Ganduri Ma rog la dumnezeu, sa fiu bun sa nu fiu rau. Dar nu pot nimic sa indrept, sa fiu smerit, rabdator si intelept.

Pe aceleasi cai apuc si ratacesc si din a faptui ce-i rau si urat nu ma mai opresc. La mine nu e vindecare si-am obosit de-atata rusinare incat ajuns-am eu la nepasare. In fiecare zi cand ma ridic din pat aprind tigara si de scrumiera-o bat. Imi place si sa beau cafea. Sa stau natang si sa visez asa. Si leg, dezleg pe toate partile un lucru-ntorc, in veci nu ies , ci ancorat eu stau in port. Cand pica unu, de boala, ori necazu il loveste in loc sa-mi fie mila de bucurie inima imi creste. Ma cred un rege ce nu are regat, ma cred ca as fi vreun brav barbat. Dar lenevesc si-s vesnic plictisit, mereu ma plang ca sunt prea obosit. Ma simt bine ca-i seara si ma bag in pat, si ma gandesc la ziua ce tocmai a plecat. Prea multe n-am facut sau chiar nimic, ma simt mizer , profund nefericit. Ma tot intreb cu mine ce s-a intamplat, candva eram .. eram cu totul altfel sau doar mi se parea.. si nu mai ies din starea asta ca dintr-o vreme rea. De astazi la tine vreau ca sa renunt, m-am saturat sa te astept, sa te denunt. Mie sufletul secat, mi-e trupu imbatranit si sigur sunt ca sunt scrintit. Atata singur am vorbit si nu vad alta usa de iesit. Tot stau pe holuri goale si-imi zic, daca nu azi, desigur maine-apare. Dar n-ai sa vi, tu nu ma mai doresti; nu, nu se poate pe mine in vreun fel sa ma iubesti. De mine sunt scarbit, si asteptarea vana e ca si o otrava ce-o beau zilnic din cana. Sunt surd la pasari, orb la cer si nu mai pot ca napoi sa mi te cer. M-am agatat de tine ca muribundu de icoane, am plans si-am zis ajuta-ma tu doamne. De vine insa nu e dumnezeu, ci toata vina-i de la mine. Eu. Doar eu n-am stiut. Doar eu nechibzuit am fost. Am crezut ca tot mi-este permis, ca nu-i nimic urat si interzis. M-am aruncat si am trait orbeste si astazi vad, ca-i prea tarziu, si nu-mi mai foloseste. Nu sunt Homer, nici Alexandru Macedon, si ce-i mai trist ca nu-s vreun animal, o buruiana, o piatra, ci sunt om. Si m-am nascut cu sufletu chircit si-n mine pofte rele, ai sadit. Visez sa fiu slavit , si preamarit, cu dumnezeu sa stau la masa, si sa fiu servit. Stau unii in mocirla pana-n gat si-intr-una canta ca dumnezeu e bun si sfant. Sunt zile-n care cred si eu c-ar fi asa, si altele in care in cur l-as improsca. Si l-as scuipa in fata, in fiecare dimineata.Insa. M-a pus la punct batranu, si mi-aratat ca cel putin o vreme in zona el este stapanu. La dracu sufletu am vrut sa-l vand; mi-a zis: tu nu ai suflet, esti doar pamant. De-as fi un bivol, iarba as manca, si pasari de mizeri spatele mi-ar curata. De-as fi un caine in colb m-as tavali, as sta la umbra si m-as odihni. De-as fi un corb as sta pe-o craca, as croncani vremea sa treaca. Da nu-s, nici bivol, nici caine, nu-s nici corb; is mut, is surd, is ciung, is schiop si

orb. Da, nu la trup am eu vreo schilodeala, .. Ieri, am murit, si poimaine m-au ingropat. Mi-au cantat prohodu, si m-au uitat. Pamantu se invarte, soarele mai departe rasare; numa nu ma indur sa plec spre alta zare. E asa bine pe pamant, mai cade o ploaie, mai o pala de vant. Toamna frunzele uscate se desprind, iarna ninsorile de la un capat la altu se-ntind. Candva traiam, in tufe de spini, zgariat pe maini, si pe picioare; azi dorm in puf si tot trupul ma doare. Candva umblam, descult pe bulgari de pamant; astazi mi-e greu sa stau in pat, si sa emit un gand. Candva .. De cativa ani la o rascruce, stau in drum. Lanturi muntoase, gramezi de oase; fum de tigara, sunet de chitara. Lumanari ce ard, paduri care cad; o batrana garbovita, o fantana parasita. Clopote crapate, drumuri desfundate; Cand a aparut primul gard.Cand a cazut primul brad. Primul brad a cazut spre cer. Atunci s-a inaltat primul gard. Cand am murit, a venit dumnezeu; si a zis:inca, nu te-ai nascut; ceea ce crezi ca ai trait, ar fi viata care, ti-am ursit. Deci, vrei sa te nasti[?]. Eu am raspuns : .. nu. Apoi dumnezeu s-a bursucat; a facut cerul, si pamantul..

17 octombrie.

cristi gulin