Valorile Muntelui

Prezentari generale

Muntele este o form de relief ce reprezina o ridictur a scoarei pmntului care se extinde deasupra terenului limitrof pe o suprafa limitat, fiind mai mare dect dealul, de obicei stncoas i depind nlimea de 800 de m. Exist desigur un mare spaiu de libertate n a aprecia pe plan local ceea ce constituie un munte sau nu.Un motiv major pentru care muntii sunt ignorati il constituie confuzia asupra a ceea ce se intelege exact prin termenul de munte.O definitie universala neexistand, munte pentru unii fiind similar cu deal pentru altii. Seminificatia exacta este o masa de pamant care se inalta deasupra imprejurimilor si este mai inalta decat un deal.Un criteriu des utilizat de identificare a muntilor il constituie diferenta relativa de nivel prin care se intelege distanta pe verticala intre punctele de inaltimi extreme.Primii geografi europeni au considerat ca de la 900 m in sus o forma de relief poate fi denumita munte in timp c omologii acestora din estul Statelor Unite au considerat inaltimea de 300 m ca fiind suficienta. O alta metoda de diferentiere a muntilor de dealuri consta in tipurile diverse de clima,sol si vegetatie pe care cresterea in altitudine a muntilor le-a determinat,proces pe care ecologii l-au numit zonare de altitudine.O recenta harta ecologica a lumii arata ca peste 23% din uscatul planetei prezinta aceasta caracteristica.Desi nu prezinta diferente relative de nivel,platourile montane sunt uzual incluse in categoria muntilor,deoarece altitudinea lor determina anotimpuri calde de scurta durata,implicit dezvoltari reduse ale biomasei.Precipitatia locala a topografiei va continua sa determine definitii ale reliefului local,insa tranzitia la o definitie general acceptata si ecologic viabila este imperios necesara pentru o protectie efectiva. ormarea muntilor Odinioara muntii erau considerati tinuturi misterioase si periculoase. Teoria revolitionara a placilor tectonice, elaborata in ultimii douazeci de ani a dezlegat majoritatea misterelor formarii muntilor.Unii munti sunt rezultatul activitatii vulcanice, altii insa s-au format din straturi de roci plate, ca urmare a unei presiuni laterale extraordinar de mari, care le misca si le deforma. Astfel de munti se nasc acolo unde scoarta pamantului este in miscare - la marginea placilor rigide, care formeaza scoarta dura a Pamantului Muntii vulcanici : se formeaza acolo unde placile tectonice se departeaza una de cealalta. Cind marile mase de roci se deplaseaza in sensuri opuse, magma fierbinte se ridica pentru a umple rostul creat si astfel se formeaza o noua roca cristalina. Cateodata magma erupe pe fundul oceanului, si daca varful vulcanului se ridica deasupra niveluiui apei, se naste o insula. Daca doua placi oceanice se ciocnesc, una va aluneca sub cealalta. Placa ce se scufunda se va topi, si daca o parte din magma rezultata din topirea placii se ridica la suprafata se vor forma grupuri de insule cum sunt in Oceanul Pacific: Japonia, Insulele Filipine si Indonezia.

Magma nu ajunge intotdeauna la suprafata prin vulcani. Cateodata ridica, ca o bolta, stratunile de roci aflate deasupra ei, de exemplu Muntii Negri din S.U.A. statul Dakota. Prin racirea magmei se formeaza granitul, care ajunge si el la suprafata dupa ce stratul ce-l acopera se macina prin eroziune.Dar cele mai lungi si mai frumoase lanturi muntoase de pe Pamant printre care Himalaia, Anzii, Muntii Stancosi si Alpii sunt roci sedimentare, supuse unor forte mecanice uriase. O parte din aceste roci s-au format pe fundul unor mari putin adanci, din aluviunile transportate de rauri, adica din mal, nisip si faramaturi de roci. Calcarul, in schimb, s-a format in ape mai adanci, din carcasele calcaroase ale unor vietuitoare primitive, din erele geologice primare. Muntii de incretire : pentru formarea straturilor sedimentare, cateodata mai groase de 10 km, a fost nevoie de peste 10 milioane de ani. Sub actiunea acestei greutati uriase, fundul oceanului s-a lasat si s-au format geosinclinale cu suprafete foarte mari, de forma unui jgheab. Mai demult oamenii de stiinta presupuneau ca incretirea geosinclinalelor s-a produs in momentul surparii fundului marii. Azi majoritatea cercetarilor sunt siguri ca presiunea necesara incretirii muntilor este produsa de miscarea placilor. Placile tectonice se deplaseaza anual doar cativa centimetri. Dar daca placile, care poarta pe ele continente, se ciocnesc. rocile aflate pe marginile lor, impreuna cu straturile sedimentare aflate pe fundul marii, se ridica treptat, dand nastere unor noi lanturi muntoase. Ca rezultat al miscarii placilor se elibereaza o cantitate mare de energie termica si se nasc presiuni uriase. Datorita efortului acestor doi factori, straturile de roca se inmoaie si se deformeaza, ca un material plastic expus caldurii si cedeaza fortei mecanice, adica se incretesc in cute uriase. Alte straturi de roci mai reci, sau mai rigide se rup si deseori se separa de straturile inferioare. In intervalele de formare a muntilor (orogenetice) ca urmare a caldurii produse la baza placii, se formeaza magma. Impreuna cu straturile superioare se ridica si marea masa de magma, se modifica sub forma de granit, ceea ce va constitui baza muntilor de incretire. Acei munti de incretire a caror boltire s-a incheiat demult si inca nu s-au erodat complet, sunt dovezile ciocnirilor de odinioara ale continentelor. Asemenea munti se gasesc in nordestul Amenicii de Nord, in Groenlanda de Est, in partea de vest a Iriandei si in Scotia. Ei s-au format in urma ciocnirii Americii de Nord cu Europa, si s-au unit intr-un continent urias. Acest lant muntos foarte vast denumit Caledonia s-a divizat acum circa 100 milioane de ani, cand s-a format Oceanul Atlantic. Cutele sunt usor de observat in zonele muntoase, unde apare roca de baza. Partea concava a cutei, de forma unui jgheab, se numeste sinclinal, partea convexa anticlinal. Daca cuta se apleaca peste straturi vecine de roci, se numeste cuta culcata. Fortele ce genereaza incretinea pot rupe cuta de baza, si sa o impinga pe alte straturi la sute de kilometri. In acest caz vorbim despre panza de sariaj. In apropierea marginii pliacilor, ca efect al tensiunilor, se produc rupturi mari in straturile de roci. Pe langa planele faliilor in unele cazuri se ridica blocuri mari de roci, fara incretire, denumite falii inverse, mod de formare a muntilor ruiniformi, de exemplu Muntii Sierra Nevada din California. Deseori, intre doua plane de falie se ridica miezul din mijioc denumita horst o stanca ce se inalta abrupt din suprafata inconjuratoare. Eroziunea : muntii sunt inca in crestere si eroziunea a si inceput sa-i distruga. In zonele muntoase acest proces este deosebit de spectaculos, deoarece pe pantele abrupte efectul gravitatiei este mai vizibil. Inghetul sfarama rocile, care apoi se rostogolesc pe panta, sau sunt transportate de ghetari ori de parauni, care curg in torent pe rapele muntiior. Aceste forte combinate ale natunii, impreuna cu tectonica placilor, creeaza minunatele tinutuni muntoase.

Suprafata muntilor pe glob

Muntii se intind pe fiecare latitudine,la orice inaltime si pe toate continentele Terrei.Suprafata pe care se intind acestia este de cel putin 30 de milioane km2 si au reprezentat locul natal,1994,a 560 milioane de oamni. Munii acoper suprafee de aproximativ 52% din Asia, 36% din America de Nord, 25% din Europa, 22% din America de Sud, 17% din Australia i doar 3% din Africa. Per ansamblu, circa 22% din suprafaa uscatului Terrei este muntoas. De asemenea, 1 din 10 oameni locuiesc n zone montane. Absolut toate fluviile i rurile importante ale planetei izvorsc i sunt alimentate din surse montane, respectiv mai mult de jumtate din umanitate depinde vital de apa montan.Desi datele esentiale privind suprafata si locuitorii mai multor lanturi montane sunt dificil de obtinut,se poate estima ca muntii adapostesc o mare diversitate geografica si demografica.Doua cincimi din populatia montana a globului sunt concentrate in Muntii Anzi ,lantul Himalaya-Hindukus si muntii izolati din Africa.In contrast cu mica densitate demografica din muntii emisferei nordice,in zona tropica;a,regiuni ca dealurile Papua-Noua Guinee,Muntele Kenya si imprejurimile vulcanului Virunga(Ruanda) au densitati care depasesc 400 locuri/km2.

Caracteristici fizice si de mediu ale muntilor

Daca s-a adoptata o definitie aproape universal valabila a muntilor,o distinctie utila a oamenilor si mediului montan o reprezinta trasaturile create de dimensiunea lor verticala. Muntele determina atribute ca instabilitate ,caracter abrupt si complexitate ecologica,care creeaza pericole naturale ,microclimate insulede biodiversitate, inaccesi-bilitate. Aceste caracteristici fizice si de mediu ii determina pe locuitorii muntelui sa se situeze la limitele puterii culturale,economice si politice. Inclinatia si altitudinea muntilor determina variatii ale climei-inclusiv tempe-ratura, radiatia solara,viteza vantului si precipitatiile- pe distante foarte scurte. Muntii contin si cea mai umeda zona de pe glob-Cherrapunji,India, cu 12 metri de apa anual,dar si una din cele mai uscate-desterul chilian Atacama, unde n-a cazut nici o precipitatie masurabila vreme de 27 de ani.Cu fluctuatiile sale zilnice,sezoniere sau anuale,vremea este un factor de control al determinarii varietatii si raspandirii solurilor si a nivelului de adaptare biologic si uman la mediu.Chiar si umbra unei singure stanci poate crea un microhabitat pentru o specie florala alpina unica in lume.Agricultorii montani folosesc material germinativ si metode de arat si recoltat diferite pentru terenuri care pot si mai jos unul fata de altul cu 50 m sau pot fi orientate diferit fata de soare. Coleziunea placilor continentale-cauza majora a ridicarii muntilor determina numeroase calamitati naturale:cutremure,eruptii vulcanice,alunecari de teren,avalanse inundatii.Acestea nu numai ca necesita eforturi financiare si umane majore de reconstructie a infrastructurii,in speta drumuri,diguri si tunele,dar pun in pericol asezari umane .La 31 mai 1970 un cutremur a determinat deplasarea unei mari mase de gheata de pe masivul Huscaran din Anzii Peruvieni,determinand o inundatie cu noroi care s-a abatut asupra catunului Yungay,situat la 12 km distanta.Dupa 15 minute ,numarul vicimelor se ridicase la 18000. O alta functie a muntilor o constituie aceea de turn de apa,prin capacitatea de captare a precipitatiilor.Prin interpunerea in calea circulatiei curentilor de are, muntii determina ridicare aerului la altitudinie,unde se condenseaza,dand nastere la precipitatii.. Astfel,majoritatea raurilor planetei izvorasc din munti,conferind zonei izvoarelor o uriasa importanta pentru securitatea mediului si cea geopolitica.Aproape1 miliard de oameni,locuitori ai Chinei ,Indiei sau Bangladeshului depind in mod direct de apele Himalayei.Majoritatea celor 31 milioane de locuitori ai Californiei sunt aprovizionati cu apa din raurile ce izvorasc din masivul Sierra

Nevada.Cel putin jumatate din omenire depinde de apa din munti,pentru baut,in gospodarie,irigatii,energie electrica,industrie sau transport. O alta caracteristica a muntelui o constituie vulnerabilitatea la dereglari.Spre deosebire de mediile de ses,mult mai productive ecosistemele montane sunt in mod specific mai putin capabile sa se refaca in urma unor perturbari,precum eroziunea solului sau pierderile de vegetatie .nu numai solurile montane sunt putin consistente si nesigure,dar si eroziunea datorata gravitatiei esete cea care accelereaza deplasarea noroiului si a sedimentelor.Deoarece o dublare a vitezei de curgere a apei mareste de 8-16 ori dimensiunile materialelor pe care le poate transporta,puterea eroziva a torentelor de apa montane este uriasa. Muntii sunt,poate,cel mai bun exemplu al unei biodiversitati1 mai putin recunoscute,dar la fel de importante,aceea dintre habitate si ecosisteme.In muntii inalti de la tropice,cordoanele de vegetatie pot varia de la padure submontana umeda la cea montana tropicala,padure subalpina,licheni,paduri de altitudine,pasuni alpine,tundra sau zapezi vesnic.Fiecare din aceste zone-chiar si gheturile vesnice-isi are propriile specii de plante si animale.Disparitia varietatii ecologice afecteaza functiunile ecosistemului si speciile a caror existenta depinde de aceasta(somonul,ursul grizzly si leoparzii de zapada) Datorita tendintei lor de inaccesibilitate si ca mediu de trai dificil,muntii au oferit adesea adapost refugiatiilor,populatiilor indigene sau minoritatilor etnice. Muntii mai adapostesc si locuri sfinte.Fara deosebire de aspect,asezare sau dimensiuni,acestia au valente unificatoare cu adanci semnificatii religioase si artistice.Intre muntii sacrii se pot mentiona Sinaiul si Zionul in Orientul Mijlociu,Olimpul in Grecia,Kailas in Tibet.Desi laicizarea ,urbanizarea si industrializarea au contribuit la indepartarea occidentalilor de valorile sacre ale pamantului,muntii raman depozite de valori sacre pentru sute de milioane de oameni. ele mai inalte 7 varfuri ale lumii Cele sapte varfuri reprezint grupul celor apte vrfuri montane, care sunt, fiecare din ele n parte cel mai nalt vrf al continentului n care se gsete vrful. De fapt, cele 7 vrfuri au devenit 9 vrfuri dac se iau urmtoarele fapte n considerare: -America nu este considerat, de multe ori, un singur continent ci dou, America de Nord i America de Sud, -Australia este considerat a fi un continent separat, neaparinnd Oceaniei, -Vrful Elbrus al Munilor Caucaz se afl n Europa i nu n Asia.

Vrful Everest
In Asia Centrala, la granita dintre tarile Nepal si Tibet, se afla cel mai inalt varf al muntilor Himalaya: Everestul. Chomolungma - in limba tibetana (adica Zeita mama a universului) sau Sagarmatha - in limba nepaleza (Zeita cerului), varful Everest a fost si este visul de ascensiune al oricarui alpinist. Aici, la 8856 de metri deasupra nivelului marii, totul este acoperit de ghetari si zapada. Din cauza aerului aproape de nerespirat, a vanturilor puternice si a temperaturilor care ajung chiar si la 500 Celsius, vegetatia si fauna sunt practic inexistente. Doar omul s-a incumetat sa urce, din dorinta de a cunoaste si a cuceri acoperisul lumii. Iar acest lucru l-au izbutit - dupa multe incercari nereusite ale altor alpinisti - doi oameni cu o vointa de fier. Acestia au fost primii care au ajuns pe varful Everest, exact acum 50 de ani, pe 29 mai 1953, deschizand astfel o poarta catre cer. Masivul Everest s-a format acum 60 de milioane de ani, odata cu inaltarea muntilor Himalaya. Primul care a facut masuratori exacte si a intocmit primele harti ale Everestului a fost un general britanic din India, Sir George Everest, cel care - in 1865 - l-a numit Varful 15, cu inaltimea de 8848 de metri. Diferenta dintre acea valoare si calculele din 1999 (din care reiesea ca Chomolungma are 8856 metri) este data de cresterea cu sase milimetri pe an.

Primele incercari de cucerire a Everestului au fost facute inca din 1921, cand membri ai Clubului Alpin si ai Societatii Regale de Geografie (din Marea Britanie) au reusit primele ascensiuni pe partea nordica a muntelui. Scopul expeditiei nu a fost de a ajunge pe varf, ci de a gasi trasee accesibile prin nord-est sau prin nord-vest. Printre primii care au reusit sa treaca de bariera celor 8000 de metri a fost George Mallory, un mare alpinist britanic despre care nu se va sti niciodata daca a ajuns sau nu in varf. Pioletul sau (un fel de mic tarnacop folosit de alpinisti pentru a se catara pe gheata) a fost descoperit la 8500 de metri - de un alt grup de alpinisti - noua ani mai tarziu. Toate aceste tentative nu au facut decat sa deschida drumul pentru expeditia care avea sa reuseasca - in 1953 - atingerea celui mai inalt varf din lume. Dupa cel de-al doilea razboi mondial (in 1950), China ataca Tibetul, ocupandu-l si transformandu-l in provincie. Astfel, timp de 15 ani, granitele acestui mic stat au fost inchise pentru straini. De aceea, exploratorii au inceput sa caute noi drumuri catre Everest, plecand din sud, din Nepal. Tehnologia a avansat, ceea ce a dus la aparitia tuburilor de oxigen - absolut necesare pentru clima polara si aerul greu respirabil de pe Everest: la peste 8000 de metri, oxigenul din aer este de trei ori mai putin decat la altitudinea 0 (adica la nivelul marii). La inceputul anului 1953, colonelul britanic John Hunt pregatea o noua expeditie. Din grupul de 11 alpinisti - care au plecat in martie din Nepal - faceau parte opt englezi, doi neozeelandezi si un serpas, Tenzing Norgay. Serpasii sunt locuitori de la munte, care traiesc in vaile din nordul Nepalului. In afara de cei foarte experimentati ca ghizi, majoritatea serpasilor erau angajati sa care bagajele in expeditiile din Himalaya. Prima tabara de corturi (numita tabara de baza) a fost stabilita la 5800 de metri, de aici urmand sa plece mai departe doar membrii expeditiei si 34 dintre cei peste 300 de serpasi veniti din Nepal. Acestora le revenea sarcina grea de a urca urmatoarele zile - pe gheata si zapada - cu zeci de kilograme de provizii si echipament in spate... La sfarsitul lunii aprilie, grupul ajunsese in Valea Mare, unde s-au stabilit taberele 2 si 3. Urmatoarele cinci locatii pentru corturi au fost alese la distante apropiate, ultima cea de-a opta - fiind stabilita langa Trecatoarea Sudica. De aici incepea urcusul cel greu atacul final spre Varful Nordic, cel mai inalt. Din tabara 8 a plecat, apoi, un grup care a taiat un drum prin gheata si a dus ultimele provizii: sacii de dormit, radio-emitatoare si corturi, cat mai sus, spre varf. Acestea au fost puse la adapost, aproape de locul unde ultimii doi cataratori urmau sa stabileasca tabara 9, doua zile mai tarziu. Grupul a coborat apoi inapoi la tabara 8, unde se faceau ultimele pregatiri... Cei doi alpinisti alesi pentru a urca ultima bucata au fost neozeelandezul Edmund Hillary si serpasul nepalez Tenzing Norgay, aflat pentru al doilea an consecutiv in echipa de varf. (Cu un an inainte, nepalezul impreuna cu un ghid al expeditiei suedeze ajunsesera pana aproape de varf, dar au renuntat, din cauza viscolului puternic ce batea pe culme.) Pe 26 mai, cei doi au plecat impreuna cu alti trei alpinisti, pentru a stabili ultima tabara - punctul 9. Pe drum au luat proviziile si echipamentul lasat de colegii lor, apoi au pus corturile, iar ceilalti trei alpinisti s-au intors la Trecatoarea Sudica, la tabara 8... Ultima noapte a fost pentru Hillary si Norgay foarte scurta, din cauza frigului groaznic: 270 Celsius... In dimineata zilei istorice de 29 mai, au inceput urcusul ultimilor 700 de metri, fiind vazuti de jos de catre ceilalti membri ai expeditiei, care ii urmareau cu sufletul la gura. Legati unul de celalalt cu franghii, cei doi au inaintat - metru cu metru - catarandu-se pe gheata dura. In fine, la ora 11.30, steagurile Noii Zeelande si Nepalului erau infipte in varful Everestului. Aceasta reusita a fost un triumf nu numai pentru cei doi, ci pentru membrii tuturor expeditiilor care incercasera pana atunci cucerirea Everestului. Romani pe everest Ziua de 27 martie 2003 a insemnat pentru noi data plecarii primei expeditii romanesti cu destinatia Varful Everest. Grupul este format din zece membri (condus de experimentatul

alpinist David Neacsu) plus doi cameramani - si ei alpinisti cu vechime. Printre cei zece se afla si George Dijmarescu - care a ajuns pe Everest acum patru ani - iar din Nepal li se alatura prima femeie-serpas, Lakpa, care a urcat pe Everest de doua ori - atat pe partea sudica, cat si pe cea nordica. Expeditia va urca pe partea nordica, intoarcerea in tara fiind programata pe data de 6 iunie. La data la care a fost scris acest articol, romanii ajunsesera deja la baza de jos a Everestului, punand chiar si 6 corturi pentru urmatoarea oprire, Tabara 1. Urmatoarele treipatru saptamani vor urca spre taberele de mai sus, pentru ca in jurul datei de 10 mai sa inceapa pregatirile pentru ultima ascensiune. Incheiem aici, cu speranta ca numele romanilor se vor numara printre cele ale alpinistilor care au pus piciorul pe cel mai inalt varf montan: Everestul. Aconcagua, n original n spaniol, Cerro Aconcagua, se gsete n Argentina i este simultan cel mai nalt munte din ambele Americi, din emisfera sudic, precum i cel mai nalt munte din afara Asiei i unul din Cele apte vrfuri importante ale lumii, fiecare dintre ele fiind cel mai nalt al continentului sau al sub-continentului din care face parte. Parte a lanului muntos al Anzilor Cordilieri este mrginit de vile Valle de las Vacas la nord i est, respectiv de Valle de los Horcones Inferior la vest i sud. Muntele i mprejmuirile sale fac parte din parcul regional numit Parque provincial Aconcagua. Muntele are a serie de gheari, dintre care cei mai masivi sunt Ghearul polonezilor (conform Glaciar de los polacos) i Ghearul englezilor (conform Glaciar de los inglesos). Exist i un ru omonim, Rio Aconcagua, care izvorete de pe panta sudic i apoi curge spre vest, vrsnduse n Oceanul Pacific la 20 km nord de oraul Valparaso, Chile. Muntele este rezultatul intrrii plcii tectonice Nazca sub placa tectonic a Americii de Sud n timpul "recentei" orogeneze a lanului montan al Anzilor. Evident, muntele nu este un vulcan ci un munte de ncreire. Originea numelui nsui este contestat, existnd preri care susin c ar proveni din limba Quechua, fiind o adaptare a expresiei Ackon Cahuak, care ar nsemna "Santinela de piatr", sau c ar proveni din limba Arauca, fiind o transformare a expresiei Aconca-Hue, numele de atunci al rului Aconcagua, care n varianta din Chile ar nsemna "Vine pe partea cealalt", din moment ce populaiile native credeau c rul izvora de pe versantul vestic al muntelui. n termeni montani, Aconcagua este un munte realtiv uor de urcat, dac se folosete ruta nordic, cea care este considerat a fi cea "normal". Dei efectele de altitudine sunt severe (presiunea atmosferic pe vrf este 40 % din presiunea atmosferic de la nivelul mrii) totui nu este necesar folosirea oxigenului suplimentar. Recordul pentru ruta nordic a fost stabilit n 1991, fiind de 5 ore i 45 de minute. Cea de-a doua cea mai frecvent rut implic traversarea Ghearului Polonezilor. Aceast variant de urcare pornete din valea Vacas, urc pn la baza ghearului i apoi folosete partea final a traseului rutei nordice.Variantele de urcare folosind muchiile sudice i sud-vestice sunt mult mai dificile din punct de vedere alpinistic, iar urcarea feei sudice este considerat foarte dificil.Prima urcare nregistrat a fost n 1897, fiind condus de britanicul Edward Fitzgerald. Vrful a fost atins de elveianul Matthias Zurbriggen n ziua de 14 ianuarie i apoi de ali doi membri ai expediiei cteva zile mai trziu. nainte de efectuarea ascensiunii propriu-zise, toi cei care doresc s efectueze ascensiunea trebuie s achiziioneze un permis de la autoritatea responsabil cu ntreinerea ntregii zone, Parcul regional Aconcagua localizat n Mendoza. Preurile variaz dup sezon.Atingerea altitudinii maxime se face de obicei pe versantul nordic ntruct este cel mai accesibil. Staionarea n tabere intermediare este o practic obinuit. Altitudinile prezentate sunt aproximative i orientative.

Muntele McKinley (sau Denali) este la cei 6.194 m ai si cel mai nalt munte din
Statele Unite ale Americii, fiind simultan cel mai nalt pisc din continentul America de Nord, urmat de Muntele Logan. Se gsete n statul american Alaska, n Parcul naional Denali (n original, Denali National Park). Muntele poart numele lui William McKinley al 25-lea preedinte al SUA. In limba indienilor athapask este numit Denali (n traducere Mare). Denali este de fapt i numele oficial al muntelui n Alaska. Mount McKinley se afl amplasat n munii Alaska el este escalat pentru prima oar n anul 1913 de ctre Hudson Stuck. Masivul Kilimanjaro (Kilima Njaro = "Muntele alb", respectiv "Muntele cu zpad"), este un munte, un stratovulcan, situat n nord-estul Tanzaniei, Africa.In Africa de Est exista, intr-adevar, un munte vulcanic acoperit cu zapada, caruia i se spunea Kilimanjaro, iar unii au crezut ca acest nume insemna Muntele Maretiei . In prezent Kilimandjaro este renumit pentru frumusetea lui extraordinara si pentru inaltimea lui impresionanta. Kilimandjaro este cel mai inalt munte de pe continentul African si se numara printre cei mai mari vulcani stinsi din lume. Se afla situat in Tanzania, exact la sud de ecuator, langa granita cu Kenya. Aici, pamantul a aruncat afara peste 4.000.000.000m3 de material vulcanic, formand astfel acest munte care are varfurile ascunse in nori. Dimensiunile imense ale acestui munte sunt accentuate de faptul ca este izolat. Stand singur si departe de tot ce este in jur, el se inalta din tinutul arid, plin de arbusti, locuit de populatia masai, tinut aflat la cca. 900 m deasupra nivelului marii, si ajunge la colosala inaltime de 5985 m! Nu este de mirare ca Kilimandjaro este, uneori, prezentat drept Acoperisul Africii . Kilimandjaro este format din doua varfuri vulcanice. Kibo este principalul varf vulcanic; frumosul lui con simetric este acoperit cu gheata si zapada care nu se topeste niciodata. Spre est se inalta pana la 5150 m un al doilea varf, numit Mawenzi, care este al treilea ca inaltime din Africa, dupa Kibo si Mount Kenya care are o inaltime de 5199 m. Republica Kabardino-Balkaria face parte din Federaia Rus i este situat n nordul Caucazului. Cel mai nalt punct din ar este muntele Elbrus (5642 m), cunoscut din mitologie pentru ca pe varful su ar fi fost nlnuit de zei titanul Prometeu. Antarctica, numit astfel pentru a o deosebi de partea opus a globului zona arctic se ntinde dup paralela de 60 de grade latitudine sudic. Cel mai apropiat vecin al ei se gsete la 1.000 de km i este America de Sud, urmat de Australia i Africa, la 2.500 i 4.000 de km deprtare. Cea mai mare parte a teritoriului su se ntinde n emisfera estic, n partea vestic se gsete Peninsula Antarctic, ntindere ce apropie continentul de America de Sud. Cel mai nalt vrf de pe continent atinge 5.140 m (n masivul Vinson din partea vestic), iar nlimea sa medie este puin mai mare de 2.000 de metri, ceea ce l face continentul cu cea mai mare nlime medie. Antarctica are o suprafa total de 13.178.000 km ptrai, fiind astfel mai mare dect Europa i Australia. Vrful cel mai nalt ntre munii Anzi i Himalaya este Puncak Jaya, atinge nlimea de 4.884 m. Acest munte este punctul cel mai nalt de pe insulele planetare.Europenii l numeau Piramida Carstenz, sau Muntele Carstenz, in cinstea mrinarului olandez, care l-a descoperit. Indonezii l-au renumit n "Muntele Vistoriei". Mont Blanc ("Muntele Alb"), cunoscut i sub denumirea La Dame Blanche ("Doamna Alb") este cel mai nalt vrf din Alpi i din Europa de Vest. nlimea lui este de aproximativ 4.810 m, dar variaz de la an la an cu civa metri, n funcie de cderile de zpad i condiiile climaterice. Muntele se afl la grania dintre regiunile Haute-Savoie (Frana) i Valle d'Aosta (Italia). Localizarea vrfului este un subiect de controvers ntre cele dou ri, fiecare plasndu-l pe hart ntre graniele sale. n urma unei convenii semnat la Torino n 1861, ntre Frana i Regatul Sardiniei, grania a fost fixat n cel mai nalt punct al masivului, dar deseori hrile franceze nu sunt de acord cu aceast soluie. cunoscut i sub denumirea.

Cele mai importante orae din vecintatea Mont Blanc-ului sunt: Chamonix (HauteSavoie, Frana) - locul desfurrii primelor Jocuri Olimpice de Iarn, n 1924 - i Courmayeur (Valle d'Aosta, Italia)nceput n 1957 i terminat n 1965, Tunelul Mont Blanc, cu o lungime de 11,6 km leag cele dou orae i constituie una din cele mai importante rute de transport trans-alpin. n Masivul Mont Blanc sunt foarte populare alpinismul, schiul i turismul montan. Prima escaladare a vrfului Mont Blanc a fost fcut pe 8 August 1786, de ctre Jacques Balmat i Michel Paccard; prima femeie care a atins vrful a fost Marie Paradis n 1808. Australia continentul ntre Oceanul Indian i parte de sud a Oceanului Pacific, este continentul cel mai mic de pe Pmnt. Cel mai nalt vrf al continentului - Muntele Kosciuszko 2.229 , se afl la sud-estul Australiei. Este situat ntre oraele Melbourne i Sidney n Alpii Australieni.Mii de turisti anual viziteaz muntele Kosciuszko, el a devenit un loc faimos pentru excursii i skiat. Locurile acestea reprezint o regiune muntoas, acoperit cu pduri dese, unde ploile i ninsori se combin n timpul iernii australiene.

Muntii Romaniei Carparii

Intre sistemele muntoase ale Europei, Carpatii ce ocupa sectorul nord-estic al sistemului muntos alpin reprezinta o unitate bine individualizata din punct de vedere geografic. Desi au multe trasaturi genetice comune cu Alpii catenele muntoase cutate incepand din cretacicul inferior, cu punerea in evidenta a unor panze de sariaj, catene peneplenizate si ridicate in bloc la sfarsitul neozoicului, depresiuni tectonice interne comatate, de dimensiuni variabile, piemonturi de acumulari marginale Carpatii au o evidenta originalitate, exprimata in structura peisajului, atat in trasaturile cadrului fizic, cat si ale celui uman si de valorificarea economica. Carpatii constituie, prin lungime(circa 1500km), intre Viena si raul Timok, cel mai extins lant muntos din Europa, depasind Alpii(1000km), Alpii Dinarici(800km) si Stara Planina(500km),Pirineii(450km). Intre cele trei mari diviziuni Carpatice - Carpatii nord-vestici, Carpatii de mijloc si Carpatii sud-estici ultima, de pe teritoriul Romaniei, este cea mai intinsa, acoperind 54% din lungimea intregului lant si conferind Romaniei un pronuntat caracter carpatic. Caracterul carpatic din a carui imbinare cu caracterul dunarean si cu cel pontic rezulta originalitatea si, in acelasi timp, unitatea teritoriului Romaniei decurge din prezenta, in centrul tarii, a acestei catene muntoase in aria ei de maxima dezvoltare. In fond, o mare parte a reliefului tarii se dezvolta pe marea unitate structurala de orogen alpin, din care rezulta o explozie diferentiata fata de influentele climatice dominante, care impreuna cu alte elemente ale structurii geografice se reflecta in peisaj, prin modul de utilizare si gradul de populare. Cercetarile geologice au confirmat ca varsta formatiunilor carpatice este putin mai veche decat a celor alpine, cutarea fiind contemporana cu cea a muntilor Pirinei. Vulcanismul manifestat in neogen, foarte slab in Alpi, constituie una din trasaturile distinctive ale Carpatilor, din Slovacia si pana in sud-estul Transilvaniei. Pe linia unor mari fracturi si scufundari se inscrie aici cel mai lung si mai complex lant vulcanic din Europa, care corespunde unei provincii metalogenetice specifice, cu zacaminte hidrotermale, deci unei puternice baze de minereuri neferoase in aria Carpatilor Romanesti. Marturia intensei activitati posvulcanice este si prezenta, in Carpatii Romanesti, a unei intinse aureole mofetice, in care apar la zi, cea mai densa arie hidromineralizata din Europa, circa 1500 de izvoare, predominant carbogazoase si bicarbonatate carbogazoase. Trecutul geologic al Carpatilor este mai complex decat al Alpilor. Inaltarea Carpatilor a continuat si dupa ce Alpii au ajuns la impunatoarea lor infatisare. Astfel, in Alpi cutarile principale s-au incheiat la mijlocul neozoicului, in timp ce in Carpati ele abia ating paroxismul, in urma caruia s-a pus in loc ramura orientala a Carpatilor Romanesti, care are deci o perioada de formare mai lunga. Prezenta flisului formatiune caracteristica pentru 8

Carpati, avand in aria de la Curbura cea mai mare latime(150km) si prezentand o tectonica complicata de cute-solzi, revarsate succesiv spre est, concomitent cu migrarea axului orogenetic este dovada timpului indelungat in care s-au format. In aceasta arie a flisului, cu facies predominant grezos, apar lungi aliniamente de culmi paralele. Carpatii romanesti nu sunt munti inalti, caci varfurile cele mai proeminente, ce ar putea putea conferi lantului muntos aceasta insusire, abia trec de 2500m, altitudine la care se afla, de exemplu, trecatoarea Saint-Beirnard din Alpi. Carpatii pot fi atasati grupului de munti mijlocii (90% din suprafata lor se afla sub 1500m). In timp ce altitudinea medie a Alpilor este de circa 1350m, cea a Carpatilor se ridica abia la 840m. Inaltimile absolute, situate mult sub limita zapezilor perene, si pozitia lor in sistemul alpino-carpatic in estul continentului au determinat instalarea ghetarilor cuaternari in Carpati. O glaciatie pleistocena mult mai redusa decat in Alpi, dar in care s-au identificat, deopotriva, forme de ghetari de tip alpin si de tip pirineic. Cele mai bogate urme ale activitatii glaciare Pleistocene se pastreaza in ramura sudica a Carpatilor Romanesti, in Carpatii Meridionali, care-si datoreaza astfel calificativul de Alpi ai Transilvaniei. In ansamblu, modelarea glaciara in Carpati a fost suficienta pentru a contribui la scaderea impresiei de masivitate a acestora. Fragmentarea mult mai accentuata a Carpatilor Romanesti fata de Alpi este ilustrata de prezenta a 336 de depresiuni si mici bazine intracarpatice. In ariile depresionare, atat de numeroase, sculptate in relieful acestor munti, s-a dezvoltat lungul sir de tari, indeosebi in interiorul arcului carpatic, care au stat la baza infiintarii de voievodate si cnezate locale, ce prin unificare au exprimat vointa de neatarnare a romanilor de pe ambele laturi ale Carpatilor. Contrastante intre Alpi si carpati sunt si caracteristicile seismice. In timp ce Alpii nu manifesta risc seismic decat local, cu hipocentre putin adanci, in Carpati se detaseaza prin frecventa cutremurelor de magnitudine ridicata, cu hipocentre adanci, si deci cu efecte extinse aria seismica de Curbura. Categoria acestor cutremure carpatice a intrat in literature sub denumirea de cutremure vrancene. Carpatii s-au impus in viata poporului roman nu prin altitudine, cat prin functia lor, caci insasi numele lor reprezinta un elocvent argument al continuitatii multimilenare a poporului roman, carpii fiind o ramura a geto-dacilor ata de atasati muntilor (Daci montibus inhaerent), dupa cum atesta istoricii antichitatii. Intr-adevar, prezenta Carpatilor a fost nu mai putin insemnata, din punct de vedere geographic, in viata autohtonilor daci, ca si in aceea a poporului roman, prin bogatiile miniere, prin paduri, pasuni si fanete naturale, prin platformele lor larg desfasurate, cu locuri propice pentru cetati de aparare, cu vetre de asezari permanente, de lociure temporara, unde sau desfasurat si se desfasoara un puternic pastoric, in trecut transhumant. Totodata, vaile adanci si numeroasele pasuri de culme au permis circulatia intre regiunile circumcarpatice si cele intracarpatice. Muntii Fagaras Daca ar trebui sa spunem in cateva cuvinte, atunci Transfagarasanul este doar drumul care traverseaza muntii Fagaras (cei mai nali muni ai Romniei vf. Moldoveanu 2544 metri) si uneste Muntenia de Ardeal. Dar de fapt, Transfagarasanul este mai mult de atat. Este drumul care ajunge o altitudine de 2042 de metri, in Caldarea Glaciara Balea. Are doua benzi care se intind pe o lungime de 92 de kilometri. Din cauza nenumaratelor serpentine cu masina viteza medie este de cel mult 40 km la ora. Apoi, pe intregul traseu sunt construite 27 de viaducte si poduri si cel mai lung tunel de la Capra la Balea Lac, de 887 de metri, care strabate muntele Paltinul. Aerisirea tunelului se face natural datorita curentilor de aer extrem de puternici. Banda de circulatie prin tunelul neiluminat are doar 6 metri latime si un trotuar de un metru latime.

Pentru cei care doresc sa se aventureze pe Transfagarasan, este recomandat sa o faca din sud spre nord. Cea mai celebra sosea a Romaniei incepe in judetul Arges, in localitatea Arefu si se termina in judetul Sibiu, langa localitatea Cartisoara . Peisajul este mirific, iar diferentele de nivel si serpentinele se constituie intr-o provocare atat pentru masini cat si pentru soferi. Din pacate, din cauza conditiilor meteorologice, in fiecare an Transfagarasanul este deschis doar cateva luni pe an, incepand in iulie si pana in octombrie. Cele mai importante puncte de atractie turistica sunt Lacul si Barajul Vidraru, care este unul dintre cele mai mari din Europa, apoi Cetatea Poenari (construita pe vremea lui Vlad Tepes), Lacul glaciar Balea si Cascada Balea. Transfagarasanul a fost contruit intre 1970 si 1974. Poate ca o sumara prezentare in cifre este dificil de urmarit, dar pentru cei care au rabdarea sa o citeasca, merita spus ca la realizarea celor 92 de kilometri de sosea s-au dislocat circa 3 milioane de tone de roca, s-au facut 830 de lucrari transversale si 290.000 de metri cubi de zidarie. Pentru realizarea tunelului Capra Balea au fost escavati peste 41.000 metri cubi de roca. De asemenea, s-au folosit 20 tone de dinamita, 3.573 tone de ciment, 89 tone de otel beton, 24.000 ancore, 129 tone de plase sudate, 14.200 metri patrati de cofraje, 1.750 metri liniari de tuburi de beton, 4.100 metri liniari de teava, 50 tone de confectii metalice, 6.900 metri cubi de nisip, 6.000 metri cubi de pietris, 3.000 tone de cribluri si 740 de lampi de iluminat. Dintre cei care au lucrat la construirea Transfagarasanului, pensionari in acest moment, unii mai povestesc cu cate sacrificii s-a facut soseaua care urca la cer. Inainte nu se puteau trece muntii nici macar cu calul. Dar, se spune ca la un moment dat Nicolae Ceausescu, cand inca nu era presedinte la Romaniei, a trecut prin comuna Arefu si i-a venit ideea ca trebuie facuta o sosea care sa taie muntii. In timpul lucrarilor, exact ca si la Vidraru, au murit multi oameni. Din pacate documentele nu au pastrat pentru istorie aceste cifre. Dar cei care au supravietuit spun ca este vorba de sute de jertfe omenesti. Multi dintre cei care au murit nici macar n-au mai fost gasiti prin prapastiile in care au cazut. Se spune la construirea tunelului, minerii care se ocupau cu montarea explozibilului se tineau uni de altii, cate 20 30, ca sa nu fie luati de vijelie si aruncati in prapastie. O poveste care circula din om in om se refera la un calugar pe nume Nectarie. Dupa construirea Transfagarasanului acesta a urcat cu masina, un Trabant, pana la Capra, unde a fost suprins de o avalansa. A lasat masina sub copertina de la Capra iar el s-a aruncat pe zapada, fiind dus de val. Se spune ca asa a scapat cu viata, in timp ce masina au gasit-o abia dupa 6 luni cand s-a topit zapada. Cascada Balea, situata in Muntii Fagaras, este una dintre cele mai renumite din Romania, se afla la altitudinea de 1234 metri, iar cadere apei se face de la 68 de metri. Lacul glaciar Balea este un adevarat monument al naturii (format in circ glaciar), avand o lungime de 360 metri, latimea de 240 metri si o adancime de 11 metri. Situat la altitudinea de 2034 metri, lacul se afla intre Defileul Oltului si Poalele Muntilor Piatra Craiului. In timpul verii se poate ajunge cu masina iar iarna cu telecabina de la cabana Balea Cascada. Din 1932, lacul si o circa 180 de hectare din jur au fost declarate rezervatie stiintifica. Trebuie mentionat faptul ca in 2006 a fost construit, in apropierea lacului Balea, primul hotel de gheata din Europa de Est.Vara pe suprafata lacului se poate practica canotajul, in timp ce iarna, pe suprafata inghetata se poate patina, se joaca hokey sau curling. De asemenea, de la Cascada se poate cobori cu schiurile pe un traseu de circa 10 kilometri si o diferenta de nivel de 600 de metri. Barajul Vidraru a fost, la momentul inaugurarii (1965), al cincilea in Europa si al noualea in lume intre constructiile similare. Este un baraj din beton cu dubla curbura realizat din 22 ploturi verticale, avand inaltimea de 166,60 metri si o lungime la coronament de 307 metri, si este traversat de noua galerii orizontale interioare.

10

S-au forat 42 km de galerii subterane, s-au excavat 1.768.000 metri cubi de roca, din care aproximativ 1 milion metri cubi in subteran, s-au turnat 930.000 metri cubi de beton, din care 400.000 metri cubi in subteran si s-au montat 6.300 tone de echipamente electromecanice. Constructia se sprijina pe versantii muntilor Pleasa si Vidraru. Turbinele si generatoarele electrice ale hidrocentralei asigura o productie de energie, intr-un an hidrologic mediu, de 400 GWh/an. Muntii Maramureului Situai la est de rul Vieu i n partea nord-estic a rii Maramureului, munii Maramureului fac parte din munii Carpai i sunt formai doar dintr-un ir principal, care merge dinspre nord-vest spre sud-est. Acetia formeaz o barier natural ntre Maramure i Bucovina, la est, i se extind departe, n Ucraina. Acetia au aproape 100 km lungime, cu o suprafa total de aproape 1,500 km ptrai. Cel mai nalt vrf este Vrful Farcu (1,957 m). Exist o multitudine de ruri i praie. Dou ruri, Vaser i Ruscova, mpart irul n trei pri principale. Aceste ruri formeaz dou din cele mai impresionante vi din regiune, cu pante riscante spectaculoase. Vaser, cel mai important afluent al Vieului, este de aproape 60 km lungime. Valea este considerata ca fiind una dintre cele mai frumoase din Carpaii Orientali oferind o succesiune de peisaje minunate i unice. Dou lacuri glaciale pot f descoperite n aceast zon: Lacul Vinderel, cel mai mare lac glacial din Carpaii de Est, situat la o nlime de 1,684 m, i Lacul Bia. Mai multe specii de plante unice n regiune au supravieuit n zona din imediata vecintate. Valea Vieului-rul Vieu este unul din principalele dou ruri care trec Depresiunea Maramure de la sud-est la nord-vest. La est se afl Munii Maramure, care sunt coluroi i la care este foarte greu de ajuns, iar la vest sunt vile prietenoase i luxuriante, cu faimoasele sate i bisericile lor din lemn. Ruscova este primul sat de la separarea de drumul naional DN 18 pe valea rului Vieu, spre valea rului Ruscova, pe drumul judeean DJ 187. este la cam 50 km de Sighetu Marmaiei i la 30 km de Vieu de Sus. Alturi de nvecinatele Repedea i Poienile de sub Munte, Ruscova este una din cele mai mari comuniti de huuli ucraineni din Maramure: din cei 4,700 de locuitori, 4,500 sunt huuli. Petrova pe partea stng a Vieului, se afl satul Petrova. Este la 36 de km de Sighetu Marmaiei i la 24 km de Vieu de Sus, ajungndu-se uor, fie prin main, pe drumul DN 18 sau cu trenul, avnd n vedere c n sat exist o staie de tren. Dei sunt descoperiri arheologice din Epoca de bronz, prima atestare scris dateaz din 1411. Ca majoritatea satelor din Maramure, i Petrova obinuia s aib o biseric din lemn. A fost construit n 1670 i distrus ntr-un incendiu n 1856. Dou decenii mai trziu, biserica din piatr de la Susani a fost construit, iar apoi cu foarte puin timp n urm, a fost nceput construcia noii biserici Josani. Leordina, cu cei 3.000 de locuitori, este doar la 5 km mai sus pe valea Vieu, de la Petrova, pe DN 18. Aici exist i o staie de tren, cea mai apropiat de satele din valea rului Ruscova. Numele satului provine de la cuvntul leurd, plant denumit i usturoiul ursului. Repedea este urmtorul sat de pe valea rului Ruscova, la 11 km de Ruscova i la confluena rurilor Ruscova i Repedea. Repedea a fost fondat de Ivan Krevan, n 1350, iar numele su n ucrainean, pn n zilele noastre, este Krevei. Majoritatea din cei 4,800 de locuitori o constituie rusinii, a cror principal ocupaie este creterea oilor i a vitelor i agricultura. Satul este cunoscut pentru poiana unic de narcise, cea mai mare din zon, n aria protejat de la Tomnatec-Sehleanu. n fiecare an n mai, cnd narcisele nfloresc, locuitorii celebreaz Srbtoarea Narciselor. Poienile de sub Munte este un sat atractiv, ultimul din valea Ruscovei, la civa km n sus de Repedea. Dup acest sat, sunt Munii Maramure i peisaje ncnttoare: dealuri

11

nverzite, tiate de ruri mici i repezi, i pajiti acoperite de flori multicolore. Poienile de sub Munte este cea mai mare aezare de rusini din Romania i, astfel, un centru viu de obiceiuri specifice i de tradiii. Vieu de Sus este un orel situat n inima rii istorice a Maramureului, la 65 km de Sighetu Marmaiei on DN 18. Existena oraului este atestat din 1365. Vieu de Sus obinuia s fie numit ntre Ruri, fiind situate la confluena dintre rurile Vieu i Vaser. Populaia, ntins pe un vast teritoriu, este concentrat n central oraului i n vile rurilor din apropiere, care nainte de 1956 formau sate separate: Valea Vaserului, Valea Vinului, Valea Petilor, Valea Scradei i Valea Botoaia. Faima oraului este datorat mai ales staiei de tren, de unde n fiecare diminea trenul cu locomotive pe aburi Mocanita urc Valea Vaser i se ntoarce dup-amiaza trziu. Parcul National Retezat Situat in Carpatii Meridionali, Judetul Hunedoara, Parcul National Retezat are o suprafata de 54400 ha si o altitudine cuprinsa intre 800 si 2509 m.Parcul a fost infiintat in anul 1935 pe suprafata initiala de 100 de kilometri patrati a fostului domeniu de vanatoare detinut de Casa Regala. Caprele negre erau protejate inca de pe atunci, pentru a fi apoi vanate, motiv pentru care de la inceputul veacului trecut fusesera stabilite zone in care pasunatul era interzis. Parcul are statut de arie naturala protejata de interes national si international iar din 1979 este cunoscut ca Rezervatie a Biosferei. Odata cu constituirea Parcului National Retezat s-a urmarit protectia si conservarea unor elemente naturale cu valoare deosebita sub aspect fizicogeografic, floristic faunistic, hidrologic, geologic, paleotologic, speologic, pedologic si peisagistic. Anul trecut, Consiliul Europei a acordat Parcului National Retezat Diploma de Excelenta pentru Arii Protejate. Incepand din anul 1999, parcul are administratie proprie, din 2004 a devenit membru al Fundatiei Pan Parks iar din 2007 este protejat ca propunere de sit pentru reteaua ecologica europeana Natura 2000, in vederea conservarii habitatelor naturale si a speciilor de plante si animale salbatice de interes comunitar. Barajul de la Gura Apei pentru a carui constructie s-a folosit un volum de piatra de trei ori mai mare decat in cazul Piramidei lui Keops, Parcul National Retezat. In 1974 s-a inceput construirea barajului de la Gura Apei (situat la marginea vestica a Parcului). Debitul Raului Mare nu era insa suficient pentru a umple acumularea ce se dorea a fi facuta prin ridicarea unui baraj de arocamente pentru a carui constructie s-a folosit un volum de piatra de trei ori mai mare decat in cazul Piramidei lui Keops. Asa s-a decis saparea unui tunel de aductiune de la Rausor lung de 23 de kilometri. Spre ambele capete ale tunelului exista acum drumuri asfaltate, drumuri care au incurajat aparitia de cabane inca din anii 80. Administratia Parcului National Retezat doreste sa pastreze mediul acesta natural si sa combata orice tentativa de mecanizare a turismului in Retezat. Asadar nu exista nici telecabina si nici telescaun, parcul ramand un loc pentru excursiile facute cu pasul. Parcul National Retezat cuprinde doua zone, prima zona are un caracter stiintific fiind interzisa orice exploatare precum pasunat, vanat, pescuit, culegerea fructelor, turism camping. Accesul este permis doar cu autorizatie din partea Comisiei Monumentelor Naturii. A doua zona este mai putin rigurosa intrucat pasunatul este permis 2 luni pe an. Flora si Fauna Flora si fauna sunt diversificate. O treime din totalul speciilor de plante existente pe teritoriul Romaniei se regaseste in Retezat. Cele aproape 1.200 de specii de plante fac ca arealul sa fie renumit si in randul botanistilor. Interesul acestora pentru Retezat s-a manifestat inca din a doua jumatate a secolului al XVlll-lea. De atunci si pana acum, in Retezat au fost descoperite 90 de feluri de plante specifice doar Carpatilor, iar mare parte dintre ele se pot gasi numai aici. De asemenea, in Retezat se

12

afla cea mai mare concentratie de pinus cembra, numit popular zambru, un conifer din specia pinilor. Parcul National Retezat adaposteste 55 de specii de mamifere (dintre care 22 sunt ocrotite de lege) si ofera conditii bune pentru supravietuirea celor mai importante dintre carnivorele mari ale Europei (lupi si rasi). Caprele negre, cerbii si capriorii sunt si ei bine protejati de munte. Portiunea calcaroasa a masivului este si acum folosita de ursi ca adapost pe timp de iarna. Pisicile salbatice fac si ele parte din bogatia faunistica a zonei la care, recent, s-au adaugat si marmotele (20 de exemplare de marmota alpina din Alpii Austrieci au fost introduse in Parc in urma unei actiuni a Academiei Romane, in zona Lacului Gemenele. Acum, marmote se pot intalni in toate vaile si caldarile glaciare importante ale masivului). Numarul total al speciilor de animale care traiesc in Parcul National Retezat este de ordinul miilor. Lacul Bucura, cel mai intins lac glaciar din Romania (aproape 9 ha), din Parcul National Retezat. Cu aproximativ 80 de lacuri, dintre care 58 permanente, Masivul Retezat detine aproape 40 la suta dintre lacurile glaciare de pe teritoriul Romaniei. Lacurile, alimentate de zapada topita a crestelor, ofera privelisti de vis. Una dintre cele mai spectaculoase este cea de pe traseul dintre Bucura si Zanoaga. Taul Portii, Taul Agatat, Florica, Viorica, Ana si Lia se insira pe versantul sudic al Judelui, iar caldarea formata intre Judele si Peleaga este dominata de Bucura, cel mai intins lac glaciar din Romania (aproape 9 hectare). Cel mai adanc lac glaciar este insa Zanoaga, 29 de metri; aici se inregistreaza si cel mai mare volum de apa, aproape 700.000 de metri cubi. Lacul Zanoaga, cel mai adanc lac glaciar din Romania 29 metri, Parcul National Retezat. Dispunerea celor 58 de lacuri glaciare permanente in caldari, pe trepte de versanti, in complexe sau izolate si concentrarea lor intr-un singur masiv muntos atrage an de an nu numai admiratia turistilor, ci si atentia oamenilor de stiinta. Lacurile si raurile sunt populate de pastravi iar in arealele calcaroase isi face simtita prezenta vipera.30 la suta dintre turistii care vin anual in Retezat sunt straini. Strainii spun ca vin in Retezat pentru doua lucruri importante: frumusetea peisajelor si salbaticia zonei. Retezatul atrage ca un magnet pentru ca este impunator, spectaculos si primitor. Parcul National Retezat, vedere generala.Parcul National Retezat a intrat in cursa demarata de Fundatia New 7 Wonders pentru a fi alese cele sapte minuni naturale ale lumii. Demersul apartine Fundatiei New 7 Wonders, acelasi organism care a reusit, cu doi ani in urma, dupa o campanie similara, sa stabileasca cele 7 minuni ale lumii contemporane (obiective create de om). Munii Parng sunt cei mai stncoi din grupa munilor cuprini n spaiul dintre Jiu, Strei i Olt. De la 2519 m alt.,ei domin zrile Gorjului i ale Vlcii i se compar cu puternicele ceti ale Retezatului. Parngul are piscuri ce parc sfrtec norii, aa cum sunt Crja, Mndra, Stoienia, Setea Mare, Mohorul i adpostete lacuri glaciare cu ape curate ca lacrima: Roiile, Clcescu, Mija, Lacul Verde, etc.. Tot pe domeniul binecuvntat al Parngului se formeaz apele bogate i limpezi ale Lotrului, Gilortului i Jiului rsritean. Pduri nesfrite, vegetaia din poieni i de pe golurile de munte, animalele sunt alte bogii ale masivului. Munii Parng ocup o suprafa de circa 1100 kmp n vastul spaiu al munilor dintre Jiu, Strei i Olt. n familia munilor Cpnii, Lotrului, Cindrelului, ureanului, Parngul este amplasat n partea de sud-vest, ntr-un poligon cu axa nord-sud lung de circa 33 km i cu axa est-vest lung de 32 km. Din punct de vedere administrativ, munii Parng aparin judeelor Gorj, Hunedoara i Vlcea..

13

14