Lab 1

Introducere în MATLAB – Lucrarea #1 11
Introducere în MATLAB
Lucrarea nr. 1
1.1. Obiectivele lucrării

- prezentarea mediului MATLAB, comenzi de bază
- operaţii elementare cu matrici şi vectori
- exemple de operaţii şi funcţii uzuale în controlul sistemelor
- operaţii matematice, extragerea rădăcinilor unui polinom
- transformarea Laplace directa si inversă
1.2. Introducere
MATLAB este un mediu de modelare şi simulare interativ utilizat
pentru calcule şi analize ştiinţifice. Înglobează diverse posibilităţi de lucru,
precum: analiza numerică, calculul matricial, procesarea semnalelor sau
reprezentarea grafică, într-un mediu uşor de utilizat. Formularea
enunţurilor şi soluţiile problemelor se exprimă exact cum sunt scrise
matematic, nefiind necesară o programare tradiţională. Numele acestui
mediu provine de la matrix laboratory. În calcule complexe programul se
bazează pe operaţiile cu matrici.
12 Introducere în MATLAB
1.2.1 Mediul MATLAB

Când lansaţi MATLAB-ul pe desktop apar mai multe ferestre care
vor gestiona fişierele, variabilele şi aplicaţiile asociate acestui mediu de
programare. Dacă porniţi prima dată programul, atunci pe desktop trebuie
să obţineţi o fereastră identică cu cea din figura 1.1, altfel fereastra Launch
Pad poate să conţine alte intrări.
Figura 1.1 Mediul MATLAB
Fereastra de comenzi - Command Window
Aici puteţi să introduceţi comenzi, de exemplu să specificaţi valoarea

unei variabile sau să rulaţi un fişier cu comenzi şi/sau instructiuni
MATLAB - script m-file. Prin urmare printr-un m-file se va întelege un
fişer care execută o serie de comenzi MATLAB sau poate să conţină
funcţii care acceptă argumente.
Prompterul mediului este >>, indicator după care se pot introduce

valori, expresii şi scripturi m-file.
Fereastra comenzilor anterioare - Command History
Liniile introduse în Command Window se înregistrează în fereastra

Command History. În Command History, puteţi să identificaţi funcţia
anterior folosită, se pot copia şi executa liniile selectate.
Textul următor
%-- 11:18 AM 4/04/04 --%
indică ora exactă când a fost executată comanda respectivă.
Fereastra căilor de căutare - Launch Pad
Fereastra furnizează calea de acces la biblioteci - tools, demo-uri şi

documentaţii. Biblioteca Simulink şi Control System Toolbox sunt cel mai
des utilizate în acest curs.
Fereastra de lucru - Workspace
Fereastra de lucru conţine setul de variabile (vectori sau matrici)

memorate de MATLAB într-o sesiune de lucru. Puteţi să adunaţi o
variabilă utilizând funcţii, rulând un m-file şi încărcând workspace-ul
salvat. Ca să vedeţi informaţiile despre fiecare variabilă faceţi click pe
Workspace sau folosiţi funcţia who şi whos. Figura 1.2 arată fereastra
Workspace.
Figura 1.2. MATLAB Workspace
1.2.2 Variabile, Expresii şi Comenzi în MATLAB

Dacă ce ne-am familiarizat cu mediul MATLAB vom trece la
expresiile de bază recunoscute de MATLAB. În command window se
introduc direct comenzile, ca de exemplu atribuirea unei valori pentru o
variabilă sau rularea unui m-file ce contine aceleaşi comenzi.
Expresii şi variabile
Expresiile introduse fără nume de variabilă sunt evaluate de

MATLAB şi memorate într-o variabilă afişată numită ans (answer).
Rezultatul unei expresii se pot atribuii unei variabile pe care o identifică.
Variabila este alcătuită dintr-o literă urmată de orice număr, literă, cifră sau
printr-un nume. MATLAB utilizează numai primele 31 de caractere din
numele unei variabile. MATLAB face diferenţă între literă mică şi mare
(adică este case sensitive). MATLAB afişează rezultatul cu 5 cifre
significante (de obicei: format short). Comenzile de format sunt
urmatoarele:
format short e
format long,
format long e
Aceste comenzi vor afişa numărul cu 5 cifre in format flotant,

respective 15 cifre în format întreg şi 15 cifre în format flotant.
Primul exemplu este o expresie fără nume de variabilă cu răspuns
memorat automat în ans. Expresia a doua este o expresie matematică ce
utilizează funcţia cos. Funcţiile matematice vor fi explicate în cadrul
secţiunii Funcţii Elementare.
>> 13
ans =
13
>> cos(3.1416/3)
ans =
0.49999787927255
>>
În exemplul doi se vor afişa expresii a căror valoare este memoratăe

în variabilele a şi b.
>> a= 234.56778
a =
2.3457e+002
>> b=3.1416*(cos(3.1416/6))+2
b =
4.7207e+000
În răspunsul afişat, semnul % indică faptul că expresia

tastată este convertit în comentariu, respectiv dacă după
expresia matematică se pune ; atunci se omite răspunsul. În
exemplul următor se arată acest lucru. În prima expresie nu se afişează

valoarea lui a1 deşi este încă în workspace, iar pe linia a doua
a1 este considerat un comentariu.
>> a1=3.5445/64;
>> % a1=3.5445/64
>>
Utilizând comanda fprintf puteţi să manipulaţi direct formatul

ieşirii. Această comandă afişează rezultatul în formatul dorit pe ecran sau
în fişierul specificat. %8.4f, indică faptul că la ieşire aveţi un număr float
format din 8 caractere din care 4 sunt zecimale. Dacă lungimea numărului
este mai mic decat 8, (7 de exemplu) al 8-lea element este spaţiul (blank).
Expresia din interiorul semului ‘ ‘ va fi afişată. \n indică trecere pe o linie
nouă a ieşirii următoare. Expresia tastată după virgulă , va fi evaluată.
>> fprintf('Area of a circle is %8.4f Square

meters\n', 3.1416*3^2)
Area of a circle is 28.2744 Square meters
>>
MATLAB are o serie de variabile predefinite după cum se arată în

tabelul următor, Tabel1.1.
Tabel 1.1. Variabile şi constante speciale

ans Ultimul răspuns
computer Tipul calculatorului
eps Număr real cu virgulă mobilă
i,j Unitate imaginară
inf Infinit
nan Nu e număr
pi 3,141459265358…….
realmax Cel mai mare număr real în virgulă mobilă
realmin Cel mai mic număr real în virgulă mobilă

MATLAB are o serie de comenzi speciale după cum apar în Tabelul
1.2.
Tabel 1.2. Comenzi speciale
clc Şterge toate intrările şi ieşirile din Command
Window
clear variable Şterge conţinutul şi variabila respectivă din
workspace.Dacă toate variabilele sunt şterese
atuci întregul workspace este gol.
diary Determină o copie despre toate comenzile de
intrare şi majoritatea comenzilor de ieşire
adăugat în fişierul respectiv. Dacă nu există
nici un fişier menţionat se utilizează fişierul
‘diary’.
exit Ieşire din MATLAB
help command Help pentru comanda respectivă
home Analog clc.
load Citeşte conţinutul fişierului MAT salvat.
save Salvează workspace-ul într-un fişier binar
denumit fişier MAT cu extensia .mat
who Afişează variabilele din workspace.
whose variable Afişează numărul elementelor unei variabile.
Dacă nu se indică variabila, atunci se afişează
valoarea fiecărui element.
Caracter de tip String
Un şir de caractere cuprins între două semne apostrof se numeşte

caracter de tip string sau vaiabilă text. Aceste şiruri se pot
combina “[‘şir unu’,’şir doi’]”. Vezi exemplul următor:
>> c='Transilvania'
c =
Transilvania
>> cs=[c,',Cluj']
cs =
Transilvania, Cluj
Definirea matricilor
Cea mai simlpă metodă de a introduce o matrice este scrierea

explicită, adică înşiruirea elementelor cuprinse în paranteze pătratice “[ ].”
Coloanele matricei se despart prin virgulă sau spaţiu, iar rândurile prin ;
sau carriage return.
O matrice de o singură linie se introduce în MATLAB în două feluri:

utilizând spaţiu sau virgulă.
>> A=[4 32 31 5]
A =
4 32 31 5
>> A=[4,32,31,5]
A =
4 32 31 5
O matrice de o singură coloană se introduce în MATLAB în două

feluri: utilizând ; sau carriage returns (în acest exemplu am folosit ;).
>> B=[3;4;5]
B =
3
4
5
Combinând instrucţiunile de creare a matricei coloană cu

matricea linie, se obţine o matrice m x n..
1 2
Matrice C =   se introduce în MATLAB utilizând spaţiu sau virgulă cu
3 4
punct şi virgulă sau carriage return, după cum urmează:
>> C=[1 2;3 4]
C =
1 2
3 4
O linie sau o coloană întreagă se adresează prin utilizarea punctului şi

virgulă ;. De exemplu, pentru a obţine prima linie din matricea C,
se procedează după cum urmează. Numărul 1 arată că este vorba de prima
linie sau coloană în funcţie de poziţia lui. Dacă numărul se află pe prima
poziţie atunci, la ieşire avem întreaga linie, iar dacă se află pe poziţia a
doua atunci, la ieşire avem întreaga coloană. În exemplul nostru, numărul
1 se află pe prima poziţie; deci la ieşire avem prima linie. Încercaţi să
interschimbaţi coloana şi numărul introdus pentru a vedea modificarea la
ieşire.
>> frow = C(1,:)
frow =
1 2
>>
Un element din matrice se poate accesa printr-o expresie (i,j),

unde i este linia şi j este coloana elementului corespunzător. De
exemplu, pentru a obţine elementul de pe prima linie şi coloana a doua din
matricea C, care este 2, se procedează după cum urmează.
>> f12=C(1,2)
f12 =
>>
Operaţii de bază cu matrici şi vectori
Matricile de aceeaşi dimensiune se pot aduna şi scădea. Dacă ele

sunt de dimensiuni corespunzătoare, atunci se poate executa operaţia de
înmulţire sau de împărţire. Pentru înmulţirea şi împărţirea element cu
element, MATLAB utilizează operatorul dot, sau punctul zecimal. În
Tabelul 1.3 sunt enum erate operaţiile ce se pot execut a element
cu element. Se dau două matrici C şi D. Pentru operaţia de
înmulţire se tastează
>>C*D,
iar pentru înmulţire element cu element se întroduce
>>C.*D,
>>C\D
este echivalent cu C-1D, şi
>>C/D
-1
este echivalent cu CD .
-1
Inversa matricei se notează cu C şi se obţine utilizând comanda
>>inv(C).
În continuare se prezintă câteva exemple.
>> C = [1 2;3 4]
C =
1 2
3 4
>> D = [5 6;7 8]
D =
5 6
7 8
>> C*D
ans =
19 22
43 50
>> C\D
ans =
-3.0000 -4.0000
4.0000 5.0000
>> inv(C)*D
ans =
-3.0000 -4.0000
4.0000 5.0000
>> C.*D
ans =
5 12
21 32
Tabel 1.3. Operaţii matematice

+ Adunare
- Scădere
.* Înmulţire element-cu-element
./ Înpărţire element-cu-element
.\ Împărţire la stânga element-cu-element division
.^ Ridicare la putere element-cu-element
.' Transpusa unei matrici
Un vector n este un vector linie sau o matrice coloană a n numere.

În MATLAB, elementele incluse în paranteze pătrate şi separate de
punct şi virgulă generează un vector coloană. Transpusa unui vector
linie este un vector coloană şi i nv e rs . Ac e st a s e obţ i n e î n
MATLAB utilizând simbolul ‘ (apostrof). Ur m ăt orul exemplu arat ă
transpusa matricei D.
>> E = D'
E =
5 7
6 8
>>
Un vector se poate genera specificând primul şi ultimul element,

respectiv incrementul alocat pentru fiecare element. De exemplu, dacă se
propune crearea unui vector linie având primul element ‘1’ şi ultimul
element ‘9’ cu un increment de ‘1’, atunci sintaxa utilizată arată
după cum urmează. Incrementul implicit este ‘1’ deci, dacă nu se
menţionează ca şi parametru explicit, valoarea sa va fi ‘1’,. În
următoarea comandă Matlab
>>F = (1:9),
se obţine acelaşi rezultat ca şi în cazul:
>> F = (1:1:9)
F =
1 2 3 4 5 6 7 8 9
>> F = (1:9)
F =
1 2 3 4 5 6 7 8 9
În Matlab exostă definite matrici speciale care sunt prezentate în

tabelul următor, Tabel 1.4.
Table 1.4 Matrici elementare

eye Matricea unitate
meshgrid X şi Y matrici pentru desenare 3-D
ones Matricea cu toate elementele 1
zeros Matricea cu toate elementele 0
rand Generează numere aleatoare cu distribuţie
uniformă
randn Generează numere aleatoare cu distribuţie normală
Având o matrice dată se poate ca din aceasta să se extragă informaţii

utile în calcule. Încercaţi următoarele comenzi şi determinaţi modul lor de
acţiune. Vezi tabelul 1.5 pentru detali.
Table 1.5 Operaţii elementare în matrici

disp Afişează matricea
isempty Adevarat pentru o matrice vidă
isequal Adevarat pentru o matrice identică
isnumeric Adevărat pentru o matrice numerică
issparse Adevărat pentru o matrice rară
length Lungimea unui vector
ndims Numărul dimensiunii
numel Numărul elementelor
size Dimensiunea matricei
În Tabelul 1.6 şi respective 1.7 sunt cuprinse câteva funcţii utile în

crearea şi manipularea matricelor. Studiaţi şi vedeţi cum funcţionează.
Table 1.6 Funcţii pentru manipulare matrice

diag Crează sau extrage diagonalele
fliplr Roteşte matricea în jurul axei verticale
(inverseaza ordinea coloanelor)
flipud Roteşte matricea în jurul axei orizontale
(inverseaza ordinea liniilor)
reshape Schimbă dimensiunea matricei

rot90 Roteşte matricea cu 90 degrade
: (colon) Index în matrice, rearanjare matrice
Table 1.7 Operaţii în matrici

det Determinantul matricei
trace Suma elementelor de pe diagonală
inv Inversa matricei
eig Valoarea proprie a unei matrici vectorului
poly Polinomul caracteristic
eigenvectors
exp Exponent
logm Logaritm
sqrtm Rădăcină pătrată
1.2.3 Funcţii şi operaţii elementare

Operaţiile de bază precum adunare, scădere , înmulţi re ,
împărţire se reprezintă prin următoarele simboluri “ + , - , * , /”. Pentru a
ridica un număr la putere, se inserează simbolul ^ între număr şi
exponent. Să presupunem, că se doreşte determinarea valorii 26, se tastează
>> 2^
După cum am arătat mai devreme pentru matrici sau tablouri,

operaţiile de ridicare la putere, înmulţire şi împărţire sunt diferite.
Câteva dintre funcţiile de bază care operează pe elemente sunt date în

Tabelul 1.8.
Tabel 1.8 Funcţii elementare matematice

abs Valoare absolută sau modul
acos Arc cosinus
acosh Arc cosinus hiperbolic
angle Argument
asin Arc sinus
asinh Arc sinus hiperbolic
atan Arc tangent
atanh Arctangent hiperbolic
conj Conjugatul unui număr complex
cos Cosinus
exp Exponenţial bază e
cosh Cosinus hiperbolic

floor Rotunjire spre infinit
fix Rotunjire spre zerou
imag Partea imaginară
log Logaritm natural
log10 Logaritm zecimal
real Partea reală
rem Restul împărţirii
round Rotunjire către cel mai apropiat întreg
sign Funcţia semn
sinh Sinus hiperbolic
sqrt Rădăcină pătrată
tan Tangent
tanh Tangent hiperbolic
Operaţii Logice
Operatorii relaţionali compară doi scalari şi produc 1 dacă operaţia

este adevărată şi respectiv 0 dacă este falsă. De exemplu, dacă se
tastează
>> t = 17>55,
MATLAB răspunde cu t = 0. În cazul matricilor, operatorii relaţionali

compară elementele corespunzători. De exemplu,
>> L = D <= X
va determina compararea fiecărui element din D cu elementele

corespunzătoare din X. Dacă elementul din D este mai mic sau egal
decât elementul corespunzător din X, atunci elementul corespunzător din
L va fii 1. Altfel, elementul corespunzător din L va fi zero. Operatorul
logic & pentru AND, | pentru OR, şi ~ pentru NOT returnează 1 pentru
adevărat şi 0 pentru fals. Urmăriţi exeplul de mai jos.
>> H = [1 3 5 7 9];
>> I = [0 2 3 4 5];
>> J = [2 2 6 3 4];
>> lgcal1 = H < I
lgcal1 =
0 0 0 0 0
>> lgcal2 = H>I
lgcal2 =
1 1 1 1 1
>> lgcal3 = (H>I)&(H>=J)
lgcal3 =
0 1 0 1 1
Crearea fişierelor MATLAB (m-file)
Fişierele care conţin instrucţiuni MATLAB se numesc m-files. Un

fişier de acest tip se realizează dacă se deschide un editor de text şi
aici se vor introduce funcţii şi comenzi recunoscute de MATLAB.
Există două tipuri de fişiere m:
- Funcţii, care nu acceptă paramentrii de intrare sau care

returnează parametrii de ieşire. Acestea operează asupra
variabilelor din workspace.
- Funcţii, care acceptă parametrii de intrare şi returnează valori de

ieşire. Aceste variabile sunt locale funcţiilor.
Dacă sunteţi un programator începător în MATLAB, atunci creaţi

fişierul m-file direct în directorul curent. Pe măsură ce realizaţi mai
multe fişiere proprii o să aveţi nevoia să le organizaţi în alte directoare şi în
biblioteci personalizate ce vor fii adăugate în calea de căutare a
MATLAB-lui. Dacă MATLAB-ul întîlneşte două fişiere cu acelaş
denumire, atunci execută primul fişier pe care îl întâlneşte în cale de
căutare. Fiecare nume de fişier se termină cu “.m” Comenzile din fişier se
execută prin întroducerea în fereastra de comenzi (Command Window)

numele fişierului fără extensa “.m.”
Un m-file se crează executând click pe >FILE>NEW>M-FILE după

care apare o fereastră unde se poate întroduce comenzile dorite. Vezi figura
1. 3.
Figura 1.3. Fereastra editorului din Matlab (m-file)
Definirea funcţiilor
Pentru a crea o funcţie se introduce prima dată cuvântul cheie

function după care urmează denumirea funcţiei şi parametrii de ieşire
respectiv de intrare, după cum urmează:
function [output arguments] =

function_name(input arguments)
Instrucţiuni de control a programului

MATLAB are posibilitatea de control a fluxului de operaţii, exact ca

în orice alt limbaj de programare. Structurile repetitive şi decizionare puse
la dispoziţia utilizatorului sunt prezentate în Tabelul 1.9. Comenzile for,
while, şi if sunt similare cu cele utilizate în alte limbaje.
Fiecare ciclu for, while, şi if se termină cu o comandă end.
Comanda break se utilizează pentru a ieşi definitiv din ciclu. Comanda
if se poate utiliza înpreună cu funcţiile nargin, nargout, şi
error pentru verificarea mai bună asupra funcţiei. În interiorul unei funcţii,
nargin şi nargout este egal cu numărul parametrilor de intrare şi
ieşire, care s-a utilizat în funcţia call. Funcţia error(‘message’)
returnează control asupra tastaturii şi afişează mesajul. Pentru mai multe
informaţii referitoare la aceste comenzi tastaţi
>> help <command>.
Tabel 1.9. Comenzi pentru controlul programului

break Termină execuţia ciclului
else Utilizat cu if
elseif Utilizat cu if
and Închide ciclul for, while, şi if
error Afişează mesajul şi abandonează funcţia
for Ciclu repetitiv de un număr dat de ori
if Instrucţiune condiţionată
return Return în funcţie invocat
while Instrucţiune repetitivă de un număr nedefinit de
ori
1.2.4 Trasarea graficelor

MATLAB poate crea diverse tipuri de grafice, cum ar fi: 2D, 3D,
liniare, logaritmice, semilogaritmice, reprezentări în coordonate polare, etc.
Câteva dintre modalitaţile de reprezentare a graficelor 2D sunt: plot,
loglog, semilogx, semilogy, polar, şi bar.
Comanda grid adaugă linii ajutătoare graficelor, iar comenzile

title(‘text’), xlabel(‘text’), ylabel(‘text’), şi
text(‘text’) pot fi utilizate pentru plasarea de etichete sau texte pe
grafice. MATLAB realizează scal area automată. Funcţia
axis([xmin, xmax, ymin, ymax])impune scalare manuală.
Pentru a exemplu să luăm reprezentarea unei sinusoide. Fie y = 2 sin x ,

unde x este abscisa (un unghi) şi y este ordonata. Notă: unghiurile sunt
date în radiani.
>> x=(0:0.002:2*pi);
>> y=2*sin(x);
>> plot(x,y); title('Sinusoidal waveform');
Semnalul de ieşire arată ca în figura 1.4.
Figura 1.4. y = 2sin(x).
1.3 MATLAB în controlul şi analiza sistemelor

Funcţiile prezentate sunt fundamentale şi sunt utilizate în mod
frecvent în aplicaţii de control.
Numere complexe
Numerele complexe sunt introduse in MATLAB utilzându-se

funcţiile speciale i sau j. Operaţiile matematice sunt similare cu

cele realizate cu numere reale. Ca exemplu, să presupune operaţiile de
bază între două numere complexe.
Fiind dat: (25 + j65) şi (30 + j80) (adunare şi împărţire)
>> (25+65j)+(30+80j) %Adunare
ans =
5.5000e+001 +1.4500e+002i
>> (25+65j)/(30+80j) %Împărţire
ans =
0.8151 - 0.0068i
>>
Dintr-un număr complex se poate extrage faza, modulul, partea reală

ş i p art e a imaginară. De ex em pl u , dacă se doreşte să se obţină faza şi
modului numărului complex (25 − j65), prima dată se converteşte
unghiul în grade prin înmulţire cu  / 180 (răspunsul în unghi este
întotdeauna în radiani).
>> abs(25-65i)
ans =
69.6419
>> angle(25-65i)*(180/pi)
ans =
-68.9625
>> real(25-65i)
ans
25
>> imag(25-65i)
ans
-65
>>
Polinoame
Un polinom se reprezintă ca un vector linie care conţine coeficienţii

polinomului ca elemente ale vectorului. De exemplu, polinomul
s 3 + 32s 2 + 32 se reprezintă ca
>>x = [1 32 0 32]
x =
1 32 0 32
>>
Primul element din vector este coeficientul termenului de grad cel mai
mare, iar ultimul coeficientul termenului de grad cel mai mic. ‘0’ este inclus deorece
nu exită termen de grad unu în polinoml. Polinomul se poate descompune
sub formă factorizată a cărui rădăcini se obţine cu funcţia poly(),
după cum urmează.
P = s ( s + 2 ) ( s − 4 ) ( s + 5 ) , care poate fii
>> x = poly([0 –2 4 –5])

x =
1 3 -18 -40 0
Pentru polinomul caracteristic dat, rădăcinile se obţin cu comanda

roots().
>> roots([1 3 -18 -40 0])
ans =
0
4.0000
-5.0000
-2.0000
Două polinoame se înmulţesc şi se împart folosind comanda conv()

şi respectiv deconv().
>> x = [1 2 1];
>> y = [2 5];
>> m = conv(x,y)
m =
2 9 12 5
>> n = deconv(x,y)
n =
0.5000 -0.2500
>>
În tabelul 1.10 sunt enumerate alte funcţii utilizate în control, analiză

şi proiectare.
Table 1.10. Alte funcţii de bază pentru controlul aplicaţiilor.

ilaplace Generează transformata Laplace inversă pentru un
polinom din domeniul complex s
laplace Generează transformata Laplace polinom din
domeniul timp
polyval Evaluare polinomială.
residue Descompunere în fracţii simple
1.4 Verificare
1. Generaţi polinoamele următoare în Matlab.
N ( s ) = 2s 2 + 6s + 9
D(s) = s 3 + 2s 2 − 9s + 1
N (s)
2. Fie o expresie raţională. Descompuneţi în fracţii simple
D( s)
folosind comenzile din Matlab.
3. Fie polinomul P(s) = 2s 4 − 3s + 9 P. Determinaţi rădăcinile acestuia

utilizînd comenzi Matlab.
4. Fiind dat intervalul de timp 0  t  10s , desenaţi răspunsul

funcţiei f (t ) = e −t  4 cos(t ) cu o rezoluţie de 0.1s.
5. Determinaţi produsul celor două polinoame specificate la punctul 1.

2s + 3
6. Evaluaţi polinomul F ( s) = 2 utilizând funcţia polyval.
s − 3s + 5 s =2

Limbă

Lab 1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Lab 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Introducere în MATLAB – Lucrarea #1 11

1.1. Obiectivele lucrării

1.2.1 Mediul MATLAB

Figura 1.1 Mediul MATLAB

Fereastra de comenzi - Command Window

Aici puteţi să introduceţi comenzi, de exemplu să specificaţi valoarea

Prompterul mediului este >>, indicator după care se pot introduce

Fereastra comenzilor anterioare - Command History

Liniile introduse în Command Window se înregistrează în fereastra

%-- 11:18 AM 4/04/04 --%

indică ora exactă când a fost executată comanda respectivă.

Fereastra căilor de căutare - Launch Pad

Fereastra furnizează calea de acces la biblioteci - tools, demo-uri şi

Fereastra de lucru - Workspace

Fereastra de lucru conţine setul de variabile (vectori sau matrici)

Figura 1.2. MATLAB Workspace

1.2.2 Variabile, Expresii şi Comenzi în MATLAB

Expresiile introduse fără nume de variabilă sunt evaluate de

Aceste comenzi vor afişa numărul cu 5 cifre in format flotant,

În exemplul doi se vor afişa expresii a căror valoare este memoratăe

În răspunsul afişat, semnul % indică faptul că expresia

exemplul următor se arată acest lucru. În prima expresie nu se afişează

Utilizând comanda fprintf puteţi să manipulaţi direct formatul

>> fprintf('Area of a circle is %8.4f Square

Area of a circle is 28.2744 Square meters

MATLAB are o serie de variabile predefinite după cum se arată în

Tabel 1.1. Variabile şi constante speciale

realmin Cel mai mic număr real în virgulă mobilă

Caracter de tip String

Un şir de caractere cuprins între două semne apostrof se numeşte

Cea mai simlpă metodă de a introduce o matrice este scrierea

O matrice de o singură linie se introduce în MATLAB în două feluri:

O matrice de o singură coloană se introduce în MATLAB în două

Combinând instrucţiunile de creare a matricei coloană cu

punct şi virgulă sau carriage return, după cum urmează:

>> C=[1 2;3 4]

O linie sau o coloană întreagă se adresează prin utilizarea punctului şi

>> frow = C(1,:)

Un element din matrice se poate accesa printr-o expresie (i,j),

Operaţii de bază cu matrici şi vectori

Matricile de aceeaşi dimensiune se pot aduna şi scădea. Dacă ele

iar pentru înmulţire element cu element se întroduce

este echivalent cu C-1D, şi

În continuare se prezintă câteva exemple.

Tabel 1.3. Operaţii matematice

.' Transpusa unei matrici

Un vector n este un vector linie sau o matrice coloană a n numere.

Un vector se poate genera specificând primul şi ultimul element,

se obţine acelaşi rezultat ca şi în cazul:

În Matlab exostă definite matrici speciale care sunt prezentate în

Table 1.4 Matrici elementare

Având o matrice dată se poate ca din aceasta să se extragă informaţii

Table 1.5 Operaţii elementare în matrici

În Tabelul 1.6 şi respective 1.7 sunt cuprinse câteva funcţii utile în

Table 1.6 Funcţii pentru manipulare matrice

reshape Schimbă dimensiunea matricei

Table 1.7 Operaţii în matrici

1.2.3 Funcţii şi operaţii elementare

După cum am arătat mai devreme pentru matrici sau tablouri,

Câteva dintre funcţiile de bază care operează pe elemente sunt date în

Tabel 1.8 Funcţii elementare matematice

cosh Cosinus hiperbolic

Operatorii relaţionali compară doi scalari şi produc 1 dacă operaţia

MATLAB răspunde cu t = 0. În cazul matricilor, operatorii relaţionali

va determina compararea fiecărui element din D cu elementele