+

y1 y ' '1 ( y1 n 1)

y2 y' '2 ( y 2n 1)

... y n ... y n +.+ ( ... y nn 1)

=0+0+...+

y1 y '1
( y1 n 2 ) ( y1 n )

y2 y'2 ( y 2n 1) ( y 2n )

... .... .... ....

yn y'n ( y nn ) ( y nn )

22

Structura soluiei ecuaiei liniare neomogene de ordinul n.

Considerm ecuaia neomogen: yn+a1(x)y(n-1) +...+an(x)y= f(x) (1) unde aij , f (I , ), I-interval din Cu ajutorul operatorului L, ec. se scrie : L[y]=f (1) Proprieti ale soluiilor: Considerm i ecuaia liniar omogen asociat ec.(1) L[y]=0 (2) 1) Dac y1 i y2 sunt soluii a ecuaiei (1) atunci y=y1-y2 este soluie a ecuaiei (2) Demonstraie: Avem L[y1]=f, L[y2]=f. De aici L[y1-y2]=L[y1]-L[y2]=f-f=0 2) Dac y0 este soluie a ecuaiei (2), y1-soluie a ecuaiei (1), atunci y=y0+y1 este soluie a ecuaiei (1) ntr-adevr: L[y0+y1]=L[y1]=0+f=f. Din 1) i 2) ysol.gen. a ec. neom(1)=ysol.gen a ec.om(2) + ypart. a ec. neom(1) Pe scurt

: yneom=yom+ypart
Toate soluiile ec. om. neomogene (1) (2)

Toate soluiile ec. Neom. (1)

+ o soluie particular a ecuaiei

Concluzie: rezolvarea ec. neom. (1) const din 2 etape: I) Rezolvm ec. liniar om. asociat a ec.(1) II) Gsirea unei soluii particulare a ec(1) Metoda superpoziiei

Fie c n (1) f=f1+f+2fm i fie y2 sol particular a ecuaiei L[y]=fk, k=1,m. Atunci y=y1+y2+y3++ym este sol. particular a ec.(1) ntr-adevr : L[y]=L[y1+y2++ym]=L[y2]++L[ym]=f1+f2++fm=f.

23. Metoda variaiei constantelor. (Metoda Lagrange)

Considerm ec. liniar neomogen: y(n)+a1(x)y(n-1)++an(x)y=f(x), (1) i ec. liniar omogen asociat lui (1): y(n)+a1(x)y(n-1)++an(x)y=0 (2) I) Fie c am rezolvat (2) adic am gasit un SFS: y1,y2,,yn (3) i am scris pentru (2) soluia general: yom=C1y1(x)+C2yn(x)++Cnyn(x) (4) II) Metoda var. const. (metoda Lagrange) : soluia ecuaiei liniare neomogene (1) se caut sub forma: Yom=

i =1

Ci(x)yi (5) unde Ci(x), i=1,n, funcii necunoscute. Pentru ale

determina avem nevoie de n relaii. Derivm (5) y=

i =1

Ci(x)yi+

i =1

Ci(x)yi