Tratatele de la Roma instituind C.E.E. si EURATOM - C.E.E.A.

-1957 (intrate n vigoare n 1958) Semnarea Tratatelor de la Roma a urmat Conferintei de la Messina (Italia) din 13 iulie 1953, a ministrilor de externe, cnd cele 6 state semnatare ale Tratatului de la Paris constituind CECO au hotart: extinderea sistemului si la alte domenii economice (n vederea realizarii unei piete comune generale), armonizarea politicilor sociale si organizarea unei piete nucleare comune. Astfel, la 25 martie 1957, la Roma, au fost semnate 2 tratate, instituind, pe de o parte, Comunitatea economica europeana si, pe de alta parte, Comunitatea europeana a energiei atomice. Tratatele au fost ncheiate pentru o durata nelimitata si au intrat n vigoare la 1 ianuarie 1958, dupa ratificarea lor de catre Germania, Franta, Italia, Luxemburg, Belgia si Olanda. Tratatele de la Roma au marcat un recul al supranationalitatii, dar ele au prevazut posibilitati de integrare prin extinderea competentelor Adunarii parlamentare (ai carei membri urmau sa fie alesi prin sufragiu universal direct) si prin trecerea la votul majoritar n cadrul Consiliului. A). Tratatul de la Roma constituind C.E.E. Tratatul constituind CEE a stabilit ca obiectiv pentru Comunitate, n art. 2, urmatoarele: instituirea unei piete comune si apropierea progresiva a politicilor economice ale statelor membre; promovarea unei dezvoltari armonioase a activitatilor economice n ansamblul Comunitatii; extindere continua si echilibrata; stabilitate marita; crestere accelerata a nivelului de trai; relatii mai strnse ntre statele membre.

n perspectiva crearii fundamentelor "unei Uniuni din ce n ce mai strnse ntre popoarele europene", tratatul prevede libera circulatie a marfurilor si protectia fata de

"exteriorul" Comunitatii prin tarife vamale comune, libera circulatie a persoanelor si capitalurilor, protectia liberei concurente. Aceste prevederi nu urmaresc nimic altceva dect instituirea unei piete comune, cu caracteristici asemanatoare pietelor nationale. De asemenea, Tratatul privind constituirea CEE prevede: armonizarea politicilor economice ale statelor membre; stabilirea unor politici sectoriale comune n domeniul agriculturii, transporturilor, relatiilor comerciale externe. Spre deosebire de Tratatul care a creat CECO, care, ca natura juridica, este un tratat-lege, Tratatul care constituie CEE stabileste numai cadrul n care institutiile comunitare au ca misiune promovarea dezvoltarii armonioase a activitatilor economice n ansamblul Comunitatii, o extindere continua si echilibrata, o stabilitate marita, o crestere accentuata a nivelului de viata si relatii mai strnse ntre statele membre. Deoarece aceste prevederi au caracter general, ele nu pot crea obligatii juridice n mod direct; importanta lor rezida n aceea ca orienteaza interpretarea dreptului comunitar n directia atingerii obiectivelor CEE. Potrivit Tratatului, CEE se sprijina, pe de o parte, pe o piata comuna si, pe de alta parte, pe apropierea progresiva a politicilor economice. Tratatul nu contine o definitie pentru piata comuna; precizarea este, nsa, facuta de Curtea de justitie, care o defineste ca fiind un spatiu economic unificat, lipsit de obstacole interne, n cadrul caruia vor trebui realizate, n mod progresiv, uniunea vamala si uniunea economica. Potrivit unei decizii a Curtii de justitie, din anul 1964, Tratatul CEE, spre deosebire de tratatele internationale obisnuite, "a instituit o ordine juridica proprie, integrata sistemului juridic al statelor membre de la intrarea n vigoare a Tratatului si care se impune jurisdictiilor acestora; instituind o Comunitate pe durata nelimitata, dotata cu atributii proprii, cu personalitate juridica, cu o capacitate de reprezentare pe plan international si, mai exact, cu puteri reale izvorte din limitarea de competente sau dintr-un transfer de atributii ale statelor catre Comunitate, acestea si-au limitat, chiar daca n domenii restrnse, drepturile lor suverane si au creat, astfel, un sistem de drept resortisantilor si chiar lor; avnd un izvor autonom, dreptului nascut din tratat nu ar putea, deci, n baza naturii sale originale specifice, sa i se opuna, pe cale juridica, un text intern, oricare ar fi acesta, fara ca sa-si piarda caracterul comunitar si fara sa se puna problema chiar a bazei juridice a Comunitatii".

Obiectul Tratatului CEE de a institui o piata comuna a carei functionare intereseaza, n mod direct, justitiabilii Comunitatii implica faptul ca Tratatul reprezinta mai mult dect un acord care creeaza obligatii ntre statele contractante. B). Tratatul de la Roma constituind C.E.E.A. / EURATOM Tratatul constituind EURATOM urmareste formarea si dezvoltarea unei industrii nucleare europene, impunndu-se sarcini multiple, si anume: dezvoltarea cercetarii si difuzarea cunostintelor tehnice; asumarea unei functii de reglementare a aprovizionarii statelor cu combustibili nucleari si minereuri; nfiintarea unei piete nucleare.

Art.52 al Tratatului prevede faptul ca EURATOM dispune de un drept de optiune asupra mineralelor, a materiilor brute si a materialelor fuzionabile speciale produse pe teritoriul statelor membre, precum si de posibilitatea de a exercita un control de securitate asupra destinatiei finale a produselor, astfel nct acestea sa nu fie folosite n scopuri militare. n acest scop, orice ntreprindere care manipuleaza materiale nucleare este obligata sa prezinte Comisiei informatii asupra activitatii desfasurate, cu exceptia materialelor destinate nevoilor de aparare.