Originea si evolutia limbii romane Ca fenomen social, limba este principalul mijloc de comunicare intre membrii unei colectivitati

umane, constituit de-a lungul timpului, in anumite conditii istorice, sociale si economice. Limba romana , care face parte din familia limbilor indo-europene, si anume din ramura romanica- alaturi de ramurile germana, slava, baltica, etc.-isi are originea in limba latina populara sau vulgara (vorbita de popor), iar idn punct de vedere antipologic este o limba flexionara.De aceea, lmba romana se defineste ca fiind limba latina vorbita in mod neintrerupt in partea orientala a Imperiului Roman, cuprinzand provinciile romanizate din momentul patrunderii limbii latine in aceste provincii si pana in zilele noastre. Provenind din limba populara, limba romana este asadar o limba romanica sau neolatina, alaturi de intaliana, franceza, spalniola, protugheza,etc.Procesul ei de fomare a fost de lunga durata si s-a realizat in anumite conditii istorice avand ca urmare dobandirea unor trasaturi specifice. Inceputul acestui proces nu poate fi dat cu exactitate, dar este cunoscut faptul ca inca de la sfarsitul secolului al III lea i.Hr. romanii patrund in Pen. Balcanica si ajung pana la Dunare, unde au de infruntat rezistenta populatiei geto-dac.Dupa ce teritoriul cucerit devine provincie romana, procesul de romanizare incepe sa se intensifice, constand in asimilarea de catre populatia autohtona a civilizatiei, a culturii romana si a limbii latine ce se dovedesc superioare.Limba populatiei autohtone este din ce in ce mai putin folosita, iar latina se impune deoarece este singura modalitate de comunicare a localnicilor cu colonistii. Romanizarea continua pana-n sec VII lea d.Hr. In privinta teritoriului si a perioadei de formare a limbii romane s-au emis mai multe teorii.Una dintre ele este cea a origii nord si sud-dunarene (teoria continuitatii) sustinuta de istorici (N.Iorga) si de lingvisti (Al. Rosetti) care considera ca poporul si limba romana s-au format ca un proces unitar intr-un spatiu vast, atat la sudul cat si la nordul Dunarii. Continuitatea romanilor poate fi dovedita prin izvoare istorice si argumentele lingvistice, cele mai temeinice fii fomrulate de Sextil Puscariu in Istoria limbii romane: aur<lat.aurum , pacura<lat.picula , paie<lat.palea. In ceea ce priveste perioada de formare a limbii romane, aceasta dureaza mai multe secole si este jalonata, de cateva evenimente istorice deosebite: ocuparea si colonizarea Daciei (106 d.Hr) si retragerea aureliana (271-275 d.Hr.). In felul acesta se explica si faptul ca structura limbii romane are ca element de baza constituitiv elementul latin manifestat in toate compartimentele ei: vocabular, fonetica,structura gramaticala. Acestuia i se adauga elementul autohton geto-dac, care formeaza substratul. Elementul latin se manifesta in vocabular printr-un numar de cuvinte importante nu atat prin cantitate, cat prin frecventa mare in vorbire si prin faptul ca denumesc, notiuni, insusiri , actiuni , obiecte etc.de importanta capitala : dinte, ochi, frunte, corp, barbat, etc. De aceea, ponderea elementului latin in vocabularul fundamental al limbii romane este de 60-66%.La randul sau, sintaxa este, in linii mari, mostenita din limba latina , ilustrand aceleasi tipuri de relatii la nivelul propozitiei si al frazei. Elementul autohton( de substrat) este provenienta geto-dacica, aceasta populatie fiind grupul cel mai insemnat din ramura nordica a tracilor. Substratul se manifesta si el la nivelul tuturor compartimentelor limbii.La nivelul fonetic, i se datoreaza prezenta vocalei si a consoanelor ,h, iar in morfologie , postpunerea articolului hotarat si structura numeralului cardinal. In privinta lexicului , numarul de cuvinte motenite din liba geto-dacilor este mult mai mic decat al celor latinesti.

Influenta cea mai puternica in limba romana, mainfestata in perioada imediat urmatoare formarii ei este slava., care se vadeste insa in cadrul vocaburului:baba, gat , glezna, nevasta,etc. De-a lungul evolutiei limbii romane s-au exercitat insa alte influente precum cea turca, maghiara,neogreaca,germana,italiana,rusca,etc. De-a lungul existentei sale , limba romana a cunoscut mai multe etape de evolutie. Mai intai este vorba despre romana comuna cuprinsa intre sec V-VII cand limba sufera unele transformari prin actiunea legilor fonetice asupra cuvintelor latinesti care se trasnforma in cuvinte romanesti. Ex: consoanele m,n,s,t de la sfarsitul cuvintelor latinesti disapar : sebum>seu ;caballus>cal;caput>cap; h din pozitie initiala dispare herba>iarba; o accentuat devine oa porta>poarta; O alta etapa importanta in evolutia limbii romane este cea a aparitiei textelor originale, a scrisului si apoi a traducerilor, in secolul al XVI lea. Cel mai vechi text pastrat in limba romana este Scrisoarea lui Neacsu din Campulung care Johannes Benkner, judele Brasovului (29-30 Iunie 1521) caruia i se adauga apoi diferite documente de cancelarie. Intre 1558-1581, diaconul Coresi a tiparit 11 carti in limba romana : Evanghelia , Apostolul,etc. Epoca moderna a evolutiei limbii romane incepe catre sfarsitul secolului al XVIII lea si se continua cu scolele urmatoare.Aceasta etapa se caracterizeaza printr-un proces de unificare a limbii, mai exacr prin inlaturarea particularitatilor regionale si impunerea unor reguli comune.Tot in aceasta perioada are loc si un proces de modernizare si imbogatire lingvistica, deoarece apar termeni neologici. Epocii moderne i se datoreaza impunerea limbii romane literare, care incepuse sa se constituie inca din a dua jumatate a secolului al XVI lea dezvoltandu-se mai intai sub forma unor variante literare provinciale.Abia acum in secolul al XIX lea , acestea se vor uni intr-o limba literara unitara stabila, care presupune respectarea unor norme de pronunte, de scriere , de folosire adecvata a cuvintelor din context. Limba literara este aspectul cel mai ingrijit al unei limbi, forma ei corecta se foloseste in stiinta, in cultura in presa si in scoala;nu trebuie confundata cu limbba lieraturii artiscie m in care se pot folosi diferite registre sitilistice popular, regional, oratoric , argotic, etc. In secolul XIX-XX , asupra limbii romane se manifesta o influenta puternica din partea limbii germane, precum si a limbii engleze (computer, lider,dispecer) Din aceasta prezentare sintetica a limbii romane se observa carcaterul si originea ei incontestabil latina si de asemenea se poate urmari evolutia sa de-a lungul secolelor cand , desi a suferit numeroase influente , si-a pastrat caracterul latin, dar si individualitatea in cadrul limbilor romanice, urmand un curs ascendent.

LATINITATE l DACISM (studiu de caz) Latinitatea i dacismul "ii au punctul de plecare in originile limbii romne, care are un element de baz cel latin i un element de substrat cel geto-dac, ceea ce explic si denumirea acestor dou concepte care desemneaz dou curente de idei. Ele au deopotriv tangent cu miturile etnogenezei, care evidentiaz ambele elemente ale originii noastre. De-a lungul timpului ins s-a insistat asupra unuia sau altuia dintre ele, cu argumente plauzibile i convingtoare de o parte si de alta, dar nu de putine ori exagerate. Ideea latinitii a aprut n cultura romneasc inc din perioada cronicarilor (intre secolele al XVI-lea i al XVIII-lea), prin Grigore Ureche, Miron Costin, stolnicul Constantin Cantacuzino, prin eruditul Dimitrie Cantemir sau reprezentantii colii Ardelene (Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior). Aceasta idee este continuata si in perioada paoptist sau chiar ii perioada interbelic, atunci cncl cele dou curente latinism si dacism se afl intr-o confruntare direct, materializat in opoziiile tradiie modernitate, spirit naionalist cosmopolitism, Orient Occident. Reprezentanii latinitii susin origintle latine ale limbii romne, unitatea si continuitatea romnilor, combat teoria imigraionist, a originii sud-dunrene, promoveaz ideea adoptrii alfabetului latin si militeaz prin intoarcerea ctre Occident, Avansarea i susinerea acestui curent de idei se explic prin prestigiul istoric al Imperiului Roman i al limbii latine, prin solidaritatea cu celelalte popoare vorbitoare de limbi romanice, prin calitile spiritului latin si prin afinitile cu spiritul clasic. Dacismul, dei ca idee a continuitii i stabilitii poporului este prezent inc din epoca veche, se manifest puternic ceva mai trziu i este asociat curentului romantic, cnd se contureaz un interes mai mare pentru etnogenez i pentru mitologia din spaiul traco-dac. 0 preocupare mai accentuat pentru cutarea rdcinilor arharce ale spiritului european se observ mai ales in perioada interbelic. Dacismul aduce in prim-plan trecutul preroman, Dacia este vzut ca un spaiu mitic, iar populaia geto-dac se confund cu eroismul, cu spiritul de sacrificiu. De fapt, ideea originii dace a atras tocmai prin datele eroice ale istoriei, prin registrul unei civilizaii mai puin cunoscute, prin fascinaia arhaicului i prin afinitile spiritului romantic. Cele dou curente de idei, dei opuse ca ideologie, se manifest simetric, iar prezena lor n cultur i, implicit, ri literatura romn este explicabil deoarece orice comunitate, de la trib pn la naiunea modern, se legitimeaz prin recursul la origini." (Lucian Boia, Istorie si mit n constiinta romneasc). Ideile unui curent sau ale altuia au fost susinute prin diferite texte de doctrin valorificate prin numeroase productii literare. Originea intin a poporului i a limbii romne, unitatea de neam, de origine i de limb a romnilor i-a preocupat permanent pe crturarii notri. Aa se explic faptul aceste idei le gsim prezente inc din anul 1536 in lucrarea Hungaria, scris in lirnba latin la Bruxelles de Nicolaus Olahus. Mai tarziu, in secolul al XVII-lea, tema originii latine a poporului i a limbii romne o intalnim n Letopisetul rii Molclovei al lui Grigore Ureche i n scrierea similar a lui Miron Costin. Tot din dorina de a reconstitui epoca originilor, Miron Costin scrie i De neamul moldovenilor, din ce tard au iesit strmosii lor. Evenimentele istorice sunt prezentate n continuare n Letopisetul Trii Moldovei al lui Ion Neculce, precedat i de o culegere de legende intitulat 0

sarn de cuvinte. In Tara Romneasc, stolnieul Constantin Cantacuzino incearc s scrie o lucrare, rmas nefinalizat, intitulat lstoria drii Rumnesti, n care inteniona s cuprind intreaga istorie a romnilor, incepand cu originile, dar firul evenimentelor se opreste la anul 434. Tot o carte neterminat este si Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor a lui Dimitrie Cantemir, proiectat s cuprind perioada de la cucerirea Daciei de ctre romani, pn la 1274, cnd Drago-Vod revine la tron n Moldova. Tot lui i aparine Descrierea Moldovei redactat n limba latin, unde, in partea intitulat Geographica discut i problema locului de formare i statornicire al poporului romn. Teza romanitii este preluat apoi de reprezentanii Scolii Ardelene, in opere precum Istoria si lucrurile si intamplrile romnilor si Scurt cunostint a istoriei romnilor de Samuil Micu, Hronica romnilor a mai multor neamuri de Gheorghe Sincai i Istoria pentru inceputul romnilor n Dachia a lui Petru Maior. Latinitatea limbii romne apare ilustrat chiar in Letopisetul Moldovei al lui Grigore Ureche si in lucrarea De neamul moldovenilor a lUi Miron Costin, prin precizarea originii latine a unor cuvinte romneti: pine, carne, gin, printe, meu, cer, lun, vin, mn etc. Aceast idee este susinut apoi, la sfritul secolului al XVIII-lea i inceputul secolului al XIX-lea, de ctre reprezentanii colii Ardelene n lucrri lingvistice, cu argumente etimologice, ortografice i gramaticale: Elementa linguae daco-romanae sive valachicae de Samuil Micu i Gheorghe incai, Fundamenta grammatices linguae romanicae i Temeiurile gramaticii romneti de Ioan Budai-De1eanu, Disertaie pentru "inceputul limbei romnesti i Dialog pentru inceputul limbei rotnne "intre nepot unchi de Petru Maior. Reprezentanii colii Ardelene greesc ins atunci cnd susin originea pur latin a limbii romne i a poporului romn, idee continuat in secolul al XIX-lea i de Simion Brnutiu, August Treboniu Laurian si I. Massim. Un sustintor ardent al latinitii limbii romne a fost i Ion Heliade Rdulescu, scriitor paoptist, care a publicat Gramatica romneasc.in 1828, iar "intr-o culegere de scrieri din 1836 a inserat i studiul Repede arunctur de ochi asupra litnbei nceputului romnilor. Ca i corifeii Scolii Ardelene, a exagerat ins n privina puritii limbii romne, propunnd eliminarea din limb a cuvintelor nelatine, respingerea neologismelor de alte origini i introducerea scrierii etimoIogice. Tot de ideea latinitii in i solidatitatea cu celelalte popoare de origine latin i fascinatia Antichittii i a culturii clasice. Aceste aspecte apar devreme, inc din scrierea De neamul moldovenilor a lui Miron Costin, unde este descris Italia, i se continu in secolul al XIXlea printr-o serie de producii literare precum odele i sonetele lui Gheorghe Asachi inchinate Italiei (una intitulat chiar La Cntecul gintei latine al lui Vasile Alecsandri sau poezia Hinov a lui Alexandru Macedonski. Elogiul Antichitii apare n diferite producii literare, indiferent de perioad, deoarece aceast epoc a atras att prin imaginea unei civilizaii puternice, n plin glorie, ct i prin melancolia determinat de apusul ei. La acestea se adaug contiina unei continuiti culturale intre Antichitatea latin i popoarele romanice, inclusiv cu poporul romn. Ca o reacie la ideea de latinitate, sau mai precis la exagerrile legate de originile latine ale poporului i limbii romne a aprut dacismul, un curent de idei care pune accentul pe eIementul autohton. Interesant este faptul c germenii acestui curent apar opera poetic a unui scriitor care a fost fascinat de latinitatea poporului romn i de popoarele neolatine Gheorghe Asachi in a crui creaie intlnim i poezia Balada Dochiei, scris'dup o cltorie la muntele Ceahlu (Pion). Conceptul de dacism apare n secolul al XIX-lea, dup formarea naiunilor moderne care

111111 .

ffilf

impuneau recunoaterea elementului autohton drept o modalitate de definire i de difereniere a identitii naionale. Totodat dacismul coincide la noi cu apariia curentului romantic, care prevedea orientarea literaturii spre istoria naional i, implicit, spre folclor. O luare de poziie polemic din aceast perioad fa de ideea purismului susinut de reprezentanii colii Ardelene aparine lui B.P. Hasdeu "in Perit-au dacii?, n care ironizeaz ideea exterminrii populaiei autohtone. Acestui studiu i se adaug i lucrarea Istoria critic a romnilor i introducerea la volumul al III-lea din Etymologicum Magnum Romaniae. in perioada interbelic, apariia studiului istoric al lui Vasile Prvan intitulat Getica constituie un moment important al afirmrii acestui concept, cartea fiind una de referin in domeniu. Lucrarea se caracterizeaz prin echilibru n sustinerea dacismului, ca i Istoria romnilor a lui C.C. Giurescu aprut in aceeai perioad. Tot pentru echilibru pledeaz in perioada interbelic i Lucian Blaga in Revolta fondului nostru nelatin, unde teoretizeaz importana elementului trac, idee pe care o va ilustra in opera sa prin drama Zamoixe. Romulus Vulcnescu si Mircea Eliade sunt ali susintori ai dacismului, prin studii precum Ispita dacic, Dimensiunea romneasc a existentei aparinnd primului dintre cei doi autori amintii sau volumul De la Zamolxis la Genghis-Han al celui de-al doilea, care adun studii mai vechi despre mitologia dacilor. Ca si n cazul latinitii, au existat exagerri si in ceea ce privete elementul geto-dac, incepand eu lucrarea Dacia preistoric a lui Nicolae Densuianu i continund cu Din preistoria Daciei i a vechilor c i v i i i z a i u n i de N. Portocal, Noi, tracii de Iosif Constantin Drgan s.a. Astfel de exager'ri au devenit suport ideologic att pentru extremismul micrii legionare, ct i pentru cel comunisto-ceauist. In ceea ce privete componenta literar a acestui curent, ea a fost ilustrat de numeroi scriitori aparinnd unor perioade diferite din literatura noastr. Este vorba, in primul rnd, despre Mihai Eminescu, care vede Dacia ca pe un spaiu mitic, ilustrnd aceast idee n creaii precum poemele Memento mori, Rugciunea unui dac, Sarmis, Gemenii i drama neterminat Decebal. Mitul dacilor apare i la ali scriitori, de pild la George Cobuc (Decebal ctre popor), Lucian Blaga (Zamoixe), Mihail Sadoveanu (Creanga de aur) .a. Concluzionnd asupra acestor dou curente, trebuie s constatm c exagerrile asupra unuia sau altuia constituie o greeal, deoarece elementele latine coexist cu cele autohtone dacice in structura limbii i a poporului romn, in cultura si in concepiile lui. Fiecare dintre aceste dou concepte i are justificarea sa, iar in unele perioade ele s-au intlnit la aceiai scriitori. Astfel, chiar dac paoptitii au fost, n general, tributari ideii romanitii, germenii ideii dacice apar i la unii dintre ei mai intai ca funciune politic, amintind de o veche unitate si prefigurnd una nou". Aceast alternan corespunde celor dou stiluri fundamentale ale culturii noastre, clasic i romantic. De aceea, pendularea intre istoricitate i arhaitate, intre clasicism i romantism, se intlneste intr-o interesant i expresiv alternan, in care temperarea fa de orice exces este intotdeauna asigurat de prezena celuilalt pol care intervine la timpul necesar, impunnd msura." (Zoe Dumitrescu-Busulenga, Ideea originilor).