el... ..

Dormeanu se putea gandi decat la clipele de groaza prin care trecuse Un vant aspru se starni de nicaieri raspandind tipetele si durerea celor cazuti pentru...pentru ce ? Toti fugeau...numele lui era rostit ori de cate ori trecea pe langa cineva cunoscut si mainile le erau intinse catre el pentru a le putea da ajutor... Mai bine ucideam cu mintea isi spunea el, decat sa vad cum le sunt zdrobite chipurile... E tarziu si linistea pluteste undeva in atmosfera incarcata de timp.E bezna si o noapte eterna.Un pas domol rascoleste printre cei cazuti si un acelasi glas ca pasul suspina : Cine e ? Cu o furie neputincioasa, a fost de-ajuns doar sa deschida ochii...Dar ,in zadar...La fel de repede ii si inchise... Se lasa cuprins de euforie, de ticatul tacut al mortii, de soapte singuratice ce mistuiau in vazduh. Doar unul mai avea...cel care spunea ca vrea sa-l pastreze pentru el. Singur...intr-un colt din lumea intunericului...il folosi !!! Cel mai dureros lucru din lume este sa te simti in plus, acolo unde o data ai fost totul. Dormea ?M-am inselat !! Chiar s-a tinut de cuvant si l-a pastrat pentru el.