GRAFICĂ ASISTATĂ DE CALCULATOR – MATLAB 7 – L1

L1. INIŢIERE ÎN UTILIZAREA MEDIULUI DE PROGRAMARE

MATLAB 7

1.1. Scopul lucrării

Lucrarea are ca scop iniţierea studenţilor în lucrul cu mediul de programare
MATLAB 7 şi cu facilităţile oferite de acesta.

1.2. Noţiuni teoretice

MATLAB este un sistem interactiv, al cărui element de bază este o matrice
care nu are o dimensiune ce trebuie specificată. Acesta permite rezolvarea multor
probleme de calcul tehnic, în special cu formulări matriceale şi vectoriale.

1.2.1. Lansarea în execuţie

Programul se lansează în execuţie din mediul Windows prin selectarea

pictogramei MATLAB.

1.2.2. Desktop-ul MATLAB 7

Desktop-ul MATLAB 7 constă în mai multe instrumente de tip interfaţă

grafică utilizator (GUI - Graphical User Interfaces), cele mai multe dintre ele
ferestre, care formează mediul de lucru şi permit gestionarea variabilelor, fişierelor
şi a aplicaţiilor asociate.
În mod implicit, aspectul desktop-ului este cel din fig. 1.1, dar acesta poate fi
personalizat.
Instrumentele afişate în mod implicit sunt cele de mai jos.
1. Command Window (fereastra de comenzi) este fereastra principală prin care
utilizatorul comunică cu interpretorul MATLAB.
Aceasta conţine cursorul (prompt-ul) MATLAB de forma >> sub care se
apelează comenzile MATLAB sau programe utilizator ce conţin instrucţiuni
MATLAB numite fişiere –M (deoarece au extensia .m).
Afişarea prompt-ului indică faptul că interpretorul MATLAB este pregătit să
accepte comenzi de la utilizator. Orice comandă este, în mod normal, terminată
de apăsarea tastei Enter, în urma căreia MATLAB afişează în ecou rezultatul
operaţiei. Dacă însă înainte de Enter se foloseşte caracterul " ; " această afişare nu
mai are loc.
Dacă în fereastra de comenzi este afişat prompt-ul K>>, înseamnă că MATLAB
este în modul depanare (debug mode).
Bara de Bara de instrumente Bara de Fereastra de
Calea curentă de
1
GRAFICĂ ASISTATĂ DE CALCULATOR – MATLAB 7 – L1

2. Command History (fereastra cu istoricul) afişează o listă cu cele mai recent

apelate comenzi, în ordinea cronologică a orelor de deschidere a sesiunilor
MATLAB.
Operaţiile asupra comenzii/comenzilor selectate din Command History pot fi
efectuate, în modul cel mai simplu, prin selectarea acestora din meniul
contextual, afişat cu un clic dreapta cu mouse-ul pe selecţie (fig. 1.2).

3. Browser-ul Workspace, afişează variabilele existente în spaţiul de lucru

(workspace) MATLAB. Conţinutul acestuia se actualizează automat pe măsură
ce variabilele sunt create/şterse.
Fig. 1.2 Meniul contextual asociat ferestrei
După selectarea uneia sauCommand
mai multorHistory
variabile, pot fi realizate o serie de acţiuni,
precum vizualizarea, editarea sau reprezentarea grafică, prin utilizarea opţiunilor
meniului contextual (afişat cu un clic dreapta al mouse-ului) sau a butoanelor de
pe bara de instrumente a ferestrei (fig. 1.3).

4. Browser-ulBara de
Current Directory permite căutarea, vizualizarea, deschiderea şi
efectuarea de modificări referitoate la foldere şi fişiere MATLAB (fig 1.4).
Permit schimbarea căii curente de
5. Butonul Start , afişat în colţul din stânga jos, permite, prin opţiunile
disponibile (fig. 1.5), accesul la diferite instrumente MATLAB, demonstraţii,
documentaţii, dar şi crearea/rularea unor shortcut-uri (grupuri de instrucţiuni)
MATLAB.
Controlul afişării/ascunderii instrumentelor desktop se realizează prin
selectarea/deselectarea articolelor de meniu corespunzătoare din meniul Desktop
(fig.Dublu
1.6). clic
Există configuraţii predefinite pentru modul de prezentare a desktop-ului, care
pentru
Fig. 1.3 Browser-ul Workspace şi
pot fi selectate din meniul Desktop, articolul Desktop Layout ► (fig. 1.7).
modalităţile de utilizare

Fig. 1.4 Browser-ul Current Directory

Notă: Toate ferestreleFig.
desktop-ului suportă
1.5 Opţiunile operaţii
butonului Start de tipul undock/dock
(detaşare/ataşare) prin apăsarea butonului
Fig. 1.6 / din Desktop
Articolele meniului partea dreaptă a barei de
titlu. În modul undocked, fereastra desprinsă este mărită, poate fi uşor
redimensionată şi, uneori, poate afişa elemente care nu apar în modul docked.

1.2.3. Executarea comenzilor MATLAB

Fig. 1.7 Opţiunile articolului Desktop Layout
În modul cel mai simplu, instrucţiunile MATLAB se execută prin tastare, sub
prompt-ul >> din Command Window, urmată de apăsarea tastei Enter (fig. 1.1).
Atunci când se folosesc instrucţiuni de programare (precum if, for, while etc.),
deşi se foloseşte tasta Enter pentru a trece la rândul următor, prompt-ul >> nu apare
decât după terminarea setului de instrucţiuni.
Pentru a executa o funcţie MATLAB, se tastează numele funcţiei (inclusiv
argumentele) sub prompt-ul >> şi se apasă tasta Enter, care determină execuţia.
După execuţie, prompt-ul >> reapare.

2
 GRAFICĂ ASISTATĂ DE CALCULATOR – MATLAB 7 – L1

Pentru a executa un fişier-M de tip script (o succesiune de instrucţiuni

MATLAB salvate într-un fişier cu extensia .m), se tastează numele acestuia sub
prompt-ul >> şi se apasă tasta Enter.
Pentru a vizualiza conţinutul unei variabile, se tastează numele acesteia sub
prompt-ul >> şi se apasă tasta Enter.
Întreruperea execuţiei unei comenzi sau rulării unui program se realizează
apăsând combinaţia de taste Ctrl – c sau Ctrl – Break.

1.2.4. Lucrul cu matrice

Sistemul MATLAB este caracterizat prin lucrul cu matrice, referite ca arrays

în interacţionarea utilizator-software. În acest sens, scalarii sunt asimilaţi matricelor
cu o linie şi o coloană (1x1), iar vectorii sunt asociaţi matricelor cu o linie (1xn) sau
cu o coloană (nx1).
MATLAB–ul nu conţine instrucţiuni de declaraţii de tip şi dimensiune,
memoria fiind alocată automat, până la valoarea maxim disponibilă.
Elementele unei matrici pot fi de diferite tipuri, respectând tipul de date
acceptate de MATLAB.
1.2.4.1. Crearea matricelor
Cea mai simplă metodă de creare a unei matrice cu elemente numerice sau
caractere text este introducerea explicită a elementelor acesteia pe linii şi coloane,
respectând următoarele reguli generale:
- elementele matricei să fie cuprinse între paranteze drepte „ [ ] „
- elementele unei linii să fie separate prin spaţii sau virgule
- liniile să fie separate prin caracterul „ ; „
Exemplu: Matricea A se creează în linia de comandă prin secvenţa MATLAB
>> A=[1 1 1; 1 2 3; 1 3 6]
care returnează rezultatul
A=
1 1 1
1 2 3
1 3 6
Pentru definirea matricelor mari, la care datele de intrare nu încap pe o
singură linie, se pot scrie liniile pe rânduri diferite, înlocuind caracterul „ ; „ cu
apăsarea tastei Enter.
Exemplu: >> A = [1 1 1
1 2 3
1 3 6]
Matricele mai pot fi generate prin:
- instrucţiuni şi funcţii;
- executarea unui fişier –M;
- apelarea numelui unui fişier de date existent.
1.2.4.2. Tipuri de date în MATLAB
Principalele tipuri de date folosite în MATLAB sunt:

3
GRAFICĂ ASISTATĂ DE CALCULATOR – MATLAB 7 – L1

-
double (numere reale dublă precizie – pe 64 biţi);
-
single (numere reale simplă precizie – pe 32 biţi);
-
int8, int16, int32, int64 (numere întregi – pe 8 / 16 / 32 / 64 biţi);
-
char (şir de caractere);
-
struct (date de diferite tipuri şi dimensiuni plasate în câmpurile unei structuri);
-
cell (date de diferite tipuri şi dimensiuni plasate în celulele unei matrice);
-
logical (pentru condiţii de relaţionare şi testare, cu valorile 0 şi 1).
Pentru a vedea tipul de date al variabilei A, se foloseşte funcţia class(A).
Pentru exemplele de mai sus, class(A) returnează valoarea double.
Tabelul următor oferă cîteva exemple de creare a unei variabile cu diferite
tipuri de date.

Secvenţa MATLAB Tipul de date rezultat Valoarea afişată ca rezultat

x=25 double 25
x=25.5 double 25.5000
x=single(25.5) single 25.5000
x=int16(25) int16 25
x= 'Atentie' char Atentie
x=['t1'; 't2'] char t1
t2
x={'Linie de text'; 'Linie de cell 'Linie de text'
text de alta lungime'} 'Linie de text de alta lungime'
x.nume='Ana' struct nume: 'Ana'
x.an=1990 an: 1990
[1 5]>2 logical 01
1.2.4.3. Crearea vectorilor cu elemente valori numerice echidistante
Sintaxa clasică utilizată pentru a crea un vector linie cu elemente valori
numerice echidistante este:
x=xmin:pas:xmax
unde xmin este valoarea de la care se pleacă, pas este diferenţa dintre două valori
succesive (poate fi şi un număr negativ) şi xmax este valoarea finală care nu se
doreşte a fi depăşită.
Cu sintaxa
x=xmin: xmax
se interpretează că pasul este implicit 1.
În tabelul de mai jos, sunt prezentate cîteva exemple de secvenţe MATLAB.
>> x=1:2:8 >> x=1:-1:-3
x= x=
1 3 5 7 1 0 -1 -2 -3
>> x=1:0.2:2 >> x=1:4
x= x=
1.0000 1.2000 1.4000 1.6000 1.8000 2.0000 1 2 3 4

În MATLAB 7, poate fi folosită şi funcţia linspace, cu sintaxa

x=linspace(xmin, xmax,n)
4
 GRAFICĂ ASISTATĂ DE CALCULATOR – MATLAB 7 – L1

în care n este numărul de elemente ale vectorului.

Exemplu: >> x=linspace(1, 2,5)
x=
1.0000 1.2500 1.5000 1.7500 2.0000
Cu sintaxa simplificată x=linspace(xmin, xmax) se consideră că, implicit, n
= 100.
1.2.4.4. Determinarea dimensiunilor matricilor şi vectorilor
De foarte multe ori, chiar în programarea simplă, este nevoie să se determine
şi reţină dimensiunea unei matrice existente sau a unui vector. Pentru aceasta există
funcţiile:
[l,c]=size(x);
unde x este matricea sau vectorul exsitent în spaţiul de lucru, iar l şi c sunt
variabilele în care va fi reţinut numărul de linii şi coloane al matricei/vectorului.
n=length(x);
unde x este vectorul exsitent în spaţiul de lucru, iar n variabila în care va fi reţinut
numărul de elemente al acestuia;
Dacă x este o matrice, funcţia length furnizează maximul dintre numărul de
linii şi coloane al acesteia. De aceea, nu este indicat să se folosească funcţia length
pentru matrice.
1.2.4.5. Asamblarea matricelor mari (metoda concatenării)
O matrice poate fi definită prin concatenarea unor matrice existente, de
dimensiuni inferioare, cu condiţia ca matricele folosite în asamblare să se poată
integra compact în matricea rezultantă. În caz contrar (dimensiuni
necorespunzătoare) se obţin mesaje de eroare. Tot metoda concatenării se foloseşte
şi pentru a adăuga linii/ coloane noi la o matrice/vector care există.
Exemple:
>>A=[1 1 1; 1 2 3]; B=[ 1 3 6; 5 7 9]; C=[A;B] >> A=[1 1 1; 1 2 3];
C= >> D=[A; 4 6 8]
1 1 1 D=
1 2 3 1 1 1
1 3 6 1 2 3
5 7 9 4 6 8
>> t={'Linie de text'; 'Linie de text de alta lungime'};t1=[t;{'linie'}] >> x=[1:2:5 8 10]
t1 = x=
'Linie de text'
'Linie de text de alta lungime' 1 3 5 8 10
'linie'
1.2.4.6. Manipularea matricelor
Extragerea submatricelor şi subvectorilor prin indici
Specificarea elementelor individuale ale unei matrice se realizează prin
numele acesteia urmat de doi indici (al liniei şi al coloanei) cuprinşi între paranteze
rotunde şi separaţi de virgulă. Indicii pot fi scalari sau vectori.
Indicii vectori permit definirea unor submatrice sau extragerea unor
subvectori. Astfel, se pot folosi următoarele forme de extragere:

5
GRAFICĂ ASISTATĂ DE CALCULATOR – MATLAB 7 – L1

A(:, j) - selectează coloana j a matricei A;

A(i, :) - selectează linia i a matricei A;
A(:, :) - selectează întreaga matrice A;
A(:, j:k) - selectează liniile toate şi coloanele de la j la k, din matricea A;
A(i:k,:) - selectează liniile de la i la k şi toate coloanele, din matricea A;
v(j:k) - selectează elementele [j, j+1,…k] ale vectorului v; dacă j>k,
vectorul rezultat este gol;
v(j:i:k) - selectează elementele [j, j+i,j+2i…k] ale vectorului v; dacă i>0 şi
j>k sau dacă i<0 şi j<k, vectorul rezultat este gol.
Exemple:
>>A=[1 1 1 1; 0 2 3 4; 5 7 8 9]; B=A(1:2:3,:) >> x=[1 5 11 22 100]; x1=x(1:2:4)
B= x1 =
1 1 1 1 1 11
5 7 8 9
>>A=[1 1 1 1; 0 2 3 4; 5 7 8 9]; B=A( :,2:4) >> x=[1; 5; 11; 22; 100];x2=x(2:4)
B= x2 =
1 1 1 5
2 3 4 11
7 8 9 22
Funcţii uzuale pentru manipularea matricelor
X'- realizează transpunerea matricei/vectorului X.
fliplr(X) - inversează ordinea coloanelor matricei X (ultima devine prima, penultima
a doua, etc.);
flipud(X) - inversează ordinea liniilor matricei X (ultima devine prima, penultima a
doua, etc.);
reshape(X,m,n) - redimensionează matricea X, transformând-o dintr-o matrice de
dimensiunea iniţială (l x p) într-o matrice de dimensiunea m x n (trebuie
ca m x n = l x p) ; se parcurg coloanele de la stânga la dreapta şi fiecare
coloană de sus în jos.
Operaţii aritmetice cu vectori şi matrice
Operaţiile cu matrice sunt realizate după regulile calculului matriceal.
În MATLAB, operaţiile cu vectori se realizează element cu element, între
elementele situate în aceeaşi poziţie a vectorilor. Pentru indicarea faptului că
operaţia se face astfel, se folosesc operatorii de la operaţiile cu scalari precedaţi
de caracterul "." (tabelul 1.1).

Tabelul 1.1. Operatorii aritmetici MATLAB pentru vectori şi matrice

Operaţia Operatori pentru vectori Operatori pentru matrice
Adunarea + +
Scăderea - -
Înmulţirea .* *
Împărţirea la stânga .\ \
Împărţirea la dreapta ./ /
Ridicarea la putere .^ ^
Transpunerea .' '
6
 GRAFICĂ ASISTATĂ DE CALCULATOR – MATLAB 7 – L1

1.2.5. Controlul modului de introducere a informaţiilor în

Command Window

La referirea numelor variabilelor, trebuie respectat modul de scriere a

caracterelor (majusculă sau minusculă), pentru că MATLAB face distincţie între
acestea.
La referirea numelor de funcţii, nume de fişiere, obiecte etc., se recomandă să
se respecte literele majusculă / minusculă pentru a evita mesajele de atenţionare şi
ambiguităţile.
În scrierea expresiilor, spaţiile sunt admise numai înainte şi după operatori
(+, -, / etc.) sau caractere de tipul :, ;.
Pentru a suprima afişarea rezultatului executării unei comenzi, aceasta
trebuie să se încheie cu caracterul „ ; ”.
Până la apăsarea tastei Enter, linia de comandă poate fi editată şi pot fi
utilizate operaţii de tipul Copy, Paste, Cut, Undo şi Redo.
În cursul introducerii secvenţelor de programare de tipul if, for, while etc.,
după ce s-a tastat Enter pentru a trece la rândul următor, informaţia introdusă
anterior nu mai poate fi accesată pentru editare. Pentru ca editarea să fie totuşi
posibilă, în locul folosirii tastei Enter pentru a trece la rândul următor se foloseşte
combinaţia de taste Shift+Enter.
Pentru a putea scrie mai multe linii de comandă fără a fi executate pe rând,
trecerea la linia de comandă următoare se face prin combinaţia de taste Shift+Enter.
La finalul secvenţei de linii de comandă, se apasă tasta Enter pentru executarea
secvenţei.
Exemplu: >> text= ['ex1, ex2'];
a=2;
b=5;
>>
Dacă o instrucţiune e lungă, se poate continua scrierea pe rândul următor
tastând la capătul rândului trei puncte ("…") urmate de Enter. Numărul maxim de
caractere ce pot fi folosite pe o linie este 4096.
Exemple: >> s = 1 – 1/2 + 1/3 – 1/4 + 1/5 – 1/6 + 1/7 ...
1/8 + 1/9 – 1/10 + 1/11 – 1/12;
>> text= ['ex1, ex2, ' ...
'ex3']
În timpul tastării unor comenzi, este posibil ca MATLAB să faciliteze
completarea numelui unei funcţii, variabile sau cuvânt cheie dintr-o listă. Pentru
aceasta, după tastarea primelor câteva caractere, se apasă tasta TAB şi se selectează
articolul dorit din lista derulantă care apare şi conţine toate variantele posibile de
completare. Completarea poate fi făcută în acest fel în orice locaţie din linia de
comandă, nu neapărat la începutul acesteia.

Exemplu:

7
GRAFICĂ ASISTATĂ DE CALCULATOR – MATLAB 7 – L1

Pentru a scrie mai multe comenzi MATLAB pe acelaşi rând (linie de

comandă), acestea trebuie să fie separate fie prin caracterul „ , ” (virgulă), fie prin
caracterul „ ; ” (punct şi virgulă). După executarea liniei de comandă prin apăsarea
tastei Enter, rezultatul comenzilor care preced caracterul „ , ” sunt afişate, iar
rezultatul comenzilor care preced caracterul „ ; ” nu sunt afişate.
Exemplu: >> a=[1 2]; b=5, c=[a b];
b=
5

1.2.6. Accesarea comenzilor executate anterior

Comenzile utilizate în timpul unei sesiuni MATLAB sunt reţinute într-un

buffer. Astfel, se poate reapela orice comandă ce a fost utilizată în sesiunea de lucru
curentă.
1.2.6.1. Accesarea comenzilor în cadrul Command Window
Pentru a parcurge comenzile folosite anterior se pot folosi tastele săgeţi şi
. În plus, MATLAB permite reapelarea rapidă a unei comenzi prin tastarea
câtorva caractere de la începutul acesteia, operaţie urmată de apăsarea tastei . Se va
afişa cea mai recentă comandă utilizată care începe cu aceste caractere şi, repetând
apăsarea tastei , se baleiază toate comenzile care încep astfel, până la găsirea celei
dorite.
Odată reafişată comanda, aceasta poate fi editată (dacă este cazul) şi executată
(prin apăsarea tastei Enter).
Reexecutarea unei comenzi sau grup de comenzi anterioare se poate face şi
prin selectarea acesteia /acestora, urmată de apăsarea tastei Enter. Ca alternativă la
apăsarea tastei Enter, se selectează opţiunea Evaluate Selection din meniul
contextual afişat cu un clic dreapta pe selecţie.
1.2.6.2. Accesarea comenzilor în cadrul Command History
O altă cale de a căuta comenzi dintre cele folosite anterior este de a utiliza
facilităţile instrumentului Command History.
Căutarea comenzilor în fereastra Command History se poate face prin
baleierea ferestrei sau, pentru a crea un filtru, după indicarea cu mouse-ul a ferestrei,
se tastează prima literă a liniei de comandă căutate şi va fi găsită prima linie care
începe astfel. Tastând repetitiv prima literă se pot parcurge toate liniile de comandă
care încep cu acea literă.

8
 GRAFICĂ ASISTATĂ DE CALCULATOR – MATLAB 7 – L1

Selectarea liniei se face cu mouse-ul şi, pentru a crea o selecţie mai mare, se
pot utiliza şi tastele Ctrl sau Shift (regula generală de selecţie în Windows).
Acţiunile care pot fi efectuate asupra selecţiei efectuate sunt sintetizate în
tabelul 1.2.
Tabelul 1.2. Acţiunile asupra selecţiilor din fereastra Command History

Acţiunea Modul de realizare

Dublu clic pe selecţia din fereastra Command History
sau
Executarea comenzilor Apăsarea tastei Enter
din selecţie în fereastra sau
Command Window Clic dreapta pe selecţie şi selectarea opţiunii Evaluate Selection
din meniul contextual.

Tragerea cu mouse-ul a selecţiei din fereastra Command

History în fereastra Command Window, urmată de editare şi
Editarea şi apoi
executare (Enter).
executarea comenzilor
sau
din selecţie în fereastra
Utilizarea secvenţei Copy – Paste pentru copierea selecţiei din
Command Window
fereastra Command History şi depunerea în fereastra Command
Window, urmată de editare şi executare (Enter).
Clic dreapta pe selecţie şi selectarea opţiunii Create M-File din
Crearea unui fişier .m
meniul contextual. Noul fişier script va conţine selecţia, iar
(script) şi executarea
salvarea şi executarea acestuia se realizează apoi din fereastra
acestuia
Editor.
Clic dreapta pe selecţie şi selectarea opţiunii Create Shortcut
din meniul contextual.
sau
Tragerea cu mouse-ul a selecţiei din fereastra Command History
în bara de instrumente Shortcuts toolbar

Automat, se va deschide Shortcut Editor care va conţine

instrucţiunile selectate în zona Callback.

Crearea unei scurtături

care conţine comenzile
din selecţie

I se dă un nume (în zona Label) şi se salvează. Ca efect, în

Shortcuts toolbar va apărea noua scurtătură care se execută
oricând cu un clic de mouse.

9
GRAFICĂ ASISTATĂ DE CALCULATOR – MATLAB 7 – L1

1.2.7. Editarea liniei de comandă

Odată afişată o linie de comandă în fereastra Command Window, aceasta

poate fi editată simplu, înainte de executare.
Tabelul 1.3 prezintă lista cu tastele şi combinaţiile de taste ce pot fi utilizate
pentru facilitarea editării sub prompt -ul MATLAB.
Tabelul 1.3 Operaţii scurtătură pentru editarea liniei de comandă

Varianta 1 Varianta 2 Operaţia executată

 Ctrl - f Mişcarea cursorului la dreapta cu un caracter
 Ctrl - b Mişcarea cursorului la stânga cu un caracter
Ctrl  Mişcarea cursorului la dreapta cu un cuvânt
Ctrl  Mişcarea cursorului la stânga cu un cuvânt
Home Ctrl - a Mişcarea cursorului la începutul liniei
End Ctrl - e Mişcarea cursorului la sfârşitul liniei
Esc Ctrl - u Ştergerea liniei
Del Ctrl - d Ştergerea caracterului deasupra cursorului
Backspace Ctrl - h Ştergerea caracterului înaintea cursorului
Ctrl - k Ştergerea din poziţia curentă până la sfârşitul liniei
Shift - Home Selectarea din poziţia curentă până la începutul liniei
Shift - End Selectarea din poziţia curentă până la sfârşitul liniei

1.2.8. Controlul modului de afişare a datelor numerice

Controlul formatului numeric al datelor afişate pe ecran (nu şi al preciziei de

calcul sau al modului cum sunt salvate) şi al spaţierii liniilor de afişare se
realizează, cel mai simplu, prin selectarea opţiunilor dorite din listele derulante
accesibile din fereastra Preferences (fig. 1.8). Aceasta este afişată prin selectarea
meniului File, articolul Preferences…

În mod implicit:
- pentru afişarea datelor numerice este folosit formatul scurt (short), care este un
format virgulă fixă cu 5 digiţi (exemplu: 1.3333);
- pentru spaţierea liniilor de afişare este folosit formatul loose , care înseamnă o
afişare în mod degajat (cu linii libere).
Ca alternativă la fereastra Preferences, se pot folosi opţiunile comenzii
Format.

1.2.9. Gestionarea spaţiului de lucru MATLAB

Spaţiul de lucru constă în setul de variabile existenteFig.

la momentul respectiv în
1.8 Fereastra
MATLAB. Preferences
Pentru a vedea la un moment dat care sunt variabilele din spaţiul de lucru se
pot utiliza două comenzi:
who - care afişează doar o listă a numelor variabilelor;

10
 GRAFICĂ ASISTATĂ DE CALCULATOR – MATLAB 7 – L1

Exemplu: >> who

Your variables are:
a b t1
whos - care, pe lângă nume, furnizează informaţii referitoare la dimensiune şi tip.
Exemplu:>> whos
Name Size Bytes Class
a 1x2 16 double array
b 1x1 8 double array
t1 3x1 274 cell array
whos lista – care restricţionează afişarea variabilelor la cele incluse într-o listă
(succesiune a variabilelor de afişat, separate prin spaţii).
Pentru a şterge toate variabilele din spaţiul de lucru se foloseşte comanda
clear.
Ştergerea unei liste de variabile se realizează utilizând aceeaşi comandă cu
sintaxa:
clear lista
unde lista este lista variabilelor de şters, separate prin spaţii.
Foarte multe operaţii legate de gestionarea spaţiului de lucru, vizualizarea şi
editarea variabilelor, reprezentarea acestora sub formă grafică etc. pot fi realizate cu
instrumentul Workspace Browser (§ 1.2.2.).

1.2.10. Căile de căutare

MATLAB- ul are o serie de căi de căutare (foldere) predefinite pentru a găsi

funcţiile şi fişierele –M atunci când acestea sunt apelate.
Orice fişier care se va rula trebuie să se afle:
- fie în căile de căutare declarate (Search path) cunoscute de MATLAB, accesibile
din fereastra Set Path (fig. 1.9) afişabilă din meniul File, opţiunea Set Path... ; în
această fereastră, pot fi adăugate şi şterse oricând căi de căutare.
- fie în folderul de lucru
curent, vizibil şi selectabil
în bara de instrumente
standard (fig. 1.1), dar şi în
browser-ul Current
Directory (numai în starea
undocked a acestuia) –
fig.1.4.
1.3. Chestiuni
de studiat
1.3.1. Se vor identifica
elementele
componente ale
Desktop-ului Fig. 1.9 Fereastra Set Path
MATLAB 7 .

11
GRAFICĂ ASISTATĂ DE CALCULATOR – MATLAB 7 – L1

1.3.2. Se vor crea în linia de comandă o serie de variabile cu componente de tipurile

double, single, int16, char şi cell (cel puţin câte două din fiecare – matrice şi
vector).
1.3.3. Se va experimenta lucrul cu matrici, respectiv:
- crearea de matrice/vectori noi prin concatenarea unor variabile existente;
- crearea de matrice/vectori noi prin extragerea acestora din matrice/vectori
existente/existenţi;
- crearea de matrice/vectori noi prin utilizarea funcţiilor uzuale pentru
manipularea matricelor;
- crearea de matrice/vectori noi prin utilizarea operatorilor matematici între
matrice/vectori existente/existenţi.
1.3.4. Se va experimenta lucrul cu browser-ul Workspace.
1.3.5. Se vor experimenta modalităţile de accesare a comenzilor executate anterior şi
editarea liniei de comandă.
1.3.6. Se va experimenta controlul modului de afişare a datelor numerice.

1.4. Modul de lucru

Urmărind noţiunile teoretice detaliate, se răspunde tuturor cerinţelor.

1.5. Conţinutul referatului

Referatul va cuprinde:
- titlul lucrării;
- scopul lucrării;
- chestiunile de studiat;
- sintaxele comenzilor utilizate;
- observaţii personale.

12