Actiunea Normelor Juridice in Timp, Spatiu si Asupra Persoanelor Conceptul de norma juridica si trasaturile acesteia Pentru a putea vorbi

despre actiunea normelor juridice in timp, spatiu si asupra persoanelor, este necesar ca mai intai sa stim ce inseamna norma juridica. Norma juridica, arata N. Djuvara, are inteles pentru ca ea se refera la cazuri particulare. Din observarea drepturilor individuale s-a degajat, in mod treptat, norma generala, care traieste mai intai in constiinta publica si apoi trece precizata in legislatia pozitiva. Homer ne descrie organizarea sociala antica elena. De cate ori se producea un conflict important, regele chema la sfat cativa batrani, aducea pe impricinati in fata sa si apoi hatara cum este drept. Aceasta hotarare se numea thenistes si, cum hotararea se respecta in toate cazurile similare, s-a format astfel cu incetul, ideea unei norme generale prin amintirea pastrata de judecator a hotararilor date si prin necesitatea rationala, ca in aceleasi cazuri sa se aplice aceleasi solutii. Ca element constitutiv al dreptului, celula de baza a acestuia, norma juridica poate fi definita lapidar ca o regula de conduita, instituita de puterea publica sau recunoscuta de aceasta, a carei respectare este asigurata, la nevoie, prin forta coercitiva a statului. Scopul normei juridice corespunde finalitatii dreptului, si anume de a asigura convetuirea sociala orientand comportarea oamenilor in directia promovarii si consolidarii relatiilor sociale poatrivit idealurilor si valorilor ce guverneaza societatea respectiva. Desi cotata ca sistem juridic elemntar, abordarea si analiza trasaturilor normei juridice in doctrina juridica vadeste bogatia inepuizabila a acesteia. Dintr-o perspectiva sociala mai larga, am releva in primul rand violabilitatea normei juridice, trasatura care deosebeste de acele regularitati (de pilda cele care exprima legi ale naturii) care impun, in virtutea caracterului lor legic relatiile necesare, invariabile, care nu cunosc o alta alternativa. Spre deosebire, norma juridica poate fi nerespectata, ignorata, incalcata, atitudini care desigur nu constituie o varianta dezirabila in raport cu dispozitia normei juridice. Norma juridica are un caracter prescriptiv, ea stabileste ceea ce trebuie sa fie, impune o anumita conduita constand dintr-o actiune s-au inactiune umana indreptata intr-o anumita directie, in vederea realizarii unui anumit scop. Aceasta inseamna ca, in acelasi timp, norma juridica este o expresie valorica, deoarece opteaza, in numele unor interese, aspiratii, idealuri pentru o anumita varianta, comportamentala, instituind un model care exprima exigentele societatii unui anumit timp istoric. Norma juridica are un caracter volitiv, ea intruchipeaza si oficializeaza vointa sociala, iar intr-un stat democratic vointa generala majoritara. Asa cum subliniaza profesorul N. Popa, norma juridica implica un raport intersubiectiv, ceea ce exprima trasatura generala a dreptului de a avea semnificatii cu privire la viata sociala, la relatiile dintre oameni, la actiunile externe ale persoanelor, aspect care distinge, intre altele norma juridica de norma morala care poate privi relatiile individului cu sine insusi s-au cu divinitatea. Prin natura sa, norma juridica este o regula cu caracter general si impersonal. Ea se refera la elemnte comune tuturor situatiilor dintr-o anumita categorie fiind menita sa se aplice la un numar nedifinit de cazuri si persoane. Caracterul impersonal nu inseamna insa ca fiecare norma vizeaza de fiecare data toate persoanele. Unele norme se pot referi la toti cetatenii, altele numai la o anumita categorie de persoane ca de exemplu, cei care se inacdreaza intr-un anumit statut social (functionari publici, proprietari, chiriasi, etc.). Trebuie mentionat ca normele juridice care se refera la un organ unipersonal (presedintele statului, primul-ministru, etc.) nu isi pierd caracterul impersonal deoarece ele au in vedere functia ca atare, intregul sir de persoane ce vor ocupa functia respectiva si nu o anumita persoana. Norma juridica este tipica deoarece retine doar trunchiul comun ceea ce este caracteristic unei situatii, fara a evoca diferentele individuale. Aceasta trasatura descinde din generalitatea normei de drept. Ca model de conduita, norma de drept urmareste o reducere si o egalizare a insusirilor semnificative ale relatiilor sociale si izolarea, neconsiderarea diferentelor individuale nesemnificative. Formarea tipului de conduita si grija pentru acceptarea sau impunerea sa in practica relatiilor sociale se realizeaza in vederea codificarii actiunii, a uniformizarii sale, a modelarii acesteia in raport cu un interes social legalmente protejat. Pentru a putea formula identicul, repetabilul intr-o norma juridica, legiuitorul cauta generalul, ceea ce este universal intrun manunchi de relatii sociale si, in raport de aceasta formuleaza tipul conduitei. Subordonarea fata de conduita-tip prevazuta in norma juridica reprezinta o cale importanta de realizare a socializarii individului, de invatare a modului social de existenta. Desigur, dreptul va putea stabili cu exactitate principiile formalizate ale convetuirii sociale daca va lua in considerare, cu ocazia fixarii variantelor de comportament, a tipului de conduita, a mecanismelor psiho-sociale complexe implicate in procesul devenirii social-umana a individului, a cooperarii lui in societate. In realizarea tipului de conduita, legiuitorul pleaca si de la alte dat-uri, cum ar fi: inclinatia spre dependenta individului si nevoia sa de supunere fata de norma. Inclinatia spre dependenta este explicabila si determinata de eforturile individului spre integrare, iar nevoia sa de supunere la norme creaza tendinte de conformism, ceea ce implica atat conformitatea cu legile, cat si conformitatea cu ceilalti. Norma juridica are un caracter obligatoriu, intervenind in domenii esentiale ale societatii, domenii care fie ca sunt contingente guvernarii, fie ca privesc fiinta sociala, publica sau privata, a individului. Norma juridica contine prevederi care nu sunt lasate la liberul arbitru al subiectului; ele sunt impuse acestuia intr-o varietate de modalitati. Obligativitatea comandamentului juridic urca pana la imperativ in domeniul dreptului public si coboara pana la permisiv in dreptul privat. Cu alte cuvinte, obligativitatea normei juridice este dictata de scopul acesteia necesitatea asigurarii ordinii sociale.

Aciunea actelor normative n timp, n spaiu i asupra persoanelor Stabilirea cadrului de aciune n timp, n spaiu i asupra persoanelor este deosebit de important. n privina aciunii normative n timp este deosebit de important stabilirea datei exacte a intrrii n vigoare i a ncetrii sau ieirii din vigoare a actului normativ. Existena actului normativ nu coincide cu durata aciunii sau cu faptul de a fi n vigoare, adic de a avea eficien juridic. Anunarea intrrii actului normativ n vigoare se face prin publicarea acestuia ntr-o publicaie oficial, cum este n ara noastr Monitorul Oficial. Dar actul normativ poate intra n vigoare i din momentul adoptrii lui, dac organul emitent prevede expres acest lucru. Un principiu fundamental al aciunii legilor i al altor acte normative n timp este cel al neretroactivitii lor. Acest principiu decurge din faptul c legea reglementeaz pentru viitor, c ea se aplic conduitei i relaiilor sociale de la data intrrii sale n vigoare, statul neputnd pretinde cetenilor s se supun unei legi ale crei reglementri nu se cunosc, ntruct legea nu exist. "Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactiv", prevede Codul civil romn n art. 1. n legtur cu ncetarea aciunii legii sau a altor acte normative, ceea ce echivaleaz cu ieirea lor din vigoare, menionm c legea i celelalte acte normative se adopt pe o perioad nedeterminat, urmnd ca ulterior s se decid asupra ncetrii aciunii lor. Conceptul prin care se exprim ncetarea aciunii actului normativ, scoaterea sa din vigoare, poart denumirea de abrogare. Sunt cunoscute mai multe forme de abrogare, ca de ex.: abrogarea expres, abrogarea tacit sau implicit etc., fr a intra ns n detalii privitoare la aceste aspecte ale aspectului temporal. Abrogarea este totdeauna opera organului emitent. Abrogarea nu se confund cu urmtoarele modalitti de ncetare a aplicrii normelor: a) Derogarea reprezint o reglementare diferit, o abatere sau o excepie de la reglementarea existent pe care ns nu o abrog, ci i ngusteaz sfera de aplicare. b) Cderea n desuetudine. Strile de lucruri care au determinat necesitatea adoptrii unor acte normative au ncetat s mai existe, astfel nct aciunea lor nu-i mai are nici o justificare i nici nu mai poate fi susinut, fiind depit de noile realiti ale vieii. Ea are loc i nu poate fi evitat i ignorat n perioada revoluionar de trecere de la dictatur la democraie, pentru acele acte normative i reglementri ale vechiului regim, care fr s fi fost abrogate n mod expres, nu mai corespund nevoilor realitii. Aciunea normelor juridice n spaiu i asupra persoanelor Aciunea actelor normative n spaiu este condiionat de competena teritorial a organului de stat emitent. n ara noastr, legea i actele normative ale organelor centrale ale administraiei de stat acioneaz n principiu pe ntreg teritoriul statului. Prin teritoriul statului se are n vedere conceptul general acceptat de teritoriu n tiina juridic i mai ales n dreptul internaional. Codul penal romn arat c prin "teritoriul Romniei" sau prin "teritoriul rii" se nelege ntinderea de pmnt i apele cuprinse ntre frontiere cu subsolul i spaiul aerian, precum i marea teritorial cu solul, subsolul i spaiul aerian al acesteia. De asemenea, se consider ca svrit pe teritoriul rii i orice infraciune comis pe o nav ori aeronav romn. Deosebit de complex este aciunea actelor normative n spaiu i cu privire la persoane sub aspect internaional. Locul ncheierii unui act sau locul svririi unei infraciuni, calitatea persoanei (strin, reprezentant diplomatic etc.) ridic probleme n legtur cu stabilirea legii care se aplic: romn sau strin. Principiul teritorialitii nu este ns unul absolut. Nevoia de a menine i dezvolta relaii politice, economice i social-culturale ntre state a creat cu timpul anumite excepii de la acest principiu, pe care le numim excepiile extrateritorialitii, excepii care nu afecteaz cu nimic principiul suveranitii de stat i sunt menite s asigure dezvoltarea multilateral a relaiilor internaionale contemporane. Se impune ns condiia ca aceste excepii s se aplice cu respectarea principiilor democratice ale dreptului internaional i al egalitii suverane a statelor, al reciprocitii i al liberului lor consimmnt. ntre excepiile extrateritorialitii gsim urmtoarele situaii: a) imunitatea diplomatic i regimul juridic al consulilor; b) regimul juridic al strinilor i al persoanelor fr cetenie; c) regimul juridic al ceteanului aflat n strintate; d) recunoaterea efectului juridic al unor acte svrite pe teritoriul unui alt stat sau aplicarea legii unor fapte svrite n strintate. Imunitatea diplomatic const n exceptarea personalului diplomatic i a persoanelor asimilate de la jurisdicia statului de reedin, constnd n inviolabilitatea personal, inviolabilitatea cldirilor reprezentanei diplomatice i a mijloacelor de transport. n cazul nclcrii legilor rii de reedin, reprezentantul diplomatic poate fi declarat persona non-grata, lucru care atrage dup sine rechemarea sa sau expulzarea.

Reprezentanii consulari ai statelor strine sunt scutii de unele impozite, prestaii, sau li se aplic jurisdicia instanelor judectoreti a rii de origine n cauzele privind infraciunile lor de serviciu etc., iar regimul juridic este stabilit pe baz de reciprocitate i n conformitate cu normele dreptului internaional. Cetenii strini beneficiaz de trei forme de regim: regimul special, regimul naional i regimul clauzei naiunii celei mai favorizate. n Romnia, cetenii strini i apatrizii au drepturile fundamentale ale cetenilor romni (excepie: drepturi politice i drepturi civile), precum i orice alte drepturi prevzute prin lege sau prin acorduri internaionale n care Romnia este parte. Aciunea normelor juridice n timp, spaiu i asupra persoanelor Realizarea dreptului prin traducerea n via a normelor juridice este condiionat de durata meninerii n vigoare a actelor normative, de raza teritorial n care ele si produc efectele i de sfera persoanelor asupra crora ele acioneaz. a) Aciunea normelor juridice n timp este delimitat de momentul intrrii n vigoare i de cel al ncetrii existenei lor. Aplicndu-se numai la faptele care se petrec n timpul ct sunt n vigoare, ele nu sunt nici retroactive, nici ultraactive. n general, trecutul scap aciunii unei legi i de aceea, ele acioneaz numai pentru viitor. Norma de drept fiind un amendament adus condiiei umane permite sau interzice anumite aciuni. Nu se poate impune nimnui s se supun unei legi care nu exist i, de aceea, nimeni nu poate fi nvinuit c a svrit o fapt care nu era prohibit, ci era, dimpotriv, admis la data svririi ei. Sub aspectul aciunii n timp a normelor juridice acioneaz principiul neretroactivitii legii, ceea ce presupune stabilirea momentului iniial i a momentului final al aciunii legii. n principiu, n Romnia, normele juridice intr n vigoare n momentul publicrii lor n Monitorul Oficial, sau la data aducerii lor la cunotina celor carora li se adreseaz. Conform principiului nemo censitur ignorare legem (Nimeni nu se poate prevala de necunoaterea legii), legile se presupun cunoscute de la data aducerii lor la cunotin conform principiului publicitii. Uneori, n cuprinsul actelor normative se prevede o alt dat, ulterioar datei publicrii normei, pentru intrarea n vigoare. Se acord astfel un termen necesar pentru cunoaterea noii norme. Principiul neretroactivitii legii este consacrat n art.1 din Codul civil, n art.10-11 din Codul penal. De la aplicarea principiului neretroactivitii legii exist ns i unele excepii, cnd legile se aplic retroactiv, i anume: - n situaia cnd legea prevede expres c se aplic unor fapte petrecute anterior, fr ca prin aceasta s se ngrdeasc drepturile fundamentale garantate prin Constituie; - n cazul cnd este necesar nlturarea unor piedici care frneaz procesul transformrilor sociale; - n cazul legilor interpretative care clarific nelesul unor norme juridice i care se aplic de la data intrrii n vigoare a normei interpretate, n cazul cnd ele apar ulterior acestora; - n cazul legii penale mai favorabile, adic dac de la data svririi unei infraciuni i pn la data ultimului act de executare au aprut mai multe legi care sancioneaz diferit aceeai fapt, se va aplica legea penal cu sanciunea mai blnd.

b) Aciunea normelor juridice n spaiu i asupra persoanelor

Ne intereseaz dac normele juridice se aplic asupra tuturor persoanelor ce se gsesc pe un teritoriu, indiferent dac sunt sau nu ceteni ai rii respective i dac se aplic sau nu unor fapte svrite n afara teritoriului rii. n general, o norm juridic, n virtutea suveranitii statului, se aplic i acioneaz asupra ntregului teritoriu al rii care a emis-o. Prin teritoriu, n sens juridic, se nelege totalitatea ntinderilor de uscat i ap, spaiul nconjurtor subsolul i spaiul aerian, asupra crora statul i manifest autoritatea. Dei n concepia legislaiei romne, navele i aeronavele romneti nu intr n noiunea de teritoriu naional, faptele savrsite pe o nav sau aeronav romneasc aflat n afara mrii teritoriale, sunt socotite ca fapte svrite pe teritoriul rii ca urmare a extinderii aciunii legii noastre naionalei nu ca urmare a extinderii noiunii de teritoriu. Limitele teritoriului sunt cele indicate prin frontiera de stat (natural sau convenional). Frontierele aeriene sunt precizate cu ajutorul unor linii perpendiculare care pornesc de pe frontierele terestre sau acvatice n sus pn la limita liniei inferioare a spaiului cosmic. Teritoriul i frontierele sunt inviolabile i regimul lor juridic este stabilit prin tratate internaionale i norme interne. Necesitatea meninerii i dezvoltrii relaiilor internaionale impune existena unor excepii de la principiul teritorialitii legii.

Principalele situaii n care nu se aplic legea rii noastre pe teritoriul Romniei sunt: 1. IMUNITATEA DIPLOMATIC const n exceptarea unor persoane care exercit activiti diplomatice. Imunitatea diplomatic presupune: - inviolabilitatea personal a reprezentanilor diplomatici; - inviolabilitatea cldirilor ocupate de reprezentana diplomatic; - inviolabilitatea mijloacelor de transport aparintoare reprezentanei diplomatice; - invilabilitatea corespondenei diplomatice. Totodat, agenii diplomatici sunt exceptai de la jurisdicia penal, civil i administrativ a rii de reedin. n cazul n care un reprezentant diplomatic comite o infraciune, sau nesocotete legile rii n care a fost acreditat, guvernul rii de reedin l poate declara PERSONA NON GRATA, ceea ce atrage dupa sine rechemarea sau expulzarea lui. 2. STATUTUL JURIDIC AL CONSULILOR Reprezentanii consulari ai statelor strine se bucur pe baza reciprocitii de un regim juridic asemntor imunitii diplomatice, respectiv anumite drepturi i privilegii: - scutirea de unele impozite sau prestaii; - nesupunerea fa de jurisdicia instanelor rii de reedin, etc. 3. REGIMUL JURIDIC AL CETENILOR STRINI Situaia strinilor poate fi supus unuia din urmtoarele regimuri juridice: - regimul naional prin care se acord strinilor, n condiii de reciprocitate, drepturile civile de care se bucur cetenii statului respectiv; - regimul special prin care se acord strinilor anumite drepturi prevzute n unele legi sau tratate internaionale; - regimul clauzei naiunii celei mai favorizate prin care se acord cetenilor strini drepturi care s nu fie mai restrnse dect drepturile acordate cetenilor oricrui alt stat ter. n cazul n care faptele se petrec pe teritoriul mai multor state, intervine conflictul de legi, care se rezolv prin convenii internaionale pe baza reciprocitii dintre state. Principalele situaii n care legile statului nostru se aplic si n afara frontierelor, pe baza reciprocitii, sunt prevzute n Codul penal , explicabile prin necesitatea de a separa anumite interese deosebite pentru statul respectiv sau pentru societate n general. Este de asemenea, firesc ca statul s aplice legile sale asupra cetenilor si, chiar dac au svrsit fapte incriminate de legea romn n strintate. Sunt situaii n care statul nostru aplic legile sale i fa de straini, atunci cnd sunt lezate interesele fundamentale ale statului nostru sau ale unui alt stat, atunci cnd statul nostru s-a obligat la aceasta prin convenii internaionale. Aceste situaii sunt prevzute de Codul penal n art.4-6: art.4 PERSONALITATEA LEGII PENALE -cnd legea penal romneasc se aplic infraciunilor svrite n afara teritoriului rii, dac fptuitorul este cetean romn sau dac, neavnd nici o cetenie, are domiciliul n ara noastr; art.5 REALITATEA LEGII PENALE cnd legea penal romneasc se aplic infraciunilor svrite n afara teritoriului rii, contra securitii statului romn sau contra vieii unui cetean romn, ori prin care s-a adus o vtmare grav integritii sau sntii unui cetean romn, cnd sunt svrite de un cetean strin sau o persoan fr cetenie, ce nu domiciliaz pe teritoriul rii. art.6 UNIVERSALITATEA LEGII PENALE cnd legea penal romn se aplic i altor infraciuni dect cele de mai sus svrite pe teritoriul rii de un cetean strin sau o persoan fr cetenie, care nu domiciliaz pe teritoriul rii, dac fapta este privit ca o infraciune i de legea penal a rii unde a fost svrit, i dac fptuitorul se afla la noi n ar. Norma juridic se aplic tuturor cetenilor statului nostru care se bucur de egalitate n faa legii.