EMINESCU Un frate, poet ca i mine, apus n vremuri de demult Se poate spune c a fost cel mai cult Plec, dar

cultura a luminat ca Lucefarul strlucitor A apus n umbr, departe de labirintul obositor. Ca o salcie n vnt avea perioade cnd tremura Cand prin depravare i ddea jos armura Rmurile i le apleca la pmnt i se apropria De muritorii de rnd cnd inima lui i pria.

Dar asemeni unei ierbe calcate, crezut moart El mereu se ridica i i scria propria soart Poeziile ieseau din mna lui ca notele lui Strauss Acum , din pcate, citite cu mna pe mouse.

Literatur neagr ca bolta nopii ntunecat El a fost spectacolul de artifcii, lumea-i ocat Despre iubire, moarte i condiia de geniu Ce vor tri nc un mileniu.

n Junime a crescut i evoluat ca un fluture Poeziile din 1866 au nceput s zboare i s bucure S-a jucat cu istoria, a lucrat cu Timpul de departe n cari i inimile noastre ocup un loc aparte.

Cu sufletul aternea pe foaie a 3-a scrisoare Cu gndul la cine oare? Veronica, un luceafr ce ghideaza penia uoar ntr-o via de poet amar, un parfum de scorioar.

Iubirea nu moare,in anul 2000 in carti traiesc ca un martir In fiece zi mergeam cu un manuscris si un trandafir In geanta ce pe tot spatele-mi punea viata mea Sentimentele si Veronicva,ce zi de zi inima-mi inflorea.

Indura-te de literature,coboara-n jos Eminescule din Rai Iubirea pe Pamant,pe catalin si catalina lumii iar sa dai Sa fim toti stele ce isi cunununa razele in imbratisari ascunse Razboaiele iar sa fie doar povesti mistice in strofe ajunse Visurile sa nu mai fie doar drumuri cu bariere Sa credem iar in iubiri perfecte in lumi fara frontiere.

Trec muni i vi s ajung, Veronica n sufletul tu Umplu foi cu versuri, tai pduri cu un simplu fierstru Doar s croetez sentimentele pe fibrele de lemn Din Luceafr m transform sa fiu al tu la primul semn.

Viaa-mi sunt climara, pana i hrtia de orice fel A scrie i pe un perete alb cu sngele meu pe un inel

Ce i-l dau cnd noaptea apune i m vezi pe cer Viaa mea e tot ce am de pre i toat i-o ofer.