GENETICA SI BOLILE SOMATICE

CANCERUL

Ciurus Sofia-Elena Anul I, Grupa 2

Timisoara, 2011

Cancerul este considerat o tumoare malign constand in proliferarea anormala a celulelor cu distrugerea tesuturilor vecine normale. Cancerul constituie un grup de maladii ce rezulta dintr-o activitate nespecifica a unor gene schimbate prin mutatie sau activate de catre virusi. Originea cancerului este neclara. Cu toate acestea exista o serie de neoplazii care par sa se transmita dominant si o serie de tuburari ereditare care au un risc de malignizare mare. In aceste cazuri se poate aprecia riscul recurentei sau riscul malignizarii. Aceasta maladie afecteaza aproximativ 1/3 din populatia adulta in tarile dezvoltate si contribuie in proportie de 25% la mortalitatea generala in acest segment de varsta. Cele 2 sexe sunt la fel de afectate, dar se observa o frecventa mai mare in cazul persoanelor cu o alimentatie nepotrivita (apare in special la cea bogata in grasimi si saraca in fibre), dar si in functie de zona geografica, stilul de viata sau clima, spre exemplu cancerul colonului este relativ frecvent in state precum Marea Britanie, Irlanda, Canada, Statele Unite si relativ rar in Japonia sau Africa. Un loc aparte il ocupa cancerul de san. Acesta variaza in functie de zona geografica fara nici un fel de explicatie. Incidenta cancerului mai depinde si de polimorfismul genetic ce afecteaz absorbtia, transportul, activarea metabolic sau detoxifierea agentilor cancerigeni din mediu. In majoritatea cazurilor cancerul este considerat o maladie multifactoriala cu o pondere a factorilor ambientali de 75%, totusi factorii genetici constituie un element decisiv in aparitia bolii. Astfel din punct de vedere al componentei genetice cancerele pot si grupate in trei categorii: cancere ereditare (cu transmitere dominant autosomala, au incidenta mica, dar cu un risc al aparitiei la purtatorii de mutatii de peste 50%), cancere familiale (cu incidenta si risc moderate de aproximativ 10% din total, se manifesta in familiile cu un numar crescut de personae afectate) si cancere cu predispozitie genetica (reprezinta 5% din totalul tumorilor maligne, cu o incidenta mare, dar cu risc mic). Spre exemplu retinoblastoma este o tumora maligna a ochilor. Aproximativ 30% dintre afectiuni sunt ereditare. Riscul de a avea copii cu aceeasi tumora este de 50%. Unele persoane au o susceptibilitate crescuta fata de cancer datorita unor mutatii genetice care afecteaza mai muli membrii ai unei familii. Din fericire, frecventa in populatia generala a acestor mutatii este relativ rara. In situatiile in care exista, totusi, aceasta predispozitie familiala sunt indicate unele masuri preventive cum este sfatul genetic. Numai la specia umana sunt cunoscute in prezent peste 100 de tipuri de cancer care afecteaza cele mai diverse tesuturi si organe, iar in functie de celulele implicate acestea pot fi: leucemiile (afecteaza maduva oaselor si determina producerea masiva de leucocite), limfoamele (afecteaza ganglionii

limfatici si splina si determina producerea excesiva de limfocite), sarcoamele (afecteaza tesuturile ce provin din mezodermul embrionar muschi, maduva, cartilagii) si carcinoamele (afecteaza tesuturile de origine epiteliala glande, sani, piele, sistemul respirator sau cel uro-genital), acestea din urma reprezinta circa 85% din totalul cancerelor, tesuturile de origine fiind cele mai expuse actiunii factorilor de mediu fizici, chimici sau biologici. Dupa toate probabilitatile riscul de a face cancer este influentat de fondul ereditar individual. S-a stabilit ca femeile ale caror mame si surori au avut cancer de san bilateral timpuriu inainte de menopauza au un risc de a dezvolta aceasta boala de 5 ori mai mare decat cele cu istorie familiala negativa (aproximativ 35%). Totusi riscul este mic pentru femeile ale caror mame sau surori au cancer de san unilateral preclimacteric. Nu se stie daca acest tip de cancer este conditionat monogenic sau poligenic, dar spre deosebire de celelalte tumori riscul recurentei este cunoscut. Tumorile generate de proliferarea celulara pot fi benigne (caz in care nu invadeaza alte tesuturi) si maligne primare (localizate intr-un anumit organ) sau secundare (migratii din tumoarea primara fixate in alte organe). Tumorile deriva dintr-o singura celula fondatoare care prin diviziuni succesive da nastere unei mase celulare. Spre deosebire de celulele sanatoase, cele maligne se divid la infinit si au o capacitate de migrare (prin circuitul sangvin sau limfatic) si de formare a metastazelor, invadand tesuturile inconjuratoare. Se stie ca, in general, structura recidivei este identica cu cea a tumorii extirpate, insa celulele metastazelor plecate din aceeasi tumoare si aparute in diferite organe nu pastreaza obligatoriu o structura similara cu cea a tumorii primitive. Totusi nu orice leziune a cromozomilor duce la cancer si nu exista probe categorice care sa demonstreze rolul alterarilor cromozomilor in cancerizare, nici sa stabileasca legaturi certe intre structura celulara a tumorilor si evolutia lor clinica. Cercetari complexe asupra bolii canceroase au dovedit ca odata aparute anomaliile cromozomale antreneaza un dezechilibru al dozajului genic si implicit tulburari metabolice, deci au un rol hotarator in evolutia cancerului, iar aceste tulburari clinice sunt rezultatul dezorganizarii profunde a universului genetic. Este limpede, deci, ca fara notiunile de cromozom si cod genetic nu s-ar putea dezvolta terapia cancerului. Genele implicate in cancer sunt: oncogenele, genele supresoare de tumori si genele implicate in repararea leziunilor AND. Oncogenele sunt gene rezultate prin mutatia unora normale denumite protooncogene, implicate in dezvoltarea sau diviziunea celulara. Aceste mutatii au un caracter dominant si pot favoriza dezvoltarea procesului tumoral prin dereglarea transferului informational in celula, dereglarea ciclului celular sau modificarea aderentei

celulare, ceea ce ar putea favoriza proliferarea locala si metastazarea. Genele supresoare de tumori(Antioncogenele) constituie un grup de gene a caror principala functie este de reglator negativ al proliferarii celulare. Protectia impotriva aparitiei tumorilor este, deci, conditionata de mentinerea unui echilibru functional intre genele supresoare de tumori care inhiba cresterea celulara si protooncogene care stimuleaza proliferarea celulara. Mutatiile recesive ale genelor supresoare de tumori au fost asociate cu numroase forme de cancer si afecteaza inmultirea celulelor numai atunci cand ambele gene de pe cromozomii pereche sufera mutatii. Genele implicate in repararea leziunilor ADN recunosc si corecteaza erorile survenite la nivelul moleculelor de ADN sub actiunea unor factori extrinseci. Mutatiile care afecteaza functiile acestor gene induc cresterea frecventei mutatiilor la scara intregului genom si determina instabilitate cromosomica. Aceste mutatii determina, de obicei, o serie de cancere familiale. De asemenea celulele canceroase poseda si ele un sistem de reparare a leziunilor induse de radiatii ionizante la nivelul ADN, sistem la fel de corect si eficient ca cel din celulele normale. In literatura de specialitate au fost publicate numeroase studii experimentale cu privire la mecanismul celular de reparare al ADN, rolul acestui proces in celulele supuse agresiunii chimice cancerigene fiind important atat in prevenirea, cat si in terapia cancerului. De cele mai multe ori ereditatea nu conditioneaza cancerul ca atare, ci o tulburare oarecare care se malignizeaza. Lista acestor tulburari este destul de mare dar riscul cancerizarii este important doar in cateva. Este sigur faptul ca polipozele intestinale se malignizeaza deseori. Sub acest nume au fost incluse mai multe sindroame bine individualizate clinic, conditionate de mutatii dominante si recesive autozomale. Spre exemplu la sindromul Gardner polipii se dezvolta indeosebi de-a lungul colonului. Se asociaza chiste sebacee si fibroame cutanate. In sindromul Peutz-Jegher polipii apar in general benigni de-a lungul intregului tract digestivi si uneori pe bronhii.Virusurile au si ele un rol in cancerele umane. Genomul viral integrat in cel celular determina sinteza unor oncoproteine care activeaza celula gazda, astfel ca aceasta incepe sa se divida si sintetizeaza diverse enzime de care virusul are nevoie pentru replicarea materialului sau genetic. Cateva exemple de virusuri asociate cu cancerul uman ar fi: virusul hepatitei B asociat cu cancerul de ficat sau virusul HIV-1 asociat cu cancerul vaselor sanguine sau limfatice. Genetica cancerului de colon: acesta isi are originea in polipii precancerosi de colon, existand si o forma mai rara, familiala, denumita polipoza adenomatoasa familiala in care persoanele afectate au colonul sau rectul tapetat cu sute de polipi dintre care unul sau cativa pot deveni

cancerosi. Aceasta gena este plasata aproape de mijlocul bratului lung al cromozomului 5. Riscul de transmitere a acestei mutatii la descendenti este de 50%. Cancerul de colon non-polipozic ereditar este una dintre cele mai frecvente neoplazii ereditare. Persoanele care mostenesc o astfel de mutatie au un risc de 90% la barbati si 60% la femei de a o dezvolta pana la varsta de 70 de ani. Genetica cancerului de creier: acesta constituie un grup de boli genetice caracterizat printr-o predispozitie pentru aparitia de tumori la nivelul sistemului nervos. Cercetarile au demonstrat ca pentru aparitia tumorilor creierului sunt necesare inactivarea unei gene de pe cromozomul 17, deletia unei anumite regiuni a cromozomului 9, iar mai apoi are loc pierderea unui cromozom 10, aceasta favorizand avansarea tumorii si trecerea la o faza mai virulenta. S-a demonstrat ca celulele canceroase nu trebuie sa invadeze tesutul conjunctiv sau sa metastazeze pentru a determina letalitatea. Neurofibromatozele in 50% din cazuri se mostenesc de la unul dintre parinti. Transformarea unei celule normale intr-una canceroasa este un fenomen de natura genetica, ce se poate realiza sub influenta unei multimi de agenti chimici, radiatii sau virusuri prin care protooncogenele celulare devin oncogene active. Tumoarea maligna este un amestec de genotipuri diferite, de aceea se spune adesea ca maladia se trateaza greu, pentru ca nu este o boala, ci sute de boli diferite. O singura tumoare maligna poate fi alcatuita dintr-un amestec de celule care au diferite genotipuri si reactioneaza diferit la tratamente. Predispozitia catre cancer in unele familii umane ar putea fi rezultatul unui potential mai ridicat de rupere a cromozomilor si de restructurare a acestora. Faptul ca in celulele netransformate malign protooncogenele actioneaza ca niste gene normale sugereaza de ce este atat de dificil de tratat cancerul.

BIBLIOGRAFIE
Gheorghita G. I., Bazele geneticii. Editura Alma Mater Bacau, 1999 Gorduza E. V., Compendiu de genetica umana si medicala. Editura Tehnopress Iasi, 2007 Maximilian C., Genetica umana. Editura stiintifica si enciclopedica Bucuresti, 1982 Raicu P., Genetica generala si umana. Editura Humanitas Bucuresti, 1997 Udriste O., Gena ancestrala si originea cancerului. Editura stiintifica si enciclopedica Bucuresti, 1978