pentru o estetic a bunului plac

Lumea nu este justificabil dect ca fenomen estetic. (Friedrich Nietzsche) Dup cursa de narmare conceptual, specific filosofiei clasice sau cu astfel de nostalgii (frumosul ca reprezentare sensibil a Ideii, hegelian vorbind), asistm de ceva vreme la ceea ce am putea numi - o critic estetic lipsit de argumente, la un joc de glezne teoretic cruia nu-i mai ine spatele niciun principiu estetic (pentru c estetica de sus a murit, iar cea de jos, subiectiv prin excelen, nu poate dect s constate/ s aleag/ s se recunoasc n oper). Principalele consecine/ beneficii (luai-le cum vrei) ale acestui fapt ar putea fi sintetizate astfel: alegeri/ preferine estetice pe care nu mai poi s le valorizezi, specifice pentru o via afundat n aparene eseniale (Baudelaire); incapacitatea de a ierarhiza atitudinile estetice; textul ca amprent a altui text, din punct de vedere literar, n care totul se amestec, nimic nu e scris pe curat (Jean-Luc Henning); clieizarea creaiei artistice, specific imaginilor care nu mai rspund unor situaii totale, sintetice, a unui univers lipsit de continuitate (cu realiti lacunare i conexiuni slbite), n care singurele care mai formeaz un ntreg sunt clieele (Gilles Deleuze); o art care nu mai are nicio raiune de a exista, lipsit de caliti, alctuit din copii ale copiilor, n care originalul nu mai este de gsit, a artificiilor calculate (Jean Baudrillard), n care, precum n Blow Out (Brian De Palma), strigtul unei victime reale este transformat n efect special; o art pentru care its all in the mix, a lui amestec-i-potrivete, artializare a lumii de tip ready-made, ca maximum i terminus al esteticii; cu toate lipsurile lui, hedonismul estetic, arta ca surs de plcere sau de delectare (putei s i spunei divertisment, putei s i spunei joc, putei s-i spunei pstrnd paradigma cum vrei), rmne o definiie a artei care s-a dovedit greu de ucis; i dac putem vorbi de un sim estetic, o putem face aproape exclusiv dintr-o perspectiv empirist, ca sim interior, natural, fundamentat pe celelalte cinci, n care, dup cum remarca George Clinescu, criteriul de separare dintre estetic i psihologic este inexistent; o mutare a accentului de pe ce spui, pe cum spui ceva, i aici intervine capacitatea autorului de a seduce/ emoiona/ fascina (de a aga publicul).

Ce mai poate reprezenta critica estetic n condiiile enunate mai sus? Nite exerciii de admiraie/ de a face credibil un punct-de-vedere, n cel mai bun caz, sau o disput de gusturi cu scor alb.