Introducere in MATLAB 1 Vectori

In MATLAB pentru a crea o variabila de tip vector introducem componentele vectorului i8ntre paranteze patrate, element cu element, separindu-le prin spatii. De exemplu : a = [1 2 3 4 5 6 7 8 9 ] sa spunem ca dorim acum sa creem un vector cu elementele intre 0 si 20 din 2 in 2. Aceasta se poate obtine in MATLAB astfel : a = 0 : 2 : 20 Sa presupunem acum ca dorim sa adunam 2 la ecare element al vectorului a. aceasta se poate face prin comanda : b=a+2 Doi vectori se pot aduna element cu element daca au acelasi nume de componente. Numarul de componente al unui vector poate ontinut prin apelul functiei length ca de exemplu in length(a) Vectorii a si b de mai sus avand acelasi numar de componente, ii putem aduna c = a + b Scaderea a doi vectori functioneaza in mod absolut similar.

HELP
help numecomanda

Pentru a aa cum se utilizeaza o comanda, nu trebuie decit sa scriem in linia de comanda:

Graca MATLAB

Comanda plot . Daca y este un vector-linie , plot(y) deseneaza linia frinta intre punctele de coordonate (i, y(i)) cu i = 1 : length(y). Daca x si y sunt vectori-linie de aceiasi lungime, plot(x, y) deseneaza gracul cu punctele de abscisa (x(i) si ordonata y(i)). De exemplu : t=0:0.05:4*pi; y=sin (t); plot(t,y);

Controlul ecranului

Pentru a desena intr-o noua fereastra, putem folosi comanda gure, pentru a desena mai multe grace in aceeasi fereastra si in acelasi sistem de axe , putem folosi secventa de comenzi hold on - hold o.In srsit, comanda subplot (m, n, p), partitioneaza fereastra intr-o grila m n si deseneaza in sistemul de axe din casuta p. Exercitiu. Desenati sin( t) pentru = 1 : 9 mai intai in ferestre diferite, apoi pe acelasi grac si in aceeasi fereastra, respectiv in aceeasi fereastra dar in sisteme de axe diferite.

Matrice

Introducerea (denirea) unei matrice (data in mod explicit). Lista elementelor este delimitata de simbolurile [ respectiv ] , elementele de pe aceeasi linie sunt separate prin spatiu (space) iar ; (punct si virgula - semicolon) marcheaza srsitul rindurilor. De exemplu: A=[ 1 2 3 ; 4 5 6 ; 7 8 9]

Operatiile uzuale cu matrici sunt posibile in MATLAB in cazul in care matricile sunt corespunzator dimensionate. Dimensiunile unei matrice sunt intoarse de apelul functiei size, ca de exemplu [nr.linii, nr.coloane] = size(A) Pentru a obtine matrici de un anumit ordin dar cu elemente aleatoare putem folosi functia rand. De exemplu: A = rand(4, 3) Matricile identitate de ordin n pot obtinute cu ajutorul comenzii eye(n) Exercitiu. Scrieti un sier script in care sa deniti urmatoarele matrici Toeplitz avind ordinele 5, 6, 7, 8, 9, 10. A= 1 2 3 4 ... 2 3 4 ... ... 3 4 ... ... 4 ... ... . . .

Sunt de asemmenea posibile operatii asupra matricelor la nivel de element. De exemplu, pentru a aduna matricele A si B de dimensiuni adecvate element cu element folosim comanda C = A.+ B In mod similar pentru inmultirea element cu element. 2

Alte Operatii cu vectori.

In MATLAB polinoamele se reprezinta prin vectori linie, continand coecientii in ordinea descrescatoare a puterilor nedeterminatei. De exemplu polinomul p[X] = X 4 + 2 X 3 + 3 X 2 + 4 X + 5 il introducem in MATLAB ca ind vectorul p = [12345] MATLAB poate interpreta un vector de lungime n + 1 ca un polinom de grad n. Astfel ca daca unui polinom ii lipsesc coecienti, trebuie introduse zerouri in locurile respective ale vectorului. De exemplu pentru X 4 + 1 introducem p = [10001] O functie polinomiala oarecare poate evaluata intr-un punct folosind functi MATLAb polyval. De exemplu pentru a evalua polinomul de mai sus in punctul i+1 ( unde i = 1 ) scriem in fereastra de comanda polyval(p, i + 1) Exercitiu. Evaluati functia polinomiala determinata de polinomul de mai sus in punctele i pentru = 0 : 0.01 : 2 pi, folosind functia polyval. Folositi functia MATLAB conv pentru a determina polinomul P [X] P [X]. Exercitiu. Folosind functia MATALAB deconv (utilizati help-ul pentru a vedea modul de apel) faceti impartirea polinomului X 4 + 2 X 3 + 3 X 2 + 4 X + 5 la X 4 + 1. Exercitiu. Folosind functia MATLAB roots, calculati radacinile urmatorului polinom P [X] = X 4 + 2 X 3 + 3 X 2 + 4 X + 5 si comparati-le cu valorile proprii ale matricei de mai jos : 2 3 4 5 1 0 0 0 A= 0 1 0 0 0 0 1 0 Valorile proprii ale unei matrice se pot obtine apelind functia MATLAB eig.

Functii.

Atunci cand introducem o comanda ca de exemplu polyval sau roots in MATLAB, de fapt rulam un sier m cu date de intrare si respectiv cu date de iesire, care a fost scris sa realizeze anumite lucruri. Aceste tipuri de siere m sunt similare subrutinelor din limbajele de programare prin aceea ca au intrari (parametri care sunt transmisi sierelor m), iesiri (date care sunt intoarse de sierul m) si un corp de comenzi care poate contine variabile locale. MATALABUL numeste aceste siere m - functii. Este posibil sa ne scriem propriile noastre functii folosind comanda f unction. Noua functie trebuie sa e continuta intr-un sier cu extensia m. Acest sier trebuie salvat in acelasi director cu software-ul MATLAB sau intr-un director continut in calea de cautare a MATLAB. Prima linie a sierului trebuie sa contina obligatoriu urmatoarea sintaxa: 3

function [iesire1,iesire2] =filename (intrare1, intrare2, intrare3) O functie poate avea oricite variabile de itrare sau de iesire este necesar. Urmatoarele linii contin textul care va apare atunci la apelul help filename Acest text este optional, dar trebuie introduse folosind caracterul in fata ecarei linii, in acelasi mod in care introducem comentarii intr-un sier m obisnuit. Scrierea de functii MATLAB poate o sarcina dicila, asa ca va nevoie de putin exercitiu pentru a reusi crearea de functii care sa realizeze sarcina dorita. Dam mai jos un exemplu simplu care arata cum ar arata functia adunare.m function [var3] =adunare (var1, var2) %adunare este o functie care aduna doua numere var3=var1+var2 Daca salvati aceasta secventa intr-un sier MATLAB numit adunare.m atunci o puteti folosi scriind in linia de comanda y=adunare(3,8)