralal ( gr. paradidomai, lat. tradidere). - In paralel cu traditia , Vechiul Testament a format o norma doctrinara - Iustin Martirul considera ca V.Test nu mai apartine evreilor, fiind de fapt mostenit de catre crestini - o anumita intelegere a traditiei a inceput cu Irineu si Tertulian incercand sa sustina si extrabiblic luptele cu gnosticii. Conceptia lui Irineu: - considera ca sursa credintei crestine este Isus ( adevaratul Cuvant rostit de Tatal); Irineu spunea ca Isus a lasat o revelatie si a incrdintat-o apostolilor. - Biserica este mijlocul transmiterii mesajului, astfel apostolii au transmis invatatura urmasilor cuprinzand si aspecte care nu sunt in Scriptura. - Biserica este casa unde locuieste Duhul Sfant , garantand astfel ca invatatura este autentica, Irineu numeste acesta ca o infailibila haruire de a pastra adevarul - Canonul adevarului ( crezul in faza de inceput) un crez lasat de parintii apostolici urmasilor sai. - Exista diferenta intre Traditia de intrepretare si Sfanta Traditie. ( dokeisti = docheo - eu apar, aparitie; gnosticii erau docheisti) Conceptia lui Tertulian Sustine traditia apostolica si foloseste acest termen - dupa pericolul gnostic, teologii au folosit Scriptura, iar notiunea de traditie a fost amplificata prin Consiliile ecumenice ( Niceea). - Dupa Secolul 4-5, a fost data o definitie a traditiei de catre teologul Vincente de la Rince spunand: " Traditia este ceea ce a fost crezut peste tot , intotdeauna si de catre toti" SCRIPTURA IN PERIOADA PATRISTICA - Aparitia canonului si Noului Testament - Prima lista in care apare cartile Noului Testament apartine lui Atanasie intro scrisoare de Pasti in anul 367.

- Cartile sunt gasite la sfarsitul secolului 2, in scrierile teologilor ( insa fara ordinea actuala) Criterii canonice. - Criteriul Apostolicitatii ( apostol sau persoana ce a trait in apropierea apostolului) - Criteriul Universalitatii ( folosirea de catre Biserica a cartii respective) ( Didahe, Pastorul Hermas, Apocalipsa lui Petru, carti ce aveau posibilitatea de a intra in canon) Carti intrate cu dubiu in canon : Evrei ( dubioasa pentru Biserica din Apus), Apocalipsa ( dubioasa in zonele cu influente ale scolii din Antiohia), Iacov ( dubioase pentru Biserica din Apus, fiind cunoscuta abia in secolul 4), 2 Petru; 2,3,Ioan, Iuda de asemenea au prezentat dubii in privinta canonizarii. - s-a considerat ca Noul Testament este o implinire a Vechiului Testament ( v.t - Profetie, N.t - Implinire). - In perioada patristica s-au dezvoltat doua scoli: 1. Scoala de la Alexandria ( influentata de platonism) 2. Scoala de la Antiohia ( influentata de Aristotel) Conceptii Scoala din Alexandria avea ca baza interpretarea alegorica ( textul functioneaza ca un simbol al adevarurilor spirituale) In schimb tipologia cauta un corespondent in Noul Testament, tipul fiind in Vechiul Testament. - Origen spunea :" Scriptura este un ocean vast, o padure a misterelor si orice amanunt are o semnificatie spirituala" - dupa Origen, fiecare text prezenta anumite nivele in modul urmator: 1. sensul fizic ( istoric) 2. sensul psihic ( moralitatea) 3. sensul spiritual ( necesar sufletului) Scoala din Antiohia a avut o reactie fata de gandirea platonista. Acesta scoala punea accent pe sensul istoric al textului ( Ioan Crisostom a fost antiohian). - acceptau existenta intelesurilor spirituale insa gasite nu prin alegorie si prin iluminare ( theoria) Iluminarea ( Theoria) avea trei reguli: 1.sa nu se renunte la textul literal 2.sa existe o corespondenta reala intre faptul istoric si obiectul spiritual la

care se refera 3. cele doua sensuri sa poata fi intelese impreuna Se considera ca exista diferite texte: - texte ce permit interpretare alegorica - texte ce permit interpretare textuala

S-ar putea să vă placă și