Diplomatie si conflict in Evul Mediu

In contextul destramarii dominatiei slavilor la N si la S Dunarii,romanii au fost semnalati nu numai ca entitate etnica,dar si in cadrul oraganizatiilor autonome,ca structuri politice,militare,ecleziastice cuprinse in vaste conglomerate plurietnice din Europea Centrala,Rasariteana si Sud-Estica in secolul al IX-lea. La sfarsitul secolului al XIV-lea Imperiul Otoman ajunsese pe linia Dunarii,dupa victoria impotriva bizantinilor,sarbilor,bulgarilor,ale caror state sunt desfintate,Tarile Romane devenind urmatorul lor obiectiv. Cu mijloacele diplomatice si ale rezistentei armatei,Tara Romaneasca si Moldova au reusit sa isi salveze existenta statala sis a asigure continuitatea unei vieti politice autohtona. Rezistenta Tarilor Romane impotirva expansiunii otomane a fost ilustrata de cateva mari personalitati ale Evului Mediu romanesc,precum Mircea cel Batran, Iancu de Hunedoara,Vlad Tepes,Stefan cel Mare si altii. Primul voievod roman care a organizat tara in fata pericolului otoman a fost Mircea cel Batran(1386-1418). In 1388 el incorporeaza Dobrogea la Tara Romaneasca,iar in 1395 are loc lupta d ela Rovine impotriva sultanului Baiazid I,unde obtine o victorie. Cresterea pericolului otoman il deteremina pe Mircea sa isi orienteze politica externa spre Ungaria,astfel,la Brasov pe 7 martie 1395 se semneaza tratatul antiotoman cu regele Ungariei,Sigismund de Luxemburg,cunoscut si sub numele de Tratatul de la Brasov,care prevdea ajutor militar pentru cauza antiotomana. Fidel cauzei crestine,Mircea participa la cruciada europeana antiotomana de la Nicopole unde au participat si cavaleri occidentali(burgunzi,germnai etc.). Cruciada de la Nicopole(25 septembrie 1396) s-a soldat cu o mare infrangere a crestinilor datorata tacticii militare defectuoase a cavalerilor occidentali. Pe acelasi principu al aliantelor antiotomane a mers si domnul Moldovei Stefan cel Mare.Spre deosebire de Mircea cel Batran,acesta insa,se orienteaza catre o alta tara,Polonia si depune juramant de vasalitate la Colomeea,regelui Cazimir al IV-lea,pe care il recunoaste ca suzeran,anuland astfel angajamentele luate anterior fata de Ungaria. Urmeaza apoi,datorita refuzului domnului moldovean de a plati tribut turcilor,interventia militara a acestora,condusa de Soliman(Suleiman) Pasa. Lupta decisive s-a dat la Vaslui sau Podul Inalt,pe 10 ianuarie 1475,unde otomanii sunt prinsi intr-o cursa si infranti. Acelasi lucru il face in Tara Romaneasca si domnitorul Vlad Tepes. Datorita faptului ca armatele romane erau depasite numeric de catre cele otomane,primii au fost nevoiti sa foloseasca anumite tactici,precum:tactica pamantului ars,avantajul terenului(cum a fost inca cazul luptei de la Vaslui),atacurile de noapte.

Vlad Tepes,spre deosebire de Stefan cel Mare care se foloseste de avantajul terenurilor statului sau,acesta poarta o lupta cu otomani folosind atacul de noapte. In noapte de 16/17 iulie 1462,la Targoviste,Vlad conduce un atac de noapte surprinzator care provoaca panica in randul armatei otomane. Fiecare domnitor a incercat sa castige in fata otomanilor folosind aceste tactici,care difera de la domnitor la domnitor,ei incercand doar sa evite conflictul deschis care ar fi insemnat un adevarat dezastru pentru armatele romane mult mai mici numeric. In concluzie,putem observa ca saptiul romanesc medieval se caracterizeaza prin perioadele de conflict care alterneaza cu cele de dipolmatie. Actiuniile politice externe ale domnitorilor romani se orienteaza si reorienteaza in functie de context,scopul lor fiind acela de mentinere a existenteti statale romanesti. Astfel unii domnitori se indreapta spre Ungaria,in cadrul cruciadei europene antiotomane ( precumMirece cel Batran),altii spre Polonia cand simt si o amenintare venita din partea Ungariei(cum face Stefan cel Mare). De asemenea si aceste relatii difera,in functie de contexul istoric,de factorii care le determina.Vorbim deci,despre tratate de de alianta militara,cum este de exemplu Tratatul de la Brasov,dar si despre recunoastere de vasalitate cum este Juramantul de la Colomeea depus de Stefan cel Mare,regelului Poloniei. Aceste actiuni conflictuale si diplomatice ale domnitorilor romani caracterizeza spatiul romanesc in Evul Mediu,in dorinta acestora de a pastra autonomia statului sub toate aspectele sale.

Valu Eduat Teodor Clasa a XII-a C

Stiinte Sociale