Documentare

Estimările numărului de francmasoni (în engleză freemason, care înseamnă zidar liber.
Denumirea românească este preluată din limba franceză – francmaçon – care înseamnă
acelaşi lucru ca în engleză – n. ed.) din lume variază între trei şi şase milioane, cu circa
25.000 de loji. Ţări precum Rusia, China, Ungaria, Spania şi Portugalia au scos
francmasoneria în afara Legii, dar numai în Marea Britanie sunt peste un milion de
membri în 9.950 de loji. Doar bărbaţii pot face parte dintr-o lojă, şi trebuie ca ei să aibă
cel puţin vîrsta de 21 ani, cu toate că fiii francmasonilor pot intra de la 18 ani în această
societate.

În majoritatea lor, francmasonii fac parte din clasa de mijloc sau cea superioară, fiind
avocaţi, consilieri juridici, medici, profesori, muzicieni, ingineri, poliţişti, comercianţi,
oameni de afaceri şi clerici.

Cu toate că clericii din majoritatea denominaţiunilor sunt implicaţi în francmasonerie,

pastorii metodişti îşi au propria lor Lojă Epworth.1 „Biserica anglicană“, scrie Stephen
Knight, „a fost un bastion puternic al francmasoneriei timp de peste 200 de ani. În mod
tradiţional, intrarea în francmasonerie şi avansarea în ea au fost totdeauna cheia înaintării
în grad în cadrul Bisericii. Această situaţie s-a schimbat în ultimii 20 de ani... chiar şi aşa,
Biserica anglicană este încă plină de francmasoni“. Dr. Robert Runcie, actualul
arhiepiscop de Canterbury, nu este francmason, dar unii dintre predecesorii lui au fost,
printre care Dr. Geoffrey Fisher. De asemenea, unii episcopi anglicani fac parte din
Frăţie, ca şi o serie de alţi clerici de rang mai mic şi laici.

Biserica Ortodoxă de rit grec şi Armata Salvării încă interzic membrilor lor să devină
francmasoni, dar Biserica Romano-catolică a lăsat mai moale edictele papale din 1738 şi
1917 care condamnau francmasoneria. Începînd cu noiembrie 1974, orice catolic poate
deveni francmason „dacă crede sincer că apartenenţa la francmasonerie nu este în conflict
cu loialitatea lui faţă de Biserica catolică“, dar el va fi excomunicat „dacă se ştie că
politica şi acţiunile francmasoneriei din ţinutul lui sunt ostile faţă de Biserică“. Stephen
Knight pretinde că deţine dovezi cum că în însuşi Vaticanul s-au infiltrat mulţi
francmasoni. Şi David Yallop vorbeşte de „peste 100 de francmasoni, de la cardinali la
preoţi“ în interiorul Vaticanului şi aduce argumente convingătoare că planul ultimului
papă de a le restrînge influenţa a dus de fapt la moartea lui în 1978.

Numeroşi membri ai Familiei regale sunt la rîndul lor francmasoni, iar ducele de Kent e
Marele Maestru al societăţii. Surse demne de încredere au relatat că Regina-mamă l-a
convins pe Prinţul Charles să nu intre în francmasonerie, iar dacă prinţul continuă să
refuze intrarea în ea, va fi primul rege de mai multe generaţii care nu este francmason.
Tatăl său, Prinţul Philip, a acceptat oarecum în silă să fie membru al societăţii, la
presiunea regelui George VI, deşi prinţul n-a fost implicat activ în societate şi consideră
că o mare parte din ritual este „o glumă proastă“.
Cei care lucrează în industrie, comerţ şi afaceri sunt frecvent implicaţi în francmasonerie,
mai ales dacă doresc avansare sau vînzări mai bune. Francmasoneria s-a infiltrat în bănci
la toate nivelurile, de la funcţionari la funcţii de conducere din filiale, precum şi pe plan
regional şi naţional. Banca Angliei, de exemplu, îşi are propria lojă, şi mulţi dintre
angajaţii ei sunt masoni.

În majoritatea lojilor găsim bărbaţi care sunt contabili, comercianţi, arhitecţi,

constructori, etc. Un fost francmason scrie: „Calitatea de membru în francmasonerie este
folosită în mare măsură în sfera industriei şi comerţului – din cauza semnului pe care îl
poate face cineva fără a fi observat de ceilalţi. Acest semn te poate ajuta fie la vînzări, fie,
dacă soliciţi un loc de muncă, să-l primeşti sau nu“.

Un alt domeniu în care este răspîndită francmasoneria e dreptul – avocaţi, procurori,

judecători şi consilieri juridici. Societatea consilierilor juridici din Anglia şi Ţara Galilor,
care cuprinde peste 40.000 de membri, este „una dintre cele mai francmasonice instituţii
din lume“.7 Un avocat, Rudy Narayan, pretinde că din 80 de judecători de la Curtea
Supremă din Marea Britanie, 30 sunt francmasoni.

Cadrul istoric

Aşa cum am văzut, influenţa francmasoneriei în societatea noastră [britanică – n. ed.] este
extinsă; astăzi, francmasoneria este cea mai mare societate secretă internaţională din
lume. Dar cum a început ea şi unde?

Ei bine, ea a început într-un mod destul de inofensiv. Cu toate că unii francmasoni

încearcă să-şi traseze istoria înapoi în timp pînă la templul lui Solomon (în 1.Re.5),
societatea şi-a avut de fapt originea în loja medievală a pietrarilor sau zidarilor englezi
[mason în engleză – n. ed.]. Munca principală a acestor zidari era construirea de biserici
şi catedrale, care implica adesea pentru ei călătorii lungi. Pentru a obţine noi comenzi, se
considera necesar ca membrii breslei să ţină secrete tainele meseriei, astfel că s-au
introdus diferite parole pentru a păstra aceste secrete şi pentru a-şi asigura comenzi noi
pentru ei. Zidarii [deci „masonii“ – n. ed] au construit şi nişte „loji“ în imediata apropiere
a bisericii pe care o construiau. Acestea erau centre de recreere în care se destindeau şi
discutau împreună. Odată cu decăderea construirii de catedrale, ei şi-au sporit numărul
cu membri onorifici care nu erau din această breaslă. În timpul secolului 17 au apărut loji
care constau în întregime din „zidari necalificaţi“. În 1717, toate lojile s-au unit, formînd
Marea Lojă (Grand Lodge) a Angliei, iar constituţia lor a fost publicată în 1723.

Cu toate acestea, Constituţia din 1723 conţinea schimbări majore care „de-creştinizau“
societatea şi autorizau introducerea de elemente păgîne în ritualul ei. Au fost eliminate
toate referirile la Cristos, iar între 1723 şi 1813 s-a stopat treptat invocarea Numelui lui
Cristos la sfîrşitul rugăciunilor. Chiar şi atunci cînd în ritualul masonic se citau pasaje
biblice precum 1.Petru 2:5 şi 2.Tesaloniceni 3:2,13, Numele lui Cristos era îndepărtat din
text. În schimb, în această perioadă au fost absorbite în societate simbolismul egiptean şi
ritualul unei naturi mistice, pentru a-i da o bază şi expresie în mod distinct religioase. În
secolul 18 s-au produs o serie de sciziuni, dar în 1813 a fost restabilită unitatea odată cu
formarea „Marii Loji unite a vechilor masoni liberi şi acceptaţi din Anglia“. Deşi
societatea a fost uneori grav persecutată, şi-a cîştigat treptat o mare popularitate în
Europa occidentală şi în America de Nord începînd cu sfîrşitul celui de-al 2-lea război
mondial.

Această societate întreprinde o serie de acte de caritate, mai ales în favoarea membrilor
ei. Francmasonii bolnavi au la dispoziţie un spital şi un sanatoriu particular, precum şi
două şcoli pentru copiii lor. Există şi un Fond de Caritate folosit în ajutarea
francmasonilor ajunşi la ananghie. Francmasonii fac şi alte acte de caritate, dar acestea
sunt departe de standardul noutestamental. De exemplu, în jurămîntul depus de cineva
pentru a fi francmason de gradul 3, noul membru trebuie să promită că va ajuta un frate
francmason numai „dacă lucrul acesta se poate face fără detriment pentru mine sau rudele
mele“.

Incompatibilitate cu învăţătura creştină

Sunt multe trăsături ale francmasoneriei care sunt incompatibile cu învăţătura Bibliei, şi
faptul că ea este o religie ar trebui să-i împiedice pe creştini să participe la activităţile ei.
Se aude adesea observaţia că francmasonii nu iau în serios aspectul religios, dar atunci de
ce să cînte imnuri, să spună rugăciuni, să facă jurăminte pe volumul lor de Lege Sacră sau
să aibă un templu şi altar, dacă nu este aşa?

Un alt argument adus în apărarea francmasoneriei este faptul că ea e doar un braţ sau
extensie a Bisericii şi în nici un caz o rivală. Dar argumentul este neconvingător, căci
francmasoneria pretinde că posedă secrete care îi pot ajuta pe oameni să ştie cum să se
închine şi să-L cunoască mai bine pe Dumnezeu, secrete pe care Biblia nu le dezvăluie şi
pe care Biserica nu le posedă. Un asemenea secret este Numele sacru şi misterios al lui
Dumnezeu care se află, pretind ei, numai în francmasonerie. Cu toate acestea, creştinul
afirmă că Dumnezeu a dat numai în Biblie o revelaţie suficientă, perfectă şi finală privind
caracterul şi scopul Său. Nu mai este nevoie de o revelaţie suplimentară.

Unii scriitori francmasoni spun că iniţierea în francmasonerie este superioară botezului

creştin prin aceea că îmbogăţeşte experienţa spirituală a omului. În această ceremonie de
iniţiere, candidatul îşi suflecă pantalonii pe piciorul stîng pînă la genunchi, îşi scoate
haina şi cravata, îşi descheie cămaşa, îşi înlocuieşte pantoful drept cu un papuc şi îşi
goleşte buzunarul de bani ca simbol al sărăciei lui. Pentru a-şi simboliza „starea de
întuneric“, candidatul este apoi legat la ochi; el recunoaşte astfel că în timp ce este în
întuneric se mişcă spre „lumină“, care se află în cel mai înalt grad în francmasonerie.
Pentru creştin, lucrul acesta este insultător. Cristos, nu francmasoneria, este Lumina lumii
(Ioan 8:12), şi numai în Cristos putem găsi adevărata lumină spirituală.

Predicînd din pasajul aflat în 1.Corinteni 3:11 („Căci nu se poate pune o altă temelie decît
cea care este pusă, şi anume Isus Cristos“), Rev. A.W. Rainsbury a enumerat şase obiecţii
creştine faţă de francmasonerie.
Prima obiecţie este că societăţile secrete sunt nescripturale (vezi Mt.10:26-27; Ioan
18:20). În al doilea rînd, un candidat trebuie să promită „ţinerea în secret şi fidelitatea în
chestiuni despre care nu i s-a dezvăluit nimic mai înainte... Omul a ajuns să-şi vîndă
conştiinţa sa Maestrului Venerabil înainte de a putea merge înainte. Dar ce drept are
cineva să facă din altcineva un păzitor al conştiinţei sale?“ (vezi Lev.5:4-6). O a treia
obiecţie faţă de francmasonerie pe care o menţionează Rev. Rainsbury este folosirea
monstruoaselor jurăminte francmasonice care contrazic cuvintele Domnului nostru din
Matei 5:33-37. O altă obiecţie este excluderea Domnului Isus Cristos din sfera lor de
gîndire, acţiune sau influenţă. „Se interzice însăşi rostirea Numelui scump al lui Isus
Cristos într-o lojă francmasonică... Cum poate un francmason creştin să vină cu o
asemenea insultă faţă de Cel care a atîrnat pe cruce ca să-i salveze sufletul preţios?“ A
cincea obiecţie faţă de francmasonerie este că ea se bazează pe o doctrină falsă a
îndreptăţirii prin fapte şi, în fine, că este o religie apostată, cu propria ei teologie
universală, care Îl elimină pe Isus Cristos. Ei folosesc de asemenea un nume păgîn,
sincretic pentru Dumnezeu – JAH-BUL-ON!

„Sunt ferm convins“, scrie Walter Hannah, „că este apostazie ca un creştin să se angajeze
faţă de o organizaţie religioasă sau quasi-religioasă care oferă rugăciuni şi închinare lui
Dumnezeu ce exclud cu bună ştiinţă Numele Domnului şi Salvatorului nostru Isus
Cristos, salvarea fiind doar în Numele Său...“ „Francmasoneria nu este atît de mult o
religie cît un parazit al religiei şi o rivală a Bisericii...“14 Oricine ia în serios pe
Dumnezeu şi Biblia nu poate decît să fie de acord cu această concluzie.

Ce putem face în legătură cu această chestiune?

Ce paşi practici ar trebui să facă creştinii şi bisericile în privinţa francmasoneriei?

Convins de incompatibilitatea dintre francmasonerie şi creştinismul biblic, Rev. Harry
Woods a îndemnat recent Biserica Liberă a Scoţiei să facă următorii paşi:

Biserica să publice o condamnare clară a francmasoneriei...

Celor care sunt în prezent membri atît în biserică, cît şi în francmasonerie, să li se ceară
să renunţe la calitatea de membru în loja francmasonică, altfel vor trebui să fie puşi sub
disciplină.

Poporul nostru să fie avertizat de la amvoane de ereziile francmasoneriei...

Aceasta este o problemă gravă. Noi n-am tolera ca cineva să fie membru atît în biserica
noastră, cît şi în templul mormon. De ce să permitem atunci ca cineva să fie simultan
membru într-o biserică şi într-un templu francmasonic?... Cuvîntul lui Dumnezeu ne
învaţă exclusivitatea credinţei creştine şi părăsirea templelor idolatre (2.Cor.6:14-18)“.

Există semne încurajatoare că un număr crescînd de alte biserici din Marea Britanie
implementează măsurile propuse de Rev. Woods.

Ce susţine francmasoneria?
Dumnezeu
Membrilor noi, în ceremonia de iniţiere, li se face cunoştinţă cu Dumnezeu ca fiind
Marele Arhitect al universului. Ei află şi un alt nume, JHVH – o referire la Iehova. În
vîrful altarului în Arcada Regală apare „numele sacru şi misterios al adevăratului şi viului
Dumnezeului Preaînalt“, anume IAH-BUL-ON, care este compus din evreiescul „Iahve“,
asirianul „Baal“ şi „On“, folosit în religia egipteană antică în rugăciunea oferită zeului
Osiris. Alte titluri ale lui Dumnezeu includ „Marele Geometru“ şi „Marele
Supraveghetor“. Ei pretind că deţin secretele privind „numele pierdut al lui Dumnezeu“.

Biblia
Biblia nu este revelaţia unică, nici suficientă din partea lui Dumnezeu. Scrierile din alte
religii, de ex. Coranul şi Vedele, au tot atîta autoritate, deşi în lojile „creştine“ este
folosită de obicei numai Biblia.

Cristos
Cristos este exclus total din această mişcare, şi ei neagă că Cristos este singurul Salvator
al lumii.

Păcatul
Cu toate că francmasoneria încurajează decenţa, faptele bune şi obedienţa civilă, aproape
că nu aminteşte păcatul sau pocăinţa.

Salvarea
Oamenii sunt salvaţi prin faptele lor bune.

Ce susţine Biblia?

Dumnezeu
„... Nimeni nu cunoaşte pe Tatăl, decît Fiul, şi cel căruia vrea Fiul să-L reveleze“
(Mt.11:27).
„Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Dumnezeu născut, care este în
sînul Tatălui, El L-a făcut cunoscut“ (Ioan 1:18).
„Misterul lui Dumnezeu, adică Însuşi Cristos, în care sunt ascunse toate comorile
înţelepciunii şi cunoştinţei“ (Col.2:2-3).

Biblia
„Cuvîntul Tău este adevăr“ (Ioan 17:17).
„Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii eterne“ (Ioan 6:68).

Cristos
„Cine nu-L onorează pe Fiul nu-L onorează pe Tatăl, care L-a trimis“ (Ioan 5:23).
„Căci există un singur Dumnezeu şi un singur Mediator între Dumnezeu şi oameni, Omul
Cristos Isus, care S-a dat pe Sine ca răscumpărare pentru toţi“ (1.Tim.2:5).

Păcatul
„Evreii şi grecii sunt toţi sub păcat, după cum este scris: Nu este nimeni drept, nici măcar
unul“ (Rom.3:9-10).
„Dumnezeu declară acum oamenilor ca toţi de pretutindeni să se pocăiască“ (Fap.17:30).

Salvarea
„Isus a răspuns şi le-a zis: Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, ca voi să credeţi în Cel pe
care L-a trimis El“ (Ioan 6:29).

„Dar cînd s-au arătat bunătatea lui Dumnezeu Salvatorul nostru şi iubirea Lui pentru
omenire, El ne-a salvat nu pe baza faptelor pe care le-am făcut în neprihănire, ci în
conformitate cu mila Sa...“ (Tit.3:4).

DE-A LUNGUL VEACURILOR, PÂNĂ ÎN 1918

LIMBA ROMÂNĂ ÎN VIAŢA SECUILOR (I)

Influenţa limbii române asupra limbii şi vieţii secuilor, de-a lungul secolelor, este atestată
de numeroase documente de epocă şi unanim acceptată şi demonstrată de lingvişti
maghiari şi români, faptul constituindu-se într-un veritabil monument al duratei
convieţuirii paşnice româno - secuieşti / maghiare pe o întinsă dimensiune istorică.
Fenomenul are două aspecte semnificative: primul, cel mai cunoscut şi relevant, al
împrumutării de către secui a unor cuvinte şi expresii importante româneşti în vorbirea
lor curentă şi, al doilea, mai puţin cunoscut ca exemplu concret-istoric, cel al însuşirii de
către secui a limbii române ca a doua limbă vorbită, atestată astfel de documente.

Secuiul a împrumutat expresiile româneşti

Situaţi în mijlocul unei mari zone geografice locuite de români, secuii au împrumutat, de-
a lungul veacurilor, numeroase cuvinte şi expresii româneşti, astfel că civilizaţia
păstoritului oilor, cu baci, cioban, păcurar, fluier, stână, strungă, mânător, urdă, jintiţă,
balmoş, berbece, mioară, cârlan, oacheşă, băluţă, coşar, burduf, badercă, bărbânţă,
capră, comarnic etc., civilizaţia catrinţei, cerceilor, cojocului, cergilor, cimpoiului,
cumpenei, căruţei, parapaciului, a clăcilor de întrajutorare la diferite munci, dar şi la
joc / dans, a draniţei, bordiţei, drugii, jirebiei, a bărbatului, ficiorului, fârtaţilor,
boierului, suratei, rodinei, păpuşatului, sumanului, locului, gardului, afinelor,
coacăzelor, cetinei şi cetenişului, hribelor, alacului, sămânţei, bucatelor, mălaiului,
tocanei, plăcintei, dumicatului, busuiocului etc., precum şi civilizaţia spirituală a
Viflaimului (cu Fecioara Maria, unchiaş, păstori români etc.), jucatei, colindatului,
doinei, pomanei, socotitului, umblatului cu turca şi cea populată de zilele Babei, de
Priculici, de Pustia şi Pocita etc., de expresiile: ţine minte, tot un drac, ce mai, fără
gând, sau de usturătoarele mutu, doi bani, gogă, bodean, tăpălagă, nătântoc, acăţos,
fătărău, buştihan, ciontorog, gângav etc., ori de delicatele gingaş, floare, coconi etc. şi-
au pus pecetea inconfundabilă asupra destinului istoric şi a modului de viaţă secuiesc prin
secole.

Steuer János: „Secuiul merge în pas cu românul”

O pronunţată pecete românească asupra limbii vorbite de secui a fost semnalată încă din a
doua jumătate a secolului al XIX-lea. Profesorul Steuer János demonstra în „Magyar
Nyelvör” (Ocrotitorul limbii maghiare) şi faptul că secuiul vorbeşte ca românul, spune
„Erössen hideg van” (Este tare frig), în loc de expresia maghiară „Nagyon hideg van”
(Este foarte frig). Tot astfel spune: „Erössen jo” (Tare bine), în loc de „Nagyon jo”
(Foarte bine), sau „Erössen nagy” (Tare mare), „Erössen űgyes” (Tare destoinic), în loc
de „Nagyon nagy” (Foarte mare) etc.. Românul zice „E tare frig”, „E tare îngheţat”
(secuiul zice „Erössen meg von fagyva”), „Astă noapte a îngheţat tare” (secuiul zice „Az
éjjel erössen megfagyott”), „E tare cald” (secuiul: „Erössen meleg von”), „E tare bun”
(secuiul „Erössen jo”), „E tare urât” (secuiul „Erössen rusnya”) etc..
Tot astfel, Steuer János demonstra că secuii vorbesc ca românii când folosesc o negaţie
pentru a întări o afirmaţie sau chiar o negaţie - „Nu este brânză?” - „Ba este” etc. -
„Mergi acasă?” - „Ba nu”. Secuiul în loc de „ba” spune vaj (vagy) - afirmă Steuer.
Tot după expresiile româneşti, secuii utilizează cuvântul a şedea - ülni, cu sens de a fi, a
locui. Românul zice „El şede mult”, „El a şezut mult acolo”, „Eu am şezut doi ani în
Cluj”, „El şede lângă mine” (în sens de locuieşte). Secuiul „merge într-un pas cu
românul” - mai afirmă Steuer János în continuare - când spune „tűzet teni” (a face focul)
şi nu „tűzet rakni” (a pune focul).

Steuer János mai înşiră şi alte asemănări lingvistice românosecuieşti, unele mai mult sau
mai puţin hazardate. Interesantă, însă, este reacţia extrem de dură a unui oarecare secui
Balo József, care răspunde într-un număr ulterior al aceleiaşi reviste astfel: „Nu vă
atingeţi de limba noastră. Aceasta n-o permitem! Este ştiut că şi în limba secuiască sunt
influenţe străine ca şi în alte limbi. Ştiu că şi influenţe româneşti sunt. Dar trebuie să mă
opun procedurii lui Steuer János, potrivit căreia multe cuvinte ungureşti le atribuie
mentalităţii româneşti numai pentru că şi în limba română au corespondent, şi care sunt şi
în alte limbi, precum şi în limbile germană şi franceză. După Steuer, în limba secuiască
putem întâlni şi influenţe hotentote”.
În continuare, Balo Józesf arată că şi francezul şi germanul zice expresia „Este tare
îngheţat” şi că nu este secui să spună Vaj sau Vagy nem etc.. Steuer János nu se lasă
intimidat şi-i răspunde lui Balo József cu o altă serie de argumente pe care le găzduieşte
aceeaşi revistă.

Oameni de cultură maghiari, despre împrumuturile din limba română

Studiul ştiinţific şi argumentat al împrumuturilor româneşti de către secui/maghiari

începe, însă, cu omul de cultură maghiar Gyarmathi Sámuel, care în al său Vocabularium,
apărut la Viena, în 1816, oferă suficiente exemple în acest sens. Au urmat, tot în secolul
al XIX-lea, în partea lingvisticii maghiare, Kriza János, Kiss Mihály, Györffy Iván,
Szárvas Gábor, Gáspár János, Vass József, Hunfalvy Pál, Edelspacher Antal (care a şi
alcătuit un prim inventar al elementelor româneşti ale lexicului maghiar), Budenz Jőzsef,
Szinnyei József (un nume de referinţă al lingvisticii maghiare, care a întocmit un alt
glosar de 340 de împrumuturi româneşti), Moldován Géergely (pentru judeţul Alba de
Jos). În prima jumătate a secolului XX, au continuat Damian István, Herman Otto, Alexis
György, iar Nicolae Drăganu, renumitul profesor universitar de la Cluj, a enumerat în
cunoscuta sa lucrare Românii în secolele IX-XIV pe baza toponimiei şi onomasticii
(Bucureşti, 1933) şi împrumuturi româneşti ale limbii maghiare vechi.
În lucrarea sa de doctorat, în limba română, Blédy Géza a scris despre Influenţa limbii
române asupra limbii maghiare. Studiu lexicologic, apărută la Sibiu, în 1942. După cel
de-al doilea război mondial, au publicat lucrări privind împrumuturile româneşti în limba
maghiară Bakos Ferenc, Papp László, Márton Gyula, Szabo T. Attila ş.a.. Valorosul
dicţionar intitulat A Magyar nyelvjárások román kölcsönszavai („Împrumuturile
româneşti în limba maghiară”), semnat de Márton Gyula, Vöő Istvan şi Péntek János,
apărut în 1977, este o lucrare de referinţă în această problematică deosebit de interesantă.
Numeroase împrumuturi româneşti sunt semnalate şi în lucrarea Erdelyi magyar
szotörteneti tár („Dicţionar istoric al lexicului maghiar din Transilvania”), apărută sub
redacţia şi pe baza materialului cules de reputatul lingvist Szábo T. Attila, dicţionar care a
ajuns, în prezent, la volumul XI (R-Száj) (apărut în 2002), lucrare continuată, aşadar, şi
după moartea lui Szábo T. Attila.

De ce doar până la Marea Unire din 1918?

Am considerat relevantă prezentarea cuvintelor româneşti împrumutate de secui doar

până la Marea Unire din 1918, pentru o perioadă despre care nu se poate spune că a fost o
influenţă statală şi administrativă care să forţeze derularea acestui fenomen.
Cele mai cunoscute cuvinte şi expresii româneşti împrumutate de secui în limba lor
curentă, până la 1918, sunt prezentate în revista „Angvstia”, anuarul Muzeului Naţional
al Carpaţilor Răsăriteni şi al Centrului Eclesiastic de Documentare „Mitropolit Nicolae
Colan” nr. 8/2004, p. 41 şi nr. 10/2006, p. 27 (la fiecare cuvânt este menţionat anul
atestării, a localităţii sau zonei, a culegătorului şi/sau a lingvistului şi a sursei).

Situaţi în mijlocul unei mari zone geografice locuite de români, trăind alături de români,
secuii au fost nevoiţi să înveţe limba română, de-a lungul secolelor, ca pe o a doua limbă
maternă, fără a urma vreo şcoală în acest sens. Dovadă sunt numeroasele documente care
atestă cunoaşterea limbii române de către secui. Astfel, până la 1918, sunt numeroase
surse inedite de arhivă, mai ales descrieri de persoane date în urmărire sau cu paşapoarte,
în care se menţionează şi limba pe care respectiva persoană o cunoştea. Precizăm că nu s-
a făcut o cercetare exhaustivă în acest sens; totuşi, parcurgând numeroase documente ale
diferitelor instituţii administrative, fie din zona scaunelor secuieşti, fie din zona
interiorului Transilvaniei, s-au descoperit suficiente dovezi care să releve cunoaşterea
limbii române de către secui - în ceea ce ne priveşte în tema propusă -, dar şi de către
saşi, evrei, armeni, ţigani şi alte etnii din Transilvania, ceea ce confirmă spusele
cărturarului Ştefan Ludwig Roth, care afirma că adevărata limbă oficială a Transilvaniei
istorice a fost, de-a lungul secolelor, limba română, pe când numeroasele descrieri de
români daţi în urmărire atestă că ei cunoşteau, majoritatea absolută, numai limba română.
Toate acestea ilustrează, şi din acest punct de vedere... grăitor (la propriu şi la figurat)
caracterul etnic majoritar românesc al Transilvaniei istorice.
Stiri
Kosovo: Baza "Bondsteel", petrolul caspic si
resursele
-- Statele Unite au denumit-o "Operatiunea Status". ONU i-a spus "Planul
Ahtisaari". Declararea unilaterala a independentei provinciei Kosovo - parte a
Serbiei inca din secolul al XIV-lea - pune in evidenta importanta geostrategica si
geoeconomica pentru marile puteri ale acestui mic teritoriu balcanic. Presedintele
Kosovo - Hashim Thaci, zis "Sarpele" - este fostul comandant UCK, grupare pe
care diplomatul american Robert Gelbard a numit-o "terorista" in 1998.

Kosovo si oleoductul AMBO

Printr-o serie de razboaie si printr-o diplomatie coercitiva in anii '90, SUA si NATO au
dezintegrat treptat Iugoslavia, ajutand astfel secesionarea a patru republici foste iugoslave
(Slovenia, Croatia, Bosnia si Muntenegru). In 1999, Administratia Clinton a inceput cele
78 de zile de bombardamente descrise drept "umanitare".

Dupa dezintegrarea Iugoslaviei, asistam acum la inceputul procesului de dezintegrare

treptata a Serbiei. Dupa Kosovo, a venit randul regiunii Novisad (Banatul sarbesc) - cu o
minoritate maghiara importanta - sa aspire la cucerirea independentei, dorinta sprijinita
de Germania, Austria si Ungaria. Inca din 1998, Richard Holbrooke, fost ambasador al
SUA la Belgrad, a aparut in ceremonii publice alaturi de lideri din UCK, un semnal clar
ca Washingtonul ii sprijinea pe kosovarii albanezi. In martie 1999, la Rambouillet (in
Franta), SUA au cerut Iugoslaviei de atunci sa accepte ocuparea Kosovo de fortele NATO
si sa-si retraga unilateral trupele din provincie. Cum Milosevici a refuzat, SUA au recurs
la bombardamente asupra Iugoslaviei, incepand din 27 martie 1999. Aceste atacuri
aeriene - primele din Europa de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial - nu au avut
aprobarea Consiliului de Securitate al ONU si nici pe cea a Congresului SUA. Planurile
privind Kosovo dateaza insa cu mult inainte de 1999, iar multi analisti cred ca
bombardamentele, ca si discutiile de la Rambouillet, aveau in vedere insinuarea SUA in
Kosovo, prin construirea celei mai mari baze militare a Statelor Unite, dupa razboiul din
Vietnam: "Camp Bondsteel". Foarte aproape de oleoductul - vital pentru SUA - AMBO
(Bulgaria, Macedonia, Albania), care transporta petrol din Marea Caspica. Colonelul
Robert L. McCure declara, in 2004, pentru revista "Bulletin": "Planurile de inginerie
pentru constructia bazei Bondsteel au inceput cu multe luni inainte ca prima bomba sa fi
cazut in Iugoslavia." Inainte de a incepe campania de bombardamente contra Iugoslaviei,
in 1999, "Washington Post insista: "Cu un Orient Mijlociu tot mai fragil, avem nevoie de
baze militare in Balcani, pentru a putea proteja resursele noastre de petrol din Marea
Caspica." Scopul principal pentru construirea marii baze militare "Bondsteel" era, asadar,
protejarea oleoductului "Ambo", care va transporta petrol din Marea Caspica la Marea
Neagra, in Bulgaria (Burgas). Si apoi - prin Macedonia si Albania - il expediaza prin
portul albanez Vlora, de la Marea Adriatica spre SUA. Se evita astfel Stramtoarea Bosfor,
care impune restrictii tancurilor petroliere pana la maximum 150.000 de tone. In schimb,
in portul albanez Vlora, la Adriatica, tancurile petroliere pot atinge 300.000 de tone de
petrol la un transport. Bazinul caspic are rezerve de petrol estimate la circa 50 de miliarde
de barili.

Oleoductul transbalcanic "Ambo" va transporta anual 1,3 miliarde de barili. Proiectul

"Ambo" a fost finantat, printre altii, de Exxon-Mobile si de Chevron, doua din cele mai
mari corporatii petroliere din lume. Construirea sa a antagonizat relatia SUA cu Turcia,
care s-a vazut exclusa de la traseul petrolier. Au prevalat insa in calculele Washingtonului
considerentele economice, mai mult decat cele geostrategice.

Generalul britanic Michael Jackson declara, inca din 1999, in revista italiana "Sole 24
Ore": "Cu certitudine vom ramane aici, in Balcani, pentru o lunga perioada de timp.
Trebuie sa garantam securitatea coridoarelor energetice care traverseaza Balcanii."

"Bondsteel": cea mai mare baza americana, dupa razboiul din Vietnam

In iunie 1999, imediat dupa bombardamentele asupra Iugoslaviei, SUA au achizitionat

1000 de pogoane de pamant in sud-estul provinciei Kosovo, langa orasul Urasevac, si au
inceput, intr-un ritm alert, constructia celei mai mari baze militare americane de dupa
razboiul din Vietnam. Constructia a fost incredintata companiei "Kellogg, Brown and
Root Corporation" (KBR), o subsidiara a lui "Halliburton", al carei director a fost, pana
in anul 2000, Dick Cheney, actualul vicepresedinte al Statelor Unite. Lucrarile propriu-
zise ale bazei au fost executate de "94-th Engineer Construction Battalion". Colonelul
Robert L. MacClure istoriseste in "Bulletin": "1000 de ingineri militari americani au
lucrat 24 de ore din 24, intre iulie si octombrie 1999, la constructia bazei."

Baza "Bondsteel" a fost denumita astfel in memoria unui sergent din Vietnam, James
Leroy Bondsteel, decorat cu Medalia de Onoare. Pe 24 mai 1969 Bondsteel - nascut pe
18 iulie 1947 - a dat dovada de un curaj remarcabil, salvand intr-o batalie de patru ore
multi camarazi de arme, distrugand 10 puncte de rezistenta inamice si luand un numar de
prizonieri, printre care doi comandanti. In momentul de fata, baza "Bondsteel" gazduieste
circa 4000 de militari americani.

Facilitatile bazei sunt impresionante. Exista doua restaurante in interiorul bazei, cu un

meniu extrem de diversificat. Doua baruri cappuccino, un "Burger King", un "Taco Bell"
si o pizerie, "Anthony Pizza"; doua spalatorii si doua uscatorii, cel mai bun spital din
Balcani; un cinematograf; trei sali de fitness; o statie de pompieri; doua capele pentru
diferite servicii religioase; o unitate de politie, doua cladiri pentru jocuri recreative; sali
pentru jocuri pe computere si biliard; doua saloane pentru masaj; doua frizerii; exista
numeroase puncte de vanzare a sandviciurilor si bauturilor energizante; a DVD-urilor,
CD-urilor, cartilor si revistelor; cate doua magazine de haine, de pantofi si de alimente, ca
si alte produse (igienice, jocuri video, suveniruri etc.); cofetarii, gelaterii, magazine
pentru fructe; sali de baschet si volei, terenuri de tenis. La baza "Bondsteel"" exista chiar
un "Laura Bush Education Centre" - deservit de personal didactic universitar afiliat la
"University of Maryland" si "Central Texas College" - care ofera, gratuit, cursuri dintre
cele mai diverse. Doresti sa inveti albaneza, sarba sau germana? Sa te initiezi sau sa-ti
imbunatatesti performantele personale pe computer? Cele doua colegii din cadrul "Laura
Bush Education Centre" iti ofera sansa sa te educe si sa-ti furnizeze un certificat de
absolvire, valabil in SUA.

Serviciile bazei sunt asigurate tot de "Brown&Root", care are sub contract circa 5000 de
kosovari albanezi, si poate conta suplimentar pe alti 15.000 inregistrati in baza de date.
Kosovo - mai ales dupa 1999 - a devenit o provincie extrem de saraca, cu o rata a
somajului de aproape 80%. Asa ca albanezii care lucreaza in cadrul bazei "Bondsteel"
cred ca l-au luat pe Dumnezeu de picior. Chiar daca sunt platiti cu 1-3 dolari pe ora. Intr-
un peisaj cum este cel din Kosovo, baza, cu reteaua sa de antene pentru sateliti si
facilitatile sale ultramoderne, apare ca un decor de "science-fiction".

Pe langa baza "Bondsteel", alti 2000 de militari americani sunt gazduiti la baza
"Montieth", langa Gnjilane. Numele bazei este dat in amintirea locotenentului Jimmie W.
Montieth jr., decorat pentru eroism in Franta in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

"US Army" a fost acuzata ca a utilizat intens "Bondsteel" pentru detinutii CIA, prizonieri
sau suspecti de terorism capturati in Turcia, Irak si Afganistan. In noiembrie 2005, Alvaro
Gil-Robles, insarcinatul pentru drepturile omului din Consiliul Europei, a descris baza
"Bondsteel" ca pe o "versiune a lui Guantanamo" in Balcani. Responsabilii de la
Pentagon au negat, insa, ca la "Bondsteel" ar functiona inchisori secrete.

Razboiul bazelor militare din Balcani

Este limpede ca declararea unilaterala a independentei Kosovo se bazeaza, in mare

masura, pe existenta bazei militare americane, in functiune inca din 1999. Din acel
moment a devenit evident ca SUA sprijina Albania, UCK si pe albanezii din Kosovo. Dar
dezintegrarea Serbiei produce si reactii. Tomislav Nikolici, liderul Partidului Radical, a
anuntat ca va propune Parlamentului sarb crearea unor baze de rachete rusesti in Serbia.
(Itar-Tass, 25 ianuarie 2002) Instalarea unor baze de rachete ruse in Serbia creeaza insa o
situatie noua: Rusia ar patrunde militar in spatiul balcanic, dominat din 1990 de NATO.
Propunerea lui Nikolici este studiata in prezent la Moscova. La randul lor, SUA doresc
sa-si instaleze o noua baza militara in Bulgaria, pe langa cele doua (Graf Ignatievo si
Bezmea) pe care le poseda deja. Primarul din localitatea bulgara Ciubra, regiunea Burgas,
Gheorghi Kendov, a facut cunoscut faptul ca spera ca noua baza americana din zona sa
modernizeze infrastructura regiunii, mai ales drumurile, dupa cum preciza cotidianul
bulgar "Dnevnik". In acelasi timp, Kendov a mai spus ca, din chiria incasata de pe urma
bazei americane, spera sa deschida un spital, precum si un centru de urgenta modern. De
asemenea, NATO va inchiria in Bulgaria cateva cladiri din orasul Aitos, unde va stoca
echipamentul pentru unul sau doua batalioane care sunt incartiruite la Bezmer. Cotidianul
"Dnevnik" sustine ca s-ar putea castiga din aceasta afacere circa 200 de milioane de
dolari anual. In decembrie 2007, intr-o dezbatere publica, expertii americani si ai NATO
afirmau ca noile baze din Bulgaria vor ramane sub comanda si steag bulgar, desi vor
apartine de fapt SUA si NATO. Aceiasi experti dadeau asigurari ca localitatile de langa
noile baze din Bulgaria vor beneficia de modernizarea intregii infrastructuri. Pentru
Gherghi Kendov, aceste baze militare au ramas singura cale de a salva municipalitatea,
inclusiv rezolvarea problemei somajului, atat de ridicat din regiune.

Chalmer Johnson, autorul cartii "America's Empire of Bases" ("Imperiul american al

bazelor") sustine ca, in secolul trecut, marile imperii se socoteau dupa numarul coloniilor
pe care le posedau. "Versiunea moderna a coloniei este, astazi, baza militara", afirma
Chalmer Johnson. Acesta mai sustine ca "SUA detin circa 1000 de baze militare in
intreaga lume". Cu alte cuvinte, Kosovo este o colonie americana. Dar pe teritoriul
Serbiei. Tocmai de aceea trebuia sa fie desprinsa de Serbia. Chalmer Johnson cita aici
"NATO Watch Committee" si "International Network for the Abolition of Foreign
Military Bases". Hugh D'Andrade si Bob Wing, in "US Military Troops and Bases around
the World, the Cost of Permanent War" din 2002, apreciau ca baze militare americane
existau in 63 de state ale lumii.

In numai un deceniu, Balcanii au devenit din nou punctul fierbinte al Europei. Baza
"Bondsteel" din Kosovo, bazele americane din Bulgaria si Romania, potentiale
desfasurari de rachete rusesti pe Drina (Serbia) muta celebrul "Checkpoint Charly" din
Berlin in Balcani. Este stiut faptul ca Balcanii au fost "butoiul cu pulbere al Europei" in
ultima suta de ani. Atentatul de la Sarajevo a fost pretextul pentru primul razboi mondial.
Lovitura de stat din 27 martie 1941, de la Belgrad, l-a silit pe Hitler sa intarzie
declansarea "Operatiunii Barbarossa" (atacarea URSS) cu mai mult de o luna. Ceea ce a
facut ca trupele germane sa dea batalia Moscovei in plina iarna, inregistrand prima
infrangere. Au urmat, in anii '90, razboaiele din fosta Iugoslavie. Ultimul dintre ele, cel
din Kosovo.

Ambo, oleoductul pazit de baza "Bondsteel"

Oleoductul Ambo a fost propus in 1993, pentru a transporta petrolul din Rusia,
Azerbaidjan, Turkmenistan, pe coasta Marii Negre, la Burgas (Bulgaria). De la Burgas,
oleoductul va traversa Bulgaria, Macedonia si Albania pana in portul albanez Vlora. In
total, Ambo masoara 913 km si va transporta 750.000 de barili zilnic, 100 de milioane de
tone pe an, pentru pietele petroliere din Europa Occidentala si SUA. Texaco, Chevron,
Exxon-Mobile, BP Amoco, Agip, Total, Elf si Fina sunt companiile petroliere care au
manifestat intens fata de proiectul Ambo. Ca oleoduct transbalcanic, Ambo face parte din
"Coridorul de Transport 8", care include autostrada, retea feroviara, oleoduct, precum si
retele de fibre optice pentru telecomunicatii. Ambo a costat 1,5 miliarde de dolari,
furnizati in mare parte de BRD, Banca Mondiala, "International Finance Corporation" si
"US Overseas Prime Investment Corp". Pe 27 decembrie 2004, prim-ministrii din
Albania, Macedonia si Bulgaria au semnat o declaratie politica privind Ambo, urmata de
semnarea unui memorandum de intelegere intre reprezentantii celor trei guverne si Ted
Ferguson, presedintele Ambo. La 30 octombrie 2006, Albania si Macedonia au semnat un
protocol care stabilea punctele de intrare ale oleoductului: Lakaica (Macedonia) si
Stebleve (Albania). Un protocol similar a fost semnat de Bulgaria si Macedonia la
sfarsitul lui 2006. La 31 ianuarie 2007, Macedonia, Bulgaria si Albania au semnat o
conventie trilaterala pentru constructia Ambo, care a fost ratificata de parlamentele celor
trei tari. Convetia a intrat in vigoare din septembrie 2007. Studiile de mediu, precum si
licentele de constructie, vor fi gata la sfarsitul lui 2008.

In Balcani sunt proiectate mai multe oleoducte, care servesc insa piete petroliere diferite.
Oleoductul Burgas - Alexandropoli (Grecia), Pan-European Pipeline (Constanta -
Trieste), ori BTC (Baku - Tbilisi - Ceyhan) dat in folosinta de curand. Desi "Ambo
Corporation" descrie oleoductul ca unul sigur (nepoluant), care creeaza slujbe in regiune
si ajuta la ridicarea economica a zonei, mai multe organizatii nonguvernamentale din
Bulgaria, Macedonia si Albania il considera ca un proiect primejdios pentru mediul
inconjurator.

ONG-urile si ecologistii din cele trei tari atrag atentia asupra catorva consecinte pe care
Ambo le implica. In primul rand, Ambo se va inscrie in "Vlore Energy Park", proiect care
ameninta turismul din zona cea mai cunoscuta a Albaniei, Laguna Natra de la Adriatica,
spatiu protejat prin Conventia Ramsar. Terminalul Ambo de la Burgas (Bulgaria) va
creste riscul poluarii in Golful Burgas, si asa ridicat de rafinaria "Neftochim". Traficul
mult crescut al tancurilor petroliere prin Marea Neagra va afecta serios ecosistemul, si va
avea un impact negativ asupra turismului si pescuitului. Activitatea seismica de pe traseul
Ambo este si ea foarte ridicata. La un risc seismic apreciat de specialisti intre 6,9 si 7,9
grade pe scara Richter in zona Pehcevo-Kresna, consecintele ar putea fi catastrofale nu
numai pentru Macedonia, ci pentru intreaga zona balcanica. In plus, oleoductul Ambo va
traversa cateva zone protejate: monumentul natural din trecatoarea Peshti (Macedonia);
parcul national Rila si rezervatia lacului Atanasovo, rezervatia Ostrica si parcul natural
Vitosa (Bulgaria). Oleoductul va afecta grav climatul din zona, specialistii estimand la o
crestere de pana la 100 de milioane de tone de bioxid de carbon pe an, degajate de
oleoduct.

Adevarata miza in Kosovo: enormele resurse minerale de la Stari Trg

Kosovo este o regiune extrem de saraca. Mai bine zis, populatia provinciei se zbate la
limita subzistentei, in conditiile unui somaj de aproape 80%. Kosovo detine, insa, unele
din cele mai bogate zacaminte minerale cunoscute pe plan mondial: carbune, zinc, aur,
argint. Aici se afla, de pilda, exploatarea miniera Stari Trg, a treia exploatare de zinc, pe
plan mondial. Se crede ca bateria urmatorului deceniu va fi cea pe baza de zinc. Minerii
lucreaza la Stari Trg zi si noapte, in schimburi de sase ore.

"The New York Times" a publicat numeroase reportaje din Kosovo. Unul singur, din 8
iulie 1998, semnat de Chris Hedges, se referea la enormele resurse minerale de la Stari
Trg. Hedges a vizitat Stari Trg si a descris resursele fabuloase de zinc, carbune, cadmiu,
aur, argint si plumb de la complexul de stat Trepca. Potrivit directorului ansamblului
minier, Novac Bjelic, "Batalia in Kosovo se da pentru mine, nimic altceva. Kosovo este
un fel de Kuweit al Balcanilor. De pilda, Kosovo poseda rezerve de 7 miliarde de tone de
carbune", i-a declarat Bjelic lui Chris Hedges.

Aceste enorme resurse au atras atentia tuturor companiilor specializate in extractii

miniere, care doresc, fireste, privatizarea lui Stari Trg. Astfel ca insinuarea SUA in
Kosovo are o legatura directa nu numai cu Ambo si petrolul caspic, ci si cu resursele
minerale enorme existente in provincia separatista. In mass-media insa subiectul este
tabu. Pe langa micul articol al lui Chris Hedges din "The New York Times", am mai
descoperit un altul, publicat in "Wall Street Journal" din 22 iunie 1998. Si totusi, a descrie
Kosovo fara sa amintesti de vastele sale resurse minerale este ca si cum ai vorbi de
Kuweit fara sa pomenesti de petrol. La Stari Trg se gasesc cele mai bogate resurse de zinc
si plumb din Europa. Potrivit expertilor, rezervele de lignit din Kosovo ar fi suficiente
Europei in urmatoarele 13 secole! Marile resurse minerale de la Stari Trg sunt cunoscute
inca din antichitate. Cu 2000 de ani in urma grecii, apoi romanii, exploatau minele de aur
si argint din Kosovo. La randul lor, germanii - in timpul celui de-al doilea razboi mondial
- au folosit bateriile fabricate aici pe submarinele tip UB. Profitul adus de aceste resurse
minerale a salvat, in mare parte, economia iugoslava atunci cand acesteia i s-au impus
sanctiuni severe. Iugoslavia a fost singura tara din Estul socialist care s-a opus privatizarii
dupa 1990, atunci cand s-a urmarit privatizarea industriei, transporturilor si
telecomunicatiilor, precum si a resurselor energetice si a minelor din Estul Europei.
Exista analisti care fac legatura intre acest refuz al privatizarii si razboaiele care au
fragmentat Iugoslavia. Din 2005, Serbia a acceptat, in parte, privatizarea si conditiile de
credit ale FMI si ale Bancii Mondiale.

Stabilirea bazelor americane pe glob - asa cum este cazul si bazei "Bondsteel" din
Kosovo - tine seama de interesele geostrategice, dar si de cele geoeconomice ale SUA.
Prezenta "Bondsteel" langa oleoductul Ambo si marile resurse mineraliere din Kosovo
explica mult mai bine insinuarea SUA in Balcani, decat "dorinta de autodeterminare" a
albanezilor kosovari.

Interzis de Sanitar-Veterinari - Laptele de casă se dă pe sub

mână în pieţe

Graţie normelor europene şi prevederilor ordinului 301 din 2006 al Autorităţii Naţionale Sanitar-
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, micilor producători de lactate li se interzice
comercializarea laptelui crud în pieţe.

Brânzeturile şi smântâna se mai găsesc în galantare, însă nu pentru multă vreme. Începutul lui
2009, când normele impuse de UE vor intra în vigoare, va însemna dispariţia micilor întreprinzători
în domeniu sau alinierea acestora la sus-amintitele şi controversatele reglementări.

Cei mai mulţi dintre ei nu vor reuşi să ţină pasul cu normele drastice de igienă, lăsând piaţa liberă
numai marilor producători, aceştia din urmă având tehnologia necesară de prelucrare şi depozitare a
lactatelor.
Adio, dar rămân cu tine!

Producătorii particulari de lactate mai vin să-şi vândă produsele în pieţele arădene. Preţurile la
brânzeturi şi smântână sunt negociabile cu circa 20%, numai să nu mai trebuiască să fie duse
înapoi, acasă, de vânzători. De pe galantare lipseşte laptele, semn că acesta nu se mai vinde în
piaţă. Cu o simplă întrebare, însă, poţi primi de sub tejghea lapte la patru lei ambalat în bidon de
plastic de doi litri. Oferta e numai pentru clienţii permanenţi aşa că vânzările au scăzut de când cu
noile reguli.

Într-una dintre pieţele arădene, reprezentanţii laboratorului sanitar-veterinar din incintă au postat
un afiş care atrage atenţia atât vânzătorilor cât şi potenţialilor cumpărători asupra interdicţiei de
comercializare a laptelui în bidoane de plastic.

Aparent, toată lumea respectă cele spuse în afiş. În realitate, metoda „sub tejghea” funcţionează
bine, nu se ştie pentru câtă vreme.

Vânzătorii spun că traiul pe care şi-l pot asigura din profitul obţinut este de la o zi la alta. Normele
de igienă care le sunt impuse prin ordinul ANSVSA sunt foarte dure iar sancţiunile usturătoare.
Niciunul dintre micii producători nu visează la obţinerea de Fonduri Structurale cu ajutorul cărora să
îşi utileze corespunzător gospodăria. Motivul lor e lipsa banilor pe care trebuie să îi investească în
avans, sumă care reprezintă, în general jumătate din suma solicitată.

„Pe lângă că trebuie să plătim taxele de autorizaţii ca să putem vinde şi taxele pentru mese, mai
trebuie şi să îngrijim animalele şi să aducem certificate că sunt sănătoase şi ele şi noi, de unde,
Doamne iartă-mă, să mai scoatem bani ca să ne cumpărăm sterilizator, aparat de pasteurizat şi ce
se mai cere. Numai la noi în ţară se face tot ce spune UE, că e bine, că nu e. Nimeni nu ne
protejează pe noi, producătorii mici şi cred că toate regulile astea sunt făcute pentru a ne scoate de
pe piaţă, ca să aibă loc fabricile mari care au bani mulţi de investit în toate utilajele pe care eu, de
exemplu, nu o să mi le pot cumpăra”, arată o vânzătoare.

Sănătatea consumatorilor – pe primul plan

Reprezentanţi ai DSV Arad explică măsura de scoatere de pe piaţă a laptelui crud motivând-o prin
riscurile pe care acesta le prezintă asupra sănătăţii consumatorilor.

Ioan Vanci este asistent în laboratorul sanitar-veterinar din Piaţa Mihai Viteazul şi spune că: „Este
deopotrivă riscant să consumăm lapte crud, nepasteurizat şi să acceptăm ambalajul de plastic de la
vânzători. Se pot întâmpla şi nenorociri. Au fost cazuri, în alte judeţe, când în bidoane au rămas
urme de substanţe toxice peste care s-a turnat laptele. Ajunsă la consum, combinaţia a produs
intoxicaţii severe celor care au băut-o. În Arad nu am avut asemenea incidente şi sperăm să nici nu
se întâmple, mai ales că laptele crud nu se mai vinde în pieţe. Pentru a nu pune în pericol sănătatea
consumatorilor, laptele ar trebui sterilizat şi pasteurizat de producător înainte să ajungă la aceştia.
De asemenea, mijloacele de transport cu care laptele ajunge de la ferme la piaţă ar trebui să fie
dotate astfel încât să poată asigura temperatura de zero grade Celsius. Lap-tele trebuie
comercializat în ambalajele standard pe care le găsim în comerţ, respectiv pungile ambalate aseptic
şi cutiile tetra-pack”.

Uniunea Europeană ne obligă să consumăm E-uri cancerigene!

Decizie controversată a Ministerului Sănătăţii.

Pe motiv că ne armonizăm legislaţia cu cea europeană, peste o lună prăjiturile,

dulciurile, sucurile şi produsele de panificaţie vor conţine noi aditivi alimetari,
periculoşi.
Este vorba despre îndulcitori, antioxidanţi şi agenţi de îngroşare care favorizează apariţia diabetului, a
cancerului şi a bolilor cerebrale. Grav este că autorităţile nu se opun, în condiţiile în care România este ţara
cu cei mai mulţi diabetici şi cardiaci.

Autorităţile încearcă să explice de ce vom cumpăra mâncare cu E-uri interzise până acum. Anca
Telniceanu, care lucrează la Institutul de Sănătate Publică, a declarat: ”Autorizarea acestor noi aditivi s-a
făcut prin transpunerea directivelor Comisei Europene în legislaţia naţională.”

Ordinul cu noile modificări ar trebui să intre în vigoare peste o lună.

Iată lista E-urilor care vă pot îmbolnăvi şi care sunt alimentele în se pot găsi acestea:

1. ÎNDULCITORI - care pot provoca probleme metabolice, diabet şi afecţiuni cerebrale

E 955 - SUCRALOZA - sucuri, prăjituri, deserturi, băuturi spirtoase, bere fără alcool şi bere cu alcool.

E 962 - SARE DE ASPARTAM - ACESULFAM - sucuri, prăjituri, deserturi, băuturi spirtoase, bere fără
alcool, bere şi cidru.

2. ANTIOXIDANŢI - care pot provoca cancer

E 319 - TERŢ-BUTILHIDROCHINONA - ulei şi snacks-uri

E 586 4 - HEXILREZORCINOL - crustacee

E 1452 - OCTENILSUCCINAT DE AMIDON ŞI ALUMINIU - bomboane pentru respiraţie

şi suplimente de vitamine

AGENŢI DE ÎNGROŞARE - care pot provoca iritaţii ale tractului digestiv şi cancer

E 426 - HEMICELULOZA DE SOIA - lactate, sosuri emulsionate şi produse de brutărie.

E 462 - ETILCELULOZA - produse procesate din cartofi şi orez.

E 1204 - PULLULAN - jeleuri şi suplimente alimentare.

Alte E-uri la fel de periculoase se vor găsi în curând în alimetele de pe piaţa românescă:

E 968 - ERITRITOL; E 954 - ZAHARINĂ ŞI SĂRURILE SALE DE Na, K şi Ca (ZAHARINAT DE

SODIU, ZAHARINAT DE CALCIU, ZAHARINAT DE POTASIU); E 962 - SARE DE ASPARTAM-
ACESULFAM; E 965 - SIROP DE MALTITOL; E 966 - LACTITOL; E 307 - ALFA-
TOCOFEROL; E 315 - ACID ERITHORBIC; E 415 - GUMA DE XANTAN; E 472
- ESTERII GLICERICI AI ACIDULUI CITRIC CU ACIZI GRAŞI; E 559 - SILICAT DE ALUMINIU
(CAOLIN).

Un nou Ordin privind aditivii alimentari a intrat, de curand, in vigoare, ca urmare a

armonizarii legislatiei cu cea europeana. Astfel, produsele de panificatie,
prajiturile, dulciurile si sucurile vor contine noi aditivi. Nutritionistii spun ca toti
sunt periculosi pentru sanatate.
Vom avea noi E-uri in mancare. Mai exact, e vorba despre indulci-tori, antioxidanti si agenti
de ingrosare, acestia favorizand aparitia diabetului, a cancerului si bolilor cerebrale. Iata care
sunt noile E-uri, pe care Uniunea Europeana ne obliga sa le consumam: E-955, E962, E319,
E5864, E1452, E426, E462 si E1204.

“Din pacate, nu sunt E-uri bune pentru sanatate. Singurul lucru bun este ca aduc profit
pentru producatori. Statisticile arata ca sanatatea romanilor e dezastruoasa. Suntem primii
la bolile cardio-vasculare, la diabet si la cancerul de colon. Nu aveam nevoie de acesti
aditivi”, ne-a declarat prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari
Alimentare.

Trafic infernal şi planuri de viitor / ADP vrea să-i

convingă pe şoferi să fie... pietoni

La începutul anului trecut, conducerea SC Administrarea Domeniului Public (ADP)

anunţa cu surle şi trâmbiţe că "2007 va fi anul parcărilor". Acum, am putea spune,
însă, că anul 2007 a fost unul al eşecurilor, întrucât nici unul din marile proiecte ale
directorului ADP, Liviu Barbu, nu a fost dus la îndeplinire, spre nemulţumirea miilor
de timişoreni care plătesc bani grei pentru abonamentele Telpark şi nu beneficiază de
un loc de parcare atunci când au nevoie. Primul proiect cu care se lăudau şefii ADP a
fost cel al construirii unor parcări subterane în Piaţa 700, care ar fi ajutat în bună
măsură la descongestionarea traficului în zona centrală a oraşului, dar care nu s-a
realizat. Vinovat? Arhitectul-şef al oraşului, spune Liviu Barbu, deoarece nu a cuprins
în PUZ realizarea a 1.000 de locuri de parcare: "Noi am forţat puţin lucrurile ca să
facem PUZ, dar primăria şi-a reconsiderat punctul de vedere. Arhitectul-şef urma să
prindă în PUZ cele 1.000 de locuri, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat". Barbu
susţine, însă, că aceste piedici urmează să fie rezolvate, iar amenajarea a cel puţin
400 de locuri de parcare, în acest loc, se va realiza până la finele anului. Realizarea
unui singur loc de parcare costă 19.000 de euro, iar amortizarea investiţiei se va face
de-abia peste 35 de ani... "Primăria ar câştiga două milioane de euro, ADP - nouă
milioane, iar partenerul cu care ne vom asocia şi care va susţine financiar construirea
obiectivului, 15 milioane de euro. ADP va pune la dispoziţie terenul pe care îl are în
concesiune, iar realizarea şi finanţarea le revin partenerilor noştri", spune directorul
ADP. Din păcate, identificarea unui investitor gata să-şi amortizeze investiţia de-abia
peste trei decenii, s-a dovedit un lucru greu de realizat, întrucât firma americană
Sage Cooper, selectată în luna august a anului trecut, a renunţat la proiect, din cauza
crizei bursiere de la New York. Un alt fiasco al societăţii este mult promisa parcare
supraetajată, a cărei construcţie ar fi trebuit să înceapă anul trecut, însă acum
proiectul este de-abia în stadiul selectării investitorului. Dacă aceste proiecte au fost
prea mari pentru posibilităţile de care dispun în acest moment, atât ADP, cât şi
municipalitatea, trebuie amintite şi câteva dintre realizări: 160 de noi locuri de
parcare pe Calea Şagului, lucrări demarate pe strada Piatra Craiului şi pe Bulevardul
Cetăţii. Următoarele pe lista de investiţii sunt Calea Lipovei, străzile Iuliu Maniu,
Romulus şi Mangalia. Totuşi, cu tot ceea ce s-a făcut până acum şi urmează să se
facă, nemulţumirea timişorenilor vizavi de numărul mic de locuri unde îşi pot parca
autovehiculele va persista. O recunoaşte şi Liviu Barbu, care susţine însă că ar trebui
să se renunţe la abonamente, la fel cum se întâmplă şi în alte ţări civilizate din
Europa, întrucât numărul maşinilor este într-o continuă creştere: "Noi am vrut să
retragem abonamentele, pentru că nu descoperim noi roata la car sau mersul pe jos.
Sistem cu abonament nu mai există decât în România. În Timişoara sunt peste
60.000 de maşini, iar parcările nu vor fi niciodată de ajuns. Trebuie regândită
întreaga infrastructură rutieră, centura oraşului şi reţeaua de transport în comun". O
alternativă la abonamente, pe lângă sistemul prin SMS, ar fi parcometrele, însă
acestea costă aproape 6.000 de euro/bucata, iar cum cetăţeanul român nu este
obişnuit să aibă mare grijă de bunurile de utilitate publică, conducerea ADP nici nu se
gândeşte să facă o astfel de investiţie în viitorul apropiat. Desigur, cel mai simplu ar
fi, sugerează "şeful parcărilor", ca timişorenii să renunţe la maşina proprie şi să mai
meargă pe jos sau cu bicicleta... Rămâne de văzut, însă, cum vor privi automobiliştii
sfatul lui Barbu, mai ales că nici Domnia sa nu a fost văzut prea des "per pedes".

Sursa Realitatea Banatanea

Biletele de avion s-ar putea ieftini

Spatiul aerian dintre Europa si Statele Unite va fi liberalizat, duminica,
in scopul intensificarii concurentei pe piata operatorilor de transport
aerian. O posibila consecinta a liberalizarii ar putea fi si reducerea
tarifelor de calatorie.

Acordul "Open Sky" inlocuieste regulile privind traficul aerian care dateaza din
vremea celui de-al Doilea Razboi Mondial si permite operatorilor sa aiba acces la
orice oras din SUA din orice locatie din Europa, si invers.

De asemenea, aprobarea si punerea in practica a acestor noi reguli vor permite

realizarea de fuziuni transatlantice pentru crearea primelor companii globale din
sectorul de transport aerian.

Acordul de liberalizare ar putea fi totusi revizuit, in contextul in care negociatorii

americani si europeni intra intr-o a doua runda de negocieri, care are rolul de a
clarifica divergentele ramase.

In forma actuala a acordului, SUA mentin limitele impuse investitiilor straine la

operatorii americani.

Sursa: Caras Online

Centura ocolirii termenelor

TIMIŞ. Lucrările la centura de ocolire a Timişoarei şi de pe Drumul Naţional Timişoara-Lugoj au fost

amânate până după data de 15 aprilie, din cauză că firmele de construcţii nu au finalizat organizarea de
şantier, a declarat, ieri, Ioan Maliţa, directorul Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri Timişoara. „Sper ca
în luna aprilie să avem utilajele şi muncitorii afară. În momentul de faţă, după analiza de săptămâna trecută
cu constructorii, sunt puţin sub grafic în ceea ce priveşte organizarea de şantier, lucru pe care sperăm să-l
recupereze foarte repede. Pe Timişoara-Lugoj, situaţia este la fel, chiar mai gravă, pentru că au apărut
multe degradări din cauza vremii. Drumul este predat constructorului, care are instruirea din partea
consultanţei să repare aceste degradări, altfel vor fi puşi în situaţia de a plăti daunele pe care le provoacă
drumul participanţilor la trafic“, a spus Maliţa.
Directorul DRDPT declara, la finele lunii trecute, că lucrările la centura de ocolire a Timişoarei erau
programate să reînceapă, iar inelul de centură va fi terminat în 2011. „La centura începută deja se reia lucrul
în aceste zile şi se va finaliza în acest an, va fi circulabilă la sfârşitul anului, dar fără pasaje. Pentru inelul de
centură integral există trei proiecte, pentru trei tronsoane. Documentaţia şi studiile de fezabilitate sunt
întocmite şi le vom înainta Ministerului Transporturilor pentru aprobări. Sunt şanse şi condiţii ca în 2011 să
finalizăm inelul de centură pentru Timişoara“, spunea Ioan Maliţa.
În momentul de faţă, Timişoara nu are niciun sector de centură pe care să poată fi deviat traficul de tranzit şi
traficul greu. Toată circulaţia se desfăşoară prin oraş, iar în cazul maşinilor de mare tonaj, sunt impuse
restricţii şi sunt deviate pe bulevardele şi străzile mărginaşe.
Primele lucrări la centura de ocolire a Timişoarei şi la DN Timişoara-Lugoj, reamintim, au început în 2002 şi
ar fi trebuit finalizate în 2004. În decembrie 2006, ministrul de atunci al Transporturilor, Radu Berceanu, a
reziliat contractele cu fostul constructor, deoarece acesta a executat în patru ani doar circa 40 la sută din
lucrările necesare şi a blocat atragerea finanţării de la Banca Japoneză. Costurile pentru centura de ocolire
sunt de circa 15 milioane de euro. Societatea Efklidis, din Grecia, cea care a contractat lucrările, a obţinut
prelungirea termenului din iulie 2005 până în iulie 2006, perioadă în care a progresat în execuţie cu doar doi
la sută.

Sursa : 24 ore

ECONOMIE
Paşii de parcurs pentru a aduce muncitori din străinătate
Primul pas pe care trebuie să îl facă un agent economic interesat să aducă muncitori din
afara ţării (dar fără să dispună de timp, know-how şi mijloace pentru a se ocupa pe cont
propriu de aceste demersuri), este să se adreseze unei firme specializate în selecţia,
recrutarea şi plasarea forţei de muncă în străinătate.

"Este preferabil să ia legătura cu o firmă care are experienţă şi contacte deja stabilite în
ţara de unde se doreşte să se importe personal. Pe baza contractului încheiat cu agentul
economic, această firmă se deplasează în străinătate, recrutează candidaţii în funcţie de
criteriile cerute de angajator şi apoi organizează selecţia de personal.
La etapa de selecţie şi interviuri, este indicat să participe şi angajatorul sau un
reprezentant desemnat de acesta", a explicat Roxana Prodan, vicepreşedinte al
Confederaţiei Naţionale a Patronatului Român şi membru în Comisia Europeană de
Politici Sociale.

Dosare "stufoase" pentru fiecare muncitor extracomunitar

Din momentul în care are siguranţa ca a găsit forţa de muncă adecvată, agentul economic
trebuie să se adreseze Oficiului Român pentru Imigrări (ORI), acolo unde solicită
eliberarea autorizaţiilor de muncă pentru străini.

Conform Ordonanţei de Urgenţă nr. 56/2007, pentru a obţine permisele, angajatorul

trebuie să depună la ORI o cerere motivată privind necesitatea încadrării în muncă a
străinilor. Aceasta trebuie însoţită de o documentaţie stufoasă privind starea fiscală şi
identitatea agentului economic, dar şi actele privitoare la identitatea şi calificarea
profesională a fiecărui viitor angajat în parte.

Însă, demersurile la ORI nu pot începe fără ca angajatorul să deţină o adeverinţă eliberată
de agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are sediul.

"Societatea interesată trebuie să depună la AJOFM un formular prin care să declare

numărul de locuri de muncă disponibile şi pentru ce posturi, cu specificaţia că doreşte să
angajeze forţă de muncă din străinătate. Anunţul său este postat minimum 5 zile pe site-ul
european «eures».

Dacă în acest interval nu apar răspunsuri de pe piaţa de muncă europeană, atunci i se

înmânează agentului economic o adeverinţă din care reiese că a făcut publică oferta de
muncă şi nu a găsit cerere în spaţiul comunitar", a menţionat Elena Toarbă, purtător de
cuvânt în cadrul AJOFM Iaşi.

Astfel, agentul economic se prezintă la ORI cu adeverinţa respectivă, însoţită de copia

procesului-verbal întocmit în urma selecţiei de personal realizate în străinătate.

ORI eliberează permisele de muncă în 30-45 de zile

Există mai multe tipuri de autorizaţii de muncă: pentru lucrători permanenţi, detaşaţi,
sezonieri sau transfrontalieri, cu variante separate pentru angajatori persoane juridice sau
fizice.

"Cererea pentru eliberarea autorizaţiei de muncă se soluţionează de către noi, în termen

de 30 de zile. În cazul în care, din diverse motive, sunt necesare verificări suplimentare,
termenul de soluţionare poate fi prelungit cu cel mult 15 zile", ne-a informat Sorin Gaiţă,
şef Serviciul pentru Străini Iaşi.

Autorizaţia de muncă se eliberează pentru cel mult un an, cu excepţia cazurilor în care se
solicită angajare sezonieră. "La eliberarea autorizaţiei, angajatorul trebuie să achite taxa
legală pentru obţinerea unui permis de muncă în valoare de 200 de euro", a mai spus
Sorin Gaiţă.

"Pe lângă această sumă, se mai adaugă şi alte taxe percepute de către instituţiile statului
pentru avize şi alte proceduri, astfel încât, per total, angajatorul trebuie să ia în calcul un
cost de aproximativ 270 euro pentru fiecare permis de muncă. La acesta se adaugă tariful
firmei de plasare de personal - circa 300 euro/persoană", a explicat Roxana Prodan.

Următoarea etapă care trebuie parcursă este "obţinerea vizei de lungă şedere în scop de
angajare în muncă, iar, după ce lucrătorul ajunge în ţară, se obţine de la Autoritatea
pentru Străini permisul de şedere, cu valabilitate de un an", ne-a informat şeful
Serviciului pentru Străini Iaşi.

În cazul în care cele două părţi sunt dispuse să continue raporturile de muncă mai mult de
un an, permisul de şedere se prelungeşte pentru noi perioade de până la un an, dar nu mai
mult de cinci ani consecutivi.

Ultima fază este aceea în care angajatorul semnează contractele individuale cu fiecare
muncitor străin şi le înregistrează la Inspectoratul Teritorial de Muncă, întocmai ca pentru
orice alt nou angajat.

Cele mai atractive capitale europene din punct de vedere

imobiliar
• Primele cinci locuri au fost adjudecate de Moscova, Istanbul, Hamburg,
Munchen şi Paris

Oraşul Moscova a fost declarat cel mai atrăgător din Europa în ceea ce priveşte
investiţiile în imobiliare. O victorie meritată, ţinând cont de faptul că este şi oraşul cu cel
mai mare număr de miliardari pe metru pătrat.

De altfel, chiar şi acest metru pătrat nu încetează să bată toate recordurile în ceea ce
priveşte preţul. Tocmai acest motiv îi împiedică pe cetăţenii ruşi să se bucure de această
nouă "victorie" a Moscovei.

În topul atractivităţii privind investiţiile în piaţa imobiliară, realizat pe baza unor sondaje
la care au participat investitori, brokeri şi analişti, figurează 27 de oraşe. În opinia
repondenţilor, Moscova prezintă cele mai bune posibilităţi pentru investiţii în imobiliare
şi construcţii.

Pentru prima dată, pe primul loc în acest top se află Moscova, care a sărit peste 17 locuri
deodată (anul trecut, capitala rusă figura doar pe locul al 18-lea). Curios este că Parisul,
care anul trecut se număra printre liderii topului, a ajuns acum pe locul 5, potrivit unui
raport realizat de "Urban Land Institute" şi "PricewaterhouseCoopers".

"Rusia şi Turcia sunt un fel de Indie a Europei"

Aparent la fel de surprinzător, al doilea loc i-a revenit în topul din acest an oraşului
Istanbul. Analiştii explică această reuşită prin potenţialul ridicat al oraşului turc. Potrivit
analistului de la "HSBC Holdings, Levent Bayar", dezvoltarea economică accelerată a
Turciei, care în ultimii doi ani a fost de 5 procente pe an, va duce neapărat la majorarea
cererii pentru spaţiile comerciale.

"Apetitul pentru pieţele în curs de dezvoltare creşte. Rusia şi Turcia sunt considerate un
fel de Indie a Europei. Ele se află în fruntea creşterii economice", confirmă şeful
Departamentului pentru proprietăţi imobiliare din cadrul PricewaterhouseCoopres, John
Forbes.

Al treilea şi al patrulea loc în top au fost ocupate de oraşele Hamburg şi Munchen. În

schimb Londra, a cărei piaţă imobiliară îi atrage atât de mult pe oligarhii ruşi, nu a fost
inclusă de această dată nici măcar printre primele zece oraşe europene cele mai atractive
pentru investiţii şi construcţii. Anul acesta, capitala Marii Britanii figurează doar pe locul
al 15-lea. Acest lucru este într-adevăr unul curios, în condiţiile în care anul trecut
preţurile la imobiliare au crescut la Londra cu 32%.

Cei 500.000 de muncitori la negru produc 30-35% din PIB-ul

Romaniei
Aportul muncii la negru in PIB-ul Romaniei este de 30-35%, cu 10-
15% mai mult decat in restul Uniunii Europene, in conditiile in care
numarul persoanelor care lucreaza fara forme legale atinge 500.000,
in special in constructii si menaj.

"La nivelul Uniunii Europene se elaboreaza o directiva care are ca obiectiv combaterea muncii
nedeclarate, ceea ce reprezinta o problema pentru intreg spatiul comunitar. In ceea ce priveste
Romania, estimarile noastre indica un nivel de 30-35% din PIB", a declarat presedintele
Consiliului National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii (CNIPMM), Ovidiu Nicolescu.

Munca la negru determina scaderea veniturilor din impozite si duce la bugete subalimentate si la
denaturarea concurentei loiale. De asemenea, angajatorii considera ca munca la negru este
generatoare de emigratie si imigratie ilegala si incurajeaza lucrul in conditii precare.

Cei mai multi muncitori fara forme legale sunt din randul studentilor, somerilor, imigrantilor si
lucratorilor cu activitati independente. In conditiile in care aproximativ 500.000 de romani lucreaza
la negru, metodele propuse de CNIPMMR pentru reducerea acestui fenomen vizeaza scaderea
impozitelor pe piata muncii, reglementarea flexibila a angajarii temporare si ocazionale,
reducerea birocratiei si oferirea de stimulente pentru crearea de noi locuri de munca, potrivit
Newsin
IT&C
Lista inamicilor internetului, publicata
de Carmen Ivanov | 13 Martie 2008

Reporters Sans Frontieres a dat publicitatii, cu ocazia zilei pentru libertate pe internet, o lista cu 15 state
"inamice ale internetului", pe care apar pentru prima oara Etiopia si Zimbabwe, informeaza AFP.

Noua lista elaborata de RSF include, ca si anul trecut, Arabia Saudita, Belarus, Myanmar, China, Coreea de Nord,
Cuba, Egipt, Iran, Uzbekistan, Siria, Tunisia si Vietnam. Acestora li s-au alaturat, anul acesta, Etiopia si
Zimbabwe.

Lista "inamicilor internetului" include si 11 tari "sub supraveghere": Bahrein, Emirate Arabe Unite, Eritreea,
Gambia, Iordania, Libia, Malaysia, Sri Lanka, Tadjikistan, Thailanda si Yemen. Spre deosebire de primele,
acestea nu ii trimit la inchisoare pe bloggeri si nu cenzureaza masiv internetul. Cu toate acestea, ele "adopta
adeseori cadrul juridic necesar pentru a limita internetul", in timp ce autoritatile judiciare si politice "folosesc
uneori legislatia antiterorista pentru a supraveghea si localiza opozantii si militantii care se exprima online",
precizeaza organizatia.

Cel putin 62 de cyberdisidenti au fost trimisi la inchisoare in intreaga lume in 2007, an in care peste 2.600 de
site-uri, bloguri sau forumuri de discutii au fost inchise sau restrictionate, potrivit datelor organizatiei.

Devine Internetul atat de vital incat sa ni-l dorim

realmente portabil?
Pentru generatia mea Internetul era o sursa de informare stiintifica.
Foloseam acum 10-15 ani Internetul ca sa pot afla informatii pentru proiectele de la facultate. Si cam atat pe
vreme aceea. Nu ma deranja viteza mica si nici faptul ca nu aveam acces decat o ora pe zi. Ma uit azi in jurul
meu si realizez ca Internetul a devenit parte din viata noastra. As putea spune vital pentru unii. Vrei sa te duci
la film
diseara, vrei sa stii cum e vremea in weekend, vrei sa stii cursul valutar si predictia finantistilor pentru anul in
curs...pentru toate acestea si pentru multe altele exista Internet si motoare de cautare.
Trebuie sa stii cu exactitate doar ce cauti. Si chiar daca nu stii exact, Internetul te va ghida spre raspunsul pe
care il cauti.

Cum expansiunea telefoniei mobile a intrecut-o pe cea a Internetului, si cum fiecare dintre ele au devenit vitale
pentru viata noastra, profesioanla sau nu, urmatorul pas logic ar fi cu siguranta unificarea lor: Internetul mobil
... sau portabil. Evident acest lucru exista deja pentru piete mult mai dezvoltate, capitalizand pe boom-ul
".com". La vremea aceea insa constrangerile de ordin tehnologic atat la nivelul terminalului mobil dar si al
retelelor de telefonie mobila au dus la dezvoltarea unui protocol, WAP pe numele lui, a carui implementare, cu
toate eforturile posibile, financiare sau de creatie, nu au adus succesul asteptat. Sunt multe motive de analizat
aici, unele evidente, insa eu cred ca de fapt convenienta este cea care a contat cel mai mult.
Cat de usor aflu la ce film ma dic diseara? O groaza de setari ca sa pot accesa cu telefonul meu mobil un site
WAP. Si apoi ecranul mic al telefonului mobil, monocrom, butoane mici la telefon, timpi lungi de asteptare si
tarife pe masura sau lipsa unor motoare de cautare face ca alegerea filmului de diseara sa fie greu de facut.
"Data viitoare mai bine ma uit in B24 ca e mai simplu ... si oricum daca eram in fata calculatorului aflam
imediat ce filme ruleaza diseara."

Dar daca totul ar fi mult mai simplu? Daca ar exista o tehnologie creata exclusiv pentru a aduce informatia on-
line mai aproape de telefonul mobil ... mai repede, mai usor de navigat, cu mai putine click-uri pana la filmul
de diseara. Telefoanele nu mai sunt o problema...ecrane mai mari, color, tastatura mai ergonomica, intr-un
cuvant mai convenabil. COSMOTE va introduce in 2007 i-Mode, o tehnologie care isi propune sa realizeze toate
acestea. Inca o tehnologie, dupa CDMA, GPRS, EGDE sau UMTS, care tinteste disponibilitatea la nivelul
telefonului mobil a informatiei on-line. Uitandu-ma la numarul celor care folosesc deja i-mode (peste 55 de
milioane in intreaga lume) si stiind ca opeatorul grec a dat dovada in 2006 ca poate ajunge la client cu servicii
relevante, pot afirma ca i-mode va revolutiona piata locala de continut mobil. Pentru a afla mai multe despre
tehnologia i-mode, va indrum catre http://en.wikipedia.org/wiki/I-mode.
AUTO
Geely GT: prima masina chinezeasca frumoasa
Producatorul asiatic a dat publicitatii doua poze cu un prototip ce va fi prezentat la Salonul Auto de
la Peking, in aprilie.

Fiind un produs "made in China" nu ne mira faptul ca anumite artificii de design au fost
imprumutate, dar mai important este faptul ca, per total, viziunea celor de la Geely s-a materializat
intr-o caroserie nesperat de frumoasa, daca ne raportam la restul gamei.

Silueta generala aminteste de Pontiac Solstice, in timp ce vazut de sus seamana cu Nissan 350Z.

Informatii despre partea tehnica nu exista inca, deci va trebui

sa asteptam debutul salonului, dar este imbucurator ca
asiaticii nu prezinta iar o copie fidela a vreunui model sport
european sau american.

OFICIAL: primele fotografii cu noul Skoda Superb

Noul Skoda Superb se prezinta in premiera fara haine de camuflaj. Prima impresie: arata interesant
si are motoare de top.

Skoda a publicat primele trei fotografii ale noii generatii Superb, noua arma a cehilor impotriva competitorilor
din segmentul mediu de top.
Noua idee stilistica a modelelor Skoda se regaseste si pe noul Superb, liniile de design ale partii
frontale amintind de ultimele modele lansate in gama. Ca dimensiuni, noul Superb a crescut la 4838
de milimetri lungime, 1783 de milimetri latime, la 1461 milimetri inaltime si la un ampatament de
2761.
Partea tehnica si tehnologica a noului Skoda Superb a fost foarte bine studiata si dezvoltata de producatorul
ceh. Viitorii clienti se vor putea bucura de avantajele farurilor adaptive, de un sistem automat de
asistare la parcare, de un nou pachet de aer conditionat si de noua airbag-uri.
In ceea ce priveste motorizarile, Skoda Superb a profitat din greu de avantajele pozitionarii in Volkswagen
Group si a preluat direct unele dintre cele mai interesante motoare ale modelelor VW. Este vorba de sase
unitati care variaza ca putere intre 105 si 260 de cai combinate cu transmisii manuale sau automate
DSG. Debutul oficial al modelului produs la uzina ceha din Kvasiny va avea loc in cadrul Salonului Auto de
la Geneva, in 4 martie.
Plant World
Codonanthe trebuie ferită de lumină şi frig
Codonanthe trebuie ferită de lumină şi frig

Codonanthe este o plantă perenă de mici dimensiuni, originară din America central-
meridională, care poate ajunge la o înălţime de maximum 30 de centimetri. Este vorba despre
o plantă mereu verde, care îşi păstrează frunzele pe tot parcursul anului. Codonanthe are
tulpini lungi, care se ramifică din ce în ce mai mult odată cu trecerea anilor. Frunzele sunt
mici şi ovale, de culoare verde închis, cărnoase, lucioase sau acoperite cu peri mici, în funcţie
de specie. Pe tot parcursul anului, planta produce mici flori în formă de trompetă, albe sau
crem. Acestea produc fructe asemănătoare cu măslinele verzi de mici dimensiuni, care,
ajunse la maturitate, capătă culoarea roşie sau portocalie. Aceste plante sunt potrivite pentru a
fi cultivate în ghivece atârnate, din care tulpinile se ridică într-o manieră extrem de elegantă.

Îngrijire

Planta trebuie ţinută într-un loc destul de luminos, dar ferită de razele directe ale soarelui şi
de lumina prea puternică. Poate fi cultivată în regiuni cu temperaturi nu mai mici de cinci-
şase grade Celsius, deci în zonele cu ierni foarte blânde. Poate fi mutată în exterior doar când
temperatura este mai mare de 15 grade Celsius. Planta trebuie udată cu regularitate, o dată la
două săptămâni, cu două, maximum trei pahare de apă, lăsând solul să fie cât de cât uscat
între udări. Este recomandat, de asemenea, ca după udare vasul ghiveciului să fie golit de apă
pentru a evita putrezirea rădăcinilor. Pentru a favoriza apariţia continuă a florilor este indicat
ca în apa pentru udat să se amestece o dată la 15-20 de zile îngrăşământ pentru plantele cu
flori. Sunt preferabile îngrăşămintele bogate în azot şi potasiu.

În cazul în care planta este cultivată în apartament, pentru a creşte umiditatea în perioada
lunilor calde sau atunci când este pusă în funcţiune instalaţia de încălzire este bine ca planta
să fie pulverizată folosindu-se apă demineralizată. Codonanthe nu are rădăcini foarte mari şi
de aceea nu are nevoie de ghivece pe măsură. Este esenţial pentru buna dezvoltare a plantei
ca aceasta să fie cultivată într-un amestec de teren foarte bine drenat.

Înmulţire, paraziţi şi boli

Codonanthe se înmulţeşte prin seminţe, care trebuie plantate primăvara. De asemenea,
primăvara şi vara este posibilă multiplicarea plantei prin prelevarea de crenguţe mature,
semilemnoase, care se ţin într-un pahar cu apă până fac rădăcini, după care se plantează în
ghivece.

Planta poate fi afectată cel mai des de putrezirea rădăcinilor. Ocazional, aceasta poate fi
atacată de acarieni. Poate fi tratată preventiv cu un insecticid pentru a preîntâmpina apariţia
afidelor sau a bolilor provocate de diferite ciuperci.