MACROECONOMIE

1. ACTIVITATILE ECONOMICE AGREGATE Agregarea reprezinta operatiunea teoretico-metodologica prin intermediul careia notiunile, teoriile si conceptele de la nivelul microeconomic sunt reunite in scopul studierii cu ajutorul lor a fenomenelor si proceselor macroeconomice. Cererea agregata (globala): se compune din totalitatea cheltuielilor efectuate de agentii economici dintr-o tara in scopul achizitionarii bunurilor si serviciilor la diverse niveluri ale preturilor intr-o perioada determinata de timp. Componente: -consumul privat: exprimat sub forma cheltuielilor efectuate de consumatorii finali in scopul achizitionarii bunurilor si serviciilor necesare satisfacerii trebuintelor -consumul public (guvernamental): exprimat sub forma cheltuielilor de bunuri si servicii finale si a investitiilor publice efectuate de la bugetul de stat -constituirea fondului de investitii: din profitul net investit si din fondurile de amortizare -exportul net: ce se formeaza ca diferenta intre valoarea exporturilor si valoarea importurilor. Forme: -cerere globala derivata: se compune din cererea pentru acele bunuri care deriva din cererea pentru alte bunuri -cerere globala competitiva: presupune alegerea din mai multe trebuinte ce urmeaza a fi satisfacute. Aceasta situatie explica de ce succesul unor agenti economici se intemeiaza pe esecul altora. -cerere globala compusa: cu referire la acele bunuri care urmeaza sa satisfaca mai multe trebuinte. Oferta agregata (globala): se exprima sub forma vazarilor de diverse categorii de bunuri si servicii efectuate la nivel macroeconomic, la diverse niveluri ale preturilor intr-o perioada determinata de timp, de obicei de 1 an. Se obtine din insumarea valorilor adaugate sau a cifrelor de afaceri obtinute de agentii economici dintr-o tara pe o perioada de 1 an. Forme: -oferta globala asociata: specifica acelor domenii de activitate de pe urma carora rezulta mai multe categorii de bunuri ce satisfac diverse trebuinte. -oferta globala competitiva: cu referire la acele bunuri care fac obiectul optiunii producatorilor in functie de marimea costului de oportunitate. Indicatorii macroeconomici: sunt marimi sintetice care masoara rezultatele obtinute la nivel macroeconomic intr-o perioada determinata de timp, de obicei 1 an. Produsul intern brut (PIB) exprima marimea rezultatelor finale in preturi curente de piata obtinute de agentii economici autohtoni si straini care si-au desfasurat activitatea in interiorul granitelor unei tari pe parcursul unei perioade determinate de timp, de obicei 1 an. Produsul intern net (PIN) = PIB-Amortizare Produsul national brut (PNB) masoara marimea rezultatelor finale brute curente de piata obtinute de agentii economici rezidenti ai unei tari indiferent daca si-au desfasurat activitatea in interiorul sau in afara granitelor unei tari. Produsul national net (PNN) = PNB-Amortizare. Se poate exprima atat in preturile pietei, cat si in preturile factorilor de productie. PNN exprimat in preturile factorilor de productie exprima valoarea venitului national(VN).
1

2. CONCURENTA Concurenta reprezinta un sistem de relatii de confruntare si cooperare intre agentii economici care actioneaza pe o anumita piata in scopul atragerii de partea lor a unei parti cat mai mare de clientela. Conditii: -existenta unui numar suficient de combatanti intr-un anumit domeniu de activitate -libertatea de actiune si decizie a agentilor economici in scopul satisfacerii propriilor interese -formarea libera a preturilor -existenta unui cadru juridic adecvat. Efecte pozitive ale concurentei: -stimuleaza progresul general, contribuind la cresterea eficientei economice -contribuie la cresterea si diversificarea produselor vandute, generand o mai buna satisfacere a intereselor consumatorilor -salubrizeaza viata economica, favorizandu-i pe cei eficienti si adaptabili, si eliminandu-i pe cei ineficienti. Clasificare: In functie de modul in care agentii economici respecta sau nu normele si reglementarile: -concurenta loiala -concurenta neloiala Concurenta se diferentiaza in functie de: -numarul si puterea agentilor economici care actioneaza pe piata -structura sortimentala a bunurilor vandute -gradul de substitutie si de complementarietate a bunurilor vandute -modul de formare a preturilor -legislatia in vigoare Astfel, concurenta poate fi: -perfecta (model teoretic) -imperfecta (model real) Concurenta perfecta: este acel tip de concurenta in care nici un producator sau consumator nu are puterea de a influenta preturile de pe piata. Conditii: -atomicitatea pietei: existenta unui numar suficient de mare de agenti economici, vanzatori si cumparatori de puteri economice egale sau aproximativ egale -omogenitatea produselor vandute: care poate fi atat intrinseca (compozitie, dimensiune, forma, culoare, greutate, pret), cat si extrinseca (modul de prezentare, strategii de prezentare, facilitati acordate clientilor). Omogenitatea face ca cumparatorilor sa le fie indiferent de la care dintre producatori se aprovizioneaza. -transparenta pietelor -accesul liber si nediferentiat al tuturor agentilor economici la factorii de productie necesari desfasurarii propriilor activitati -intrarea si iesirea libera pe piata a agentilor economici fara ca deciziile individuale ale acestora sa afecteze interesele celorlalti -adaptarea rapida a cererii la oferta si invers. Trebuie mentionat faptul ca agentii economici care actioneaza pe piata sunt primitori de preturi; piata este cea care stabileste nivelul si dinamica acestora.

Concurenta imperfecta: I.In functie de numarul si puterea economica a reprezentantilor ofertei, concurenta poate fi: a) monopolistica: este acel tip de concurenta prin existenta unei atomicitati atat din partea cererii, cat si din partea ofertei. Modelul concurentei monopolistice se situeaza intre concurenta perfecta si monopolul fragil. De la concurenta perfecta preia: nr. mare al agentilor economici cu puteri economice aprox. egale, transparenta pietelor, accesul fara diferente la factorii de productie si fluiditatea pietelor; iar de la monopolul fragil preia individualizarea ofertei fiecarui agent economic producator, in sensul ca asistam la existenta unei diferentieri a produselor vandute, motiv pentru care concurenta monopolistica se mai numeste si concurenta prin produse. Modificarile minore ale preturilor produselor fac ca cererea consumului sa se mentina inelastica, in timp ce modificarile majore ale preturilor fac ca cererea consumului sa sporeasca gradul de elasticitate. b) oligopol: este acel tip de concurenta caracterizat prin atomicitatea cererii, dar prin existenta unui numar redus de ofertanti cu puteri economice inegale. Aceasta este cea mai intalnita forma de concurenta in tarile cu economie de piata dezvoltata. Actiunile si deciziile fiecarui agent economic producator sau consumator influenteaza preturile de pe piata. In functie de natura relatiilor economice stabilite intre firme, oligopolul poate fi: 1. oligopol cooperant sau simetric: -mixt: se caracterizeaza prin distribuirea inegala a puterii firmelor ce compun oligopolul, detasandu-se astfel o firma puternica cu pozitie de lider care controleaza piata, obligand si celelalte firme concurente sa tina seama de actiunile si decizile acesteia. -stabilire de intelegere: intre firmele ce compun oligopolul cu privire la realizarea unor fuziuni partiale, a unor programe de cercetare comune sau la impunerea unor presiuni politice -cartel: se compune din mai multe firme care au o politica autohtona de productie si vanzare, dar care stabilesc intre ele anumite intelegeri referitoare la strategiile de pret si la impartirea pietelor de desfacere. -trust: se caracterizeaza prin existenta unui agent economic financiar, deosebit de puternic, de tip holding, care detine pachetul majoritar al actiunilor de control la firmele ce compun oligopolul, coordonandu-le si controlandu-le astfel activitatea. 2. oligopol necooperant sau asimetric: atunci cand firmele concurente isi promoveaza in mod autonom politica de productie si de pret. La aceasta situatie se ajunge atunci cand una din firme se hotaraste sa stabileasca propria politica de pret pentru a cucerii o parte din clientela celorlalti. Celelalte firme vor reactiona prin reduceri succesive de pret pana cand piata se va echilibra. c) monopol: presupune existenta unui singur ofertant. Aceasta poate fi considerata o forma de esec a pietelor. Cauze: detinerea in exclusivitate a secretului de fabricatie a unui produs, exclusivitate asupra brevetelor de inventie, dreptului de autor, asupra resurselor necesare sau existenta unor conditii naturale si climatice. Pe piata de monopol se produc si se vand produse nesubstituibile si care au o elasticitate incrucisata. Firmele de monopol sunt de dimensiuni gigantice si practica preturi mai mari, mai ridicate decat pe celelalte tipuri de concurenta, obtinand astfel profitul de monopol, care reprezinta cel mai ridicat nivel al profitului. II.In functie de numarul si puterea economica a reprezentantilor cererii, concurenta poate fi: -concurenta de monopson (un singur cumparator) -concurenta de duopson (doi cumparatori) -concurenta de oligopson (numar redus de cumparatori)
3

3.VENITUL, CONSUMUL, ECONOMIILE SI INVESTITIILE VENITUL In urma procesului de agregare, veniturile obtinute prin mecanismul distributiei veniturilor primare ce se cuvin posesorilor factorilor de productie (salariu, profit, dobanda, renta) formeaza venitul macroeconomic. El poate fi: -venit personal: se obtine prin insumarea veniturilor obtinute de agentii economici dintr-o tara, din diverse surse -venit disponibil: partea din venitul personal ce ramane efectiv la dispozitia agentului economic dupa achitarea impozitelor si taxelor. Acesta este destinat satisfacerii trebuintelor de consum, achitarii unor datorii (rate, dobanzi), economisirii sau realizarea unor investitii. -venitul national: totalitatea veniturilor centralizate la nivel macroeconomic. Este compus din venitul national creat si soldul transferurilor din strainatate. -venitul permanent: este cel care stabileste standardul de satisfacere a trebuintelor de consum pe parcursul unei vieti, pornind de la nivelul bogatiei acumulate si de la evolutia prezenta si viitoare a venitului. CONSUMUL Consumul reprezinta acea parte a veniturilor care este destinata satisfacerii trebuintelor. Acesta poate fi: -consum destinat satisfacerii trebuintelor personale -consum destinat satisfacerii trebuintelor sociale -consum destinat achizitionarii factorilor de productie necesari desfasurarii activitatii economice. De asemenea, consumatorii finali isi pot satisface o serie de trebuinte din productia proprie, prin intermediul autoconsumului. Relatia dintre consum si venit, ca raport intre parte si intreg, se poate urmari atat pe perioada statica de timp, cat si in dinamica. Rata medie a consumului se calculeaza ca raport intre cheltuielile pentru consum si venitul disponibil. Inclinatia marginala spre consum se calculeaza ca raport intre variatia absoluta a cheltuielilor de consum si variatia absoluta a veniturilor. Atunci cand veniturile scad, agentii economici au tendinta de a-si diminua cheltuielile de consum, insa ritmul scaderii acestor cheltuieli este inferior ritmului scaderii veniturilor, deoarece agentii economici isi manifesta tendinta de a-si mentine standardele de viata obisnuite. Factori determinanti: -marimea veniturilor fata de care consumurile se afla in relatie directa pozitiva -evolutia impozitelor si taxelor fata de care marimea consumurilor se afla in relatie inversa negativa -modificarea puterii de cumparare a bunurilor generata de evolutia preturilor acestora -alti factori de natura subiectiva (standardul de viata al diverselor categorii de persoane, prioritatile acestora, varsta si sanatatea).

ECONOMIILE Economiile reprezinta partea de venit ramasa dupa acoperirea cheltuielilor pentru consum, utilizata pentru acoperirea unor nevoi viitoare, atat pentru consum, cat si pentru investitii. Economiile reprezinta diferenta dintre venituri si cheltuieli pentru consum. Economiile devin posibile in cazul in care veniturile sunt mai mari decat cheltuielile de consum. Cand veniturile sunt egale cu cheltuielile, economiile sunt zero. Aceasta situatie poarta denumirea de prag de ruptura. Cand cheltuielile de consum sunt mai mari decat veniturile apare evenimentul de dezeconomisire. Relatia de interdependenta (parte-intreg) intre marimea economiilor si cea a veniturilor se urmareste atat pe perioada statica de timp, cat si in dinamica. Rata medie a economiilor se calculeaza ca raport intre marimea economiilor si cea a veniturilor. Inclinatia marginala spre economii se calculeaza ca raport intre variatia absoluta a economiilor si variatia absoluta a veniturilor. In cazul cresterii veniturilor, evolutia sumelor economisite pot depasii pe cel al evolutiei veniturilor. Factori determinanti: -dorinta agentilor economici de a-si constitui rezerve pentru a face fata unor situatii neprevazute -dorinta acestora de a beneficia de dobanzi si sporuri de valoare pe viitor -proiecte de afaceri -senzatia de libertate si independenta de actiune -dorinta de a-si satisface trebuintele. INVESTITIILE Investitiile reprezinta acea parte a veniturilor care este destinata sporirii patrimoniului sau averii agentului economic. Sursa principala de constituire a investitiilor o reprezinta economiile acumulate. Acele investitii care se constuituie din sumele economisite mai poarta denumirea de investitii de acumulare, iar cele care se constituie din fondurile de amortizare se numesc investitii de inlocuire. Clasificare: In functie de natura proprietatilor, investitii: private, publice, mixte. In fct. de domeniul de activitate, investitii: industriale, agricole, comerciale, bancare. In fct. de locul de desfasurare, investitii: interne, externe. Factori determinanti: -raportul dintre marimea venitului net al investitiei si marimea venitului net al unui depozit bancar -nivelul costului de oportunitate al investitiilor -relatia dintre venitul obtinut si costul investitiei -costul de intretinere a investitiei -termenul de recuperare a investitiei -fluctuatia profitului -evolutia economica (interna si internationala) Multiplicatorul investitiilor reflecta relatia dintre evolutia absoluta a investitiilor si evolutia absoluta a veniturilor. Acceleratorul investitiilor este un coeficient care reflecta relatia dintre evolutia cheltuielilor de consum si evolutia investitiilor.
5

4. PIATA MUNCII Piata muncii reprezinta acel teritoriu economico-georgrafic in cadrul caruia se deruleaza tranzactii de vanzare-cumparare pe baza raportului dintre cerere si oferta cu factorul de productie munca. Caracteristici: -este o piata derivata a carei dinamica depinde de evolutia economico-sociala, aflandu-se in relatie de interdependenta cu toate celelalte piete -este o piata segmentata, delimitandu-se pe domenii de activitate, regiuni, niveluri de calificare, varsta, sex, etc. -este cea mai reglementata piata deoarece purtatorul factorului de productie este omul si dupa cum pe buna dreptate afirma economistul Paul Samuelson: Omul este mai mult decat o marfa. -pe aceasta piata se manifesta diverse forme de concurenta, dintre care cele mai relevante sunt: piata de oligopol (cand este reglementata de puterea economica a sindicatelor) si piata de oligopson ( cand unitatile patronale sunt cele care reglementeaza criteriile de angajare si de stabilire a salariilor). -anumite domenii de activitate pot functiona in sistemul closed-shops Piata muncii este structurata pe urmatoarele niveluri: -nivelul economiei de centru, dominat de marile intreprinderi cu o forta economica puternica ce au capacitatea sa ofere conditii bune de munca, posibilitati de promovare, salarii ridicate -nivelul economiei periferice, dominat de micile intreprinderi, supuse ele insele unei concurente acerbe, caracterizate prin insecuritatea locurilor de munca si prin salarii mici. Angajatii acestui sector formeaza patura salariatilor saraci. -nivelul pietei negre a muncii, caracterizat prin absenta contractelor de munca si prin caracterul perisabil al muncii desfasurate. Componente: Cererea de munca reprezinta nevoia de munca salariala care se formeaza la un moment dat intr-o economie de piata. Aceasta se exprima prin numarul locurilor de munca disponibile si care urmeaza a fi ocupate doar in conditii salariale, astfel marimea cererii depinde de dinamica economico-sociala. Trasaturi: -este segmentata, delimitandu-se pe niveluri de activitate, de calificare, grad de motivatie -pe termen scurt este invariabila si are un caracter rigid deoarece aparitia unor noi locuri de munca este rezultatul unui proces institutional. Oferta de munca reprezinta disponibilul de munca salariala care se formeaza la un moment dat intr-o economie de piata. Aceasta provine de la populatia apta de munca si care doreste sa presteze o munca salariala. Prin urmare, dinamica ofertei de munca depinde de factorii demografici, economici, sociali, educationali si psihologici. Trasaturi: -se formeaza intr-un timp indelungat, necesar cresterii si instruirii fiecarei generatii -nu poate fi conservata deoarece fiecare ofertant de pe piata muncii are nevoie de un salariu din care sa traiasca -este invariabila si are un grad de mobilitate redus care difera de la o societate la alta.
6

5. SOMAJUL Somajul reprezinta o stare negativa a economiei, un dezechilibru economico-social care afecteaza o parte a populatiei apte de munca prin neasigurarea locurilor de munca. Caracteristici: a) nivelul la care a ajuns, ce poate fi exprimat atat in valori absolute (nr. somerilor), cat si in valori relative (rata somajului) b) intensitatea cu care se manifesta, in acest caz existand: -somaj total: pierderea locului de munca si inlocuirea salariului cu ajutorul de somaj -somaj partial: diminuarea activitatii insotita de diminuarea corespunzatoare a salariului c) perioada de timp: cuprinsa intre momentul incetarii activitatii si cel al reluarii activitatii d) structura, determinata pe domenii de activitate, niveluri de calificare, varsta, sex, rasa. Clasificare: In functie de relatia dintre cele doua componente ale pietei muncii(cererea si oferta de munca): a)somajul de echilibru sau voluntar: -corespunde ratei naturale a somajului (max. 3-4%) -exista un echilibru numeric pe piata muncii si un dezechilibru structural intre acestea -locurile de munca disponibile nu se situeaza la nivelul asteptarilor persoanelor. b)somajul de dezechilibru sau involuntar: -depaseste rata normala a somajului -se caracterizeaza printr-un excedent real al ofertei de munca fata de cerere -persoanele aflate in cautarea unui loc de munca sunt dispuse sa lucreze in orice conditii. De regula, la situatia de somaj se poate ajunge prin pierderea locului de munca si prin cresterea ofertei de munca. Pe baza acestor doua moduri, somajul poate fi: -structural: prin renuntarea la structurile ineficiente in scopul crearii altora noi -tehnologic: progresul tehnico-economic impune substitutia factorului de munca cu factorul de capital -ciclic: generat de alternanta la intervale relativ egale de timp a fazelor ascendente de evolutie a activitatii economice cu cele descendente -sezonier: in anumite domenii de activitate (constructii, turism estival, agricultura, comert stradal) -frictional: generat de intreruperi temporare ale activitatii ca urmare a aparitiei unor factori in viata salariatului( schimbarea domiciliului, boala, etc) -intermitent: generat de o mobilitate redusa pe piata muncii sau de existenta unei neconcordante intre calificarile celor aflati in cautarea unor locuri de munca si calificarile solicitate de angajator -de conversiune: in randul persoanelor tinere care si-au pierdut locul de munca, dar gasesc altul nou datorita gradului de pregatire ridicat -repetitiv: la persoanele cu niveluri reduse de calificare si care incheie contracte de munca temporare -de excludere: la persoanele varstnice care si-au pierdut locul de munca si care foarte greu mai pot fi integrate intr-o noua activitate. Efecte: -diminuarea veniturilor si scaderea puterii de cumparare -scade standardul de viata al somerilor si a familiilor acestora -tulburari ale comportamentului, lipsa increderii cu privire la gasirea unui nou loc de munca -societatea trebuie sa asigure venituri pentru someri care nu mai pot fi impozitati, sa suporte costuri de reconversie si recalificare profesionala Masuri de diminuare: -active: crestera gradului de ocupare prin investitii alocate in directia crearii unor noi locuri de munca -pasive: mentinerea constanta a gradului de ocupare prin: prelungirea perioadei de scolarizare, reducerea varstei de pensionare si a programului de lucru, incheierea de contracte pe perioade de timp determinate.
7

6. PIATA MONETARA Piata monetara reprezinta acel teritoriu economico-geografic in care se deruleaza tranzactii de vanzarecumparare pe baza raportului dintre cererea si oferta de moneda. Componente: Cererea de moneda: provine de la acei agenti economici care la un moment dat au nevoie de diverse sume de bani pentru a incheia tranzactii economice. Aceasta provine de la: persoanele fizice, diverse institutii, bancile comerciale, trezoreria si societatile de asigurari. Oferta de moneda: se constituie din disponibilitatile banesti ale diversilor agenti economici care urmeaza a fi plasate pe piata monetara in scopul obtinerii unui castig. Aceasta provine de la: pers. fizice, institutiile de toate genurile, bancile comerciale, trezoreria, societatile de asigurare si Banca Nationala. Institutii: -Banca Nationala sau de emisiune: cu rol de banca a bancilor. Singura institutie menita sa creeze moneda noua prin emisiune monetara si care controleaza activitatea bancilor comerciale -bancile comerciale: aflate in subordinea Bancii Nationale, regleaza cantitatea de moneda prin intermediul operatiilor de creditare -trezoreria: este considerata casieria statului deoarece in cadrul acesteia se constituie rezervele bugetare -societatile de asigurare: isi constituie fondurile din cotizatiile clientilor lor, asumandu-si fata de acestia obligatia de a-i despagubi in situatia unui risc. Reglementarea masei monetare Extinderea masei monetare: -este cauzata de: cresterea valorii tranzactiilor de bunuri si servicii, reducerea vitezei de rotatie a banilor, aparitia deficitului bugetar, schimbul monedelor straine pe moneda nationala, detinerea de catre numerosi agenti economici a unor sume de bani care nu sunt aruncate in circulatie. -se realizeaza prin: emisiune monetara, operatii de creditare, schimbul monedelor straine pe mon.nation. Diminuarea masei monetare: -este cauzata de: restrangerea valorii bunurilor si serviciilor tranzactionate, cresterea vitezei de rotatie a banilor, aparitia excedentelor bugetare, schimbul monedei nationale pe monede straine. -se realizeaza prin: stoparea emisiunii monetare, resfrangerea operatiilor de creditare, schimbul monedelor straine pe moneda nationala. Operatii de creditare: 1.In functie de modul in care este implicat patrimoniul sau averea celui care solicita imprumutul banesc: -operatii fara garantii: in cadrul carora creditele se acorda fara ca clientii sa fie nevoiti sa garanteze -operatii cu garantii: presupun garantarea cu parti din patrimoniul celui care solicita imprumutul. 2. In functie de complexitatea relatiilor dintre participantii la operatiile de creditare: -operatii de finantare: cand tranzactia se incheie intre banca si client -operatii de refinantare: incheiate atunci cand bancile comerciale si-au epuizat sursele de onorare a creditelor si solicita sa fie refinantate de catre Banca Nationala. 3. In functie de perioada de timp: -credite pe perioade scurte de timp (1-2 zile) -credite pe perioade medii (luni) -credite pe perioade lungi (ani) Dobanda: reprezinta pretul banilor care se formeaza la un moment dat intr-o economie de piata. Reprezinta o forma de venit pentru creditori(cei care acorda imprumuturi) si o cheltuiala pentru debitori (cei care restituie creditul la scadenta). Marimea dobanzii se prezinta atat in valori absolute ca masa a dobanzii exprimandu-se in unitati monetare, cat si in valori relative sub forma ratei dobanzii. In functie de perioada de creditare, poate fi pe perioada mai mica de 1 an, 1 an si mai mare de 1 an.
8

7. INFLATIA Inflatia este un dezechilibru major prezent in economia unei tari, reprezentat de o crestere generalizata a preturilor si de scaderea simultana a puterii de cumparare a monedei nationale. Dezinflatia: scaderea ritmului de crestere a preturilor. Deflatia: evolutia descrescatoare a preturilor si duce la cresterea somajului sau la falimente bancare. Forme: -inflatia prin cerere: cauzata de cresterea cererii, urmare a cresterii numarului de cumparatori si a veniturilor populatiei. Firmele vor raspunde prin cresterea numarului produselor si a preturilor. -inflatia prin oferta: este cauzata de imposibilitatea adaptarii ofertei la nivelul cererii solvabile, urmare a costurilor mari cauzate de raritatea factorilor de productie -inflatia prin costuri: generata de cresterea cheltuielilor de productie si desfacere a marfurilor -inflatia interna: cauzata de mecanismele structurale ale functiilor economice si de caracterul inelastic al ofertei interne de bunuri si servicii -inflatia externa: cauzata de presiunile inflationiste existente in celelalte tari. Masurare: Inflatia reprezinta decalajul absolut si relativ dintre cererea solvabila nominala si oferta reala de bunuri si servicii, motiv pentru care ea este considerata o cerere de bunuri si servicii nesatisfacute. Aceasta tendinta este cauzata de evolutia ascendenta a indicelui general al preturilor. Acesta este o marime complexa ce masoara evolutia in procente a urmatoarelor categorii de bunuri: -indicele preturilor bunurilor de consum (media ponderata a evolutiei preturilor bunurilor intr-un an) -indicele preturilor bunurilor de productie(media ponderata a evolutiei preturilor factorilor de productie) -indicele castului vietii -marimea deflatorului (deflator=PIB/PNB) -coeficientul de devansare(depasire) a indicilor macroeconomici de catre masa monetara Rata inflatiei masoara evolutia procentuala a preturilor de la o perioada de timp la alta, tinandu-se cont de faptul ca nu orice crestere de preturi este inflationista. Inflatia se manifesta atunci cand cu aceeasi suma de bani se pot cumpara cantitati din ce in ce mai mici de marfuri sau cand, pentru cumpararea acelorasi cantitati de marfuri sunt necesare sume mai mari de bani. Efecte: -efectul de pret: resimtit de acei agenti economici care achizitioneaza marfuri ale caror preturi au ramas constante sau au evoluat intr-un ritm inferior -efectul de venit: resimtit de acei agenti economici ale caror venituri nominale au inregistrat cresteri superioare ratei inflatiei -efectul de avutie: resimtit de acei agenti economici care au achizitionat bunuri si valori si au inregistrat cresteri superioare ratei inflatiei Masuri antiinflationiste: Politici monetare: -stoparea emisiunii monetare -restrictii la acordarea de credite -inghetarea preturilor si salariilor Politici structurale: -cresterea volumului bunurilor si serviciilor -imbogatirea structurii sortimentale -aparitia unor bunuri si servicii noi
9

8. PIATA CAPITALURILOR Piata capitalurilor reprezinta acel teritoriu economico-geografic in care se deruleaza tranzactii de vanzare-cumparare pe baza raportului dintre cerere si oferta cu active financiare (actiuni si obligatiuni). Actiunile sunt acele titluri de valoare care atesta exercitarea unui drept de proprietate asupra unei parti din capitalul social al unei firme. Detinatorii acestor inscrisuri se numesc actionari si au statut de coproprietari. Orice actiune trebuie sa aiba inscris pe ea: numele societatii emitente; seria, numarul si data emiterii; numele actionarului; elemente de securitate. Actionarii au: -dreptul de a fi informati cu privire la activitatea firmei, de a participa prin vot la alegerea membrilor consiliului de administratie -dreptul ca in cazul lichidarii firmei sa primeasca o cota parte din capitalul social al firmei in functie de valoarea ce a fost subscrisa -dreptul ca la sfarsitul anului sa primeasca o cota parte din profitul firmei sub forma de dividend -obligatia ca in situatie de faliment sa suporte pierderi direct proportionale cu nr. actiunilor detinute Actiunile pot fi instrainate prin:donatie, mostenire, vanzare. Obligatiunile sunt titluri de valoare care atesta existenta unui drept de creanta asupra unei sume de bani. De regula, emitentii de obligatiuni sunt agentii economici care la un moment dat au nevoie de lichiditati, avand astfel calitatea de debitori. Agentii economici care investesc in astfel de titluri sunt detinatorii unor sume banesti, avand calitatea de creditori fata de emitenti. In urma acestui contract creditorii devin detinatori de obligatiuni, cu statut de obligatari care la scadenta isi revendica o forma fixa de venit sub forma de dobanda. Structura pietei: -nivelul primar: in care se deruleaza operatiunile de emitere si deplasarea lor pe piata. Aceste operatiuni sunt intermediate de catre banci care, in schimbul unui comision, presteaza servicii in numele si contul clientilor lor. -nivelul secundar: care presupune derularea efectiva a tranzactiilor de vanzare-cumparare cu titluri emise anterior; reprezentat de institutiile bursiere. Bursele sunt institutii publice care functioneaza sub forma societatilor pe actiuni. Ele au rolul de a intalni in timp si spatiu cererea cu oferta de titluri financiare, organizand vanzarea si respectiv cumpararea acestora la pretul pietei numit curs sau cotatie. Cursul sau cotatia bursiera reprezinta pretul de piata al titlurilor financiare determinat de evolutia raportului dintre cererea si oferta de titluri, raport care la randul lui este influentat de evolutia: -cursurilor si veniturilor anterioare -profiturilor firmelor emitente de titluri -factorilor economici, sociali, politici, interni, internationali si de ratele dobanzilor -ratei dobanzii si evolutia ratei inflatiei. Plasamente in titluri. Decizia de a investi in titluri de valoare tine de: marimea veniturilor si a randamentelor aduse de titluri, marimea riscului si de gradul de lichiditate al titlurilor. Agentii economici prefera titluri de valoare cu venituri mari, riscuri mici si grad ridicat de lichiditate. Agentii economici care intermediaza ordinele de vanzare-cumparare al clientilor sunt brokerii. Operatiuni bursiere: a)la vedere (derularea efectiva a tranzactiilor se efectueaza la cel mult 2 zile lucratoare) b)la termen sau speculative (una din parti castiga, iar cealalata pierde). Forme: -operatiuni a la hausse: se mizeaza pe cresterea titlurilor, castigatorul este cumparatorul. -operatiuni a la baisse: se mizeaza pe scaderea cursurilor titlurilor, castigatorul este vanzatorul.
10

9. PIATA VALUTARA Piata valutara reprezinta acel teritoriu economico-geografic in cadrul caruia se deruleaza tranzactii de vanzare-cumparare pe baza raportului dintre cererea si oferta de bani internationali la care se adauga institutiile si reglementarile aferente. Pe plan international, piata valutara este coordonata de catre Banca Reglementarilor Internationale, la care a aderat si BNR inca de la infintare, in 1930. Componente: -obiectul acesteia (banii internationali) -institutiile implicate -legislatia in vigoare -modalitatile de formare a cursului valutar si de protejare a acestuia prin actiunea BNR -perioada de derulare a tranzactiilor -coeficientul de risc Cererea de valuta: reprezinta nevoia de moneda internationala ce poate fi satisfacuta prin cumpararea acesteia la un anumit pret, numit curs de schimb. Aceasta deriva din: necesitatea efectuarii unor importuri, prestarea unor servicii din partea agentilor economici straini in interiorul tarii, plasarea unor capitaluri autohtone in strainatate. Oferta de valuta: se exprima sub forma disponibilitatilor de bani internationali ce se doreste a fi vandute pe moneda nationala. Aceasta deriva din: necesitatea efectuarii unor exporturi, prestarea unor servicii din partea agentilor economici autohtoni in strainatate, intrarea unor capitaluri straine in interiorul tarii. Mecanismele pietei valutare: se compun din totalitatea normelor, reglementarile principiilor pe baza carora se stabileste regimul proprietatii asupra valutei, convertibilitatea monedei nationale si functionarea institutiilor pietei valutare. Mecanismul pierei valutare presupune vanzarea-cumpararea de bani internationali pe moneda nationala a tarii respective, pe baza operatiunii de cotare. In functie de tranzactia efectuata: -cotare directa: valoarea unitatii monetare straine se exprima in unitati monetare nationale. -cotare indirecta: o unitate monetara nationala se masoara in unitati monetare straine. De regula, cursul de vanzare este mai ridicat decat cel de cumparare, diferenta dintre ele reprezentand castigul institutiilor pietei valutare. Cele 2 cursuri se formeaza prin mecanismele pietei determinate de raportul cerere-oferta, raport care la randul lui este determinat de urmatorii factori: -factori economici: ratele dobanzilor, fluctuatiile economice, tranzactii de pe piata de capital -factori politici internationali -evolutiile anterioare ale pietei -previziunile pe viitor cu privire la aprecierea sau deprecierea monedei nationale. In functie de perioada de timp tranzactiile de pe piata valutara se prezinta sub urmatoarele forme: -operatii la vedere, de tip spot: intre mom. tranzactiei si derularea efectiva e o diferenta de max.2 zile -operatii la termen, de tip forward: intre mom. tranzactiei si derularea efectiva e o dif.ce depaseste 2 zile Piata valutara in Romania Bazele crearii si functionarii pietei valutare din Romania au fost puse dupa 1990, cand s-a instaurat dreptul de proprietate asupra valutei precum si dreptul de participare la tranzactii valutare. Pana in 1994 piata era organizata si functiona la nivel interbancar, cursul era rezultatul sedintei de licitatii interbancare. Dupa 1994 piata a fost structurata pe nivelul interbancar (la care participau persoane juridice autohtone si straine) si nivelul caselor de schimb valutar (la care participa persoanele fizice). Institutiile bancare si casele de schimb valutar isi stabilesc cursurile de vanzare-cumparare in functie de evolutia raportului dintre cererea si oferta de valuta si sub supravegherea si monitorizarea BNR.
11

10. BUGETUL DE STAT Componente: -bugetul central: se prezinta ca o balanta nationala compusa din 2 parti in care se inscriu veniturile cu sursele lor de constituire si cheltuielile cu obiectivele de realizat. Bugetul se intocmeste anual si ce nu corespunde anului calendaristic este intocmit de guvern si apoi dezbatut si adoptat de parlament. Dupa ce a fost adoptat se trece la executia efectiva, si anume la incasarea veniturilor si la orientarea cheltuielilor pe destinatii. Veniturile sunt: -fiscale: constituite din impozite: directe( percepute pe venit si avere) si indirecte(per.pe consum); taxe -nefiscale: din taxe pe diverse activitati Cheltuielile bugetare: -cheltuieli pt dotari si investitii publice -chelt pt mentinerea sectorului public si administrativ -chelt pt realizarea protectiei sociale -bugetul local: se constituie la nivel de comune, orase, municipii, judete si isi strang veniturile din impozite si taxe locale la care se adauga alocatii de la bugetul central -bugetul asigurarilor sociale: serveste orientarii cheltuielilor in directia asigurarii protectiei sociale. Toate aceste bugete formeaza bugetul general consolidat al statului prin care se urmaresc relatiile dintre veniturile si cheltuielile publice, soldul contului curent din relatiile cu strainatatea si relatia dintre economii si investitii. -balanta de plati: reprezinta un instrument macroeconomic prin intermediul caruia se urmareste relatia dintre valoarea exporturilor si importurilor efectuate de o tara intr-un an. Forme: -balanta excedentara: exporturi > importuri -balanta echilibrata: exporturi = importuri -balanta deficitara: exporturi < importuri Executia bugetara are urmatoarele forme: -buget echilibrat : venituri = cheltuieli, situatie neutra in economie -buget excedentar: venituri > cheltuieli, situatie favorabila in economie -buget deficitar: venituri < cheltuieli, deficit Deficitul se poate acoperii din: inflatie, cresterea impozitelor si taxelor, reducerea cheltuielilor publice, imprumuturi publice interne si externe. 11. FLUCTUATIILE ACTIVITATILOR ECONOMICE Echilibrul macroeconomic reprezinta acea stare spre care tind piata marfurilor, piata monetara, valutara, a capitalurilor si a muncii. Acesta este posibil atunci cand cererea si oferta se afla in stare de relativa egalitate sau cand diferentele dintre ele nu depasesc limitele considerate normale. Echilibrul reprezinta o stare ideala spre care tind in sens matematic, nu se atinge niciodata deoarece atat in privinta marfurilor, resurselor, monedei si capitalurilor, starea de siguranta presupune existenta unor rezerve. La capatul opus al echilibrului se afla situatia de dezechilibru care presupune existenta unei neconcordante intre cererea si oferta agregate de la nivelul pietei. Aceste dezechilibre sunt cele care imprima activitatilor economice un caracter fluctuant. Fluctuatiile(dezechilibrele) se clasifica: 1. In functie de evolutia volumului productiei: -dezechilibre de subproductie: in tarile in dezvoltare, cu un aparat productiv neperformant care nu permite satisfacerea deplina a cererii consumatorilor -fluctuatii de supraproductie manifestate printr-o supraoferta de marfuri ce nu este achizitionata
12

2. In functie de domeniul de manifestare: -fluctuatii productive: in ramurile de baza ale economiei (de ex. in industrie si agricultura) -fluctuatii monetare: existenta deficitelor si excedentelor de moneda (forma severa - inflatia) -fluctuatii valutare: caracterizate prin discrepantele dintre cererea si oferta de valuta 3. In functie de perioada in care se manifesta: -fluctuatii accidentale, intamplatoare, generate de o serie de factori ce nu pot fi prevazuti -fluctuatii sezoniere: in tarile cu clima temperata -fluctuatii economice ciclice: la intervale relativ egale de timp -fluctuatii economice neciclice: se petrec spontan ca urmare a aparitiei unor factori neprevazuti 4. In functie de amploarea manifestarilor: -fluctuatii generale: la scara macro si mondo economica, afectand toate domeniile de activitate -fluctuatii economice partiale: afecteaza anumite sectoare de activitate. Ciclicitatea economica reprezinta acel mod de desfasurare a activitatii caracterizat prin alternanta la intervale relativ egale de timp a fazelor ascendente si a celor descendente in evolutia activitatii economice de ansamblu. Un ciclu economic este perioada cuprinsa intre momentul debutului unei faze de un anumit tip si cel al debutului urmatoarei faze de acelasi tip. In functie de perioada pe care se manifesta ciclurile economice pot fi: -scurte intervale de 1-2 ani si afecteaza cu precadere activitatile din agricultura -medii sau decenale la intervale intre 8-10 ani, afecteaza majoritatea domeniilor de activitate. Se caracterizeaza prin periodicitate, simultanietate, amplitudine. -lungi sau seculare la intervale de 50-100 de ani, sunt generate de schimbari si descoperiri stiintifice. Fazele ciclului economic mediu: faza de bun economic si faza de recesiune. Fazele ciclului economic lung: faza ascendenta si faza descendenta. Politici anticiclice: -politica monetara si de credit: foloseste ca instrumente specifice masa monetara, creditul si rata dobanzii astfel incat in faza ascendenta ele sunt orientate in directia restrangerii cantitatii de moneda aflata la dispozitia agentilor economici, iar in faza descendenta in directia extinderii cantitatii de moneda aflata la dispozitia agentilor economici. -politica cheltuielilor publice: se bazeaza pe cheltuielile si achizitiile publice ale statului in diverse domenii de activitate si pe cheltuieli orientate in directia protectiei sociale. De regula aceste cheltuieli sunt diminuate in faza ascendenta a ciclului si extinse in faza descendenta a ciclului economic. -politica fiscala: vizeaza manuirea impozitelor si taxelor in scopuri anticiclice acestea sunt majorate in faza ascendenta a ciclului si diminuate in faza descendenta. -politica bugetara a statului este formata din politica cheltuielilor publice impreuna cu politica fiscala Politicile care urmaresc stimularea cererii se axeaza pe: -stimularea cresterii veniturilor -diminuarea somajului -transe progresive de impozitare -stimularea consumatorilor in directia achizitionarii diverselor categorii de bunuri. Politicile orientate spre oferta vizeaza aspecte referitoare la: -subventionarea productiei diverselor categorii de bunuri -stimularea concurentei -spargerea centrelor de putere economice -diminuarea impozitelor pe profit
13