Sunteți pe pagina 1din 13

ACADEMIA DE STIINTE ECONOMICE FACULTATEA DE ECONOMIE AGROALIMENTARA SI A MEDIULUI

SRBEA MARIAN CIPRIAN Anul I , GRUPA 1310

Argument
Aproape 90 milioane de tone anual de zahar cristalizat se produc in prezent pe glob. Aceasta cantitate, raportata la cele peste 6 miliarde de locuitori ai planetei, arata ca pentru fiecare om se produce in jur de 15 kilograme. Aceasta cantitate nu ar fi asa de mica, numai ca in unele tari consumul de zahar pe cap de locuitor trece de 60 kg. pe an, in timp ce in altele consumul este aproape neglijabil. Dar omul nu poate trai fara zahar indiferent ca acesta este zaharoza, adica zaharul obisnuit, sau alt zahar mai simplu cum ar fi glucoza sau fructoza. Gustul si nevoia omului pentru alimente dulci au crescut cu timpul si necesitatea extragerii din plante a zaharului cristalizat devenea tot mai necesara Dupa cum se stie, zaharul constituie unul din alimentele de baza ale omului. Valoarea lui alimentara este data de cantitatea mare de energie pe care o produce in organism si de rapiditatea si gradul in care se asimileaza. In timp ce 1 kg de paine neagra asigura organismului 2200 de calorii, iar 1 kg de carne de vaca 1500 de calorii, un kilogram de zahar asigura circa 4000 calorii. In organism zaharul se asimileaza in numai 15 minute de la consumare, in timp ce la alte alimente asimilarea se produce dupa 60 - 90 de minute. Acestea sunt motivele pentru cerinta tot mai mare de zahar. Avantajele culturii de sfecla de zahar sunt atat de mari incat un olandez mentiona ca in Olanda nu se concepe posibilitatea restabilizarii unei exploatari agricole fara cultura sfeclei de zahar, al carei randament mediu este cel mai ridicat din lume si care nu poate fi inlocuita mai avantajos cu alte plante. Sfecla de zahar este singura planta care furnizeaza materia prima pentru producerea zaharului in climatul continental. Pe glob sfecla de zahar ( Beta vulgaris saccharifera ) se seamana pe circa 9mil. ha., din care circa 83%, reprezintand 7,5 mil ha., in Europa, si circa 6% (0,52 mil ha) in SUA.

IMPORTANTA SI GENERALITATI
Sfecla de zahar asigura in exclusivitate materia prima pentru producerea zaharului, atat in Romania, cat si in intreaga Europa. Aproximativ 30% din productia mondiala de zahar este asigurata de sfecla de zahar, restul de 70% fiind asigurata de trestia de zahar. In afara de zahar, sfecla de zahar se poate intrebuinta la fabricarea spirtului. Din 100 kg de radacini, cu un continut de 17 % zahar, se pot obtine circa 10-11 l alcool absolut, iar de la un hectar cultivat cu sfecla de zahar se por obtine pana la 3000 l de alcool absolut. O importanta deosebita au reziduurile industriale rezultate in urma extragerii zaharului. Astfel melasa, un lichid gros de culoare bruna, cara contine 50 % zahar, 20 % zahar substanta organice nezaharate si 20 % apa, se utilizeaza pentru extragerea mai departe a zaharului, in industria spirtului, industria alimentara si hrana animalelor. Frunzele si cotletele care reprezinta 40-45% din recolta totala a sfeclei de zahar, se utilizeaza ca furaj verde, murat sau uscat, in alimentatia taurinelor avand o valoare furajera apropiata de cea a porumbului pentru masa verde. Coletele si frunzele rezultare la recoltare insumeaza 15-30 tone a 120 UN/tona. Importanta deosebita au si rezidurile industriale: melasa, taiteii si namolul de la filtrele presei care rezulta in urma extragerii zaharului din sfecla. Aceste reziduri sunt folosite cu succes in hrana animalelor puse la ingrasat. Melasa ce rezulta sub forma unui lichid vascos de culoare brun, reprezentand 4-5% din greutatea radacinilor sfeclei prelucrate si avand un continut de 50% zahar, 20% substante organice nezaharate, 10% saruri minerale si 20% apa, are largi utilizari in primul rtand pentru extragerea in continuare a zaharului, sau pentru fabricarea alcoolului etilic, a butanolului, a acetonei, a drojdiei alimentare, acidului citric sau in producerea industrtiala a furajelor concentrate. Taiteii proaspeti, murati sau uscati, constituie un continut de 92,5% CO3Ca si 2,15% Mg(OH) din substanta uscata este un valoros ramendament pentru solurile acide folosit in agricultura. Sfecla de zahar produce la hectar o cantitate de 5876 UN (unitati nutritive), cantitate mult mai mare in comparatie cu graul, orzul sau cartoful. In tara noastra sfecla de zahar se cultiva in toate judetele, exceptand judetele CarasSeverin, Gorj, Valcea si Arges, insumand o suprafata de cultivare de peste 270 mii de ha, suprafata care ar depasii cu mult necesarul de zahar al economiei nationale atat in alimentatie, cat si in industrie. Din cauza existentei a unor numeroase soiuri de sfecla de zahar aflat in cultura a necesitat gruparea acestora in mai multe tipuri, acestea deosebindu-se prin greutatea radacinii si continutul acesteia in zahar. Aceste soiuri se clasifica crescator in functie de cantitatea de zahar din radacina, astfel sfecla poate fi de tipul E cu un continut redus de zahar (16-18%), tipul N, tipul Z, si tipul ZZ cel care are continutul cel mai bogat in zahar. In tara noastra tipurile de soiuri de sfecla de zahar sunt cultivate in urmatoarele proportii: tipul E (<13,6%); tipul N (13,6-14,2%); tipul Z (14,2-14,8%); tipul ZZ (>14,8%). Prin descoperirea androsterilitatii citoplasmatice de catre V.F. Owen a deschis drumul calea pentru hibrizi de sfecla triploizi 100%, astfel soiurile poliploide depasesc in

productia de zahar soiurile diploide cu 15%, insemnand un proges imens pentru tehnologia de cultivare a sfeclei de zahar. Radacina sfeclei de zahar ajunsa la maturitate contine 3-5% substanta insolubila si 95-97% apa si substante dizolvate in ea. Substanta insolubila (marcul) este constituita din membranele celularece contin lignina, pectina si pentozani. Sucul este format din 75-80% apa si 20-25% substanta uscata, denumit si brix. In substanta uscata, 16-20 unitati reprezinta zaharoza (C12H12O12), 3-5 unitati de celuloza si 1-2 unitati de substante azotoase. Zaharoza reprezinta aproximativ 80% din substanta uscata. Continutul de zahar din radacina sfeclei de zahar este influentat de mai multi factori(sol, clima, soi, ingrasaminte, irigatie etc). Corpul (radacina) sfeclei este carnos, de forma pivotanta si cuprinde trei parti importante: coletul (epicotilul sau capul), hipocotilul (gatul) si radacina propriu-zisa, partea cea mai dezvoltata a corpului sfeclei, care reprezinta 50-60% din greutate si 8090% din lungimea corpului. Partea inferioara a radacinii propriu-zise este delimitata de zona in care diametrul scade sub 1cm, aceasta parte fiind utilizata in industrie. Radacina sfeclei patrunde in pamant pana la 2 m sau chiar mai mult, iar in lateral se intinde de la 60 pana la 100 cm. Sfecla de zahar are aparatul foliar foarte dezvoltat. Sfecla este o planta alogama, polenizarea facandu-se prin vant si insecte. Plantele infloresc in lunile iunie-iulie, iar durata infloritului la o planta este de 10-25 zile. Fructul este compus, el reprrezentand o glomerula prin concresterea partii inferioare a mai multor fructe mici nucule. Glomerulul poarta denumirea de pluricarp sau multicarp (plurigerm). Sfecla de zahar este o planta bienala. In primul an parcurge perioada vegetala, cand formeaza o rozeta bogata de frunze si acumuleaza zahar in radacina tuberizata, iar in al doilea an, in urma procesului de vernalizare, parcurge etapa germinativa, cand formeaza fructe si seminte. Etapa germinativa se parcurge in 160-200 zile, in functie de zona de cultura si de particularitatile soiurilor si cuprinde etapele: germinarea glomerulelor, rasarire inceputul ingrosarii radacinii, acumularea intensa a zaharului. Sfecla de zahar are un consum unitar de apa cuprins intre 350 si 400 mm, cele mai mari cerinte de apa fiind in lunile iulie-august cand incepe ingrosarea radacinii. La aceasta specie lumia joaca un rol deosebit de important la realizarea productiei, in lipsa insolatiei directe, procentul de zahar scade in favoarea substantelor nezaharate si a celor minerale.

TEHNOLOGIA DE CULTIVARE
ROTATIA SI ASOLAMENTUL
Sfecla de zahar trebuie sa urmeze dupa culturi care parasesc terenul devreme, astfel incat sa fie timp pentru efectuarea lucrarilor solului si a fertilizarii organo-minerale. In aceste conditii se asigura acumularea apei in sol. Cele mai bune premergatoare sunt cerealele paioase de toamna, in special graul de toamna, deoarece acesta, eliberand terenul devreme permite o buna pregatire a terenului in vara si in toamna. Cartoful si inul constituie de asemenea bune premergatoare in zonele mai umede si reci. Cele mai bune premergatoare sunt cerealele de toamna, leguminoasele anuale si cartoful in zona favorabila acestuia. Nu se recomanda cultivarea sfeclei de zahar dupa porumb, floarea soarelui, canepa, ovaz, plante din familia crucifere (rapita, mustar) si nici Chenopodiaceae deoarece exista pericolul raspandirii unor daunatori comuni. Nu sunt recomandate ca premergatoare pentru sfecla nici sorgul, iarba de sudan si nici plantele erbicidate cu Triazing datorita epuizarii solului in apa, cat si suprafete ocupate cu culturi succesive, sfecla de zahar nu trebuie cultivata nici dupa ea insasi din cauza infestarii terenului cu diversi daunatori, printre care foarte periculosi sunt nematozii, gargarita sfeclei, ratisoara. Sfecla poate reveni pe acelasi teren dupa 4 ani, daca solul nu a fost infestat cu nematoizi, dupa 6 ani daca au avut loc infestari slabe, si dupa 8 ani daca au avut loc infestari puternice.

FERTILIZAREA
Sistemul radicular profund, foliajul bogat si perioada de vegetatie lunga, asigura sfeclei pentru zahar realizarea unei cantitati foarte mari de substanta organica, fiind in acelasi timp o planta foarte mare consumatoare de elemente nutritive din sol, in functie de conditiile pedoclimatice. La sfecla de zahar se disting trei perioade nutritive privind necesarul elementelor nutritive accesibile plantei: la aparitia perechii a doua si a treia de frunze. la inceputul ingrosarii radacinii (10-30 iulie). in perioada tubelizarii si acumularii intense a zaharului (iulie-august). Repartizand pe luni de vegetatie ale sfeclei, absortia cantitatilor de N,P,K se prezinta astfel: Azotul are rol important mai ales in prima jumatate a perioadei de vegetatie a sfeclei contribuind la cresterea masei si suprafetei foliare. Fosforul favorizeaza cresterea radacinilor, participa in procesele diviziunii celulare, la imbunatatirea calitatii tehnologice si a continutului de zahar, accelerand cresterea si maturizarea sfeclei. In anul al doilea, fosforul favorizeaza formarea si maturizarea mai uniforma a semintelor.

Potasiul favorizeaza sinteza, migrarea si acumularea hidratilor de carbon, intensitatea fotosintezei, absortia apei si a substantelor minerale din sol, neutralizarea acizilor organici, numarului ramificatiilor absorbante ale radacinilor laterale. Calciul participa la formarea membranelor celulare si la neutralizarea unor acizi organici (de exemplu acidul oxalic). Dintre microelemente retine atentia borul, care in cazul sfeclei are un rol catalizator in migrarea si acumularea zaharului si in imprimarea rezistentei la unele boli. Aplicarea ingrasamintelor Experientele executate in tara noastra si in strainatate atesta posibilitatea sporirii insemnate a productiei de radacini si zahar a sfeclei pe toate tipurile de sol prin fertilizare. Gunoiul de grajd, prin mineralizarea sa treptata, contribuie atat la imbunatatirea insusirilor biofizice si chimice ale solului cat si la satisfacerea continua cu elemente nutritive a sfeclei ceea ce asigura sporirea semnificativa a productiei de zahar la hectar. Ingrasamintele chimice, asa cum demonstreaza rezultatele numeroaselor experiente executate in diferite localitati si conditii pedoclimatice din tara noastra pe o perioada lunga de ani, asigura la sfecla pentru zahar sporuri de productie cel putin egale cu cele obtinute prin fertilizarea cu gunoi de grajd. Fertilizarea in conditii de irigare. In conditii de irigare, sfecla de zahar valorifica mai mult decat eficient ingrasamintele administrate ceea ce se concretizeaza prin realizarea unor sporuri de productie superioare celor obtinute in conditiile culturii neirigate.

LUCRARILE SOLULUI
Sfecla de zahar, formand majoritatea, productiei principale in sol, pentru realizarea careia necesita mari cantitati de apa si hrana, are nevoie de un sol bine maruntit si nivelat la suprafata, afanat pe strat cat mai adanc, in scopul de a favoriza tuberizarea si cresterea normala a radacinii. Pe solurile superficiale afanate cu textura mai argiloasa apare frecvent tendinta ramificari radacinii sfeclei cea ce are efect negativ atat asupra produtiei, cat si a valori ei tehnologice. In tara nostra utilitatea executarii araturii imediat dupa recoltare culturii premergatoare la adancimea de 30-40cm, in functie de starea umiditati solului. Dupa premergatoarele tarzii (porumb, floarea soarelui) aratura va fi precedata de o discuire energica facuta perpendicular pe directia randurilor, pentru a marunti cat mai bine resturile culturii de baza. Aratura in acest caz va fi executata la adancimea de 2530cm, in agregat cu grapa stelata. Executarea araturi de baza la peste 30cm adancime este cea mai buna metoda de arat.Araturile de baza efectuate la 25-30cm adancime vara sau toamna vor fi nivelate prin grapare. Lucrarile solului de primavara trebuie sa asigure maruntirea si afanarea cat mai uniforma a stratului germinativ de sol pe adancimea de 4-5 cm. In functie de textura si tasarea solului pregatirea patului germinativ se executa astfel:

-Pe solurile aluviale si cernoziomuri se va folosi combinatorul format din grapa cu colti rigizi, grapa elicoidala si tavalugul inelar usor. -Pe solurile mai argiloase si tasate, combinatorul va fi alcatuit din vibrocultor, grapa elicoidala si tavalug inelar. Prin folosirea acestor doua agregate se realizeaza o mobilizare uniforma a stratului germinativ si o maruntire foarte buna a solului (83-86% bulgari sub 2,5 cm). Aceasta permite o insamantare uniforma asigurand premisele rasariri mai timpurii si mai uniforme a sfeclei de zahar. Lucrarea cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti reglabili mobilizeaza solul la 11-12 cm adancime, fapt ce impiedica insamantarea sfeclei la o adancime uniforma, determinand prin aceasta o rasarire si o germinatie esalonata a plantelor.

SAMANTA SI SEMANATUL
Samanta pentru semanat trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii fixate prin stasul semintei de sfecla de zahar: puritate 98%, corpuri straine 2% (din care maximum 20 de seminte din alte plante si maximum 10 seminte de buruieni la 1 kg samanta), germinatia 80% si umiditatea 13%. Semanatul se face in epoca I, urgenta a II-a si anume in momentul in care temperatura este de 4-5 grade Celsius. Semanatul se face fie cu masina combinata pentru ingropatul ingrasamintelor minerale fie cu orice masina de cereale, modificata. Distanta intre randuri este de 30-40 cm chiar si mai mult daca vrem sa mecanizam lucrarile de intretinere ale culturii. Adancimea de semanat sa nu fie mai mare de 3 cm in solurile grele si de 4 cm in solurile usoare. Cantitatea de samanta la hectar este de 16-20 kg. Cand semanatul se face la distanta de peste 40 cm intre randuri, se seamana 16 kg la hectar, iar la distante mai mici de 40 cm se seamana 20 kg/ha. Samanta necesara insamantarii se primeste de la institutiile care produc samanta, in saci plombati, care nu se deschid decat in momenmtul semanatului. Pentru ca semanatul sa se faca in conditii bune si fara gresuri, se va supraveghea in permanenta daca tuburile masinii de semanat arunca samanta normal si daca nu s-au infundat cu pamant. Cele mai bune masini de semanat sunt cele combinate, adica masinile ce ingroapa in acelasi timp cu samanta si ingrasamintele minerale, precum si cele care au fixate in urma tuburilor de semanat tavaluguri de presat pamantul numai pe randurile semanate. Daca masina de semanat nu are tavalugi, se leaga de ea o grapa lantata sau grapa de maracini. Pentru a grabi rasaritul, se poate folosi un tavalug inelar, crestat sau stelat, dupa care urmeaza o grapa usoara de fier.

LUCRARI DE INTRETINERE A CULTURII


In momentul semanatului, se recomanda ca in samanta de sfecla sa se adauge samanta de canepa, orz etc care rasarind mai devreme ca samanta de sfecla, marcheaza

randurile, in care se poate aplica de timpuriu,,prasila oarba. Prasila oarba se face la adancimea de 2-3 cm manual sau cel mai bine mecanic daca distanta dintre randuri este mai mare. In dreapta si stanga randurilor se lasa neprasit un spatiu neprasit un spatiu de 4-5 cm, cu scopul de a nu deplasa plantele de la locul lor si de a impiedica patrunderea uscaciunii la radacina plantelor. In schimb se plivesc buruienile aparute pe randuri. In momentul cand sfecla a inceput sa-si formeze a doua pereche de frunze adevarate, se face buchetatul si raritul ca si la sfecla cultivata pentru fabrica de zahar. Raritul se face la distanta de 10-15 cm planta de planta, lasandu-se plantele mai bine dezvoltate si cdare au cotiledoanele indreptate spre spatiul dintre randuri. In acest moment se executa si completarea gaurilor prin transplantare. Dupa rarit, se da imediat o prasila manuala sau mecanica si se va face verificarea raritului, astfel ca la cuib sa ramana o singura planta. In multe tari raritul semincerilor nu se recomanda, cu scopul de a obtine un numar cat mai mare de seminceri la unitatea de suprafata si pentru a planta in anul urmator o suprafata cat mai mare. Prin acest sistem de cultura se pot planta pana la 15 ha cu seminceri de pe un hectar semanat cu,,mama elita. La fiecare prasila adancime de afanare a terenului se mareste treptat astfel ca ultima prasila sa ajunga la circa 7-8 cm. In regiunile cu ploi abundente, adancimea prasilei se poate face pana la 10-12 cm. Prasilele se executa mai adanc intre randuri si mai superficial in apropierea randurilor, pentru a nu taia radacina semincerilor. Catre timpul de acoperire a intervalelor dintre randuri se poate prasi mai adanc. Combaterea chimica a buruienilor se realizeaza cu o gama mare de ierbicide selective pentru sfecla de zahar. Mai frecvent, in aceste culturi se intalnesc: iarba barboasa, mohorul, meisul, spanacul alb, stirul, mustarul, ridichea salbatica, iarba grasa, palamida, susaiul, costeiul mare. Preemergent se pot folosi amestecuri de Dual 500 EC (3-5 l/ha) si Venzar(0,75-1,5 l/ha). Postemergent se pot aplica unul sau mai multe tratamente, dupa nevoie. Astfel se poate aplica Betanal AM (4-6 l/ha).

RECOLTAREA SI PRODUCTII
Sfecla de zahar se recolteaza la maturitate tehnologica atunci cand radacinile au greutatea maxima, cel mai ridicat continut in zahar si insusirile tehnologice superioare. In camp, stadiul de maturitate al sfeclei se poate cunoaste dupa aspectul frunzelor exterioare care se ingalbenesc, se usuca, iar unele cad ramanand verzi numai frunzele centrale. Determinarea maturitatii numai pe baza observatiei in camp nu este totdeauna precisa, deoarece, de multe ori ingalbenirea si cadere frunzelor se poate datora secetei sau unor boli sau daunatori. Recoltarea sfeclei nu trebuie intarziata, intrucat au loc pierderi de zahar prin respiratia radacinilor si prin formarea de noi frunze, apoi trebuie avut in vedere ca recoltarea sfeclei sa nu coincida cu perioadele de ploi si de ingheturi.

Pe de alta parte nu este bine sa se recolteze prea devreme, deoarece radacinile vor avea o greutate mai mica, un continut mai mic de zahar, iar procesul de fabricatie se va desfasura in conditii necorespunzatoare. In conditiile din tara noastra, epoca optima de recoltare a sfeclei de zahar incepe in prima jumatate a lunii septembrie in zonele din sud, si la inceputul lunii octombrie in nord. Recoltarea trebuie incheiata in toate zonele de cultura cel tarziu pana la data de 5-10 noiembrie. Recoltarea sfeclei pentru zahar este o lucrare dificila si necesita operatiile de scoatere a radacinilor din pamant si de decoletare. Decoletarea consta in inlaturarea coletului si frunzelor si se executa printr-o taietura orizontala, facuta imediat sub insertia frunzelor cele mai de jos. Frunzele si coletele care rezulta de la decoletare (si care reprezinta 80-90% din productia de radacini), sunt recuperate si folosite in hrana animalelor ca nutret verde, uscat sau insilozat. Recoltarea sfeclei se va face semimecanizat sau mecanizat, direct sau divizat si manual. Recoltarea mecanizata impune ca radacinile sa fie drepte iar intervalul dintre plante pe rand sa fie de 18-20 cm. Recoltarea mecanizata se pote face divizat (in doua faze) si este cea mai folosita in productie sau direct (intr-o singura trecere). Pentru recoltarea mecanizata in doua faze se folosesc masini care executa separat decoletarea si recoltarea; mai sunt utilizate: masina de recoltat KS-6 care lucreaza pe sase randuri si masina de recoltat BM-67. Produsele recoltate (radacinile si frunzele) sunt stranse in mijloace de transport care se deplaseaza paralel cu masinile de recoltat. Recoltarea manuala consta in scoaterea sfeclelor cu furci speciale, strangerea lor in gramezi mici si decoletarea lor ulterioara cu ajutorul unor cutite speciale. Inainte de recoltare, sfecla se curata de pamant, indepartand in acelasi timp varful pana la 1cm grosime si radacinile laterale. Recoltarea manuala este grea si necesita un mare volum de munca. In vederea maririi randamentului lucrarea va fi organizata pe trei echipe: -o echipa sa asigure dislocarea sfeclei -a doua echipa adunarea sfeclei in gramezi -a treia echipa decoletarea. Recoltarea semimecanizata se executa cu sislocatorul DSP-4 care face numai operatia de dislocare a radacinilor, scoaterea din sol si decoletarea facandu-se manual. In conditii bune de cultura se obtin 45-55 t radacini/ha cu continut de zahar de 1617%, ceea ce corespunde cu aproximativ 7-8 t zahar la hectar. In conditi de irigare se realizeaza o productie de peste 65 t radacini/ha, astfel ajungandu-se la peste 10 t zahar la hectar.

CARACTERISTICI ALE ZONEI ORASULUI CAMPINA


Asezat la o altitudine medie de 450 m, orasul Campina se inscrie in zona Subcarpatiilor Curburii, in Depresiunea Campina. Este marginit la nord de raul Campinita, la est de raul Doftana, iar la vest de raul Prahova. Cele trei rauri au reusit sa modeleze terasa Campinei, transformand-o intr-o platforma triunghiulara, cu pante mai line ori mai abrupte, care se intinde pe o suprafata de 2.423 hectare, avand o usoara inclinare pe directia nord-sud. Terasa Campinei, care domina cu 40-45 m vaile celor trei rauri care o delimiteaza, este modelata de o serie de dealuri, care au transformat-o intr-o depresiune ferita de vanturile puternice ce bat in campie. Dealurile care inconjoara orasul au inaltimi medii de 600 m si un aspect ce alterneaza intre colinar si fragmentat. Topoclimatul acestui sector in care se afla Campina are un caracter de adapost, atat fata de circulatia vestica, cat si fata de patrunderea crivatului din nord-est. Bat vanturi cu caracter de foehn. Temperatura medie multianuala este + 9,5C, iar regimul precipitatiilor este de 500700 mm/an. Numarul anual de zile senine: 160 - 180; valoarea coeficientului solar, Ks = 0,32. Toate statisticile recomanda Campina ca fiind localitatea din Romania cu cele mai multe zile insorite pe an. In stransa legatura cu clima si tipul de vegetatie s-a format solul. Datorita modului in care orasul Campina este pozitionat astfel incat putem spune ca aceasta regiune are mai multe tipuri de sol: aluviale, brun-roscate, argiluvisoluri si cambisoluri.

Solurile aluviale sunt soluri relative tinere formate pe depozite fluviatile recente, avand profil slab dezvoltate (neevoluat). Acestea prezinta textur variabila atat pe orizontala cat sip e verticala(seimente stratificate) continut mic-foarte mic de humus, nelevigate adesea cu carbonat de calciu de la suprafata si cu structura grauntoasa sau poliedrica subcolturoasa insusiri fizice variate in functie de textura si variatia acestora pe profil reactie slab alcalina la neutral aprovizionarea moderata, uneori buna cu elemente nutritive. Are un potential natural de fertilitate moderat bun. Aceste soluri sunt raspandite in locurile raurilor ce delimiteaza orasul si a campiilor de divagare actuale, adesea cu nivel freatic ridicat. Fertilitatea acestui tip de sol este redusa, dar ameliorat poate fi cultivat cu plante agricole.Acestui tip de sol i se prteaza culturile agricole (cereale, plante industriale, pomi fructiferi, pasuni fanete) ca urmare a favorabilitatii variate in functie de textura, adancirea apei freatice si conditii dinamice. Solurile brun-roscate sunt soluri predominant lutoargiloase cu continut mijlociu-mic de humus, moderat-puernic levigate, cu structura poliedrica subcolturoasa moderat stabila, cu permeabilitate mica pentru apa si aer si capacitate mijlocie pentru apa, cu reactie slab-moderat acida si aprovizionare moderata buna cu elemente nutritive. Au un potential natural de fertilitate moderat-ridicat. Acest tip de sol este raspandit in campii, terase, podisuri, pe suprafete plane sau slab inclinate in regiuni cu clima moderat calduroasa-

10

semiumeda. Aceste tipuri de sol se preteaza culturilor de cereale, plantelor industriale si furaje, pomi fructiferi si vita de vie. Acesta este favorabil lucrarilor agriole si rezista la lucrarile solului.
Solul argiloiluvial se gaseste n zona umeda a padurilor, vegetatia fiind formata din stejar si fag. Caracteristic este levigarea totala a sarurilor solubile a carbonatilor si acidifierea puternica. Continutul n humus este de 1-2%, reactia puternic acida, fertilitatea scazuta. Se pot cultiva eficient, n conditii de amendare, pentru a asigura o reactie neutra a solului, diferite culturi agricole, n special grul, porumbul, cartoful. Aceste soluri sunt apte si pentru vita de vie. Zona Campinei este renumita in pomicultura, aici gasindu-se diverse tipuri de livezi (meri, ciresi, gutui, pruni, etc.) cu un potential ridicat al productiei. In Campina au fost construite sere pentru legume si flori, pentru a satisface o parte din necesarul localnicilor. Datorita climei si solurilor pe care il poseda, in aceasta regiune se pot cultiva diverse plante carora le este favorizata fotosinteza, fiindu-le asigurate temperaturi favorabile coacerii fructelor. Dupa ce, secole de-a randul, economia locala se limitase la agricultura, pamantul fiind fertil, odata cu comertul a aparut exploatarea resurselor subsolului, mai precis a petrolului, lasandu-se in urma interesul pentru agricultura. Datorita conjuncturii in care s-a aflat acest oras, fiind unul dintre cele mai renumite centre de extragere si rafinare a petrolului din tara noastra, s-a uitat de capitolul agricultura, ajungand un oras puternic industrializat. In ultimii ani acest oras a fost puternic ecologizat, fiind printre putinele orase din Romania care detine o groapa de gunoi ecologica. S-au impus norme ecologice pentru toate companiile care isi desfasoara activitatea economica in acest oras.

11

Bibliografie
1) Agroecofitotehnie Editura Meteor Press 2003 Mariana Bran, Ion Dincu 2) Fitotehnie Editiura Didactica si Pedagogica Bucuresti 1979 3) Cultura plantelor horticole Editura Gimnasium 4) Estologie Manual pentru Grupurile scolare Bucuresti 1982

12

Cuprins
Argument.............................................................................................................................2 Importanta si generalitati.....................................................................................................3 Tehnologia de cultivare........................................................................................................5 ROTATIA SI ASOLAMENTUL....................................................................................5 FERTILIZAREA.............................................................................................................5 LUCRARILE SOLULUI.................................................................................................6 SAMANTA SI SEMANATUL.......................................................................................7 LUCRARI DE INTRETINERE A CULTURII...............................................................7 RECOLTAREA SI PRODUCTII....................................................................................8 Caracteristici ale zonei orasului Campina..........................................................................10 Bibliografie........................................................................................................................12

13