2)Populatia oraselor evului mediu Intr-o epoca in care economia agrara si populatia erau

neprecupanitoare , mestesugurile si comerturile si circulatia baneasca din orase si popularia urbana detineau o mare pondere inca modeste intre sec VI-X . Cu exceptia unor orase din Spania Araba, populatia celor mai mari orase depaseau oarecum cateva mii de locuitori. Rarele mentiuni documentare si mai ales rezultatele muncilor mestesugarilor le atesta existenta si activitatea.Izvoarele scrise mentioneaza de asemenea prezenta ,, unor negustori indicati ca patura sociala distincte in statul franc, Italia Bizantina si longobarda , Anglia anglo-saxona si tarile scandinave. Intr-o epoca in care negotul si mestesugul se impleteau cu economia agrara, o parte din populatia agrara mestesugari si negustori erau legati de agricultura si cresteau animale. In orase si indeosebi in cele in care se aflau resedinte epicopale sau care indeosebi indeplineau functii militare.Populatia era legata de activitatea economica la care se adaugau clerici, feudali, ostasi, slujbasi.Orasenii din sec VI-X, sunt oameni dependenti de rege, episcop, sau de stapanul dominial, si supusi oamenilor dependenti precum si juridisctilor si fiscalitatilor regale seniorale

3) Administratia urbana. Dupa prabusirea Imperiului de Apus si formarea regatelor romanogermanice, orasele s-au transformat din centre ale administratiei imperiale in centre politice,administrative si militare ale noilor state in curs de formare in care coexistau institutile romanice si gentilice ( germanice).Resedintele regilor germanici au fost stabilite in orase ce dispuneau de institutii romanice necesare noilor stapani germanici pentru realizarea conducerii statului Germanic la nivel general si central.Regii vizigoti cu capitala la Touluse iar mai tarziu la Toledo in timp ce regii burgunzi aveau capitala la Berna, regii ostrogoti la Ravenna si cei longobarzi Pavia. Regii germanici care au luat in stapanire regatul se considerau ,, federati in timp ce aliatii sai regii vizigoti si burgunzi sau ostogoti s-au considerat delegati ai puterii imperiale preluandu-se adresa de comandanti in ierarhia militara romana.In aceasta calitate ei au stabilit un oras fie in palatul imperial sau fie in pretoriu.In conditiile transformarii regilor germanici in sefi de stat distinctiv intre palat si pretoriu s-a diminuat si apoi a disparut, resedintele regale fiind cunoscute in sec VI-VIII fiind cunoscut si sub numele de
1

palat.Ca reprezentant al oraselor regale numea un slujitor ce avea atributii cumulative dar cu precadere cele militare- comitele ostrogotilor-comitele franc ( Galia francilor sau regilor meronigieni).Dupa cucerirea longobarda in orasele din centrele din Nordul Italiei puterea a fost peluata de ducele longobard conducatorul ai comunitatilor gentilice ( Fala) ( 1573-1584). Dupa unificarea Italiei Longobarde la sfarsitul sec VI de catre regalitate conducerea in orase era exercitata de duce sau ,, gastalzi reprezentanti ai autoritatii regale.Ca o parelela intre Italia longobarda cea ostrogota, Galia franca si Spania vizigota si-au pastrat institutiile municipale alese de populatia romanica si care exercitau atributii cumulative indeosebi administrative, judiciare, si fiscale. In Italia ostrogota functiona institutii de origine romanica desi ele isi vor exercita atributiile numai ce erau conferite de rege.Un consiliu condus din 2-4 magistrati , 1 aparat al drepturilor orasenilor, functionari si organe colective de conducere, adunari ale orasenilor.Italia longobarda si mai tarziu cea carolingiana in unele izvoare ale vremii avea un organ o adunare a orasenilor ce in aceste izvoare poarta denumirea de ,,adunarea din fata bisericii.Convocat si prezidat de reprezentantul puterii centrale (duce sau comite sau episcop) adunarea era alcatuita din locuitorii orasului ( cives) un rol important il detinea oamenii de baza (boni homines).Adunarea dezbatea diverse probleme ale comunitatii si ale bisericii , economice, urbane, apararea orasului, repartizarea , indeplinirea obligatilor fata de stat sau senior etc. In a doua jumatate a sec IX orasele din Europa Apuseana au intrat depedenta fata de senior feudalitatii, laica si ecleziastica adesea un oras depindea de mai multe seniori asupra sa exercitandu-se autoritatilor seniorale sau episcopale apartinandu-I regelui sau episcopului.Fiecare dintre acestea aveau proprile organe administratiei, judiciare, fiscale.In unele tari precum tarile Scandinave, orasele au trecut vreme mai lunga autoritatii institutii propre de conducere cum ar fi:Adunarea Poporului Urbana ( Thing).

Cap II Procesul de centralizare de la Hotarele Evului Mediu timpuriu si dezvoltat 1.Continuitatea si geneza oraselor medievale
In Europa Apuseana secolelor X-XIII au loc profunde transformari economice sociale si spirituale atat in mediu rural si urban.In randul lor

incepand cu a doua jumatate de sec X si cu prima jumatate de sec XI are loc un amplu proces de manifestare de la hotarele Evului mediu timpuriu si dezvoltat reprezentand o continuitate a vietii urbane din secolele precedente iar pe de alta parteo accelerare si amplificare care prin tresaturile lor specifice marcheaza o etapa noua pentru evolutia vietii orasenesti medievale.Conditiile istorice desfasurarii si tipologiei acestui proces sunt complexe si de lunga durata. Incepand cu sec X-XI treptat au loc incursiuni ale arabilor si ungurilor care au creat conditiile prielnice progresului economic social si al cresteriii demografice. De la sfarsitul evului Mediu timpuriu si inceputul evului mediu dezvoltat s-au raspandit numeroase inventii si procedee tehnice in domeniul folosirii energiei, agrare, economice, mestesugurile si transporturile. Lumea satului care cuprindea marea majoritate a populatiei Europei Apusenea intrat intr-o noua etapa a evolutiei sale deschisa printr-o ampla miscare de coborare din sec X-XIII.La baza ei au asistat negustori economici si tehnici si ameliorare tehnica agrara in special. Datorita progresului metalurgic si producerii de unelte mai lente de fapt lucrari agricole in regiunile unde s-au desecari destelinari s-a imbunatatit tehnica digurilor si a digurilor la randul lor viata urbana asigurandu-i existenta prin apararea culturilor agricole, extinderea suprafetelor agricole, cresterea animalelor, imbunatatirea circulatiei marfurilor produselor agricole si eliberarea satului medieval din izolarea sa prin circulatia economiei naturale si sporirea sporului demografic. Miscarea rurala si de provincie a fost cauzata de cresterea populatiei, nevoia de pamant a taranimii de proasta impartire a pamanturilor care ajunsese in totalitate in stapanirea feudala. La inceputul sec al X in nordul Frantei si centrul . dar si Nordul Italiei are loc miscarea de colonizare ce are loc in sec XI-XII si prima jumatate de sec XIII in toate tarile Europei Apusene. In Peninsula Iberica , Germania rasariteana a avut turatii genetice cu lupta de eliberarea a popoarelor portughez si spaniel de sub stapanirea araba si cu expansiunea la nord de Elba si Oder. Colonizarea rurala s-a manifestat puternic prin actiunile de desecare, defrisare, destelenire a pamantului nelucrat. Colonizarea rurala din sec X-XII a avut consecinte complexe si anume: 1) Defrisarea suprafetelor impadurite, desecarea tinuturilor mlastinoase, destelinerea pamanturilor nelucrate au avut ca consecinte extinderea si transferea lor in ogoare, extinderea tinuturilor agricole, sporirea populatiei si a productiei agricole. 2) Colonizarea rurala si cresterea populatiei s-au conditionat reciproc astfel populatiei Europei Apusene creste de la 22,5milioane locuitori la 55 milioane de locuitori ( 1340).
3

3) 4)

Colonizarea rurala a avut efecte de maxima demografica dar si efecte de minima demografica. Nevoia de alimente si materii prime au facut ca colonizare rurala sa devina factor indispensabil desfasurarii procesului de urbanizare a Europei Occidentale.