Toma Adrian

Cls. a XII-a F

Sentimentele din viata

Merita viata traita sau nu? O intrebare pe care nu mi-am pus-o pana acum. Si inca incerc sa inteleg cum de nu mi-a trecut prin cap. Probabil putinul timp pe care il avem in aceasta lume care traieste cu o viteza cu mult peste limita legala. Societatii noastre ar fi trebuit sa i se ia permisul cu mult timp in urma. Si sa se duca inapoi la scoala. Sa invete sa traiasca din nou. Bineinteles ca viata merita traita. Sunt atatea motive incat nu le voi putea mentiona pe toate. Dar eu cred ca viata nu merita traita de toti oamenii care traiesc astazi, si in principal sunt oameni care nu au grija zilei de maine, ci au grija sa stranga destul incat sa poata trai atatea vieti cat pentru toti cei 7 miliarde care suntem astazi pe Pamant. Oamenii trebuie sa fie fericiti. Iar fericirea nu vine odata cu inegilatatea intre oameni. Oricat de insensibil un individ ar ajunge niciodata nu ii va placea sa traiasca langa oameni plini de nevoi, fara speranta si ajutor. Oamenii pe langa care ne place sa traim sunt oameni care pot oferi, care pot ajuta, si sunt in stare sa ne dea din fericirea lor, fericire a carui natura este neimportanta. Asa ca de ce nu ar merita viata traita cand nu exista lacrimi mai sincere si mai placute decat acelea care cad la ivirea sentimentului de a ajuta. Acel sentiment pe care il ai cand ii oferi unui om infometat o parte din mancarea pe care o ai si iti multumeste. Doar atat iti multumeste. Inteligenta ne-a adus beneficii enorme in viata. Omenirea a realizat nenumarate inventii ce ne-au usurat viata, inventii ce ar fi trebuit sa ne faca viata mai usoara tuturor, sa fie pentru oricine. Telefonul, avionul, masina sunt inventii ce ne-au adus mai aproape. S-au inventat masini ce faciliteaza fabricarea, colectarea si transportarea mancarii. Dar tocmai aceste inventii a lasat lumea infometata. Ideile de la care au pornit aceste inventii plang pentru scopul lor actual. Lumea a ajuns sa gandeasca prea mult si sa simta prea putin. Viata trebuie traita pentru a repara aceste lucruri in lume. Nu de masini avem nevoie, ci de umanitate. De mai putina stiinta si mai multa bunatate. Cum am putea sa spunem ca viata nu merita traita. Cand insasi ea are nevoie de noi. Nevoie sa fie traita de oameni pentru oameni. Intr-un paragraf din opera Catre sine a lui Marcus Aurelius spune ca scopul nostru pe pamant este ca cel al tuturor fiintelor existente. Traim pentru a muncii. Altii, insa, care-si indragesc meseriile, muncesc pana la sleire, fara sa manance, uneori chiar fara sa se spele, pentru a-si desfasura activitatea pe care o au. Nu sunt de acord cu acest fel de gandire.

Oamenii trebuie sa faca ceea ce vor sa faca. Va sta cand va vrea sa stea, va muncii cand va vrea sa munceasca. Daca are nevoie de mancare, va muncii sa reuseasca sa aiba ce sa manance. Daca va simtii frigul si ploaia, va muncii sa isi creeze un adapost. Iar daca va iesi in lume si va vedea ceva ce nu ii place, sa faca ceva ca acel lucru sa ii placa. Avem puteri nemarginite si totusi prea putini le folosesc cum trebuie. Cum ar putea exista ideea ca viata nu trebuie traita, ca aceasta trebuie abandonata, cand exista oameni care cred ca viata trebuie traita pentru a face rau si a imprastia tristete si disperare in sufletele altora. Dispretul si tristetea nu trebuie sa ne inchida mintile. Prin puterea de gandire pe care o avem putem intelege ca orice eveniment, oricat de trist si de dureros ar fi nu este un motiv de pierdere a sperantei. Pentru fiecare lovitura pe care cineva o primeste, si fiecare eveniment dureros, trebuie sa devina mai puternic. Bineinteles ca exista oameni care spun ca greutatile vietii fac ca aceasta sa nu merite sa fie traita. Ca trecem prin suferinta fara un scop anume. Dar aceste suferinte sunt uneori intrerupte. Exista gauri in nori prin care vedem lumina. Acestea sunt clipe de fericire. Fie ele foarte scurte. Venite de la cele mai nesemnificative lucruri ale vietii. Lucrurile care iti pun un zambet sincer si inocent pe fata. Acestea sunt clipe care fac viata sa merite sa fie traita. Dupa cat mai multa suferinta, o astfel de clipa este cu atat mai profunda, si ne marcheaza mai mult. Lumea de astazi este inchisa, este fixata sa ajunga la un moment dat cand viata va fi lipsita de griji, iar atunci vom reusi sa gustam cu adevarat fericirea. Dar acest lucru este imposibil. Niciodata nu vom scapa de griji. Niciodata nu vom scapa de oameni care vor sa faca rau si nu se vor opri din a face si mai mult. Dar cum ne-am putea opri noi? Cum am putea sa lasam sa i se intample asta lumii? O viata ce nu merita traita este o viata in care ne supunem altora. O viata in care suntem ghidati, antrenati si hraniti de catre altii, precum niste animale domestice. Oamenii nu sunt animale. Avem sentimente si ganduri proprii. Libertatea nu o va putea lua nimeni niciodata. Atat cat mai exista speranta, iubire, imaginatie ea va ramane a oamenilor. Pentru asta merita sa traim. Sa putem simti bucuria libertatii, bucurie care incepe sa fie din ce in ce mai rara printre sentimentele oamenilor de astazi. Visele nu se mai implinesc datorita impresiilor de imposibilitate create de aceasta societate. Doar cei curajosi, care sunt dispusi sa isi asume riscuri, carora nu le pasa de ce va crede lumea si de ce se va intampla daca dau gres mai reusesc sa isi indeplineasca vise. Dar acestea sunt inzestrari pe care toti le avem, dar in care nu toti ne incredem. Trebuie sa ne dam seama cu adevarat ca viata este mult mai mult de ceea ce vedem, auzim si atingem. Este ceea ce simtim, ceea ce ne face inima sa tresara si pentru acestea viata merita si trebuie sa fie traita.