Immanuel Kant (n. 22 aprilie 1724, Knigsberg/Prusia Orientala - d.

12 februarie 1 804, Knigsberg), filozof german, unul din cei mai mari gnditori din perioada ilumi nismului n Germania. Kant este socotit unul din cei mai mari filozofi din istoria culturii apusene. Prin fundamentarea idealismului critic, a exercitat o enorma influen?a asupra dezvoltarii filozofiei n timpurile moderne. n special Fichte, Sch elling ?i Hegel ?i-au dezvoltat sistemele filozofice pornind de la mo?tenirea lu i Kant. Cei mai mul?i scriitori ?i arti?ti din vremea lui au fost influen?a?i de ideile sale n domeniul esteticii, operele lui Goethe, Schiller sau Kleist neputnd fi n?elese fara referin?a la concep?iile filozofice ale lui Kant. A?a cum o va s pune n Prolegomene, a fost de?teptat din "somnul dogmatic" de lectura empiristulu i Hume. Va analiza operele lui Newton, Hume ?i mai ales Rousseau, care, dupa pro priile-i cuvinte, l aduc pe "drumul drept" ?i i provoaca o "revolu?ie n reflec?ie". Kant crezuse pna atunci ca sursele cunoa?terii nu se afla n experien?a ci n spirit , n ra?iune. Aceasta era teoria intelectualista sau dogmatismul. Pentru Hume, dim potriva, toate cuno?tin?ele noastre sunt ivite din experien?a. Originalitatea fi lozofiei kantiene, sprijinita pe progresul fizicii de la Galilei la Newton, va c onsta n ncercarea unei sinteze a amndurora, ideea ca experien?a ?i judecata permit deopotriva cunoa?terea. A?a cum va scrie mai trziu, intui?ia fara concept e oarba iar conceptul fara intui?ie este vid. Ceea ce cauta Kant e nainte de toate un fu ndament pentru uzul ra?iunii, ceea ce implica recunoa?terea limitelor puterii sa le. Acestea vor fi temele celei dinti mari opere kantiene (scrisa n patru luni), C ritica ra?iunii pure, a carei prima edi?ie dateaza din 1781. Kant avea 57 de ani ?i era deja celebru prin ceea ce publicase anterior, dar adevarata sa opera abi a ncepe. Ra?iunea nu poate cunoa?te totul. Ea este deci limitata n domeniul cunoa?terii. n schimb, are o valoare n domeniul practic, a?adar moral. Aceasta este tema Critici i ra?iunii practice, publicata n 1787. Ramn prin urmare de reconciliat sferele naturii, n care condi?iile de posibilitate ale cunoa?terii au fost determinate n Critica ra?iunii pure, ?i ale liberta?ii, al carei fundament a fost stabilit n Critica ra?iunii practice. Aceasta e tema Cr iticii puterii de judecare care a aparut n 1790 ?i marcheaza desavr?irea esen?ialu lui filozofiei kantiene. n 1780 devine membru n Senatul universita?ii, iar n 1787 membru al Academiei de ?ti in?e din Berlin. n semestrul de vara din 1786, este numit pentru prima oara recto r, titlu conferit de Frederic II. Kant va ramne profesor pna n 1797. De la 7 la 10 diminea?a cursurile de filozofie a lterneaza cu antropologia, geografia fizica ?i uneori fizica ?i matematicile. Nu -?i citea cursurile ci vorbea liber, de?i urma ntotdeauna un manual de baza pentr u a satisface prescrip?iile academice prusace. n 1794, guvernul prusac i interzice sa se ocupe de materiile religioase n cursurile ?i publica?iile sale, lucru pe c are Kant l accepta. Teoria cunoa?terii Una din lucrarile cele mai importante ale lui Kant, care cuprinde ntreg spectrul filozofiei sale, o constituie "Critica ra?iunii pure" (Kritik der reinen Vernuft , 1781), opera sa capitala, n care cerceteaza bazele procesului de cunoa?tere. Ka nt ncearca sa integreze ntr-o concep?ie unitara cele doua pozi?ii contrare ale teo riei cunoa?terii din vremea sa, pe de o parte ra?ionalismul lui Ren Descartes, pe de alta empirismul filozofilor englezi John Locke ?i David Hume. n acest scop, K ant face deosebirea ntre judecata analitica ?i cea sintetica. n cazul judeca?ii an alitice, adevarul deriva din analiza nsa?i a conceptului, fara a mai fi nevoie de un experiment, respectiv de o percep?ie sensoriala. n situa?ia n care o analiza r a?ionala nu este suficienta pentru a extrage adevarul ?i este nevoie de o observ a?ie senzoriala sau experiment, atunci avem de a face cu o judecata sintetica. E vident, toate cuno?tin?ele valabile la un moment dat derivate din experien?a au prin urmare un caracter sintetic. n continuare, Kant mparte judeca?ile n empirice s au a posteriori ?i judeca?i a priori. Judeca?ile empirice sunt n ntregime dependen

te de percep?ia senzoriala, de ex.: afirma?ia: "acest mar este ro?u". Dimpotriva , judeca?ile a priori poseda principial o valabilitate independenta de cazul ind ividual ?i nu sunt bazate pe observa?ie senzoriala, de ex.: "doi ?i cu doi fac p atru" reprezinta o afirma?ie apriorica. Kant sus?ine ca no?iunile de timp, spa?iu ?i cauzalitate, care fundamenteaza leg ile ce guverneaza rela?iile lucrurilor dintre ele, nu sunt legate de obiectele d in natura ci, dimpotriva, ca pure forme apriorice, stau la baza capacita?ii de c unoa?tere a subiectului, fiind astfel transferate realita?ii obiective. Spa?iul, timpul ?i cauzalitatea sunt prin urmare forme care func?ioneaza n procesul de pe rcep?ie ca tipare, cu scopul de a ordona ?i structura toate impresiile senzorial e. "Lucrul n sine" (das Ding an sich), adica a?a cum este n esen?a sa, nu poate fi cunoscut, pentru ca subiectul intra doar n posesia impresiei asupra lucrului, a "fenomenului", a apari?iei senzoriale a "lucrului n sine", care singura poate fi perceputa, spre deosebire de ceea ce Kant denume?te noumen, care se sustrage cap acita?ii de cunoa?tere. Aceasta cercetare critica a condi?iilor percep?iei ?i cu noa?terii este denumita de Kant "filozofie transcendentala", filozofie care inve stigheaza premisele ?i limitele necesare la care este supusa cunoa?terea subiect ului. Probleme de etica n alte doua lucrari, "Fundamentarea metafizicii moravurilor" (Grundlegung zur Met aphysik der Sitten, 1785) ?i "Critica ra?iunii practice" (Kritik der praktischen Vernunft, 1788), Kant prezinta sistemul sau etic, care se bazeaza pe convingere a ca ra?iunea este cea mai nalta instan?a a moralei. Din acest punct de vedere, e xista doua moduri n luarea unei decizii dictate de voin?a: un imperativ condi?ion at sau ipotetic, care decurge dintr-o nclinare subiectiva ?i urmeaza un anumit sc op individual, ?i un "imperativ categoric", care se supune unei legi obiective, universal valabila ?i necesara. Kant formuleaza astfel principiul "imperativului categoric", considerat ca fundament al moralei: "Ac?ioneaza n a?a fel nct maxima a c?iunilor tale sa poata fi impusa ca lege universala". [modificare] Concep?ia politica Kant a fost figura proeminenta a perioadei de iluminism n Germania ?i n aceasta ca litate a dezvoltat ideea de "libertate" pornind de la concep?iile sale asupra mo ralei. Prin libertate el nu n?elege un liber arbitru lipsit de legi, ci libertate a de autodeterminare, de respectare con?tienta a legilor, care deriva din ra?iun e. Deviza lui Kant, "Sapere aude !" ("ndrazne?te sa ?tii !"), sa ai curajul de a te servi de ra?iune, a devenit deviza mi?carii iluministe mpotriva absolutismului . O societate libera trebuie sa fie alcatuita din ceta?eni capabili de a n?elege democra?ia ?i de a gndi liber. n lucrarea sa elaborata catre sfr?itul vie?ii, "Spre pacea eterna" (Zum ewigen Frieden, 1795), Kant preconizeaza o comunitate a popo arelor, o federa?ie universala alcatuita din state reprezentativ republicane, n c are sa fie eliminate conflictele de interese ce duc la razboi. Premizele unei or dini pa?nice ar trebui sa fie: 1. Constitu?ie republicana a statelor; 2. O uniun e pacifica de state libere; 3. Libera circula?ie a ceta?enilor bazata pe un drep t de ospitalitate. n aceste condi?ii ar fi posibil un tratat de pace universala, al carui miez l-ar constitui legea morala derivata din concep?ia etica a lui Kan t. Rela?iile dintre state ar trebui sa aiba acela?i caracter ca ?i rela?iile ntre indivizi. [modificare] Estetica n a treia lucrare de critica, "Critica puterii de judecare" (Kritik der Urteilskr aft, 1790), Kant abordeaza problemele de estetica. Frumosul artistic este strns l egat de alcatuirea naturii, n special cnd aceasta da prilejul senza?iei de sublim. "Frumos" n sens estetic este ceea ce se contempla cu o satisfac?ie desinteresata , lipsita de inten?ie sau scop personal, n forma sa cea mai pura. Aceasta concep? ie a influen?at n mod hotartor mi?carea literara denumita "Sturm und Drang" ("Furt una ?i Avnt").

[modificare] Concep?ia cosmogonica Pe lnga preocuparile sale filozofice, Kant a publicat ?i o serie de lucrari n dome niul ?tiin?elor naturii. Una din cele mai importante este "Istoria generala a na turii ?i teoria universului" (Allgemeine Naturgeschichte und Theorie des Himmels , 1755), n care expune ipoteza genezei universului dintr-o nebuloasa, ipoteza car e a fost dezvoltata mai trziu, independent de Kant, de catre Pierre de Laplace.

Platon (Greaca: ???t??; Plton) (n. cca. 427 .Hr. - d. cca. 347 .Hr.) a fost un filo zof al Greciei antice, student al lui Socrate ?i nva?ator al lui Aristotel. mpreun a cu ace?tia, Platon a pus bazele filozofice ale culturii occidentale. Platon a fost interesat n matematica, a scris dialoguri filozofice ?i a pus bazele Academi ei din Atena, prima institu?ie de nva?amnt superior din lumea occidentala. Doctrin a Platon si Aristotel de Raphael Dialectica este metoda prin care se ajunge la cunoa?terea ideii, obiectul cunoa? terii adevarate (episteme); procedeul prin care ne ridicam din lumea sensibila n lumea suprasensibila; n cunoa?terea metafizica intervine intelectul analitic (dia noia) ?i intelectul pur (nous). Mitul pe?terii este o imagine alegorica a lumii ?i a modului cum poate fi cunoscuta. [modificare] Metafizica Platonismul este un termen folosit de savan?i pentru a se referi la consecin?ele intelectuale ale negarii realita?ii lumii materiale. n unele dialoguri, cel mai remarcabil, n Republica, Socrate inverseaza intui?ia oamenilor despre ce se poate cunoa?te ?i ce este realitate. n timp ce to?i oamenii accepta realitatea obiecte lor, care sunt perceptibile sim?urilor lor, Socrate are o atitudine dispre?uitoa re fa?a de oamenii, care cred ca pentru a deveni reale lucrurile trebuie sa fie palpabile. n Theaetetus, el i nume?te eu mousoi: ad literam ferici?i fara muze"(Theae tetus 156a). Cu alte cuvinte, ace?ti oameni traiesc fara inspira?ia divina, care i da lui, ?i altor oameni ca el, accesul la n?elesuri superioare despre realitate . Ideea lui Socrate, ca realitatea nu este disponibila celor ce folosesc sim?urile , a creat divergen?e cu locuitorii Atenei ?i cu sim?ul comun. Socrate credea ca cel care vede cu ochii este orb, ?i aceasta idee este cel mai des amintita n lega tura cu alegoria pe?terii. Alegoria pe?terii (Republica 7. 514a) este o asemanar e paradoxala prin care Socrate argumenteaza ca lumea invizibila este cea mai int eligibila ( noeton") ?i ca lumea vizibila ( (h)oraton") este cel mai pu?in posibila pentru cunoa?tere, ?i cea mai obscura. [modificare] Teoria ideilor Teoria ideilor reprezinta nucleul filosofiei platonice ce se regase?te n Phaidon, Republica (car?ile VI - VII), Banchetul ?i Phaidros. Distinc?ia existen?a sensibila/existen?a inteligibila este baza teoriei ideilor; planul existen?ei sensibile este acela al realita?ii aparente, accesibila cunoa ?terii prin sim?uri, lumea Pe?terii care fundamenteaza opinii (doxa); planul exi sten?ei inteligibile este acela accesibil doar cunoa?terii de tip ra?ional, lume a din afara Pe?terii, lumea Formelor Pure, a Ideilor, lumea metafizica a realita ?ii esen?iale.

Ideile se caracterizeaza prin: Desemneaza o existen?a absoluta (sunt simple) Sunt o existen?a substan?iala (exista n sine ?i prin sine) Reprezinta o existen?a eterna Desemneaza o existen?a universala (ideea nchide n sine toate calita?ile particular e) Desemneaza o existen?a imuabila (neschimbatoare) Lumea sensibila este o copie palida a lumii Ideilor; corpurile fizice nu au real itate dect daca participa ( methexis") la Idei ca prototipuri ( paradigma") ale lucru rilor. Mitul Pe?terii" (Republica, cartea a VII-a): simboluri: pe?tera - lumea sensibila (a realita?ii aparente); ntunericul pe?terii - ignoran?a omului incult, limitat; lan?urile - prejudeca?ile, sim?urile care ne limiteaza; focul - lumina cunoa?terii; umbrele de pe peretele pe?terii - imaginile corpurilor fizice, aparen?ele care g enereaza opinii ntmplatoare (pareri, rodul percep?iilor ?i al imagina?iei); corpurile purtate prin fa?a focului - aparen?ele adevarate, realitatea fizica, g enereaza opiniile adevarate ( orthe doxa"), sui?ul greu spre ie?irea din pe?tera drumul ini?iatic spre cunoa?terea esen?iala, cunoa?terea prin intelectul analit ic; contemplarea lumii din afara pe?terii - cunoa?terea metafizica, prin intelectul pur (episteme, cunoa?terea adevarata prin intelect ?i ra?iune) Soarele - Ideea Binelui (Perfec?iunea) Sufletul se aseamana cu Ideile pentru ca este simplu, nemuritor, cunoa?te lumea inteligibila printr-un proces de conversiune a carui for?a o constituie erosul ( iubirea - are ca efect uitarea, n vederea dobndirii purita?ii primare); cunoa?tere a Ideilor este doar o reamintire ( anamnesis") a sufletului ncarcerat n corpul fizic (ideea corpului - nchisoarea este o reminescen?a a orfismului); menirea sufletul ui este sa pregateasca omul pentru moarte (eliberarea sufletului nemuritor ?i nto arcerea n lumea ideilor); condi?ia eliberarii definitive a sufletului este o via? a virtuoasa; filosofia este pregatirea sufletului pentru recunoa?terea imortalit a?ii sale. Teoria Ideilor a fost sever criticata de catre Aristotel, dar ?i de c atre Plato n dialogul Parmenide. [modificare] Teoria formelor Teoria formelor" se refera la ncrederea lui Platon precum, ca lumea materiala care ne nconjoara nu este una reala, ci numai o umbra a lumii reale. Platon vorbea de spre forme cnd ncerca sa explice no?iunea de universalii. Formele, dupa Platon, su nt prototipuri sau reprezentari abstracte a unor tipuri sau proprieta?i (adica u niversalii) a lucrurilor pe care le vedem n jurul nostru. [modificare] Statul ideal Este statul n care domne?te dreptatea (oikeiopragia), o virtute conform careia fi ecare tip uman se ocupa de ceea ce-i este ornduit prin func?ia sufleteasca domina nta: cei capabili de practicarea virtu?ii ra?iunii (n?elepciunea) elaboreaza legi , cei capabili de practicarea virtu?ii par?ii pasionale (curajul) se ocupa cu ap ararea, iar cei nzestra?i cu posibilitatea practicarii virtu?ii corespunzatoare p ar?ii apetente a sufletului (cumpatarea) sunt responsabili de asigurarea resurse lor. Exista astfel o ierarhie a unor clase sociale determinate natural: n?elep?ii , militarii, respectiv agricultorii ?i me?te?ugarii. O alta condi?ie a oikeiopragiei (n afara de practicarea de catre fiecare tip uman a acelor activita?i care i se potrivesc) este pastrarea ierarhiei claselor.

Scopul statului este realizarea binelui tuturor: Clasele sociale, ornduite ierarhic, corespund celor trei par?i ale sufletului: cl asa me?te?ugarilor (demiurgii) corespunde par?ii apetente, clasa razboinicilor ( aparatorii, phylakes) corespunde par?ii pasionale, clasa conducatorilor (archont es, filosofii sau n?elep?ii) corespunde par?ii ra?ionale. Comunismul aristocratic - luptatorii ?i conducatorii, pentru a nu fi ispiti?i de putere sau de preocupari care nu sunt proprii virtu?ilor lor, nu vor poseda nim ic personal (proprieta?i, bani, femei) ci totul va fi n comun (casa, avere, femei , copii). Femeile au acelea?i drepturi ?i obliga?ii ca ?i barba?ii. Este o aristocra?ie a ra?iunii, n?eleasa de unii exege?i drept teocra?ie laica, d e?i statul ra?iunii ?i a contemplarii Ideilor la Platon are ?i un sens religios. Armonia statului se realizeaza numai cnd conducatorii sunt filosofi, demiurgii i h ranesc pe aparatori ?i conducatori, iar aparatorii se ocupa numai de siguran?a s tatului. Formele degenerate (imperfecte) ale statului: timocra?ia - conducerea de catre solda?i oligarhia - conducerea exercitata de cei boga?i democra?ia - conducerea poporului (periculoasa pentru ca ncurajeaza ignoran?a - n? eleasa de cei ignoran?i drept gndire libera, promovarea scopurilor personale, ega litatea - cu sensul de parasire a oikeiopragiei, alegerea capricioasa a conducat orilor) despotismul - cea mai rea forma de corupere a puterii (un individ acapareaza put erea ?i conduce de dragul propriei mariri) Cetatea sau statul ideal conceput n dialogul Republica nu este un proiect politic , ci o analogie utilizata de Platon pentru a putea raspunde la ntrebarea ce indic a tema dialogului: Ce este dreptatea?". Astfel, teoria faculta?ilor ?i virtu?ilor sufletului, precum ?i proiectarea ei asupra ideii de stat, reprezinta un model pentru identificarea formei drepta?ii ca oikeiopragia. Nici statul ideal, nici s ufletul perfect armonizat n acord cu dreptatea, nu exista n lumea sensibila. n dome niul sensibil, al lucrurilor corporale, exista numai formele corupte ale Ideilor sau paradigelor (fie ca este vorba de Ideea de Cetate, fie de altele). [modificare]

Aristotel (Greaca: ???st?t????) (n. 384 .Hr. - d. 7 martie 322 .Hr.) a fost unul d in cei mai importan?i filosofi ai Greciei Antice, clasic al filosofiei universal e, spirit enciclopedic, fondator al ?colii peripatetice. De?i Platon a pus bazel e filosofiei, Aristotel este cel care a tras concluziile necesare din filosofia acestuia ?i a dezvoltat-o, putndu-se cu siguran?a afirma ca Aristotel este ntemeie torul ?tiin?ei politice ca ?tiin?a de sine statatoare. A ntemeiat ?i sistematizat domenii filosofice ca Metafizica, Logica formala, Retorica, Etica. De asemenea, forma aristotelica a ?tiin?elor naturale a ramas paradigmatica mai mult de un m ileniFilosofia = ?tiin?a a cauzelor prime, o cercetare a fiin?ei ca fiin?a Substan?a = Fiin?a n sine, imuabila (identica cu sine). Acel tip de realitate a c arei existen?a nu este dependenta de altceva (v. Categorii, 2). n acest sens, sub stan?a poate fi universala, adica substan?a secunda (ca gen, specie, esen?a), re spectiv particulara sau substan?a prima (n?eleasa ca individual). Materia = "Forma n poten?a" sau "poten?ialitate pura". Fiin?a n poten?a, n stare ne determinata (virtualitate). Forma = fiin?a n act, determina materia (energie) Primul Motor = cauza mi?carii din lume; este mi?catorul nemi?cat, Act pur, imate rial, gndire pura (divinitatea suprema) Omul = este un compus din materie ?i forma. Corpul nu este materie dect ntr-un sen s metaforic deoarece, ca substan?a prima, ?i corpul trebuie n?eles tot ca un comp us forma-materie. Astfel, tot ceea ce este perceptibil ca ?i corp este act al co rpului, adica forma n act. De asemenea, sufletul individual este la rndul sau un c ompus care are drept forma intelectul. n concluzie, omul este o substan?a avnd ca

forma sufletul intelectiv. = fiin?a morala, capabila de ac?iuni n vederea binelui = fiin?a sociala "zoon politikon" (vie?uitoare sociala), tinde n mod natural sa t raiasca n stat ?i folose?te statul drept mijloc pentru dobndirea autarhiei, adica a condi?iei necesare practicarii virtu?ii dianoetice. = cauta frumosul, arta fiind o imita?ie a realita?ii cu rol de Katharsis (purifi care a sufletului prin disciplinarea pasiunilor) Statul = anterior familiei ?i individului, este un organism natural; ideal este statul avnd clase sociale bine determinate Statul = scopul sau este fericirea, dobndita ca stare ce nso?e?te practicarea virt u?ilor; statul condus de omul cel mai virtuos este monarhia (poate degenera n tir anie). Alte forme de guvernamnt sunt aristocra?ia (poate degenera n oligarhie), re publica (poate degenera n demagogie - guvernarea celor incul?i) ?tiin?ele = sunt: Teoretice (matematica, fizica, metafizica) Practice (etica, politica, economie) Poetice (arte tehnice, retorica, poetica) Adevarul = coresponden?a conceptelor cu realitatea Logica = introducere ?i pregatire a tuturor ?tiin?elor, analiza a legilor gndirii (care sunt ?i legi ale realita?ii) Categoriile = modalita?ile de exprimare a fiin?ei: Substan?a, Cantitatea, Calita tea, Rela?ia, Locul, Timpul, Pozi?ia, Averea, Pasiunea, Ac?iunea. Substan?a semn ifica faptul de a fi (fiin?a nedeterminata), n timp ce restul de noua categorii e xprima determina?ii ale substan?ei. Substn?a este o realitate care nu are nevoie de altceva ca sa existe, n timp ce categoriie desemneaza realita?i a caror exist en?a depinde de substan?a ("nu pot fi n afara unui substrat" - v. Categorii, cap. 2). Silogismul = procedeul dialectic de gndire care ne duce necesar la adevaru n Europ a.