ROMANUL MODERN, SUBIECTIV, AL EXPERIENTELOR(PSIHOLOGIC) ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE DE RAZBOI DE CAMIL PETRESCU

Romanul este o specie a genului epic in proza.Este o specie literara ampla, cu actiune complexa, desfasurata, pe mai multe planuri narative, cu personaje numeroase si intriga riguros construita. In functie de relatia dintre narator si faptele relatate ,romanul este de doua feluri:obiectiv si subiectiv. Romanul subiectiv descrie realitatea din perspectiva naratorului-personaj ,are in vedere sondarea lumilor interioare ,iar naratiunea este relatata la persoana I.Se remarca, de asemenea, prezenta monologului si organizarea textului in genul jurnalului interior. Modernizarea prozei este observabila, mai ales ,in perioada interbelica.Dintre directiile prozei interbelice, relevanta este cea analitico-psihologica.In cadrul literaturii noastre ,aceasta directie este ilustrata, printre altii, de Camil Petrescu. In ceea ce priveste proza interbelica, un teoretician al ideii de modernitate este Camil Petrescu.Autorul evidentiaza rolul subiectivitatii in detrimentul obiectivitatii.El valorifica experienta epica a lui Proust si filozofia lui Bergson.Daca naratorul este chiar personajul, timpul naratiunii e timpul prezent, adecvat memoriei involuntare.Aceasta impune digresiunea, abandonarea compozitiei clasice, stilul neartistic(anticalofil). Ideile estetice ale lui Camil Petrescu sunt observabile in cele doua romane reprezenatative pentru epica moderna: Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi (1930) si Patul lui Procust (1933).Scris la persoana intai, romanul este un lung monolog interior in care Stefan Gheorghidiu , protagonistul romanului, comunica si se autoanalizeaza.Este vizibila alternanta sau interferenta planului interior (al trairilor, sentimentelor, reflectiilor) si a planului exterior (fapte, evenimente etc.).Acestea sunt vazute dintr-o unica perspectiva, subiectiva si analizate de o constiinta lucida.Este sugestiva obsesia adevarului, a esentei.Asadar, perspectiva narativa apartine naratorului-personaj, aflat intr-o situatie existentiala-complexa. In structura acestei opere sunt observabile doua romane: al dragostei, (monografia unei iubiri) si al razboiului (jurnalul de campanie).Desi aparent distincte, ele sunt totusi complementare si releva ipostaze existentiale specifice unei constiinte unice.Autorul, justificand indirect optiunea pentru cele doua ipostaze/experiente ale eroului, afirma: In fata mortii si in dragoste, omul apare in autenticitatea lui. Incipitul romanului Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la universitate... este, de fapt, o reflectie a eroului aflat in ipostaza de combatant.Prin tehnica flash-back-ului, a memoriei involuntare, eroul analizeaza iubirea sa fata de Ela.De fapt, el cauta o verificare si o identificare a propriului sau eu.Accentul nu cade pe evenimente, ci pe trairile interioare ale personajului: orgoliu, indignare, ipoteze etc. Iubirea, pentru Gheorghidiu, este o problema de cunoastere, nu de traire.De fapt, el nu cauta adevarul despre Ela, ci propriu-i echilibru interior.Ela nu poate fi caracterizata, pentru ca ea apare numai din perspectiva lui.Stefan Gheorghidiu ofera doua imagini ale femeii iubite: inger si demon.Prezentand-o pe Ela, eroul proiecteaza o anume imagine a feminitatii.El vizeaza iubirea absoluta.Aceasta este o iubire abstracta.De acea, iubirea acestui cuplu esueaza. Conflictul este unul interior, la nivelul constiintei.Conflictul vizeaza tribulatiile sufletesti ale naratoruluipersonaj.Luciditatea constituie trasatura esentiala a lui Gheorghidiu.Eroul-natura reflexiva de intelectualtraieste doar pentru a gandi si a analiza.Dar, tocamai excesul de luciditate genereaza drama personajului. Jurnalul de campanie (cum a fost numita partea a doua a romanului) incepe de fapt, din primele pagini si include o paranteza retrospectiva (povestea iubirii).Iubirea si razboiul se interfereaza in preocuparile interioare ale lui Gheorghidiu. Respectand principiul autenticitatii, Camil Petrescu include in roman o experienta personala. Transfigurata artistic, aceasta experienta are o dubla semnificatie: una esentiala pentru evolutia interioara a personajului, alta general-umana, de acuzare a razboiului.Experienta de combatant, spre deosebire de povestea de iubire, rememorata, nu e comunicata, ci traita, exprimata la timpul prezent.

In ceea ce priveste personajul, in romanul modern se renunta la conturarea unui portret fizic complex. Detaliile fizice sunt insignifiante.Totul se concentreaza asupra lumii interioare a personajului.Relevant este portretul interior.Acesta este realizat prin analiza si introspectie.Personajul-narator, Stefan Gheorghidiu, se autocaracterizeaza .Elocventa este modalitatea expresiva a monologului interior si utilizarea stilului indirect liber. Stefan Gheorghidiu este inadaptatul superior, intelectualul lucid.El incearca sa recompuna lumea in functie de aspiratia sa catre absolut.Are orgoliul de a refuza o realitatea incompatibila cu aspiratiile sale.De asemenea renunta la o iubire care nu mai coincide cu imaginea pe care el si-o crease despre acest sentiment.In raport cu lumea pura a ideilor, el are taria de a nu accepta compromisul. In esentialitatea sa, Ultima nopate de dragoste... este o opera de referinta, relevanta pentru ilustrarea particularitatilor romanului subiectiv, de analiza psihologica.