DEFINITIA AMORTIZARII

Amortizarea este un proces financiar de recuperare treptata a valorii activelor imobilizate consumate in procesul economic sau numai ca urmare a detinerii lor in patrimoniu si de constituire , prin acumularea acestor valori, a unui fond de amortizare destinat inlocuirii activelor imobilizate atunci cand exprima durata de viata economica a acestora , sau cand ating limite de uzura fizica si morala .

CONDITIILE AMORTIZARII
Amortizarea se desfasoara in timp , in principiu pe intreaga perioada de la intrarea in patrimoniu a activelor imobilizate si pana la casarea acestora . In cazul activelor materiale imobilizate amortizarea are drept fundament deprecierea acestora in procesul functionarii sau nefunctionarii lor . Cand durata de utilizare este mai mica decat durata de viata economica se tine seama si de valoarea reziduala; care poate avea valori insemnate si care majoreaza sursele de finantare pentru inlocuire. In cazul imprumuturilor are loc un proces de amortizare financiara , care reprezinta rambursarea treptata a creditelor conform angajamentelor asumate . Procesul de amortizare conduce la reducerea valorii unor posturi din activul sau pasivul bilantului; in cazul imobilizarilor materiale este vorba de reducerea valorii unor conturi de activ , in timp ce in cazul imprumuturilor , amortizarea acestora are drept efect micsorarea valorii conturilor de pasiv care reflecta datorii ale intreprinderii . Sistemul de amortizare se bazeaza pe faptul ca orice activ material imobilizat are o durata de viata maxima la capatul careia valoarea de exploatare este egala cu zero. Pot fi amortizate activele care se consuma progresiv , in mai multe exercitii financiare , cum este cazul cladirilor , constructiilor , utilajelor , mijloacelor de transport etc. Amortizarea anuala trebuie sa acopere deprecierea suferita, fara a subevalua sau supraevalua marimea acesteia . Toate intreprinderile au libertatea de a-si alege metoda de amortizare care corespunde cel mai bine specificului activelor materiale si modului de utilizare .

Uzura fizica privata sub aspect tehnic nu poate fi un criteriu suficient pentru determinarea duratei de functionare a activelor materiale imobilizate si a momentului scoaterii lor definitive din functiune ; pentru aceasta este necesar sa avem in vedere si factorul economic , stiut fiind ca mentinerea in functiune a unui activ pe o perioada de timp prea indelungata in raport cu caracteristicile sale , presupune totdeauna cheltuieli suplimentare cu intretinerea si reparatiile care la un moment dat , il pot face nerentabil . Alaturi de uzarea fizica activele materiale imobilizate sunt supuse de regula unui puternic proces de uzura morala care influenteaza atat asupra valorii cat si asupra duratei de functionare a activelor respective . Fondul de amortizare ce se constituie trebuie sa exprime in convarsitoarea lui majoritate valoarea transferata , ca urmare a uzarii fizice , iar pierderile generale de uzura morala trebuie reduse la maximum . Uzarea in ambele forme reprezinta procesul de pierdere treptata a valorii de intrebuintare si respectiv a valorii activelor uzate prin crearea treptata a unei fond de amortizare pe seama cotelor de amortizare incluse in pretul de cost al productiei si recuperate odata cu vanzarea produselor . In procesul folosirii activelor imobilizate materiale partea din valoarea acestora care se recupereaza prin intermediul vanzarii productiei creste continuu , constituindu-se in fondul de amortizare iar partea care ramane fixata scade mereu pana in momentul scoaterii lor din functiune .

Caracterul stiintific al amortizarii

Rolul pe care-l are amortizarea in procesul reproductiei poate fi indeplinite numai respectand unele conditii printre care : - evaluarea corecta , realista a mijloacelor de munca - normele de amortizare sa tina seama atat de uzura fizica cat si de cea morala - volumul fondului de amortizare sa permita recuperarea tuturor cheltuielilor pentru inlocuirea activelor imobilizate . Evaluarea realista a activelor imobilizate constituie o conditie esentiala pentru stabilirea corecta a amortizarii . Supraevaluarea sau subevaluarea acestora conduce la constituirea nejustificata a unui fond de amortizare mai mare sau mai mic fata de nevoile de inlocuire a mijloacelor de munca , ceea ce se rasfrange asupra cheltuielilor si a profitului si denaturand marimea lor reala . Pentru ca fondul de amortizare sa corespunda realmente necesitatilor de inlocuire a activelor imobilizate trebuie acordata atentia cuvenita valorii la care se calculeaza amortizarea .

CORELATIA DINTRE POLITICA DE INVESTITII SI POLITICA DE AMORTIZARE

Amortizarea ca element al costurilor de productie, reduce baza impozabila si deci micsoreaza impozitul pe profit datorat statului , concomitent cu crearea surselor necesare inlocuirii activelor materiale imobilizate. Din acest punct de vedere toate intreprinderiile sunt profund interesate sa-si amortizeze activele imobilizate .

pe pro Politica de amortizare , modul de calcul si metoda de amortizare utilizata pot avea
o influenta hotaratoare pentru politica de investitii a intreprinderii . Intreprinderile aleg metode de amortizare in functie de politica financiara pe care o promoveaza , de volumul resurselor pe care doreste sa le constituie pentru investitii intr-un an sau altul . Metoda de amortizare utilizata la un moment dat nu este ireversibila ; se poate trece la alt sistem de amortizare , se poate intrerupe sau inceta amortizarea . In cazul incetarii amortizarii cresc fluxurile negative reprezentand plati in contul impozitului pe profit , scazand corespunzator fluxurile pozitive pentru investitii . O astfel de politica de amortizare se poate aplica atunci cand intreprinderea nu are prevazute obiective de investitii de finantat sau cand doreste sa prezinte in fata actionarilor o rentabilitate mai mare a activelor sale . Daca amortizarea este subevaluata scad costurile ,creste beneficiul si rata rentabilitatii estopand eventualele pierderi, se fac distribuiri de dividende, necuvenite , valoarea activelor imobilizate apare supraevaluata, dar fondul de amortizare devine suficient pentru inlocuire . Daca amortizarea este supraevaluata cresc costurile, scade beneficiul si rata rentabilitatii in mod ireal , este afectata repartitia dividendelor si volumul impozitelor catre stat , in schimb se formeaza un fond de amortizare care daca nu este corelat cu necesitati de investitii poate sta neutilizat . Prin urmare politica de amortizare promovata de intreprindere trebuie conceputa ca o linie strategica menita sa serveasca scopurile imediate sau mai indepartate de crestere economica . Autofinanterea este principiul cel mai raspandit si semnifica faptul ca intreprinderile trebuie sa- si asigure dezvoltarea folosind rezultatele Financiare pozitive obtinute in exercitiile anterioare .Autofinantarea prezinta avantaje reale atat pentru intreprindere cat si pentru actionar . Intreprinderea ca persoana juridica este avantajata intrucat pentru realizarea cresterii econonice n-are nevoie sa recurga la surse de finantare externe , nici la actionari pentru al convinge sa cumpere actiuni sau sa sporeasca valoarea nominala a actiunilor existente nici la piata financiara a capitalurilor . Actionarii sunt avantajati intrucat fara vreun efort financiar din partea lor creste valoarea bursiera a intreprinderii si a actiunilor pe care ei le detin , deci creste bogatia actionarilor . Profitul total obtinut de intreprindere este mai slab impozitat intrucat partea utilizata pe loc pentru dezvoltare este exceptata de la impunere sau se impune cu o cota mai redusa. Politica de amortizare permite modularea fluxurilor de autofinantare pe ani ,crescator sau descrescator in functie de scopurile urmarite de intreprindere . Cheltuielile cu amortizarea reduc volumul impozitului pe profit si creaza posibilitati de sporire a autofinantarii . Desii pe total amortizarea are o influenta neutra asupra autofinantarii aplicarea diverselor metode de amortizare ca si posibilitatea intreprinderii si incetinirii ritmului de amortizare , permite constituirea anuala a unui fond de amortizare mai mare sau mai mic. In cazul cresterii fondului de amortizare scad fluxurile negative reprezentand fiscalitatea asupra profitului , crescand fluxurile de autofinantare .In cazul aplicarii metodei de amortizare regresive se obtine o descrestere treptata a cheltuielilor cu amortizarea , in primii ani fluxurile de autofinantare vor fi mai mari , in timp ce catre sfarsitul duratei de functionare vor creste fluxurile negative de varsamainte in contul impozitului fit .

METODE DE AMORTIZARE
Pentru atingerea dezideratului determinarii stiintifice realiste a amortizarii , in practica economica se aplica diverse metode de amortizare a activelor materiale imobilizate , metoda imobilizarii amortizarii constante sau proportionale , metoda regresive , metoda progresiva, metoda economica , etc .Fiecare metoda abordeaza acelasi proces de amortizare dar in ritmuri diferite ; scopul este acelasi obtinerea fondului de amortizare , procesul fiind insotit insa pe parcurs de influente si consecinte economico financiare diferite de la o metoda la alta . In practica economica din tara noastra se aplica , in cea mai mare parte metoda amortizarii constante sau proportionale . Aceasta metoda presupune calcularea amortizarii in mod uniform cu aceeasi norma de amortizare pe intreaga perioada de functionare a activelor imobilizate . Amortizarea constanta numita si liniara are la baza procesul economic obiectiv de uzare la care sunt supuse activele si care trebuie reflectata in valoarea produselor pe masura producerii ei. Amortizarea accelerata dar proportionala a mijloacelor fixe prezinta chiar avantaje economice sensibile cand se bazeaza pe o folosire intensiva a mijloacelor fixe , pe o uzura fizica reala a acestora , permitand recuperarea valorii lor intr-un timp mai scurt si deci , evitarea uzurii morale . Practicarea unui regim de amortizare accelerata fara a avea la baza un proces de uzare mai intens decat media nu poate prezenta vreun avantaj economic ci dimpotriva duce la denaturarea marimii pretului de cost transformand o parte din profit in fond de amortizare . In cazul amortizarii constante cheltuielile de amortizare sunt repartizate egal pe intreaga perioada de viata teoretica (normala). Intrarile eventuale in cursul anului se amortizeaza tot proportional in functie de durata efectiva de functionare pana la sfarsitul anului . Metoda amortizarii pe unitatea de produs consta in impartirea valorii activelor imobilizate la cantitatea totala de produse la a caror fabricare concura . Aceasta metoda nu arata nimic comun in timpul in care se produc marfurile sau trebuie sa functioneze actul respectiv . Cu cat se produc mai multe bunuri cu atat mai repede se amortizeaza valoarea activelor imobilizate Spre deosebire de metoda constanta de amortizare unde valoarea amortizarii in pretul de cost al produselor poate varia in functie de marimea productiei realizandu- se in acest fel stimulentul cresterii productiei in metoda amortizarii pe unitate de produs, ponderea amortizarilor in costuri ramane totdeauna constanta urmand ca , necesitatile recuperarii mai rapide a activelor imobilizate in vederea evitarii uzurii normale sa joace rolul pe langa altele de stimulent in dezvoltarea productiei . Metoda de amortizare progresiva presupune cresterea de la an la an si fondului de amortizare si se bazeaza pe ideea ca mijloacele de munca sufera o uzura tot mai accentuata pe masura ce se apropie de limita de functionare normala . Aceasta metoda are o aplicare restransa intrucat pe de o parte presupune eforturi financiare mai mari tocmai cand activele imobilizate datorita gradului de uzura au o productivitate mai scazuta ; pe de alta parte , aceasta metoda nu creeaza certitudinea posibilitatilor de inlocuire in eventualitatea ivirii mai timpurii a uzurii morale .

Amortizarea mijloacelor fixe este un proces generalizat in toate tarile indiferent ca se practica intr-un fel sau altul , avand un rol multilateral pe plan economic. Contravaloarea amortizarii este un element component al cheltuielilor de productie si are un rol bine stabilit in determinarea rentabilitatii productiei : cu cat suma amortizarii va scadea in costuri , cu atat vor creste profiturile si rata rentabilitatii intreprinderii .

Bibliografie utilizata
www.google.com
Manual de economie politica ( micro si macroeconomie), vol. Coordonat de N. G. Niculescu.