Drept civil Curs 5

Drepturile patrimoniale si personal nepatrimoniale Drepturile personal nepatrimoniale se mai numesc si drepturile personale ale persoanei si ocrotesc anumite valori care sunt strans legate de persoana omului si de aceea nu are continut economic. Clasificare 1). Drepturile personal nepatrimoniale care privesc integritatea fizica si psihica inclusiv integritatea morala a persoanei.Includem dreptul la viata , dreptul la integritate fizica , dreptul la sanatate , dreptul la libertate , dreptul la onoare , dreptul la reputatie , dreptul la secretul vietii private ,etc. 2). Drepturi care prives individualizarea persoanei fizice si persoanei juridice.In ceea ce priveste persoana fizica avem dreptul la nume , dreptul la domiciliu , dreptul la starea civila iar in cazul persoanei juridice avem dreptul la denumire , la sediu , etc. 3). Privesc latura personal nepatrimoniala a dreptului de creatie intelectuala , dreptul de autor , dreptul de inventator ,etc.Drepturile personal nepatrimoniale se refera la dreptul de a fi recunoscut ca autor , dreptul la inviolabilitatea operei creatiei , dreptul la prioritatea inventiei , etc. In functie de faptul ca au sau nu o existenta de sine statatoare , distingem intre drepturile principale si dreptulurile accesorii. Drepturile principale au o existenta de sine statatoare , nu depind de existatena altui dreptul subiectiv civil (dreptul de creanta , drepturi reale , drepturi personal nepatrimoniale). Drepturile accesorii sunt cele care depinde de existenta unui alt drept principal.De exemplu dreptul de gaj si dreptul de ipoteca (bunuri mobile si bunuri imobile) se numesc garantii reale , deoarece garanteaza dreptul de creanta. Obligatiile civile Obligatia civila este indatorirea pe care subiectul pasiv al raportului juridic o are in sensul de a avea o anumita conduita (de a face sau de a nu face) corespunzatoare dreptului subiectiv civil , indatorirea care la nevoie poate fi impusa prin forta coerficitiva a statului.

Clasificarea obligatiilor In functie de obiect distingem intre obligatia de a da , de a face si de a nu face. Obligatia de a da (dare) este obligatia de a contribui sau transmite un drept real (ex: obligatia vanzatorului de a transmite cumparatorului dreptul de proprietate a bunului vandut). Obligatia de a face (facere) este obligatia de a efectua o anumita prestatie ; de a preda un bun (ex: obligatia vanzatorului de a preda cumparatorului bunul vandut) Obligatia de a nu face (non facere) este obligatia pe care si-o asuma debitorul de a nu face ceva din ceea ce ar fi putut sa faca daca nu s-ar fi obligat. Obiectul raportului juridic civil Reprezinta conduita partilor in raportul juridic civil respectiv actiunea sau inactiunea la care este indreptatit subiectul activ si obligat subiectul pasiv. Obiectul derivat al raportului juridic civil il reprezinta bunurile. Bunurile Nu exista o definitie legala a notiunii de bun , deci Codul Civil si alte legi civile utilizeaza aceasta notiune. Exista 2 sensuri de notiuni de bun : 1). Stricto-sensu (in sens restrans) prin bun intelegem lucruri materiale asupra carora pot exista drepturi patrimoniale 2). Lato-sensu (in sens larg) prin bun intelegm atat lucrurile materiale cat si cele patrimoniale care atribuiesc aceste lucruri. Prin bun intelegem acele valori utile pentru satisfacerea nevoilor materiale si spirituale ale oamenilor. Sunt bunuri numai acele lucruri care sunt susceptibile de o apropiere sub forma unui drept real (patrimonial). Corelatia dintre notiunea de bun si notiunea de patrimoniu In situatia in care bunurile sunt privite ca apartinand unei persoane , ele sunt considerate ca fac parte din patrimoniul acelei persoane. Intre notiunea de bun si notiunea de patrimoniu este o relatie de la parte la intreg.

Patrimoniul reprezinta totalitatea drepturilor cu valoarea economica inclusiv a bunurilor stricto-sensu la care aceste drepturi se refera , inclusiv totalitatea obligatiilor cu valoare economica care apartin unei persoane. Clasificarea bunurilor Bunurile se clasifica in bunuri mobile si bunuri imobile. Bunurile imobile sunt de 3 feluri : 1). Bunuri imobile prin natura lor : terenuri , cladiri , recoltele si fructele neculese inca 2). Bunuri imobile prin destinatie : bunuri care prin natura lor sunt bunui mobile dar sunt considerate de lege ca fiind imobile prin vointa proprietarului lor fiind destinate serviciului sau exploatarii unui bun imobil fiind imobil prin natura sa. Conditii : In primul rand atat bunul mobil prin natura sa cat si imobilul la care se refera poate fi de mai multe feluri astfel aceasta legatura poate fi una intelectuala in sensul ca proprietarul bunului imobil este cel care a destinat bunurile mobile exploatarii imobilului (ex: stupi de albine , unelte si masini agricole). In al doilea rand aceasta legatura poate sa fie o legatura materiala (ex: oglinzile sau statuile care sunt incorporate intr-o constructie). 3). Imobile prin obiectul la care se aplica drepturile reale imobiliare , actiunile in justitie privitoare la aceste drepturi. Bunurile mobile se subclasifica si ele la randul lor in 3 categorii : 1). Bunuri mobile prin natura lor : lucruri care ne pot transporta dintrun loc in altul fie prin putere proprie , fie deplasate de om. 2). Bunuri mobile prin anticipatie : acele bunuri care prin natura lor sunt bunuri imobile dar pe care partile unui act juridic le privesc ca fiind bunuri mobile in considerarea a ceea ce vor deveni in viitor (ex: recoltele si fructele neculese) 3). Bunuri mobile prin determinarea legii : drepturi reale mobiliare , dreptul de creanta precum si toate actiunile in justitie privitoare la ele. Dupa natura bunurilor si dupa vointa partilor exprimata intr-un act juridic distingem intre bunuri individual determinate (res certa) si bunuri de gen (res genera) Bunuri individual determinate sunt acele bunuri care se caracterizeaza prin particularitati specifice care le face unice (ex: un teren , o casa , un autoturism inmatriculat)

Bunurile de gen sunt acele bunuri care fac parte dintr-o anumita categorie avand anumite trasaturi comune si atunci cand fac obiectul unui act juridic trebuie invididualizate prin cantitate , masura , numar Importanta clasificarii 1). Numai bunurile certe pot fi obiect al unui act juridic 2). Momentul transferului dreptului de proprietate este diferit.Astfel pentru res certa momentul transferului este momentul incheierii actului juridic iar pentru res genera transferul se realizeaza in momentul individualizarii. Dupa cum pot fi sau nu in executarea obligatiei , distingem intre bunuri fungibile (res certa) si bunuri nefungibile (res genera) Dupa cum se consuma sau nu la prima intrebuintare distingem intre bunuri consumtibile si bunuri neconsumtibile Dupa cum pot fi sau nu impartite (divizate) fara a li se schimba destinatia distingem intre bunuri divizibile si bunuri indivizibile Dupa cum au sau nu o intrebuintare independenta distingem intre bunuri principale si bunuri acceosorii Dupa cum sunt sau nu producatoare de fructe distingem intre bunuri frugifere si bunuri nefrugifere (fructele naturale se produc fara interventia omului ; fructele industriale se produc ca urmare a muncii omului ; fructele civile reprezinta echivalentul in bani sau in alte bunuri a folosirii unui bun (chirii,dobanzi)) Fructe si producte : productele sunt cele foloase care sunt trase de pe urma unui bun si care conduc la consumarea substantei bunului. Principiul accesorium-requivtitor-principale bunul accesoriu urmeaza soarta bunului principal