Contractele de transfer internaional de tehnologie Problema accesului liber la tehnologiile avansate s-a pus la nivelul Organizaiei Naiunilor Unite

cu mai mare acuitate n perioada anilor 70. n 1974, se adopta prin consens la nivelul ONU n cadrul Adunrii Generale Carta drepturilor i ndatoririlor economice ale statelor, care recunoate ntre altele dreptul tuturor statelor, inclusiv al statelor subdezvoltate sau n curs de dezvoltare, de a avea acces liber la tehnologiile avansate, motiv pentru care statele lumii au procedat la modificri legislative n sensul acordrii accesului liber la tehnologii avansate. Transferul de tehnologie const n integrarea global sau parial a tehnologiei avansate ntr-ul alt sistem tehnologic dect cel original, de ctre parteneri provenind din state diferite. Tehnologia implic un sistem de cunotine tiinifice, tehnice care vizeaz procedee, proceduri i programe de lucru (concretizate n echipamente, documentaii, know-how etc.) necesare producerii, exploatrii, comercializrii unui produs sau necesare realizrii anumitor activiti. Transferul de tehnologie se poate realiza n cadru juridice foarte variate, care se subsumeaz n 2 categorii de contracte: - cele care au n vedere transferul direct al dreptului de folosin sau al dreptului de proprietate asupra creaiei intelectuale, (asupra componentelor cu prioritate ale dreptului de proprietate industrial: brevet de invenie, marc de fabric, de comer sau de serviciu, model industrial, desen de fabricatie), asupra unui know-how; - contracte de cooperare economic i tehnico-tiinific care presupun indirect i transferul de tehnologie. 1. Contractul de licen de brevet Noiune Contractul ncheiat ntre titularul (proprietarul) brevetului i beneficiar, prin care proprietarul brevetului n calitate de liceniator transmite beneficiarului n calitate de liceniat, dreptul de a folosi o invenie, n schimbul unui pre format dintr-o sum de bani pltit la ncheierea contractului i din anuiti (redevene anuale constnd n sume determinate procentual asupra cifrei de afaceri realizat de beneficiar prin utilizarea licenei). Contractului de licen de brevet poate cuprinde: - o clauz de exclusivitate, prin care liceniatorul se oblig s transmit licena numai liceniatului n cauz, (clauz care se regsete foarte rar n contract). - o clauz de nonconcuren, (foarte des ntlnit) prin care pe de-o parte liceniatorul se oblig s nu transmit licena i altor comerciani concureni ai liceniatului, iar pe de alt parte liceniatul se oblig s nu sublicenieze brevetul de invenie pe durata contractului de licen. Obligaiile prilor: 1. Liceniatorul se oblig: - s transmit liceniatului folosina inveniei i - s i acorde asisten tehnic n utilizarea respectivei invenii pe durata contractului de licen; 2. Liceniatul se oblig: - s plteasc preul convenit, - s utilizeze licena potrivit indicaiilor primite de la liceniator pstrnd bunul renume comercial al acestuia, - s nu sublicenieze brevetul, - s asigure protejarea brevetului n ara sa, pe cheltuiala sa, dac nu a fost anterior protejat de ctre liceniator. 1

Legea aplicabil ntrucat n domeniul exist norme uniforme numai privind protecia titlurilor de proprietate industrial protecia brevetului dar nu exist norme uniforme privind contractul de licen, problem care nu a fost soluionat nici prin TRIPS (tratatul ncheiat n cadrul OMC-ului referitor la transmiterea proprietii intelectuale legate de comer), prile la contract pot alege legea aplicabil. n tcerea prilor, de regul contractul este supus legii n vigoare la sediul liceniatorului, cu respectarea normelor de aplicaiune necesar de la locul utilizrii inveniei, care, de regul, este sediul liceniatului. Spre exemplu, n statele Pactului Andin un contract de licen de brevet nu poate depi durata de 5 ani; se consider c dup 5 ani nu se mai poate vorbi de tehnologie de vrf. 2. Contractul de cesiune de brevet Noiune Este contractul care se ncheie ntre proprietarul brevetului, n calitate de cedent i dobnditorul acestuia, n calitate de cesionar, prin care primul transmite dreptul de proprietate asupra brevetului celui de-al doilea, inclusiv dreptul de liceniere a brevetului ctre teri, pastrnd numai dreptul personal nepatrimonial de inventator. Cesiunea de brevet este de 2 feluri: cesiune total de brevet i cesiune parial. n cazul cesiunii totale, cedentul transmite n proprietate cesionarului brevetul inclusiv dreptul de liceniere a acestuia, rezervndu-i eventual, dac el este inventatorul numai dreptul personal-nepatrimonial asupra inveniei. Cesiunea este parial atunci cnd cedentul i rezerv dreptul de a utiliza invenia n uzina proprie. Obligaiile prilor Cedentul se oblig: - s transmit n proprietate brevetul de invenie cu toat documentaia aferent, care s permit utilizarea acestuia, - s nu transmit unui ter brevetul sau s nu licenieze unui ter invenia n cauz (obigaie de a nu face). Cesionarul se oblig: - s protejeze brevetul n ara sa, dac nu a fost anterior protejat de cedent,inclusiv s protejeze calitatea inventatorului de a fi titular al dreptului intelectual asupra inveniei, - s plteasc preul cesiunii, la ncheierea contractului se achit o sum modic la care, pe un anumit numr de ani stabilit n contract, se adaug anuiti, adic redevene calculate asupra cifrei de afaceri pe care o realizeaz cesionarul ca urmare a utilizrii/licenierii brevetului de invenie Legea aplicabil Prile contractante pot alege legea aplicabil; n caz contrar se aplic legea n vigoare la sediul cedentului. 3. Contractul de comunicare de know-how (savoir faire) Noiuni: 1. Know-how reprezint ansamblul de cunotine intelectuale, tehnice, practice (deprinderi, ndemnare, experien), necesare n realizarea unui proces tehnologic, unei tehnologii sau a unei reete. Know-how-ul nu se bucur de protecie pentru c nu este brevetat (pentru c reprezint o etap n realizarea unei invenii) sau este nebrevetabil (pentru c nu poate fi concretizat n document).

Contractul de comunicare de know-how, care se ncheie ntre 2 comerciani, anume comunicantul i beneficiarul, este contractul prin care n schimbul plii de anuiti comunicantul se oblig s transmit beneficiarului know-how-ul respectiv i s i asigure utilizarea acestuia. Contractul de comunicare de know-how, datorit faptului c know-how-ul se caracterizeaz prin noutate relativ, adic noutatea se evalueaz prin raportare la nivelul unitii unde a aprut i datorit faptului c este nebrevetat se definete prin dou particulariti: - pe de o parte, de esena contractului de comunicare de know-how este clauza de confidentialitate; - o a doua particularitate care decurge din caracterul de noutate relativ are n vedere obligaia reciproc a prilor de a-i comunica pe durata contractului eventualele mbuntiri aduse know-how-ului respectiv. Confidenialitatea nseamn pstrarea secretului asupra know-how-ului respectiv, pe durata contractului, un anumit interval convenit dup ncetarea acestuia i chiar dac contractul nu s-a ncheiat, dar potenialul beneficiar a luat cunotin de coninutul know-how-ului n cauz (de regul pe durata negocierilor). Beneficiarul este obligat s plteasc comunicantului anuiti, constnd n procente calculate asupra cifrei de afaceri rezultat pentru beneficiar ca urmare a utilizrii know-how-ului respectiv. Lege aplicabil Prile la contract pot alege legea aplicabil; iar dac nu au fcut-o contractul se supune legii n vigoare la sediul comunicantului de know-how cu respectarea normelor de aplicaiune necesar de la locul utilizrii acestuia. De exemplu, statele semnatare ale Pactului Andin, prin Codul invesiilor strine adoptat n 1992 au stabilit c dac know-how-ul constituie aport la capitatul social al unei societi comerciale, reprezentnd o investiie strin direct, societatea beneficiar nu este obligat s transmit comunicantului sau apostatorului eventualele perfecionrii aduse know-how-ului (iat de ce trebuie cunoscute normele de aplicaiune necesar de la locul utilizrii know-houului). 4. Contractul de franchising Legea romn privind contractul de franchising (franciz) cuprinde o grav eroare cu privire la obiectul contractului de franchising, nturct face referire la o noiune necunoscut n dreptul romnesc, anume numele comercial, concept preluat din legea francez. n dreptul francez comercianii se identific prin nume comercial, care poate fi numele patronimic, dar n acelai timp acesta poate fi utilizat i ca marc de fabric, de comer sau de servicii. n dreptul romn ca i n cel german comerciantul se identific prin firm; firma nu poate fi uitilizat ca marc de fabric, de comer sau de servicii. Noiune Contract de franchising se ncheie ntre un comerciant numit franchisor i un alt comerciant numit franchisee prin care franchisorul transmite beneficiarului dreptul de folosin a marcii sale de fabric, de comer sau de servicii, know-hou-ul aferent mrcii i asisten de specialitate, n schimbul unui pre, constnd dintr-o sum de bani pltit la ncheierea contractului, denumit tax de intrare i redevene periodice. Prin urmare, esena contractului de franchising este licenierea mrcii de fabric, de comer sau de servicii a franchisorului, comunicarea know-how-ului i nu vnzarea firmei sau a emblemei (cum se prevede n legea romn).

Obligaiile prilor: 1. Franchisorul se oblig: - s transmit franchisee-ului dreptul de a utiliza marca sa, care este notorie, - s transmit franchisee-ului know-how-ul aferent mrcii, respectiv modul de utilizare al mrcii; - s acorde asisten tehnic de specialitate franchisee-ului pe durata contractului n vederea utilizrii mrcii respective, - s nu fac concuren franchisee-ului pe piaa acestuia (obligaie ce formeaz obiectul clauzeie de nonconcuren). Franchisee-ul se oblig - s achite sumele stabilite cu titlu de pre, - s nu sublicenieze marca primit, - s respecte indicaiile primite de la franchisor pentru a pstra bunul renume al mrcii franchisor-ului pe piaa sa, - s pstreze confidenialitate asupra know-how-ului (confidenialitatea este de esena comunicrii de know-how) - s protejeze n ara sa i pe cheltuiala sa marca franchisorlui nregistrnd marca dac nu a fost anterior protejat, - s nu fac concuren franchisor-ului i celorlali franchisee, membri ai reelei de franchising. Plata are 2 componente: - o sum fix (ferm) denumit sau entry-fee un fel de tax de intrare n sistemul franchisorului, n reeaua de franchising; - o sum variabil denumit royalty care const n redevene convenite procentual cu franchisorul, aplicabile cifrei de afaceri realizat de franchisee ca rezultat al desfurrii activitii prin utilizarea sistemului de franchising, anume: marca, know-how-ul franchisorului i beneficiind de asistena acestuia. Ambele pri la contract sunt foarte interesate in operatiune: - franchisor-ul este interesat pentru ca, prin mecanismul acestui contract, marca sa cucereste piete comerciale fara investitii din partea lui, fara efort, deci dobandeste o piata larga de desfacere. Este interesat si pentru ca traieste in plus fata de comertul principal din aceste royalty sau redevente pentru care nu face investitii suplimentare. - francisee-ul este cel mai interesat deoarece nu este cunoscut pe piata, nu poate sparge concurenta pietei prin eforturi proprii si profitand de bunul renume comercial al marcii francisorului va putea sa realizeze profit din productie sau comercializare. De cele mai multe ori franchisorul are pe o pia mai muli franchisee care mpreuna formeaz o reea de franchising (un lan de franchisee). Membrii reelei, care sunt independeni economic unul fa de celalalt, sunt obligai n mod reciproc sa nu i fac concuren. ntruct prin mecanismul contractului de franchising, francisorul poate cuceri o pia distorsionnd concurena pe acea pia, contractul de franchising este supus pe piaa franchisee-ilor regulilor de concuren, controlul de concuren fiind realizat de organele de supraveghere a respectivei piee. Este raiunea pentru care la nivelul Uniunii Europene, Comisia European este abilitat s analizeze contractele de franchising care se ncheie pe teritoriul pieei interne i s acorde exceptri individuale sau colective pentru contractele de franchising. De asemenea, la nivelul Uniunii Europene s-a elaborat un Cod de deontologie al franchisee-lor. Legea aplicabil Prile la contract pot s aleag legea aplicabil, iar dac nu au fcut-o, contractul este supus legii n vigoare la sediul franchisor-ului cu respectarea normelor de aplicaiune necesar (imperative) ale statului unde i desfoar activitatea franchisee-ul (beneficiarul faranchisingului).

De asemenea, Camera Internaional de Comer de la Paris a elaborat un Model de Contract internaional de franchising privind desfurarea unei afaceri (publicaia CCI nr.557 din 2000). Sub egida UNIDROIT au fost elaborate : Ghidul privind Contractul internaional de master franchising (publicat n 1998) i Legea tip privind divulgarea de informaii n domeniul franchising-ului (pulbicat n 2002). Prezint relevan i Codurile de etic sau de bune practici (sau coduri deontologice) elaborate de asociaiile de franchisori sau de franchisee. n timp, contractul de franchising a cptat valene sporite, devenind un contract complex care prevede i modalitile de aprovizionare ale franchisee-lor cu materii prime i materiale (de ex. aprovizionarea s se fac de la anumii furnizori sau chiar de la franchisor). Aceast aprovizionare are la baza un contract independent de vnzare cumparare. Mai mult, societatile mari de franchising, datorita profitului pe care l realizeaz au ajuns sa realizeze pe cheltuiala lor, chiar si spatiile pe care urmeaza sa le utilizeze franchisee-i dandu-le acestora in baza unui contract de leasing. 5. Contractul de consulting-engineering Noiune n literatura economic acest contract este definit ca mijlocul prin care inteligena unit capitalului se transform n obiective de investitii. Contractul se ncheie, de regula, ntre beneficiarul de investitii i un prestator de consulting-engineering. Beneficiarul de investiii, care dorete s realizeze o investiie ce nu reprezint obiectul su de activitate, ci reprezinta cadrul (condiia, spatiul) n care i va realiza obiectul su de activitate, are 2 modaliti: - fie i constituie un serviciu propriu cu specialiti care s realizeze respectiva investitie (aceast modalitate este foarte costisitoare pentru beneficiarul de investitii), - fie s apeleze la serviciile unor societi specializate (acestia sunt prestatorii de consultingengineering). Este contractul prin care n schimbul unei pli prestatorul comunic, svrete n profitul beneficiarului prestaii intelectuale, cunotine intelectuale, n scopul realizrii unui obiectiv de investiii. Este foarte greu sa se desprinda activitatea de consulting-engineering de activitatea de engineering. S-a convenit pana la urma pe cale de practica si doctrina ca activitatea de consulting insoteste faza de proiectare a investitiei, iar activitatea de engineering insoteste faza de executare a investitiei. In etapa intai, cea de proiectare, beneficiarul investitiei este obligat sa comunice prestatorului toate datele de natura confidentiala in masura sa il puna la curent pe prestator de specificitatea si scopul investitiei. Prestatorul savarseste pentru beneficiar in aceasta etapa mai ales prestatii materiale (fapte materiale) dar si prestatii intelectuale. El va face masuratori, probe de teren, foraje calcule, va testa materiile si materialele, va verifica cine anume este mai bun ca proiectant, va propune proiectantul optim, amplasarea optima si va verifica proiectul, beneficiarul fiind obligat daca in acest proces se comunica si cunostinte tehnice nebrevetate sa pastreze confidentialitatea. In faza a doua, cea de engineering prestatorul este obligat sa supravegheze modul in care montatorul, furnizorul sau constructorul (dupa caz) respecta proiectul.Va trebui de asemenea sa participe in numele beneficiarului la receptiile intermediare, precum si la receptia finala, sesizand imperfectiunile, viciile aparente, neconcordantele si urmarind corectarea acestora de catre executanti. In aceeasi faza este obligat sa participe la receptia finala urmarind modul de functionare in perioada de garantie pentru ca eventual sa solicite executantului efectuarea remedierilor. Semneaza in numele beneficiarului jurnalul de santier si procesul verbal de predare de receptie intermediara, de receptie finala. Probleme deosebite se ridica in legatura cu plata prestatorului si cu specificittatea juridica a contractului. Cat priveste plata exista mai multe sisteme de plata:

- fie plata pe unitate orara de timp utilizata in contractele de consulting-engineering de mai mica amploare; cat priveste obiectul investitiei, se stabileste onorariul pe unitate de timp, se cuantifica timpul orar consumat si se plateste prestatorul. - a doua modalitate, care este mai raspandita, este aceea cost + onorariu. Se deburseaza toate cheltuielile facute cu contractul care sunt variabile, la care se adauga onorariul prestabilit pentru prestator. - a treia modalitate, cea mai putin utilizata, dar utilizata de marile societati de consultingengineering are in vedere un procent stabilit asupra valorii finale a investitiei, convenit la incheierea contractului. Legea aplicabil Contractul de consulting-engineering nu este un contract numit, acesta nu cunoaste norme uniforme. n practic se utilizeaza mai ales: contractele tip elaborate de asociatiile internationale de ingineri consultanti constituite pe domenii. n doctrin i n practica s-a pus problema calificarii juridice a contractului nenumit pentru a fi reglementat prin analogie. - S-a redus acest contract la un moment dat de unele instante la contractul de mandat (considerandu-se ca prestatorul de consulting-engineering este mandatarul beneficiarului). Total inexact, deoarece spre deosebire de mandatar care poate doar sa incheie acte juridice pentru mandant, prestatorul de consulting-engineering savarseste mai ales fapte materiale verifica calcule, verifica masuratori. - O a doua incercare a redus contractul de consulting-engineering la contractul de antrepriza ignorandu-se insa ca intr-un contract de antrepriza antreprenorul are fata de beneficiar o obligatie de rezultat, trebuie sa faca o constructie care sa placa clientului; in timp ce la contractul de consulting-engineering prestatorul se obliga la prestatii, la obligatii de diligenta, de mijloace. Partile pot alege legea aplicabila contractului; daca nu au facut-o practica cunoaste mai multe solutii: 1. contractul este supus legii in vigoare la locul realizarii investitiei; 2. contractul este supus legii in vigoare la sediul prestatorului; 3. cea mai raspandita solutie contractul este supus legii in vigoare la sediul prestatorului cu respectarea normelor de aplicatiune necesara la locul investitiei; 4. o ultima solutie contractul este supus legii in vigoare la sediul beneficiarului cu respectarea normelor de aplicatiune necesara de la locul investitiei (de ex. poate fi ncheiat un contract n care prestatorul este din Romania, beneficiarul este in Franta si investitia se realizeze in Germania; caz n care se va aplica legea beneficiarului cu respectarea normelor de aplicatiune necesara de la locul investitiei din Germania).