UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURETI

POLITOLOGIE

Student: Avram Liviu Cristian Grupa 1011 A

Prof.: Marin Tristaru

2011-2012

Dezvoltare ,modernizare si progres

Epoca moderna se prezinta totdeauna drept o epoca a dezvoltarii progresului pe toate planurile sociale . Cu toate acestea , si in ciuda faptului ca existenta dezvoltarii nu poate fi contestata de nimeni ,filozofia politica demonstreaza ca problemele dezvoltarii si progresului sunt mult mai complicate decat par la prima vedere ,fiind chiar posibile indoieli profunde cu privire la masura in care se poate vorbi de un progres global,atotcuprinzator, al societatii. Elementele cele mai simple ale dezvoltarii sunt cele de oridin tehnic ,tehnologic si economic.Nimeni nu poate nega progresele imense facute de tehnica si tehnologie , dupa cum nu se poate nega nici cresterea fara precedent a posibilitatilor economice ( de productie ,de satisfacere a nevoilor umane de baza , de realizare a prosperitatii).La randul lor progresele tehnice si economice se bazeaza pe progresele incontestabile ale cunoasterii( stiintele naturii ,ale tehnicii ,matematica, informatica,etc.) Problema dificila care genereaza cele mai numeroase controverse este insa ca in domeniul politic nu suntem interesati de aspectele tehnice si sectoriale ale dezvoltarii societatii ,ci de aspectele existentiale (legate de viata si starea oamenilor , de conditia umana) si globale ale dezvoltarii : adica ceea ce ne preocupa nu este daca intr-un sector specific s-au facut progrese (este evident ca s-au facut nenumarate asemenea progrese),ci daca viata oamenilor in ansamblu , relatiile dintre acestia, starea societatii la nivel global s-au imbunatatit . Nu confortul si performantele locale, ci conditia umana (situatia omului in societate ) este ceea ce ne intereseaza . In acest sens , problemele modernizarii si dezvoltarii se dovedesc mult mai spinoase decat apar la prima vedere . Ele nu ar fi atat de dificile daca dezvoltarea si progresul s-ar putea evalua cu ajutorul unui criteriu simplu( eventual de ordin cantitativ),dar acest lucru nu este posibil . In primul rand ,exista domenii in care nu se pot face masuratori exacte (spre exemplu, cu privire la ce asteapta oamenii de la viata sau raportul asteptari individualerealizari individuale, cu privire la starea de multumire, fericire, implinire). In al doilea rand, chiar daca in nenumarate domenii putem face evaluari cantitative cu privire la realizarile si progresele facute de societate ,aceste evaluari nu se pot agrega intrun indice sintetic global , datorita limitelor agregarii semnalate anterior ; orice evaluare a progreselor dintr-un domeniu conduce o ierarhie , dar pentru o apreciere de ansamblu a progresului ar trebui agregate cele mai diverse ierarhii din cunoastere , tehnica , economie , viata sociala , politica, morala , cultura, ceea ce nu se poate realiza din motivele indicate deja. In al treilea rand , progresele sectoriale nu sunt suficiente pentru aprecierea progresului global deoarece scopul oamenilor este bunastarea , si deci evaluarea progresului in ansamblu ar implica examinarea starii globale de echilibru , stabilitate si bunastare la care a ajuns societatea.

Economistii liberali prezinta acest echilibru astfel: O economie este in echilibru atunci cand actiunile agentilor independenti sunt astfel coordonate incat toate dorintele sunt satisfacute , nu sunt irosite resurse , iar preturile tuturor bunurilor si serviciilor reflecta exact costurile de productie. La acest tablou economic trebuie desigur adaugate criterii sociale si politice similare (satisfacerea aspiratiilor politice , stabilitatea politica , cooperarea sociala fara pierderi etc.). Problema este ca , in societate, aceste conditii nu sunt niciodata indeplinite in totalitate : pe masura ce sunt satisfacute anumite dorinte si aspiratii , apar altele , mai greu de satisfacut , risipa de resurse nu dispare complet niciodata , dupa cum nu dispar nici toate dezechilibrele , conflictele , fluctuatiile , si asa mai departe. Ca atare , starea globala de echilibru nu se realizeaza niciodata , iar progresul general ramane discutabil. In al patrulea rand , progresele existente nu sunt niciodata integral benefice pentru toti membrii societatii , asa cum ar pretinde idealul modern , democratic , de bunastare. Ganditorul italian Vilfredo Pareto (1848-1923) a conceput un criteriu de progres al bunastarii umane care spune ca putem vorbi de o crestere reala a bunastarii atunci cand schimbarea imbunatateste situatia unor persoane ( sau cel putin a uneia) fara sa inrautateasca situatia altora . Or , din nefericire , acest criteriu este foarte rareori satisfacut . Chiar cele mai inofensive progrese sectoriale ( tehnice,medicale) pot avea consecinte colaterale negative pentru unii membri ai societatii ( dispar tehnologii vechi si deci profesii de care depindea bunastarea unor oameni ) .Aprecierea progresului ar necesita compararea exacta a beneficiilor aparute ( pentru unii ) cu pierderile inerente ( pentru altii) si costurile sociale implicate , ceea ce ( din nou) este la scara globala imposibil din motivele amintite ( limitele agregarii ierarhiilor , limitele evaluarii beneficiilor sau a costurilor etc.) In sfarsit , elementul cel mai discutat in cadrul teoriei dezvoltarii este legat de faptul ca toate progresele realizate de oamnei au , aproape fara exceptie , si consecinte negative: dau nasterea unor noi probleme , genereaza dificultati si pericole suplimentare etc. Progresul tehnic a facut posibile multe performate , dar a si amplificat enorm capacitatea de distrugere a oamenilor ( atat individual , pentru infractori , cat si global pentru un stat , o armata , o alianta militara ) . riscurile de accidente catastrofale ( chimice , nucleare) , riscurile medicale legate de modificari genetice , utilizarea de produse artificiale si asa mai departe. Degradarea mediului natural , epuizarea unor resurse , risipa de resurse datorata conflictelor militare , genocidele etc. din secolul XX stau marturie acestui lucru . Este practic imposibil de apreciat cate vieti a salvat tehnica moderna si cate a sacrificat ea , cate beneficii si cate pierderi a facut posibile. Este oare bilantul final pozitiv sau negativ? Parerile sunt impartite , si este greu de ajuns la consens. Statele moderne pot, gratie amplificarii puterii lor, influenta mult mai direct viata oamenilor , dar aceasta se realizeaza si in bine ( ajutor sociale , asistenta medicala etc.) si in rau ( mobilizare in conflicte inutile , in proiecte de inginerie sociala utopica si asa mai departe)-extinderea puterii de stat a amplificat si extinderea razboaielor . Degradarea razboaielor ( transformarea lor din conflicte intre militari , limitate si locale in conflicte globale , incheiate prin genocid si distrugeri incalculabile) este considarata un fenomen ce ilustreaza nu progresul , ci declinul civilizatiei umane .

Gandirea conservatoare a criticat ceea ce s-ar putea numi maniheismul implicat in cultul modern pentru progres : teza ca tot ceea ce este nou constituie un progres si un factor benefic , pe cand ceea ce este vechi este retrograd si negativ. In contrast cu acest meniheism , conservatorismul propune o perspectiva nuantata asupra nouluisi vechiului: el subliniaza ca progresul se dovedeste adesea a nu produce atat de multe consecinte benefice pe cat se crede , ca el este totdeauna insotit de costuri , pierderi si regrese , ca modernizarile aduc cu ele si probleme sau dificultati noi , nefiind integral pozitive. Concluzia acestor nuantari nu este aceea ca progresul este ceva ce ar trebui negat sau respins , ci ca este ceva ce trebuie privit cu discernamant si analizat cu circumspectie ( sub aspectul raportului beneficii-costuri); viitorul ramane in mare parte imprevizibil , iar entuziastii progresului care cred ca detin cheia Binelui viitor, dau dovada de o mare aroganta si lipsa de spirit critic. Experienta istorica , mai ales de la revoluatia franceza si pana in secolul XX , arata ca schimbarile progresiste ,radicale , impuse rapid in mod voluntarist. inovatiile , mai ales in sfera politica si morala modernizarile programatice, doctrinare, dictate in numele unor principii abstracte , fara discernamant si fara consideratie pentru problemele imediate ale oamenilor reali , au fost mult mai nocive decat conservarea pasiva a vechiului.Comunismul totalitar , fascismul mussolinian , national-socialismul hitleris, diversele revolutii culturale , miscarile de innoire morala si spirituala cu caracter de cruciada , inclusiv cele fundamentaliste s-au prezentat , toate , drept schimbari revolutionare, inovatii salvatoare , rasturnari radicale aduse de progres si de valul modernizarii chiar intoarcerea spre traditii se revendica de la nevoia unui progres , a unui pas inainte , de la imperativul de a se rupe de un anumit trecut inacceptabil, revoltator. Astazi este limpede ca , daca in locul acestor miscari de modernizare si innoire , ar fi invins fortele conservatoare, omenirea ar fi fost scutita de nenumarate suferinte si sacrificii. In plus , experienta istorica moderna atesta ca anumite defecte umane de ordin moral (egocentrism, rautate,cruzime, indiferenta) si politic (teroare, dictatura , criminalitate organizata , ura nationala sau de rasa, genocid) nu s-au atenuat ci , dupa toate probabilitatile , s-au amplificat in epoca recenta. De aici , multi filozofi trag concluzia ca nu se poate vorbi de un progres global in viata oamenilor . Filozoful german Karl Jaspers spune , in acest sens , ca daca in cadrul cunoasterii si posibilatii tehnice se avanseaza continuu, un pas ii urmeaza celuilalt , tot ceea ce a fost acumulat poate fi transmis intr-o forma identica, in schimb fiinatarea umana insasi , etosul omului , bunatatea si intelepciunea sa nu au inregistrat nici un progres. Pentru a intelege semnificatia acestei propozitii , trebuie reamintit faptul ca pe parcursul intregii epoci moderne ( si mai ales odata cu Iluminismul, care a si lansat ideea de progres, idee ce nu existase in Antichitate si Evul Mediu), gandirea occidentala a manifestat multa incredere in modernizare , dezvoltare si progres. S-a sperat ca dezvoltarea intelectuala (luminarea oamenilor) si tehnica vor aduce cu ele rezolvarea tuturor problemelor oamenilor , asigurand pacea , democratia , libertatea , egalitatea si bunastarea.

Aceste sperante s-au mentinut de-a lungul secolului al XIX-lea , dar marile socuri pe care le-a resimtit intrega lume in secolul al XX-lea razboaiele mondiale, totalitarismele, genocidele, starile de anomie , terorismul , cronicizarea unor conflicte etnice , cresterea criminalitatii si a deviantei sociale etc.- au distrus optimismul dominant mai inainte. Un rezultat al acestor evolutii a fost temperatura cultului modernitatii existent in secolele anterioare . Acest cult a inradacinat convingerea ca modernizarea este buna in sine , ca ea nu antreneaza consecinte negative importante ( ci doar eventual , dificultati minore, lesne remediabile) , ca modern este sinonim cu pozitiv , iar nemodern este sinonim cu negativ, inapoiat , indezirabil. Atitudinea ( de admiratie necritica fata de tot ce este modern) inspirata de acest cult a escamotat marile probleme create de modernizare si marile pericole care insotesc orice inoire.O data cu sesizarea limitelor progresului si cu temerea ca , in fond, omenirea nu se ridica deasupra propriului ei nivel de umanitate s-au creat premisele pentru o apreciere mai realista , critica si apta de discernamant , a modernizarii. O atare apreciere implica evaluarea precauta a tot ceea ce este modern , cu discriminarea atenta a ceea ce , in schimbarile produse, este pozitiv si promitatot , de ceea ce este negativ si periculos pentru societate. Din punct de vedere istoric, ideea de modernizare este relativ noua. Principiile sale de baz pot fi derivate din ideea de progres , care a aprut n secolul 18 epoca Luminilor cu ideea c oamenii s-au putut dezvolta i schimba societatea lor. Francez filozof Marchizul de Condorcet a fost implicat n originile teoriei cu conceptul c progresele tehnologice i de schimbrile economice pot permite modificri n valorile morale i culturale. Condorcet a fost primul care s fac legtura dezvoltare economico-social i c nu poate exista progres i perfecionarea continu n afacerile umane. Cu care a spus, descoperiri noi i mbuntiri ar trebui s in pasul cu o lume n continu schimbare. n plus, el a ncurajat procesele tehnologice pentru a ajuta, oferi oamenilor un control ulterior asupra mediile lor, argumentnd c progresul tehnologic ar putea stimula n cele din urm progresul social. n plus fa de structura social i evoluia societilor, sociologul mile Durkheim a dezvoltat conceptul de functionalism, care subliniaz interdependena dintre instituiile unei societi i interaciunea lor n meninerea unitii culturale i sociale. Cele mai faimoase lucrari este diviziunea muncii n societate , care a descris modul n care ordinea social a fost s fie meninut ntr-o societate i modul n care societile primitive, s-ar putea face tranziia ctre societile mai avansate economic si industriale. Durkheim a sugerat faptul c ntr-o societate capitalist, cu o diviziune complex a muncii, regulament economice ar fi necesare pentru a menine ordinea. El a subliniat faptul c tranziia majore de la o ordine social primitiv ntr-o societate industrial mai avansate ar putea aduce altfel de criz i tulburri Ca i organisme, progresul societile trece prin mai multe etape, n general, pornind de la un nivel simplist i apoi n curs de dezvoltare intr-un nivel mai complex. Societile se adapteza la mediul lor nconjurtor, dar acestea interacioneaz cu alte societati care mai mult contribuie la progresul i dezvoltarea lor. Sociologia moderna a evoluat in parte ca o reacie la problemele asociate cu modernitatea , cum ar fi industrializarea i procesul de "raionalizare" .

Globalizarea poate fi definit ca integrarea de culturi economice, politice i sociale i este legat de rspndirea de modernizare dincolo de frontiere. Ea teoretizeaza dezvoltarea unei economii globale, n sensul c lumea se mic n direcia de utilizare mai eficient a resurselor i a mijloacelor de producie. Turismul de mas nu s-ar fi putut dezvolta fr cltoriile aeriene. Sosirile anual trans turistice, transfrontaliere a crescut la 456 milioane pn n 1990 i este de ateptat s se dubleze din nou, la 959 milioane pe an, pn n 2012 (Knowles, 1994: FT, 7 ianuarie 1997: V11). Comunicarea este un alt domeniu important care a crescut ca urmare a modernizrii. Industriile de comunicare au capitalismul activat pentru a putea fi rspndit n ntreaga lume. Telefonie, televiziune ,emisiuni, servicii de tiri i furnizorii de servicii on-line au jucat un rol crucial n globalizare. Cu multe atribute aparent pozitive a globalizrii, exist, de asemenea, consecine negative. Dezvoltarea economic de multe ori poate evidenia iniial diferenele ntre o societate de bogai i sraci . Acest lucru genereaza de multe ori o contientizare acut a celor din societate initial sau cronic lsate n urm de ctre progresul economic. Globalizarea are avocai, multi dintre care unii sunt globalisti i tradiionaliti. Globalisti sunt globalisations teoreticieni de modernizare, astfel, prin urmare, au o parere pozitiva despre concept. Ei susin c globalizarea este buna pentru toata lumea ca exista beneficii pentru toate grupurile vulnerabile, inclusiv, cum ar fi femeile i copiii.

BIBLIOGRAFIE:

1. Introducere n politologie- -Adrian-Paul Iliescu, Editura ALL, 2002