Dumitru Staniloae CHIPUL NEMURITOR AL LUI DUMNEZEU Volumul I COLECTIA OIKOUMENE 5, é % a “AeroDumitru Staniloae CHIPUL NEMURITOR AL LUI DUMNEZEU Volumul I Editie ingrijita de CAMIL MARIUS DADARLAT CRISrSL Bucuresti, 1995CUVANT fNAINTE Lucrarea Parintelui Staniloae, ,, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu “ respira duhul autenticei traditii patristice fiind destinaté unei circulatii universal crestine si chiar mai mult decat atat. In acest duh, autorul preia inva{dtura patristicé despre chipul lui Dumnezeu din om si o dezvolta in mod creator, datorita unei gandiri teologice de exceptie, scotand la iveala numeroase aspecte si implicatii inedite care conferd lucrarii valoare universald. Fiecare pagind este un tezaur de gandire si spiritualitate profundd, iar in totalitatea ei lucrarea dobdndeste caracterul unui adevarat tratat de teologie dogmaticd in cuprinsul cdruia sunt abordate marile probleme ale invdtdturii de credin{d cregtine. Constructia monumentalé a lucrarii este destinata sa risipeascé anumite erori doctrinare care confrunta Biserica in societatea contemporand gsi care provoaca atdta dezorientare si confuzie in mintea omului contemporan. Vom cauta sa prezentim de aceea cateva jaloane menite sa puna in relief valoarea decisiva a acestei considerabile lucrdri pentru viata $i trdirea crestina intr-o lume care se vrea dominata de pluralism religios si cultural. Omul a fost zidit dupd chipul lui Dumnezeu, din iubirea Tatélui, manifestata in Fiul (Chipul Tatalui), prin lucrarea de viata facdtoare a Sfantului Duh, pentru ca omul sé devind partener constient de dialog cu Dumnezeu. Sau cum spune autorul, ,,a fi chip al lui Dumnezeu gi a ramane chip al Lui si a se dezvolta ca atare, inseamnda a fi partener de dialog al lui Dumnezeu. lar omul, fiind facut partener de dialog comunicat cu Dumnezeu, e facut spre existenta eterna“. Paradoxul fiintei umane, consté in calitatea ei de fiinta creata de Dumnezeu gi in acelagi timp nemuritoare. Aceasta arata ca ,,omul nu este nemuritor prin sine ci prin Dumnezeu, fiindcd odaté ce L-a creat, pe fiecare, ca persoana de neinlocuit Dumnezeu nu mai ingdduie sd dispard cu totul din existenta, El nu e nemuritor pur si simplu ca Dumnezeu, ci pentru ca e creat i sustinut in existenta ca partener constient de dialog, recunoscut sau nu de el, al lui Dumnezeu cel nemuritor“. Omul a fost creat de Dumnezeu in calitatea de chip al Sau si menit sa se ridice la asemdnarea cu Ziditorul sdu, prin dialogul iubirii reciproce. Omul isi face astfel drumul spre infinitate printr-o continud transcendere spre Dumnezeu, dar si spre oameni gsi lume, dorind sa cuprindé totul ca si Dumnezeu. In acest sens, fiecare persoand, chip al lui Dumnezeu, e o complexitate unitara de extindere universald care tinde sa cuprindd toate persoanele si toata realitatea fard sa le confunde cu sine. Astfel, menirea omului nu este aceea de a se topi in fiinta6 Pr. Prof. Dr. DUMITRU POPESCU universului, ci sé personalizeze universul ca si inainteze cu el spre o tot mai deplind comuniune cu Dumnezeu in Treime. Este adevarat ca oamenii s-au abatut de la aceasta cale prin socotinte egoiste, au rupt firea lor de firea dumnezeiascd risipindu-se in tot atatia indivizi cdti existé. Dar Dumnezeu n-a ingdduit ca sa piard faptura zidita dupa chipul Sau gi a trimis pe Fiul Siu ca sé uneasca firea noastrd cu firea Sa diving in unitatea Persoanei Lui. Persoana dumnezeiasca igi arata si-si manifesta astfel infinitatea dumnezeiascd in forma noud, prin mediul uman, iar firea omeneascé are in ea in mod statornic, de aceasta data, tendinta spre comuniunea desdvargsita cu Dumnezeu. Prin accentul pus, cu atata stéruintd, pe notiunea de persoand, Parintele Staniloae ia 0 pozitie radicala impotriva conceptiilor panteiste care bantuie cu atata furie in lumea contemporand, sub forme diferite, ca unele ce scufundad omul in monotonia unei existente dominata de forte impersonale. Sau cum spunea el insusi: ,,dacdé filosofiile panteiste au inchis omului transcendentul gi au tdiat legétura omului cu el, Hristos ca persoand divind a ridicat creatia din monotonia vietii, care stipaneste imanentul in planul superior al transcendentului creator si mantuitor. Absolutul transcendent cu iubirea lui interpersonala ridicd acum fiinta creaté a omului cu ambianta nemuririi adevarate si a infinitatii de viaté a lui Dumnezeu.“ Parintele Staniloae vrea sé ne aminteascé astfel ca notiunea de persoané a fost elaboratd in focul disputelor trinitare si hristologice de teologia patristicd. Filosofia anticd, tocmai pentru ca era o filosofie panteista, nu stia decat de indivizi si substante. nm centrul lucrarii Parintelui Staniloae se afla Persoana lui lisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu gi Chip al Tatdlui, dar si Fiu al omului creat dupa chipul lui Dumnezeu, intrupat pentru mantuirea tuturor. Cu o raré insisten{a, autorul subliniazd de fiecare data ca actul intruparii Fiului lui Dumnezeu se intemeiazd pe maxima unire dintre firea Sa divind cu cea umand. Pe figasul gandirii patristice, se aratd ca firea umand a lui Hristos nu este inchisd in ea insdsi si enipostasiatd, adicd profund ancoraté in Persoana sau Ipostasul divin al lui Hristos. ,,Iisus Hristos, spunea Parintele Staniloae, ne araté prin unirea firii omenesti cu cea dumnezeiascéd in ipostasul Stu unic, cd umanitatea nu este inchisd, in mod fatal, in ingustimea ipostasurilor unei specii supuse legilor im- anentei, dupa cum nici dumnezeirea Sa nu riméane inchisa in transcen- denta ei. Umanitatea devine un mediu al libertatii si infinitatii unui ipostas absolut al Dumnezeirii treimice iubitoare, ca sé adune oamenii ca fii in comuniune directa cu Tatal“. ,, Firea umand devine fire asumaté in Ipostasul divin al Fiului lui Dumnezeu“. Pe aceasta cale, autorul respinge doud erori doctrinare hristologice care submineaza grav viata gi spiritualitatea crestind. Pe de o parte este vorba despre monofizitism, adicé de faptul cd firea omeneascé a luiCUVANT INAINTE 7 Hristos ar fi fost absorbité de firea lui divind ramandand de fapt doar firea necreat& sau dumnezeiasca. Impotriva unei astfel de erori, autorul spune ca in ,,contopirea firii omenesti cu cea divind e implicaté ideea ca firea umand e de o esenté cu cea divind, fiindcd in calitatea ei de fire creaté este lipsiti de orice valoare. Monofizitismul nu ti recunoaste astfel lui Dumnezeu puterea sd dea fiintaé i unei alte forme durabile gi consistente de existen{a si si 0 tmpodobeascd cu cele mai bogate daruri ale Sale si sé se bucure de existen{a ei ca dar al Lui si de relatia de partener al ei cu Sine in intelegerea existentei si de iubire reciproca“. Pe de alta parte, lucrarea respinge cu aceeasi hotdrare si eroarea nestoriand, care introduce o separatie radicala intre cele doud firi ale lui Hristos, intre firea divind si firea umand, ataét de profunda, incat sustinea cd in Hristos nu exista doar doud firi, ci si doud persoane. Impotriva unor astfel de aberatii, se subliniazé ca ,,nestorianismul, in forma lui veche sau moderna, nu vedea pe Dumnezeu capabil de atata iubire faté de creatia Sa, incdt sd uneascd creatia cu firea Sa dumnezeiascd necreatd, la maximum, intr-o unicé Persoana si, prin aceasta, sa se facd Dumnezeu insusi unul dintre oameni, in comuniunea cea mai intima cu oamenii. Nestorianismul nu vede deplina dragoste a lui Dumnezeu in actul credrii unor fiinte congtiente din nimic, care sa-l fac sé se coboare pani a se face El insugi Om gi partener al iubirii gi al intelegerii comune a existentei gi bucuriei de ea cu oamenii“. mn contrast cu aceste erori, lisus Hristos este marturisit, in Evanghelii gi de invatatura Bisericii, ca Fiu al lui Dumnezeu, Care, facandu-Se om, dar ramanénd in acelagi timp si Dumnezeu, e singurul in stare sé arate dragostea si atotputernicia lui Dumnezeu fata de noi si, ca atare, sd ne mantuiasca de moarte gi sé ne asigure o viata vegnica in comuniune cu Sfanta Treime, izvorul vietii in plenitudine. Ludnd trup omenesc, Fiul lui Dumnezeu duce prin acesta la indeplinire destinatia omului, penetrand prin trupul lui cosmosul material si ajutand si trupurile noastre sé fact aceasta impreund cu El, din puterea Lui. Astfel, Fiul intrupat si inviat cu trupul pentru vecie adund toata creatia in El si o transfigureazd. Dar, prin aceasta, in Tisus Hristos e implicata si invatatura cregtiné despre lume, creatie a lui Dumnezeu in Treime, transcendent si atotputernic, personal gi iubitor. Dumnezeu adevidrat si om adevarat. Lucrarea Périntelui Sténiloae este indreptata impotriva celor care contesta dumnezeirea lui Hristos, ca Hristos este Dumnezeu, fara sa se realizeze ca, pe langa respingerea nasterii Lui din Fecioaré, pe langa respingerea Crucii si a Treimii, ei contesté si caracterul creat al lumii acesteia si a putintei de invingere a mortii persoanelor umane gi a unei vieti viitoare vegnice a lor impreund cu creatia intr-o unitate desavarsita a iubirii dumnezeiesti. Astfel de teorii nu contesta existenta lui Dumnezeu, dar cu ce pot dovedi existenta Lui daca n-a venit in lume printr-o