24 pagini

an XII nr. 154

TIMPUL
REVIST| DE CULTUR|

ianuarie 2012

Redac]ia [i administra]ia: Str. L\pu[neanu nr. 14, CP 1677, OP 7 - IA{I

Num\r ilustrat cu fotografii de Daniel Penciuc

B\iete, un popor nou la domn Escu!

Dorin Tudoran

Semantica istoric\ `n serviciul politicilor moderne

Victor Neumann

O provocare pentru vremurile noastre: predarea geometriei

Bogdan Suceav\

Jurnal din campania de reabilitare a Securit\]ii

Gabriel Andreescu
www.timpul.ro

TIMPUL

Agora

Note inutile
BOGDAN C|LINESCU

Sciences-po aplic\ teoria lui Bourdieu

~ntre 1991 [i 1995, am fost elev la Sciences-po Paris, aceasta fiind considerat\ drept o [coal\ de elit\ (Grande Ecole), cu un nivel mult mai ridicat dec`t universit\]ile clasice. Una dintre diferen]ele fa]\ de Universitate era examenul de admitere. Imposibil s\ te `nscrii la Sciences-po f\r\ s\ reu[e[ti la examen (excep]ie f\c`nd cei care ob]ineau Trs bien la diploma de bacalaureat) atunci c`nd oricine poate deveni student. La Sciences-po (sau Institutul de Studii politice), situat `n minunatul cartier Saint-Germain-des-Prs, controlul [i notele erau permanente. Fiecare curs se termin\ cu un examen sau cu o lucrare obligatorie. Cei care ob]ineau diploma erau aproape siguri CAPRICORN

c\ vor ob]ine o slujb\ destul de repede (am putut verifica personal acest lucru). Al]ii se orientau spre administra]ia public\ [i cariera de func]ionar. Am intrat `n aceast\ [coal\ pentru c\ am reu[it la examen [i nu pentru c\ eram rom=n sau handicapat. M-am confruntat la examen cu al]i candida]i francezi sau str\ini. Din p\cate, de c`]iva ani, noul director de la Sciences-po vrea s\ transforme tradi]ia examenului de intrare pentru a permite sus]ine el reu[ita celor dezavantaja]i social. Domnul Director a decis s\ fac\ discriminare pozitiv\. S`nt scuti]i de examen candida]ii ce provin din cartierele dificile sau au o origine social\ atipic\. Cu alte cuvinte, rom=n fiind [i f\r\ un ban `n buzunar, ar trebui s\ am mai multe [anse s\ intru la Sciences-po dec`t un fost bun elev ce a terminat liceul Henri IV. Mai mult dec`t at`t, Directorul a suprimat proba de cultura general\ la examenul de intrare la Sciences-po. Cultura general\, au explicat cei care au luat aceast\ decizie, penalizeaz\ clasele defavorizate. Ea este o selec]ie social\. (sic !) E exact ce pretindea sociologul Pierre Bourdieu. Dac\ e[ti cultivat, atunci ai o origine social\ favorizat\. Nu po]i dec`t face parte din clasa social\ dominant\. Nu e bine nici dac\ cei din clasele sociale dominate se pun pe `nv\]at. Risc\ s\ avanseze [i s\ fac\

parte dintre favoriza]i. A[a se distruge o [coal\ unde se mai `nv\]a carte. O [coal\ ce mi-a permis, `n mare parte, s\ reu[esc.

Fran]a sau o ]ar\ african\?

Pe data de 14 decembrie, fostul pre[edinte Jacques Chirac a fost condamnat de Tribunalul corec]ional din Paris, la doi ani de `nchisoare cu suspendare pentru deturnare de bani publici [i `ncasare de mit\. Fostul pre[edinte Franois Mitterrand ar fi putut fi [i el judecat pentru numeroase afaceri politice [i deturn\ri de bani publici. Ast\zi, fostul Prim-ministru [i candidat la pre[edin]ie `n 1997, Edouard Balladur, e b\nuit a fi implicat `ntr-o afacere de comisioane ob]inute din partea guvernului pakistanez `n perioada alegerilor din prim\vara anului 1997. Actualul pre[edinte, Nicolas Sarkozy, pare a fi fost la curent [i chiar implicat... S`ntem `ntr-o ]ar\ african\ sau `n Fran]a?

Liberalii [i oamenii politici

Dintotdeauna, liberalii adev\ra]i au sus]inut c\ trebuie s\ ne ferim de oamenii politici. Acum c`]iva ani eram `ns\ sceptic, fiind aproape convins c\ printre ei (oamenii politici) mai s`nt [i c`]iva demni de `ncredere. ~ns\

acum cred c\ liberalii au total\ dreptate. Un om politic, oricare ar fi culoarea lui ideologic\, are o singur\ preocupare: s\ fie ales ori reales. ~n aceste condi]ii, ac]iunile lui nu pot fi `ndreptate dec`t spre satisfac]ia aleg\torilor poten]iali. Credin]a liberalilor e pe deplin confirmat\ ast\zi, cu ocazia crizei economice. Reac]iile [i m\surile luate `n grab\ de politicieni ne demonstreaz\ perfect cum ei profit\ de situa]ia dificil\ pentru a reveni pe scena politic\ [i ne face s\ credem c\ de]in singura solu]ie. Guvernul [i Statul vor avea grij\ de noi. Dincolo de considera]iile liberale, problema e mult mai grav\. ~n Statele Unite, spre exemplu, noul pre[edinte Obama are un plan de redresare economic\ de aproape 1000 de miliarde de dolari [i pu]ini s`nt cei care `l critic\. Doar o parte dintre republicani [i, mai ales, organiza]iile societ\]ii civile au `ndr\znit s\ o fac\. ~n Fran]a, nu am v\zut nici un articol `n pres\ (ce s\ mai vorbesc de televiziune) cu cel mai mic accent critic la adresa politicii lui Obama. *Aceste r`nduri au ap\rut `n volumul Noua [coal\ de g`ndire a dreptei, Humanitas, octombrie, 2011. (Paris, ianuarie, 2012)

Practici ale interpret\rii

OVIDIU PECICAN
~ntre modelul rigid al filosofiei universitare [i cel ancilar al uceniciei ca traduc\tor `ntr-o limb\ p\s\reasc\ (din limba Maestrului `n cea a maestrului), scrisul lui Aurel Codoban r\m`ne proasp\t [i recompensant pentru cititor. S-ar putea ca `ns\[i a[ezarea autorului `n interiorul disciplinei care `l fascineaz\ [i acapareaz\ s\ fi avut un rol `n aceast\ formul\ care nu se respinge comunic\rii. Aceasta fiindc\, pe de o parte, prima specializare a autorului a fost cea de sociolog, iar pe de alta, fiindc\ interesul particular al g`nditorului s-a deplasat c\tre comunicare, semiologie, limbaje [i rela]ionare. Pornind de pe liniamente de acest fel, [ansele de a nu te izola pe o Atlantid\ `n deriv\ cresc sim]itor, tot a[a cum tenta]ia turnului de ivoriu descre[te. Delta de subiecte deschis\ astfel l-a condus, de-a lungul unui periplu de decenii, pe Codoban `nspre elaborarea unor c\r]i precum Semn [i interpretare (2001), c\tre hermeneutica iubirii (Amurgul iubirii, 2003, 3 edi]ii) [i Imperiul comunic\rii (2011). ~n acela[i timp, fascina]ia pentru plaja de articul\ri deja circumscris\, caracteristic\ pentru explorarea faptului social [i a rela]iilor dintre oameni, dintre ace[tia [i lucruri, dintre ei [i simboluri, ritualuri, coduri [i practici, [i-a g\sit o bun\ companie `n interesul pentru explorarea unei structuri profunde a realit\]ii umane, care asigur\ rela]ia intim\ cu invizibilul (Sacru [i ontofanie, 1998). Una dintre c\r]ile pline de sugestii ale g`nditorului a fost Filosofia ca gen literar (1992), unde Codoban restaura un adev\r adeseori ocultat de practican]ii genului, `ntr-o modernitate febril\ `n a asocia discursul filosofic [tiin]ei sau a-i nega calitatea genetic\ de discurs cu deschideri artistice. Ast\zi, la dou\ decenii distan]\ de la constat\rile de acest fel ale universitarului clujean, chestiunea revine `n coresponden]a lui Gabriel Liiceanu cu unul dintre ucenicii lui de suflet, Gabriel Cercel, prilejuindu-le `nt`rziate descoperiri pe cont propriu [i amuzante dezvolt\ri discursiv-epistolare. ~ntre timp, `ns\, `ntr-o culegere de texte recent ap\rut\ m\ refer la Exerci]ii de interpretare (Cluj-Napoca, Editura Dacia XXI, 2011, 282 p.) , Codoban exploreaz\, de ast\ dat\, Filosofia ca gnoz\. Textul, succint, aerisit, fluent, aminte[te de convingerile lui Voegelin c\ politica e gnostic\ [i de Vladimir Tism\neanu, `n acord cu maestrul german stabilit `n S.U.A., permi]`nd constatarea c\, dac\ gnoza e [i filozofie, [i politic\ (ba, uneori, p`n\ [i religie), atunci poate c\ ea trebuie privit\ mai degrab\ ca o cheie deschiz\toare de u[i diverse, a[a cum `]i vine s\ crezi dup\ o lectur\ din Ioan Petru Culianu, de pild\. De altfel, Despre gnosticismul cre[tinismului popular rom=nesc, un alt eseu al volumului, readuce chestiunea gnostic\ pe solul istoriei [i filosofiei religiei, aplic`nd-o unor dezvolt\ri marginale [i necanonice, `ns\ nicidecum neimportante. Asemenea asocieri arat\ `n ce m\sur\ problemele explorate de Aurel Codoban [i, mai ales, unghiurile `n care se a[az\ el s`nt ni[te intersec]ii unde `nt`lnirile `ntre spirite redevin posibile, iar conceptualiz\rile pot fi fecunde. Nimic nu spune c\ valoarea st\ pe piscuri nefrecventabile, [i nu `n nodurile comunica]ionale, unde spiritele iscoditoare [i `ntreprinz\toare, intelectual vorbind, se aglomereaz\. Chestiunea r\ului este una care dezv\luie latura de moralist a autorului, chiar dac\ eseurile sale dedicate acesteia nu devin predici sau inventare marcate ap\sat de vreo obsesie etic\. Timpul sacru [i problema ontologic\ a r\ului, Filosofia ca gnoz\: problema r\ului sau R\ul ca limit\ a interpret\rii `l aduc din direc]ii diferite pe Codoban `n preajma unei problematici pe care Nietzsche o transcendea printr-un titlu manifest, Dincolo de bine [i de r\u f\r\ a o fi epuizat `n vreun fel [i chiar f\r\ a-[i fi propus asta. Dup\ ne`ncetatele exerci]ii de adula]ie din filosofia rom=n\ contemporan\ [i dup\ frecventarea asidu\ a sfin]eniei, dezbaterea celuilalt versant poate aduce un plus de echilibru `n dezbaterea cultural\ actual\ de la noi. ~mi pare admirabil c\ pentru autorul Exerci]iilor de interpretare o alt\ sintagm\ pentru explor\rile hermeneutice pe care le `ncearc\ punctarea unor momente din tradi]ia filosofic\ rom=neasc\ este prilejul unor rememor\ri scuturate de praf. D. D. Ro[ca `n lumina studierii influen]elor ast\zi, Paul Cornea prefer\ s\ renun]e la acest concept al comparatismului clasic pentru a se referi la concordan]e , Blaga ca filosof al religiei, Mircea Eliade [i transcenden]a antropomorfizat\ [i debil\ (un alt pensiero debole, a[adar), Culianu [i `n]elesul magic pe care `l acord\ filosofiei religiilor s`nt c`teva dintre redeschiderile de dosare prin care scribul `mbog\]e[te cazuistica aferent\ pledoariei c\ filosofia rom=neasc\ a secolului al XX-lea merit\ interesul [i se constituie `ntr-un teritoriu bogat ce se ofer\ explor\rilor. F\r\ mult\ zarv\ [i trufie, asemenea kleine schriften care `nso]esc construc]iile articulate pe mai largi suprafe]e, fac din Aurel Codoban un autor relativ parcimonios, dar `n mod sigur, demn de tot interesul. Ca unul dintre cei care, prin v`rst\, asigur\ trecerea de la filosofarea sub domina]ia marxismului obligatoriu pe care a [tiut s\ `l evite c\tre anii tranzi]iei postcomuniste [i ai filosofiei lor, hermeneutul a construit, prin lucr\rile proprii, o alternativ\ interesant\ [i credibil\ de evolu]ie personal\, atr\g`nd prin cursurile sale universitare [i o pleiad\ de tineri care, [i atunci c`nd au urmat aceea[i voca]ie, [i c`nd s-au `ndreptat c\tre alte orizonturi profesionale, au exersat g`ndirea dezinhibat\, articulat\, deopotriv\, `n jurul mo[tenirii c\rtur\re[ti [i a nout\]ii `nt`mpinate cu o sensibilitate proprie. Apropiat cercului publicistic din jurul publica]iei Idea, Codoban r\m`ne, totu[i, cu un profil intelectual inconfundabil, reunind interese aparent divergente, dar [tiind s\ le armonizeze [i s\ le pledeze conving\tor.

ianuarie 2012

www.timpul.ro

Agora

TIMPUL

B\iete, un popor nou la domn... Escu!

DORIN TUDORAN
Da, repede! Hai, fugu]a! {i s\ fie rece. Rece de tot. Spum\ de dou\ degete, c\ afar\ e foarte cald. S\ aib\ trac]iune integral\. ~n]elegi? Adic\, s\ trag\ pe patru ro]i. {i s\ aib\ cel pu]in 300 de cai putere, c\ vine iarna [i, vorba aia, iarna nu-i ca vara. Hai, repejor! Ce vreau s\ spun? Vreau s\ spun c\, deseori, e mai bine s\ nu explic\m, pentru a suta oar\, de ce am f\cut ori, mai ales, de ce nu am f\cut un lucru ori altul; de ce s`ntem Ionescu [i nu Popescu; s\ accept\m c\, de[i am visat s\ fim sau, ba, chiar ni se pare c\ am fost Protopopescu, de fapt, am fost [i r\m`nem Georgescu; c\ at`t timp c`t via]a noastr\ de Zamfirescu a fost [i continu\ s\ fie una onorabil\, nu avem de ce arunca vina pe popor c\ ne-a `mpiedicat s\ fim Alexandrescu. Dispari]ia lui Vclav Havel a reaprins apetitul pentru `ntreb\rile cool [i generozitatea `ntr-ale r\spunsurilor sofisticate. ~n urm\ cu c`]iva ani, cineva care ]ine cu tot dinadinsul s\ fie confundat cu Leszek Kolakowsky [i se simte responsabil cu atribuirea lunar\ a brevetelor de Havel, Michnik [i Konrd printre peti]ionarii [i aspiran]ii rom=ni `ncerca s\-i intre pe sub piele lui Gabriel Liiceanu (`n sf`r[it i-a intrat!) [i ne explica de ce nu a fost Gabriel Liiceanu un Vclav Havel. Evident, din demonstra]ie lipsea doar r\spunsul corect: Gabriel Liiceanu nu a fost Vclav Havel fiindc\ a fost Gabriel Liiceanu. Simplu. Ce e at`t de dezonorant `n a fi fost doar un om onorabil `nainte de decembrie 1989, nu [i unul care s\-[i fi asumat vreun risc sau un erou? La moartea lui Havel, Dan T\p\lag\ `l invit\ pe Gabriel Liiceanu la o lung\ discu]ie. Cum era s\ lipseasc\ tocmai obsesiva De ce n-am avut [i noi un Havel? {i, din p\cate, mai de c`te ori apare `ntrebarea aceasta, renasc [i r\spunsurile inadecvate. Mai toate duc la vinov\]ia poporului rom=nii nu aveau cum s\ dea un Havel. ~n astfel de discu]ii [i nu doar `n ele poporul devine un fel de abstrac]iune. Sau, `n cel mai fericit caz, ai sentimentul c\ poporul s`nt doar ceilal]i, nevrednici s\ dea sau s\ se al\ture unui Vasile Havel, Gheorghe Michnik ori Ilie Konrd. {i-atunci, noi, ceilal]i, cu poten]ial (uria[, dar nevalorificat) de Havel, Michnik ori Konrd cine [i ce s`ntem? Dac\ nu s`ntem nici cine era c`t p-aci s\ fim, nici poporul care, din c`ino[enie, nu ne-a l\sat s\ fim Havel, Michnik sau Konrd, de[i duduiam de poten]ial de a fi a[a ceva, cine [i ce s`ntem? Noi din cine ne tragem [i cine se va trage din noi? Dac\ tot ne plac teoriile chibritului, atunci `n loc s\ punem oameni precum Gabriel Liiceanu `n fa]a n\prasnicei `ntreb\ri Dumneavoastr\ de ce nu a]i fost un Havel?, hai s\ calibr\m `ntrebarea, aduc`nd-o mai spre posibilit\]ile locale: Dumneavoastr\ de ce nu a]i fost un Paul Goma, o Doina Cornea sau un Radu Filipescu? Ca s\ nu mai spun c\, `nainte de a pune asemenea `ntreb\ri cool, doamne [i domni de pres\, cultur\ [i alte `nclina]ii eroice ar trebui s\ `nceap\ de la propriul poten]ial, mai mult dec`t epopeic, dar cu totul nefolosit: De ce nam fost eu Mariana Celac sau Dan Petrescu, Carmen Popescu sau Mihai Botez, PetreMihai B\canu sau Tia {erb\nescu, Gheorghe Calciu-Dumitreasa sau Elizabeta Rizea? De ce n-am fost eu Gza Szocs sau Mircea Dinescu, Gheorghe Bra[oveanu sau Viorel Padina?
www.timpul.ro

~n r\spunsurile lui Gabriel Liiceanu, al\turi de lucruri profunde [i admirabil spuse, apar [i ra]ionamente pe care le `n]eleg din ce `n ce mai greu. Invitatul lui Dan T\p\lag\ poveste[te: C`nd, `n 1977, l-am `ntrebat de ce nu sus]inem gestul lui Goma, mi-a r\spuns destul de agresiv c\ `n anii 50 el nu tr\ise `n domiciliu for]at sau `n `nchisoare cu telefon cu Viena pe mas\. Vroia s\ spun\ c\ pe l`ng\ experien]a lui, gesturile actuale ale diziden]ei `ntr-un regim comunist mai relaxat [i cu o popula]ie infinit blazat\ nu mai puteau duce nic\ieri, cel pu]in la noi. Ce r\spunde Constantin Noica d\ seam\ doar despre Constantin Noica. ~ntrebarea lui Gabriel Liiceanu era [i r\m`ne, implicit, un r\spuns la obsesiva `ntrebare De ce n-a fost Gabriel Liiceanu un Vclav Havel?. ~n 1977, Gabriel Liiceanu avea 35 de ani. Printre cei care au semnat Charta 77, f\r\ s\ `ntrebe pe nimeni dac\ e prudent sau nu, dac\ e inutil sau nu, se num\rau [i Pavel Bratinka (31 de ani), Anna abatov (25 de ani), Martin Palou (27 de ani) sau Gbor Demszky (25 de ani). Michnik `nsu[i, care se `nt`lnea [i colabora cu ini]iatorii Chartei 77, era cu patru ani mai t`n\r dec`t Liiceanu [i a [tiut singur ce are de f\cut, de[i existau [i `n Polonia mentori respectabili. Revine pe tapet faimoasa rezisten]\ prin cultur\, de fapta rezisten]a doar prin cultur\: Istoria instaur\rii comunismului a reu[it s\ lichideze dup\ 15 ani aproape cu des\v`r[ire idealurile. C`nd te g`ndeai s\ faci un gest politic de protest explicit, te `ntrebai `nainte ce rezonan]\ poate avea el [i dac\ are vreun efect. R\spunsul spontan era c\ el nu va duce nic\ieri, c\ f\cut `nl\untrul unei mase indiferente [i `nsp\im`ntate, el echivala cu un sacrificiu inutil. Din cauza asta, Noica de care `mi vorbi]i a ajuns `n final, dup\ ie[irea din `nchisoare adic\, la solu]ia rezisten]ei prin cultur\. Ce `nsemna asta? Textual, el spunea c\, cu tancurile sovietice `n spate [i cu o popula]ie terorizat\ sistematic, protestul politic tradi]ional `[i pierduse sensul. Solu]ia sugerat\ de Noica urma s\ asigure conservarea individual\ a marilor min]i [i for]e creatoare ale ]\rii, spre marele c`[tig al poporului rom=n post-decembrist. Repet, orice form\ de a fi supravie]uit `n onoare dictaturii comuniste mi se pare acceptabil\, dar nu m\ pot ab]ine s\ pun c`teva `ntreb\ri: a) Cu tot respectul pentru Constantin Noica, a l\sat cumva rezisten]a sa prin cultur\ o oper\ mai `mplinit\ dec`t cea r\mas\ de la Jan Potocka? b) Exist\ un mare gazetar rom=n care, rezist`nd doar prin cultur\, a l\sat `n urm\-i o oper\ de jurnalist mai important\ dec`t cea mo[tenit\ de cehi de la Jir Dienstbier? c) Dac\ solu]ia rezisten]ei (doar) prin cultur\ s-a dovedit valabil\, de ce s`ntem at`t de deziluziona]i de poporul rom=n post-decembrist, beneficiarul rezisten]ei noastre (doar) prin cultur\? d) Cum ar putea poporul acesta s\ ajung\ [i la o con[tiin]\ civic\ (asemeni l\uda]ilor cehi, unguri sau polonezi), dac\, de fiecare dat\, `i ascult\m pe cei care ne spun c\ e inutil s\ `ncerci s\ pui o prim\ c\r\mid\, fiindc\ tot vine un tanc [i o zdrobe[te? Nu a existat o solu]ie ideal\. Fiecare a hot\r`t cum s\ treac\ prin acele timpuri, dar a continua s\ cl\dim explica]ii care s\ ne ofere din ce `n ce mai multe circumstan]e atenuante nu mi se pare util. Ce s\ mai spun de mesajele subliminale transmise de un adept ori altul al rezisten]ei doar prin cultur\? Da, doamnelor, domni]elor [i distin[i cavaleri, a]i avut dreptate, a fost inutil! Iar acum ave]i [ansa lucrativ\ de a vorbi [i post-festum, de diminea]\ p`n\ seara, despre c`t de util v-a fost s\ `n]elege]i, `nc\ de atunci, c\ totul era inutil. Ni[te pioneri, ce mai! Cei c\zu]i, atunci, `n mrejele inutilului `mi aduc aminte de Capra contemporan\ a lui Di-

nescu `n vreme ce restul poporului (de la om la acareturi, patrupede [i zbur\toare) se `ntreba dac\ se merit\, dac\ o fi util, maic\, dac\ nu e prea periculos etc., doar ea, `nc\p\]`nat\, d\dea lapte f\r\ s\-[i pun\ `ntreb\ri metafizice, c\ci doar nu era berbecu]ul Hamlet. E drept, statuia din centru a fost schimbat\ din nou [i cea de acum v\ seam\n\ de minune. Dar, iat\ poezia cu pricina: Capra m\n`nc\ trandafirii gr\dinilor municipale ron]\ie tramvaiele ca pe morcovii cruzi nu pleac\ diminea]a la birou nu cite[te gazeta de sear\ dezbrac\ st`lpii de telegraf ca pe duzi ignor\ semafoarele cu neru[inare nu-[i dore[te limuzin\ [i jur n-a brevetat `nc\ iarba artificial\ de[i mai [tie c`te ceva despre p\duri. Statuia din centru a fost schimbat\ ora[ul se leag\n\ intr-un scr`nciob de fum numai aceast\ capr\ `nc\p\]`nat\ d\ lapte [i nu se-ntreab\ cum. Nici ideea c\ Havel a f\cut ce-a f\cut fiindc\ [tia c\ se poate baza pe cehii lui nu st\ `n picioare Havel `[i tr\gea for]a dintr-o comunicare [i o comuniune real\ cu majoritatea cehilor. Am citit mii de pagini de memorii ale unor oameni din liga lui Havel [i n-am dat peste multe lucruri care s\ justifice ra]ionamentul lui Gabriel Liiceanu. S\ nu uit\m c\, ini]ial, Charta 77, un document foarte echilibrat [i care nu arunca o m\nu[\ politic\ Puterii, a `ntrunit cam 240-250 de semn\turi. Mult mai t`rziu num\rul semnatarilor s-a ridicat la spre 2000. Poporul acela num\ra 15.000.000 de cet\]eni. Afla]i singuri procentul reprezentat de temerarii pe care putea conta Havel. Tot ce v\ pot spune este c\ procentul cu pricina este departe de a reprezenta majoritatea cehilor. ~mi amintesc o lung\ sear\ de taclale, `n Toronto, cu Josef kvoreck, pe atunci membru `n colegiul de redac]ie al revistei Agora. A r`s amuzat de convingerea mea c\ rom=nii nau un Havel din cauza lipsei de solidaritate. Mi-a povestit c`teva istorioare de neuitat despre solidaritate la cehi, apoi mi-a sugerat s\ recitesc Haek [i al]i autori cehi. ~mi amintesc ce `mi scria Vladimir Bukovsky, dup\ ce-i trimisesem Frig sau Fric\? Despre condi]ia intelectualului roman, `n traducerea lui Vladimir Tism\neanu. Era [i el amuzat c\-i cred pe rom=nii mei mai las\-m\ s\ te las dec`t pe al]ii; dec`t pe ru[ii s\i, printre al]ii. ~mi amintesc de discu]ii pe aceast\ tem\ [i cu mul]i dintre prietenii mei din Ungaria [i Germania. Am fost noi, rom=nii, mai pu]in solidari cu cei dintre noi gata s\ ri[te dec`t au fost cehii, ungurii sau polonezii cu inutilii lor? Evident, da. Au contat Havel [i al]ii ca el pe soli-

daritatea cona]ionalilor lor mai mult dec`t au putut conta Paul Goma, Doina Cornea sau Mihai Botez pe solidaritatea rom=nilor? Evident, da. S\ fie acesta motivul principal pentru care cov`r[itoarea noastr\ majoritate nu avea cum s\ devin\ un Paul Goma, o Doina Cornea sau un Gheorghe Calciu-Dumitreasa? Evident, nu. ~n realitate, nimeni nu a pierdut trenul de a fi un Havel `n Rom=nia, fiindc\ un asemenea tren nu a trecut dec`t prin Haveland [i nu avea mai multe locuri. Avea unul singur. L-a ocupat singurul calificat pentru el Vclav Havel. Chiar de ar fi trecut un asemenea tren [i prin Rom=nia, cei interesa]i l-au pierdut de peste patru decenii. A a[tepta azi pe peron (cu Iphone-ul `n m`n\ [i Mercedesul `n parcare) s\ prinzi trenul pierdut cu decenii `n urm\ se va solda cu acela[i succes de atunci [i `n r`setele poporului; cel vechi ori cel vechi, totuna. Cunosc bine gustul lehamitei [i el m\ pune la p\m`nt exact c`nd cred c\ s`nt cu totul lecuit. M-am l\sat eu `nsumi anesteziat, ani la r`nd, de drogul cu |sta-i poporu. M\ surprind [i acum recurg`nd, din c`nd `n c`nd, la serviciile acestui painkiller. Dar, una peste alta, am acceptat c\ n-am fost altcineva, fiindc\ am fost exact cine [i c`t m-am `nvrednicit s\ fiu. S`nt convins c\ nici Gabriel Liiceanu nu avea cum s\ fie un Vclav Havel, pentru c\ a fost [i r\m`ne Gabriel Liiceanu. Eu, unul, `l respect pe Gabriel Liiceanu pentru ce este, pentru ce a ales, c`ndva, s\ fie, [i nu-l `nvinov\]esc c\ n-a fost ce visau al]ii s\-l vad\ sau pentru c\ nu este azi cum [i-ar dori al]ii s\-l [tie. {i s`nt sigur c\ am suficiente motive s\-l respect, dincolo de op]iuni uneori diferite. A venit timpul s\ ne judec\m valorile [i s\ le respect\m pentru ce [i c`t s`nt, nu s\ le `mpingem s\ cro[eteze, la nesf`r[it, teorii pentru adormitul poporului. Altfel... Altfel, dac\ Oscar Wilde a avut un mare succes cu a sa The Importance of Being Earnest, A Trivial Comedy for Serious People, noi risc\m s\ devenim celebri cu spectacole de genul Istorica importan]\ a faptului de a nu fi fost Paul Goma, Fundamentala importan]\ a faptului de a nu fi fost Doina Cornea sau Magnifica importan]\ a faptului de a nu fi fost Vasile Paraschiv. Astfel de piese chiar devin triviale, iar oamenii serio[i, ca s\ nu mai pun la socoteal\ poporul, s-au cam s\turat de cmedii. Una dintre cele mai deconcertante reprezenta]ii ar putea deveni cea cu Nici un pic de Havel `nainte de 1989, dar cel mai vocal Havel dup\ 1989. Dac\ vede]i pe cineva anun]`nd pe un post de televiziune fie c\ S-a b\gat Havel la Carrefour!, fie c\ S-a adus popor nou la Mega Image!, nu ie[i]i din cas\ pe frigul \sta schimba]i canalul [i trece]i pe National Geographic.

ianuarie 2012

4
BURSA C|R}ILOR Arthur Darby Nock, Sf`ntul Pavel, Traducere din limba englez\: C\t\lina Gaid\u, Colec]ia Fiat Lux, Editura Herald, 2011, 224 p.

TIMPUL

Agora

Noi [i comunismul
SORIN BOCANCEA
La gala Zece pentru Rom=nia ce s-a desf\[urat la Ia[i de cur`nd, un venerabil profesor ie[ean a f\cut un apel c\tre realizatorul evenimentului pentru implicarea `ntr-o campanie care s\ vizeze protejarea vestigiilor istorice expuse riscului de a fi distruse prin nerespectarea legii. Apelul mi s-a p\rut just [i plin de conota]ii, av`nd `n vedere faptul c\ la eveniment tocmai fusese premiat un proiect ce a r\scolit puternic [i iremediabil o zon\ plin\ de vestigii din Ia[i, afect`nd grav [i imaginea Palatului Culturii, ce nu va mai putea fi v\zut din nici un unghi dec`t `nso]it de o construc]ie ridicat\ falic, ca semn al victoriei prostiei seme]e asupra bunului sim]. Dar, asta este o alt\ discu]ie ce nu se va opri cur`nd. Ceea ce mi-a atras aten]ia a fost un ra]ionament construit de c\tre profesorul de istorie pentru a-l convinge pe Mihai Tatulici de juste]ea demersului: trebuie f\cut ceva, fiindc\ acum nu mai este comunism, acum s`ntem noi. Instantaneu mi-am pus `ntrebarea: care noi, al]ii dec`t cei din vremea comunismului? Auzim frecvent acest tip de argumentare, comunismul fiind prezentat ca o fantom\ ce a b`ntuit plaiurile mioritice vreo cinci decenii, dup\ care s-a dus pe pustii [i pe pietrele seci. El este invocat ca scuz\ pentru toate nemerniciile, ca un corup\tor sau uciga[ de min]i nevinovate care abia acum pot s\ fac\ tot ceea ce le-a fost interzis atunci. Nu mai avem nici o scuz\, se spune, s\ nu rezolv\m cutare problem\ pentru c\ acum nu mai s`ntem `n comunism; acum s`ntem `ntre noi. Academicianul Alexandru Surdu povestea odat\ o `nt`mplare cu celebrul academician Moisil, pe care o povestesc [i eu acum. De fiecare dat\ c`nd participa la vreo sindrofie, dup\ ce pleca primul dintre meseni, Moisil spunea: bine c\ am sc\pat [i de \sta, c\ acum am r\mas `ntre noi. Schema se repeta cu fiecare plecat, cel ce f\cea acest gest devenind brusc un str\in a c\rui `ndep\rtare f\cea posibil\ cre[terea coeziunii, a solidarit\]ii celor r\ma[i. Unul dintre obi[nui]ii acestor evenimente [i-a propus ca m\car odat\ academicianul s\ nu mai aib\ ocazia s\ se mai exprime astfel [i despre el a[a cum obi[nuia. De aceea, la una dintre petreceri, el a a[teptat s\ plece to]i vechii camarazi deveni]i imediat str\ini indezirabili [i a r\mas doar cu academicianul pentru a continua, solidari, activitatea bahic\. Dup\ ce a primit misiunea s\ mai aduc\ o sticl\ de vin, chelnerul a dat s\ plece pentru a onora comanda. Moisil `l opre[te spun`ndu-i: auzi, c`nd pleci, ia-l [i pe \sta de aici! Cu ce i-a satisf\cut lui Moisil nevoia de noi plecarea c`te unui mesean? Cu nimic. De-at`ta noi a r\mas eu (probabil c\ asta [i dorea). A l\sat c\derea comunismului un alt noi dec`t cel pe care el l-a poten]at, un alt noi dec`t cel pe care fiecare [i-l construie[te singur, acas\, la ad\post de ceilal]i? A devenit comunismul chiar a[a, peste noapte, un str\in a c\rui plecare s\ ne fi f\cut mai solidari sau solidari altfel dec`t ne-a `nv\]at comunismul s\ fim indivizi pe care s\-i adune duplicitatea, falsele raport\ri, atacul continuu la tot ce este domeniu public, fixa]ia pe r\spunsul unic la probleme diverse, pe g\sirea unui unic vinovat pentru orice [i pe construirea unui unic salvator a orice? ~n momentul `n care profesorul a emis ra]ionamentul de mai sus, am privit `n sal\ [i, dup\ o scurt\ evaluare ochiometric\, am constatat c\ majoritatea celor prezen]i aveau capetele grizonate. Deci, au participat la masa comunismului cel pu]in de la venirea felului al doilea, indiferent de ce au m`ncat. Nu erau ei noi atunci? Cu ce s`nt acum mai noi dec`t au fost `n comunism? Comunismul a fost un transfug ce s-a plimbat jum\tate de secol prin Rom=nia de capul lui? Cine l-a construit? Nu noi? Pe vremea comunismului s-au ras cartiere `ntregi cu cl\diri superbe. Fiecare ora[ mai p\streaz\ fragmente de str\zi ce ne amintesc de faptul c\ [i noi `ncepusem c`ndva s\ construim bine. Dar am decis, tot noi, s\ ne `nscriem `ntr-un alt program. Astfel, mobiliza]i, `nsufle]i]i [i `nfl\c\ra]i am mers s\ lu\m lumin\ de la R\s\rit. {i am luat-o! Am croit drum nou, am d\r`mat semnele societ\]ii burghezo-mo[iere[ti, pe care tot noi `ncepuser\m s\ o construim, [i am ridicat blocurile `n care s\ st\m acum, `nghesui]i, s\ ne sim]im al dracului de intimi [i de solidari. Ca oameni noi! Ce-i drept, am `nc\lcat c`teva norme de urbanism, c\ erau date tot de c\tre noi. Dar, m\car am protejat Palatul Culturii, respect`nd distan]a necesar\ chiar atunci c`nd am f\cut monstruoasa Cas\ p\trat\, sediu al puterii comuniste din Ia[i. ~n prezent, c\ tot am r\mas cum am fost, adic\ `ntre noi, am tr`ntit o alt\ mostruoas\ construc]ie paralelipipedic\ ce a distrus imaginea Palatului. Dar, trebuie s\ recunoa[tem c\ nu am mai deranjat str\zile de exemplu, pe L\pu[neanu nu am mai mi[cat mare lucru dup\ 89 (`n afar\ de renovarea Palatului Unirii, pe care nu am reu[it s\-l d\r`m\m la timp). Comunismul are [i el vestigiile sale ce trebuie conservate. De aceea, iar m\ `ntreb dac\ am reu[it s\ construim un alt noi dec`t cel comunist ([i precomunist), structurat de falsitate [i `nc\lcarea oric\rei norme. {i, `n fond, ce? Comunismul nu a fost chiar un str\in, c\ altfel nu-l primeam la mas\. Noi nu-i accept\m pe cei ce nu s`nt c`t de c`t ca noi. A plecat comunismul? S\ presupunem c\ da. Bine c\ am sc\pat [i de \sta, c\ a stat mai mult dec`t fascismul, ne `mb\tase de at`ta gargar\ propagandistic\, cerea mereu s\-l aplaud\m, devenise agasant [i nici nu [i-a pl\tit consuma]ia. Dar ne-a l\sat pe noi, cei care (parafraz`ndu-l pe Sorescu), dispre]uindu-ne de at`ta amar de vreme unii pe al]ii, am `nv\]at s\ fim ve[nici. Astfel, de dou\zeci [i unu, de [aptezeci [i unu, de o sut\ unu ani, aceia[i noi sporov\im la acela[i bairam, mereu cam la aceea[i mas\. Noi, cam aceea[i mas\.

Lucrarea misionar\ a Sf`ntului Apostol Pavel a avut o `nr`urire profund\ asupra omenirii timp de mai bine de optsprezece secole, iar scrierile [i g`ndirea sa au fost supuse unor cercet\ri atente de c\tre genera]ii `ntregi de exege]i biblici. Chiar [i astfel, nimeni nu poate cuprinde `n totalitate complexitatea chestiunilor implicate de interpretarea textelor pauline. Prezentul volum urm\re[te s\ `nlesneasc\ o mai bun\ `n]elegere a Sf`ntului Pavel, at`t ca om c`t [i ca scriitor, `n contextul timpului s\u. Arthur Darby Nock (1902-1963), eminent clasicist, s-a n\scut `n Portsmouth, Anglia. A studiat la Trinity Colledge [i la Universitatea din Birmingham. A predat istoria religiilor la Harvard `n perioada 1929-1963. A fost membru al mai multor academii str\ine. Cele mai cunoscute studii ale sale s`nt Conversion (1933) [i Saint Paul (1938). A scris mii de articole despre religia antic\ [i literatura clasic\, a fost editor al Oxford Classical Dictionary (1949) [i important contributor la Cambridge Ancient History. Jean-Marie Ragon, Ortodoxie masonic\. Istorie, rituri, doctrine, Traducere din limba francez\: Gabriel Doru Avram, Colec]ia Historia, Editura Herald, 2011, 334 p.

Masoneria sus]ine c\ exist\ o cale de via]\ superioar\ [i mai tainic\ dec`t aceea pe care c\lc\m de obicei, [i c\ atunci c`nd lumea exterioar\ `[i pierde atrac]ia pentru noi [i se dovede[te insuficient\ pentru `mplinirea nevoilor noastre mai ad`nci, vom fi sili]i s\ ne `ntoarcem `n noi `n[ine, s\ batem la u[a lumii noastre interioare. Pentru aceast\ lume interioar\ [i pentru calea care duce la ea, Masoneria ne promite lumina, ne traseaz\ jaloanele [i arat\ condi]iile care s\ ne permit\ progresul. Acesta este singurul scop al Masoneriei. ~n spatele simbolismului elementar, `n spatele `ndemnurilor pentru cultivarea virtu]ii [i a unei moralit\]i conven]ionale, `n spatele frazeologiei grandilocvente cu care, potrivit modei acestor zile, redactorii ceremoniilor din secolul al XVIII-lea au `mbr\cat `nv\]\tura ei, se g\se[te cadrul unei scheme de ini]iere `n acea cale superioar\ de via]\ unde secretele [i misterele fiin]ei noastre urmeaz\ s\ fie dezv\luite: o schem\ care, `n plus, reproduce pentru lumea modern\ principalele caracteristici ale Misteriilor antice. Aceasta este noutatea pe care o aducea, la vremea ei, cartea lui Jean-Marie Ragon, Ortodoxie masonic\. Istorie, rituri, doctrine.

DETECTOR

Suferin]ele limbii rom=ne

LIVIU FRANGA

~n reluare...
40) /.../ se poate `nt`mpla ceva lapovi]\ `n zonele de deal [i ninsoare la munte /.../ (Daniel Osmanovici, buletinul meteo din emisiunea Observator, la postul de televiziune Antena 1, 13.03.2010, 19H30) 41) Circa 67% din ma[inile din Rom=nia circul\ cu ceva probleme tehnice. (Adrian Ardelean, `n emisiunea Europa expres,

realizat\ de George Zafiu la postul de radio Europa Fm, 18.03.2010, 10H40) 42) /.../ ceva efecte negative /.../ (Elena Cr\ciun, `n emisiunea Observator de la Antena 1, 21.03.2010, 19H10) Un parazit invaziv al morfologiei rom=ne actuale `l numeam, cu mai mult\ vreme `n urm\, pe ira]ional, deci automat utilizatul pronume nedefinit ceva. ~n plus, conform [i etimologiei sale (evident, latine: provine din pronumele nedefinit quid, al\turat `n sintagm\ verbului volet, dup\ reconstruc]ia lui Alf Lombard), fiind, `n rom=n\, un pronume, ceva nu se poate utiliza altfel dec`t strict `n leg\tur\ cu adjective care denumesc tr\s\turi specifice unor persoane, obiecte, fenomene etc., [i nu se poate asocia, ca [i cum ar fi un adjectiv ceea ce nu e! unor substantive, a[a cum vedem `n exemplele de mai sus. Prin urmare, se poate spune, corect, numai ceva bun, ceva r\u, ceva (ne)sigur, ceva serios,

ceva ascuns etc. etc., [i nicidecum ceva b\ie]i sau ceva fete. Doar avem, slav\ Domnului, la dispozi]ie, `nc\, `n rom=n\, articolul nehot\r`t ni[te tot de origine latin\... sau adjective precum anumit,-\ ori alte pronume/ adjective pronominale nedefinite, ca, de pild\, unii, unele, pentru a exprima ideea de imprecis, de imprecizie. Dar constat acum altceva, cu mult mai r\u, pentru c\ este cu mult mai ad`nc. Invazia unui procedeu, a unei maniere stereotipe de exprimare `ntr-o limb\ natural\, nu vine din cer, ca s\ nu spun din spa]iile extraterestre. ~n mod cert, ea vine din cu totul alt\ parte: de l`ng\ noi, vai, chiar din noi! Din comoditatea oamenilor, pe care azi nu-i mai deranjeaz\ s\ vorbeasc\ to]i la fel, `n acelea[i [i acelea[i [abloane de limb\ cum se zicea alt\dat\ , ca ni[te robo]i neferici]i ai viitorului... Neferici]i, fiindc\ s\r\cia limbii nu `nseamn\ altceva [i nu ad`nce[te altceva dec`t s\r\ci(re)a g`ndirii.
www.timpul.ro

ianuarie 2012

Agora
POLEMICI CORDIALE

TIMPUL
BURSA C|R}ILOR

{coala lui Nae Ionescu (VII)

ADRIAN NI}|
Sus]inut\ la 3 aprilie 1919 la Universitatea din Munchen, publicat\ `n 1944, `n Izvoare de filosofie (editori: Constantin Floru, Constantin Noica [i Mircea Vulc\nescu) [i tradus\ `n limba rom=n\ de c\tre acad. Alexandru Surdu `n 1993 (`n volumul `ngrijit de Marin Diaconu, Nelini[tea metafizic\, Editura Funda]iei Culturale Rom=ne, Bucure[ti, 1993, pp. 5-56), lucrarea de doctorat a lui Nae Ionescu se intituleaz\ Logistica `ncercare a unei noi fundament\ri a matematicii (Die Logistik als Versuch einer neuer Begrndung der Mathematik) s\ re]inem c\, `n aceast\ edi]ie, titlul apare diferit, expresia ,,fundamentare a matematicii este redat ca ,,fundamentare a metafizicii. De[i s-a scurs un secol de atunci, este uimitor c\ aceast\ lucrare nu a fost analizat\ absolut de nimeni. Singura prezentare (o simpl\ descriere, de fapt) este f\cut\ `n Istoria logicii rom=ne[ti (coordonat\ de Alexandru Surdu [i Drago[ Popescu, Bucure[ti, Editura Tehnic\, 2006, pp. 222-225). Nae Ionescu `[i propune `n Logistica s\ abordeze critic pozi]ia general\ a logisticii, adic\ ,,acea direc]ie filosofic\ ce `ncearc\ o fundamentare a priori a matematicii prin reducerea principiilor ei de baz\ la fapte pur logice sau, cum s-a mai afirmat, prin identificarea logicii cu matematica (ed. cit., p. 7). Pozi]ia logisticii (adic\ a ceea ce azi numim logicism) este prezentat\ de Nae Ionescu cu referire la Louis Couturat [i la Bertrand Russell (l\s`nd, a[adar, deoparte pe reprezentantul cel mai important a acestei direc]ii, [i anume Gottlob Frege). Partea `nt`i a lucr\rii prezint\ premisele abord\rii logiciste: teoria gnoseologic\ [i consecin]ele ei, natura adev\rului, teoria implica]iei [i calculul logic. Partea a doua prezint\ realiz\rile logicismului, deduc]ia logicist\ a matematicii, iar pentru asta se discut\ no]iunile fundamentale ale matematicii, ordinea [i num\rul, precum [i despre axiomatica general\ (teoria defini]iei [i demonstra]ia). Fiecare capitol prezint\ sumar contribu]iile lui Couturat [i Russell, dup\ care Nae Ionescu aduce obiec]ii `n fiecare caz `n parte, concluzia negativ\ fiind prezent\ la fiecare din aceste sec]iuni. De exemplu, despre num\r se afirm\ c\ demonstra]ia logicist\ se bazeaz\ pe o petitio principii (adic\ acea eroare de argumentare `n care se asum\ ca premis\ o judecat\ ce are aceea[i semnifica]ie ca [i concluzia), la fel cum este cazul cu demonstra]ia lor pentru num\rul unu. Deduc]ia geometriei i se pare lui Nae Ionescu nesatisf\c\toare, `n condi]iile `n care no]iunile fundamentale ale geometriei, punctul, dreapta etc., nu pot fi date f\c`ndu-se abstrac]ie de spa]iu. Din perspectiva axiomaticii, se respinge criteriul eviden]ei [i criteriul coerentist al stabilirii postulatelor. ~n fine, partea a treia a Logisticii prezint\ rela]iile generale dintre logic\ [i matematic\, mai precis faptul c\, f\c`nd abstrac]ie de criticile anterioare, deduc]ia matematicii din logic\ este principial imposibil\. Cum nu putem intra `n am\nunte foarte tehnice `n aceast\ pagin\ de revist\, ne rezum\m s\ facem c`teva considera]ii generale [i apoi vom exemplifica ce avem de spus cu o singur\ demonstra]ie a lui Nae Ionescu, [i anume cu critica pe care o face el demonstra]iei logicistice cu privire la num\r. Trebuie spus din capul locului c\ un lector neavizat al Logisticii ar putea trage concluzii
www.timpul.ro

complet neadev\rate despre aceast\ lucrare. Dar la o analiz\ atent\, at`t a demonstra]iilor sale critice, c`t [i a prezent\rii f\cute de Nae Ionescu logisticii, adic\ a analiz\rii citatelor [i ideilor pe care el i le atribuie lui Couturat [i Russell, [i deci la o lectur\ av`nd `n fa]\ nu doar textul lui Nae Ionescu ci [i textele celor doi (Louis Couturat, Les principes des mathmatiques, Paris, Alcan, 1905; Bertrand Russell, The principles of mathematics, Cambridge University Press, 1903), se va observa un fapt uimitor: Nae Ionescu deformeaz\ aproape complet ideile lui Russell [i ale lui Couturat. Este evident deci c\ gloan]ele demonstra]iilor sale vor trece pe l`ng\ ]int\. Desigur, nu vrem s\ spunem c\ logicismul ar fi infailibil, c\ nu ar putea fi loc de critic\ cu privire la ideile lui Couturat [i Russell. Dar dac\ este o critic\ intern\, cum las\ impresia c\ vrea s\ fac\ aici Nae Ionescu, atunci trebuie reconstruite foarte fidel ideile care se vor a fi respinse. ~n cazul unei critici exterioare ([i trebuie spus c\ exist\ unele asemenea `ncerc\ri aici; at`t idei intui]ioniste c`t [i formaliste s`nt prezente explicit sau implicit `n critica f\cut\ de Nae Ionescu logicismului), este obligatoriu s\ se precizeze perspectiva, sursele, autorii sau ideile care ofer\ baza criticii. Cazul cel mai elocvent mi se pare a fi demonstra]ia lui Nae Ionescu cu privire la num\r. El spune c\ cel mai ,,important lucru pentru defini]ia num\rului cardinal este no]iunea de clas\. Couturat remarc\ de la `nceput faptul c\ num\rul cardinal este proprietatea unei clase considerat\ de `ntreg, ca un obiect (Logistica, p. 27). Num\rul cardinal este proprietatea comun\ a mai multor clase echivalente dup\ sfera lor (p. 29), ceea ce face ca Russell [i Couturat s\ fie apropia]i de concep]ia lui Cantor despre mul]ime, crede Nae Ionescu. Dar o asemenea mul]ime este f\cut\ din elemente; acestea s`nt date `n prealabil, nu s`nt produse prin mijloacele de instituire ale g`ndirii pure. Obiectele trebuie s\ aib\ o anumit\ individualitate, ceea ce arat\ o anumit\ discrepan]\ `ntre logic\ [i matematic\ `n privin]a no]iunii de mul]ime. Nae Ionescu ajunge astfel, firesc, la ideea c\ ,,diversitatea diferitelor elemente ale unei mul]imi este deja una numeric\, iar defini]ia logic\ a num\rului cardinal se bazeaz\ deci pe un petitio principii (p. 30). Aceast\ demonstra]ie a lui Nae Ionescu este gre[it\ de la un cap la altul. Nici Couturat, nici Russell, [i cu at`t mai pu]in Frege, nu au spus vreodat\ c\ num\rul ar fi o proprietate a obiectelor. Num\rul este o proprietate a clasei, cum zic Couturat [i Russell, [i astfel ,,cel mai important lucru pentru defini]ia num\rului cardinal este nu no]iunea de clas\, cum gre[it a `n]eles Nae Ionescu, ci no]iunea de proprietate a unei clase. Probabil c\ cel mai bine se poate vedea imensa eroare `n care se afl\ Nae

Ionescu, dac\ ne vom g`ndi la preciz\rile lui Frege, pentru care num\rul este o proprietate a unui concept (deci, `n nici un caz a unui obiect). Dac\ avem propozi]ia ,,Venus nu are nici un satelit, `n acest caz num\rul 0 nu se aplic\ la obiectele numite ,,sateli]i tocmai pentru c\ nu exist\ asemenea obiecte. Num\rul zero se aplic\ conceptului ,,satelit al lui Venus despre care se enun]\ proprietatea c\ este un concept vid, neinstan]iat de nici un obiect. Tot la fel, Couturat d\ exemplu celor 12 apostoli: nu putem spune c\ num\rul 12 este proprietatea fiec\ruia din apostoli, ci este proprietatea clasei apostolilor, adic\ a ceea ce numim duzin\ (Couturat, Les principes des mathmatiques, Paris, Alcan, 1905, p. 46). O explica]ie pentru `n]elegerea eronat\ `n care se afl\ Nae Ionescu este `n]elegerea gre[it\ a defini]iei date de Couturat (probabil, citit\ `n grab\ sau poate din cauz\ c\ nu [tia limba francez\. Dar `n ambele situa]ii, el avea la `ndem`n\ texte germane. Oare nici limba german\ s\ nu o fi [tiut?). La pagina 46 din Les principes des mathmatiques (Paris, Alcan, 1905), Couturat spune c\ ,,num\rul cardinal este proprietatea unei clase considerate ca un `ntreg, ca un obiect, [i nu a obiectelor individuale care o compun (,,le nombre cardinal est la proprit dune classe considre comme un tout, comme un objet, et non pas des objets individuels qui la composent). Or, Nae Ionescu, de[i red\ cu ghilimele aceast\ fraz\, o face `ntr-un sens complet diferit: ,,Couturat remarc\ de la `nceput faptul c\ num\rul cardinal este proprietatea unei clase considerat\ ca `ntreg, ca un obiect, [i nu ca fiind compus\ din obiecte singulare (individuale) (Nae Ionescu, Logistica, pp. 27-28). Dac\ ar fi citit Fundamentele aritmeticii, de Frege (o lucrare trecut\ totu[i la bibliografia tezei de doctorat), Nae Ionescu ar fi observat mai u[or dec`t la Couturat [i Russell c\ nu exist\ nici un cerc vicios `n defini]ia num\rului ori `n cea a num\rului unu, sus]inute de logicism. Frege pleac\ de la considera]ii generale (propozi]iile aritmeticii s`nt analitice; aceste propozi]ii au semnifica]ie; necesitatea `nl\tur\rii confuziei dintre num\r [i numeral; despre distinc]ia dintre folosire [i men]ionare) [i apoi sus]ine c\ numerele se definesc plec`nd de la 1 `n mod succesiv, ad\ug`nd c`te o unitate. Pentru defini]ia num\rului 1 avem nevoie de defini]ia num\rului `n general: num\rul se aplic\ conceptelor [i ne spune ceva despre ceea ce poate fi predicatul unei propozi]ii [i nu despre subiect. Cu alte cuvinte, num\rul ne spune ceva despre un concept, [i nu despre un obiect. C\ci logica modern\, spre deosebire de cea aristotelic\ (de forma Subiect-Predicat), are ca structur\ formal\ un concept legat de un obiect, adic\ un concept ce se enun]\ despre un obiect.

Taisen Deshimaru, Zen adev\rat. Introducere `n Shobogenzo, Traducere din limba francez\: Marilena Constantinescu, Prefa]\ la edi]ia `n limba rom=n\: Maestrul Myoken, Colec]ia Metanoia, Editura Herald, 2011, 271 p.

Cu toate c\ zenul era cunoscut [i practicat de mul]i ani `n Statele Unite, europenii au trebuit s\ a[tepte p`n\ la sosirea Maestrului Taisen Deshimaru la Paris, `n 1967, pentru a cunoa[te `n autenticitatea sa (adic\ `n practic\) ceea ce Maestrul Deshimaru a f\cut etern `ntr-o scurt\ perioad\ de 15 ani. De aceea el este privit ca p\rintele [i fondatorul Zenului european. ~n timpul acelor ani, a lucrat la r\sp`ndirea Zenului scriind c\r]i [i deschiz`nd numeroase dojo-uri Zen pe tot cuprinsul Europei. Prima sa carte, Zen adev\rat. Introducere `n Shobogenzo, a fost publicat\ `n 1968 [i acum prezent\m aceast\ carte istoric\. Este istoric\ `n sensul c\ mii de europeni au luat contact cu Zenul adev\rat datorit\ acestei c\r]i. ~n limbajul Maestrului Deshimaru, zen adev\rat `nseamn\ practica zazenului. El a fost un succesor direct al `nv\]\turii lui Dogen Zenji, care a proclamat clar `n mai multe locuri din scrierile sale c\ zazenul este suficient: Maestrul meu, Nyojo, a spus c\ atunci c`nd practic\m zazen, noi abandon\m corpul [i mintea. Asta este posibil doar [ez`nd. Nu e necesar s\ recit\m sutre, s\ ardem be]i[oare parfumate, s\ facem prostern\ri, s\ practic\m c\in]a. {ez`nd `n zazen noi penetr\m str\fundurile inimii `nv\]\turii lui Buddha. ~n ultimii 500 de ani pu]ini au fost cei care ar putea fi compara]i cu Maestrul meu, pu]ini cei care au ar\tat calea just\ c\ zazen este `nv\]\tura Dharmei [i `nv\]\tura Dharmei este zazen. C\ zazen este Calea [i Calea este zazen. (Dogen Zenji, Shobogenzo, capitolul Zanmai-o-zanmai). Expresia Zen adev\rat pe care Maestrul Deshimaru o folosea trebuie `n]eleas\ `n acest sens. Este suficient s\ [edem `n zazen, este suficient s\ venim la dojo `n fiecare diminea]\. Zenul Maestrului Deshimaru a fost unul dintre cele mai simple [i `nsufle]ite, chiar dac\ uneori el ar\ta ca un tigru `n fa]a discipolilor s\i. A devenit c\lug\r la o v`rst\ destul de `naintat\ [i a tr\it mereu `n social, de aceea nu avea o p\rere prea bun\ despre via]a monastic\ japonez\ [i despre c\lug\rii japonezi care foarte des erau mai interesa]i de bun\starea lor material\ dec`t de c\utarea spiritual\. A fost foarte pu]in influen]at de formalism, cu toate c\ acesta este una dintre principalele caracteristici ale {colii Soto Zen japoneze. Zenul s\u a fost simplu [i direct [i a r\mas a[a printre discipolii care au continuat transmisiunea sa. Aceast\ carte este de asemenea de importan]\ istoric\ `n sensul c\ am actualizat capitolul despre rela]ia dintre zen [i [tiin]\. De asemenea am completat bibliografia. ~n prezent exist\ sute de c\r]i despre zen, `ns\ `n ceea ce m\ prive[te s`nt pu]ine cele care merit\ men]ionate [i le-am listat aici. Dincolo de aceste ad\ugiri nu trebuie s\ atingem stilul brut [i direct al Maestrului Deshimaru [i nici introducerea sa la Shobogenzo [i traducerile capitolelor din aceast\ scriere a Maestrului Dogen. De aceea aceast\ carte istoric\ este [i una etern\. (Maestrul Myoken)

ianuarie 2012

6
BURSA C|R}ILOR
Claudiu M. Florian, V`rstele jocului. Strada Cet\]ii, Colec]ia Proz\, Editura Cartea Rom=neasc\, 2011, 320 p. Romanul V`rstele jocului. Strada Cet\]ii a fost scris ini]ial `n limba german\ [i a ap\rut `n anul 2008 la Editura Transit, Berlin, cu titlul Zweieinhalb Strche Roman einer Kindheit in Siebenbrgen (Dou\ berze [i jum\tate Romanul unei copil\rii `n Transilvania).

TIMPUL

Cronici din tranzi]ie

Comunicare etic\ [i Responsabilitate social\

RALUCA GALO{
~n volumul ce poart\ titlul Comunicare Etic\ [i Responsabilitate Social\, publicat\ de Editura Tritonic, `n 2011, Sandu Frunz\ ne propune, pe de o parte, o nou\ perspectiv\ teoretic\ asupra rela]iei dintre etic\ [i responsabilitatea social\, iar, pe de alt\ parte, o perspectiv\ nuan]at\ `n ceea ce prive[te importan]a eticii `n domeniul comunic\rii publice [i `n domeniul practicilor organiza]ionale. Din prima parte, remarc\m o discu]ie elaborat\ despre rela]ia dintre etic\, moral\ [i lege. De la conceptul filosofic de etic\, Sandu Frunz\ ajunge `n cele din urm\ la eticile profesionale [i la eticile aplicate `n general. ~n acest context, discu]ia se `nv`rte `n jurul deontologiei [i a importan]ei pe care etica o are `n via]a organiza]iilor economice, a celor culturale, a mass media, dar [i `n contextul noilor reforme din sistemul educa]ional rom=nesc. Sensul atribuit problemelor de etic\ `n afaceri [i `n via]a profesional\ este, prin urmare, un punct important `n cercetare, deoarece etica `n afaceri [i cea profesional\ ar putea fi gre[it perceput\ ca un tip de cod universalist. Spre deosebire de sim]ul comun sau de acei autori care s`nt `nclina]i s\ asocieze etica cu morala sau cu sentimentul moral, Sandu Frunz\ se opre[te asupra unui sens al eticii care face posibil\ discu]ia despre institu]ionalizarea ei. De aceea, aten]ia cititorilor c\r]ii sale este orientat\ spre etica `n]eleas\ ca deontologie. F\r\ a intra `n divergen]\ cu autorii pentru care etica semnific\ [tiin]a binelui [i a r\ului, Sandu Frunz\ `[i manifest\ preferin]a pentru domeniul eticilor profesionale, unde reg\se[te o zon\ a nuan]elor, care nu mai judec\ `n termeni duali[ti, de bine [i de r\u, ci `n termenii regulilor ce fac posibil\ dezvoltarea unei etici profesionale [i modelarea vie]ii organiza]ilor potrivit principiilor etice. Totodat\, autorul consider\ c\ etica `n]eleas\ ca deontologie nu se mai afl\ `ntr-o rela]ie obligatorie [i necesar\ nici cu religia, chiar dac\ este evident c\ majoritatea religiilor `nglobeaz\ [i sus]in standarde etice, [i chiar dac\ anumite aspecte `nalte ale eticii profesionale pot fi identificate la origine ca fiind de natur\ religioas\. De[i recunoa[te importan]a religiei ca parte constitutiv\ a oric\rei culturi, Sandu Frunz\ este adeptul unei etici laice care s\ poat\ func]iona ca un instrument important de construc]ie [i reconstruc]ie a spa]iului public. Acest tip de etic\ se poate construi doar pe fondul unei etici minimale, specific\ lumii postmoderne. Deontologia poate deveni un instrument de institu]ionalizare a eticii doar pe fondul acesta favorizat de societatea global\ actual\. O preocupare important\ a acestei p\r]i este cea legat\ de managementul eticii [i de institu]ionalizarea eticii, autorul relev`nd dificult\]ile pe care le pot `nt`mpina organiza]iile `n implementarea principiilor etice ca factori de cre[tere a eficien]ei comunic\rii [i dezvolt\rii organiza]ionale. Una dintre solu]iile propuse `n acest volum este aceea a construc]iei strategice a organiza]iei `n jurul codului deontologic ca instrument de cre[tere a `ncrederii, al dezvolt\rii imaginii [i al stimul\rii competitivit\]ii [i eficien]ei. O clarificare important\ adus\ de autor este cea privind modul de func]ionare [i statutul pe care `l are Codul deontologic `ntr-o organiza]ie. Astfel, constat\m c\ de[i Codul deontologic poate func]iona ca un instrument `n baza c\ruia se pot acorda recompense sau pedepse, el r\m`ne un instrument etic. Precizarea mi se pare important\ deoarece, a[a cum e bine [tiut, a te comporta etic nu e totdeauna cu a respecta legea. ~n numeroase cazuri legea include anumite convingeri morale, pe care le `mp\rt\[esc numero[i cet\]eni ai unui stat. Realitatea este cea care ofer\ dovezi ale faptului c\ legile, ca [i sentimentele, se poate abate fa]\ de ceea ce este etic. Codurile etice reprezint\ o modalitate prin care organiza]iile `ncearc\ s\ influen]eze percep]iile angaja]ilor cu privire la problemele din contextul organiza]ional. Codurile reflect\ preocuparea organiza]iilor cu privire la obliga]iile morale [i orientarea etic\. ~n felul acesta, Codurile deontologice s`nt un motor de comunicare a culturii organiza]ionale, pe de o parte, `n mediul intern (angaja]ii), iar pe de alt\ parte, `n mediul extern (clien]ii, publicul larg). Partea a doua a c\r]ii aduce `n discu]ie institu]ionalizarea eticii `n domeniul comunic\rii `n spa]iul public rom=nesc. Cu acest scop s`nt prezentate pe larg concep]iile a doi autori rom=ni despre rolul eticii `n rela]iile publice [i `n comunicarea public\. Cei doi autori, Dumitru Bor]un [i Remus Pricopie, s`nt oferi]i ca doi g`nditori care argumenteaz\ `n favoarea unei str`nse rela]ii dintre eficien]\, etic\ [i comunicarea public\. Dezbaterile `n jurul importan]ei eticii `n comunicarea organiza]ional\ arat\ c\ realitatea mediului economic, care influen]eaz\ [i profesionistul `n PR, demonstreaz\ faptul c\ relativismul profesat `n aceste cercuri este unul moderat. Pe de o parte, acest mediu accept\ c\ exist\ o serie de valori [i de principii morale universal valabile precum curajul, onestitatea, respectul demnit\]ii umane, m\rinimia, iar pe de alt\ parte, sus]ine c\ `n]elegerea [i aplicarea lor `n diferite situa]ii [i contexte specifice variaz\ foarte mult de la o cultur\ [i de la o perioad\ la alta, de la o organiza]ie la alta. ~n dezvoltarea lor, organiza]iile economice multina]ionale se confrunt\ cu diversitatea cultural\ a ]\rilor [i regiunilor lumii `n care `[i desf\[oar\ activitatea. Aceast\ provocare rezult\ din inexisten]a sau imposibilitatea contur\rii unor solu]ii universal valabile Dificultatea gener\rii unor solu]ii este intim conectat\ la problemele ce ]in mai mult de spiritualitatea popoarelor, dec`t de aspecte de ordin economic [i social. Dincolo de dificult\]ile impuse de rela]ia dintre local [i global, corpora]iile nu mai pot respinge rolul eticii invoc`nd imposibilitatea realiz\rii unui cod de conduit\ universal valabil pentru corpora]ii. Ele trebuie s\ accepte un cod etic valabil at`t pentru cei afla]i `n pozi]ii de decizie, c`t [i pentru ceilal]i profesioni[ti, fie c\ ace[tia ac]ioneaz\ la nivel na]ional sau interna]ional. Procesul de globalizare economic\ tinde oarecum s\ monopolizeze utilitatea conceptului general de globalizare. Constatarea faptului c\ economia mondial\ s-a interna]ionalizat nu mai este o noutate. ~n spatele acestui fenomen stau for]e ale pie]ei greu de controlat, for]e puse `n mi[care de companiile transla]ionale. Aceste companii s`nt considerate a fi f\r\ identitate, deoarece ele nu se supun unui stat na]ional, ci migreaz\ `n func]ie de avantajele oferite de pie]ele de desfacere. Prezen]a unui Cod etic `n organiza]ie poate s\ impun\ valori [i principii care s\ contribuie la conturarea unei identit\]i. Ultima parte a lucr\rii ne propune o discu]ie ampl\ despre semnifica]ia etic\ a responsabilit\]ii sociale a corpora]iilor. Demersul lui Sandu Frunz\ porne[te de la clarific\ri conceptuale privind responsabilitatea [i responsabilitatea social\ a organiza]iilor, inclusiv a statului `n]eles ca o organiza]ie ce ac]ioneaz\ `n contextul rela]iilor globale. Analizele s`nt axate pe responsabilitatea social\ a organiza]iilor economice, a organiza]iilor mass-media, dar [i pe modul `n care trebuie conceput raportul `ntre responsabilitatea individual\, responsabilitatea profesional\ [i responsabilitatea social\ `n sistemul de s\n\tate public\, cu special\ referin]\ la sistemul de s\n\tate din Rom=nia. Autorul revendic\ necesitatea unei atitudini etice, responsabile a statului `n raport cu fiecare membru al societ\]ii rom=ne[ti. Cartea propus\ de Sandu Frunz\ are meritul de a aduce `n discu]ie necesitatea promov\rii eticii organiza]ionale `ntr-o perioad\ `n care preocuparea pentru etic\ este `mpins\ pe un plan secund `n raport cu principiile profitabilit\]ii. Autorul arat\ c\ o atitudine etic\ a organiza]iilor economice, a celor mediatice, a celor din domeniul comunic\rii, dar [i atitudinea etic\ a institu]iilor statului care propun politici publice, se poate constitui tocmai `ntr-un factor de cre[tere a eficien]ei `n condi]iile afirm\rii unei responsabilit\]i sociale sporite. ~n acest fel, cartea lui Sandu Frunz\ lanseaz\ provoc\ri [i ofer\ unele r\spunsuri la probleme privind cultura economic\ [i cultura politic\ actual\.

V`rstele jocului. Strada Cet\]ii este o imersiune high fidelity `n datele [i atmosfera unei epoci [i `ncercarea de a schi]a confluen]a dintre cinci mentalit\]i (ardeleneasc\, olteneasc\, s\seasc\, reg\]ean\, vest-german\), patru genera]ii (str\bunici, bunici, p\rin]i, copil prezente sincronic, `n acela[i moment temporal), trei istorii (rom=neasc\, s\seasc\, german\), dou\ culturi (a rom=nilor [i a sa[ilor transilv\neni) [i un prezent continuu (mijlocul anilor 70, av`nd ca punct terminus moartea dictatorului chinez Mao Zedong [i `nceputul [colii primare). Din perspectiva `nduio[\toare a copilului, Claudiu M. Florian reu[e[te s\ tematizeze cu o profunzime ie[it\ din comun probleme politice, istorice [i sociale, f\r\ a renun]a niciodat\ la umorul fin [i inocent care str\bate `ntregul roman. (Alexandra {ora) O `nregistrare exact\ a tonalit\]ii discu]iilor, dublat\ de multiple ne`n]elegeri copil\re[ti, genereaz\ umorul profund al acestor miniaturi doar `n aparen]\ naive, ale unui copil crescut la bunici saso-rom=ni. ~nc`nt\tor datorit\ modului nepreten]ios [i exact de a povesti. (Markus Bauer, Neue Zrcher Zeitung) Printr-o simbolistic\ poetic\, autorul `l ]ine pe cititor cu sufletul la gur\. ~l uluie[te, `l face s\ izbucneasc\ `n r`s. Florian re`nvie `n mod literar [i `n limbajul copilului o lume str`ns\ `n jurul unor tradi]ii seculare, s\se[ti [i rom=ne[ti, Transilvania copil\riei sale, care a[a ca aici nu va mai exista niciodat\. (Ingeborg Ruthe, Berliner Zeitung) Claudiu Mihail Florian s-a n\scut `n 1969 la Rupea, jude]ul Bra[ov, unde a tr\it p`n\ la 11 ani. Dup\ gimnaziul [i liceul urmate `n Capital\, revine `n Ardeal ca militar `n termen (septembrie 1988 ianuarie 1990). Licen]iat `n Germanistic\, la Bucure[ti, `n 1994. Magister `n {tiin]e Umaniste Interdisciplinare `n limba German\, la Bucure[ti (1996), [i `n Istorie Contemporan\, la Bielefeld/ Germania (2000). ~n perioada studen]iei a tradus `n limba rom=n\ o serie de romane din limbile englez\ [i german\, `ntre care c`te dou\ de Sven Hassel [i Hermann Hesse. Din anul 2002 este angajat al Ministerului Afacerilor Externe. Ata[at cultural [i de pres\ la Ambasada Rom=niei la Berlin (20042009). Din 2010 este prim-colaborator al Ambasadei Rom=niei `n Elve]ia, la Berna.

ianuarie 2012

www.timpul.ro

Eseu

TIMPUL
BURSA C|R}ILOR

Noul hermetism Noua gnoz\, `n [tiin]\ (III)

TIBERIU BRAILEAN
Se spune c\ pentru a `n]elege un text gnostic trebuie s\ fii gnostic, adic\ izb\vit de lume. {i, totu[i, s`nt texte accesibile [i foarte frumoase. Iat\, spre pild\, un fragment din ~nv\]\turile lui Silvanus, f\c`nd parte din colec]ia Nag Hammadi: Lumineaz\-]i mintea Aprinde lumina din tine. Bate cu degetul asupr\-]i, a[a cum ai bate `ntr-o u[\, [i p\[e[te peste tine, a[a cum ai p\[i pe o cale dreapt\. C\ci dac\ mergi pe drumul drept, `]i va fi cu neputin]\ s\ te r\t\ce[ti Deschide u[a pentru tine, ca s\ po]i afla ce este. Sau: L\sa]i ca fiecare s\ urmeze Lumina a[a cum o vede el, este `ndeajuns pentru toat\ lumea, astfel ca (`n cele din urm\) s\ putem vedea toate lucrurile expuse la Lumin\, Lumin\ dulce [i `mbucur\toare. Astfel de cuvinte lucreaz\ haric [i pot aduce `n]elepciune celui ce se `nvrednice[te aplec`ndu-se asupra lor. Al]i autori (Eric Voegelin, Th. Molnar, Tilo Schabert, Steven McKnight [. a.) consider\ c\ gnosticii s`nt r\spunz\tori de toate utopiile [i ideologiile totalitare moderne, ca [i de ata[amentul excesiv fa]\ de [tiin]\ [i de tehnologie. Concep]ia [tiin]ific\ despre lume ar fi, de fapt, una gnostic\, responsabil\ de robotizarea oamenilor [i de `ntreaga concep]ie mecanicist\ asupra societ\]ii moderne. Dar dac\ g`nditori precum Jung, Freud, Kierkegaard, Heidegger, Blake, Yeats, Kafka [. a. au fost considera]i gnostici (cazul lui Jung, cel pu]in, este notoriu), pentru mine `nseamn\ c\ tradi]ia gnostic\ este cu totul respectabil\. ~n Filosofia peren\, Aldous Huxley promoveaz\ [i el un gen de gnosis, prezentat ca o tain\ rezervat\ unor ini]ia]i `nc\ de la `nceputul istoriei [i transmis\ p`n\ ast\zi prin intermediul a diferite tradi]ii religioase. Pentru o astfel de tradi]ie pledeaz\ [i Ren Gunon (fost episcop `n biserica gnostic\ din Fran]a) [i Frithjof Schuon, cunoscu]i istorici ai religiilor. Iat\ deci o serie de autori prestigio[i care ne invit\ la o tratare cu maximum de seriozitate a subiectului. Chiar Papa Ioan Paul al II-lea recunoa[te revenirea str\vechilor idei gnostice sub forma mi[c\rii New Age, `n lucrarea Trec`nd pragul speran]ei. ~nv\]\turile [i practicile gnostice au continuat deci s\ d\inuie, desigur metamorfozate, marc`nd istoria culturii ultimelor dou\ milenii. Elaine Pagels, `n celebra sa lucrare Evangheliile gnostice, consider\ c\ termenul de gnosis ar trebui tradus prin analiz\, dat\ fiind pre]uirea pe care o acordau gnosticii cunoa[terii tr\ite prin experien]\ nemijlocit\, `n detrimentul celei abstracte, pur teoretice, ca acumulare de informa]ii [i nimic mai mult. Exist\ multe similarit\]i aici cu sistemele orientale, `n special cu Buddhismul Mahayana. ~n acest sens, `nc\ din secolul al III-lea d. H., istoricul cre[tin Hippolytos, referinduse la brahmani, scria astfel: Ei spun c\ Dumnezeu este lumina, dar nu lumina pe care o vedem, nici lumina soarelui sau a focului, ci pentru ei Dumnezeu este Cuv`ntul, nu acela care `[i g\se[te exprimarea `n sunete articulate, ci acela al cunoa[terii (gnosis), prin care tainicele secrete ale naturii s`nt percepute de c\tre cei `n]elep]i. Asem\n\rile s`nt evidente.
www.timpul.ro

Mai aproape de noi, marele cabbalist evreu [i istoric al religiilor Gershom Scholem este puternic impresionat de zborurile cere[ti ale gnosticilor, de c\l\toriile lor astral-aspirituale c\tre acas\ (akasha), c\tre s\la[ul Luminii celei adev\rate [i promisiunea de izb\vire pe care aceste incursiuni o aduc c\l\torului. Spre deosebire de alte religii sau sisteme religioase, unde credin]a s-a transmis indirect, f\r\ cunoa[terea nemijlocit\ a obiectului credin]ei, gnosticismul pre]uie[te deci aceast\ cunoa[tere direct\. Acest aspect important este subliniat [i ast\zi de c\tre cercet\tori prestigio[i, precum William James sau Harold Bloom. ~n Povestirile mileniului, acesta din urm\ arat\ c\ [i primii cre[tini utilizau termenul de gnosis cu acest `n]eles de cunoa[tere sau experien]\ tr\it\. Chiar Sf`ntul Apostol Pavel folose[te termenul pentru a exprima cunoa[terea de Dumnezeu pe care oamenii o pot dob`ndi. ~n Corinteni II (4.6.), el scrie: Dumnezeu a str\lucit `n inimile noastre ca s\ ne dea lumina cuno[tin]ei (gnosis-ul) slavei lui Dumnezeu prin chipul lui Christos. De asemenea, `n superba Evanghelie a lui Ioan se g\sesc multe asem\n\ri de stil [i de viziune cu scrierile gnostice, Apostolul scriind adesea c\ `l cuno[tea (gignoskein) pe Dumnezeu sau pe Hristos. Concep]ia gnostic\ despre lume [i-a asigurat perenitatea [i este acum din nou `n ascensiune tocmai pentru c\ a pre]uit astfel de valori. J. Krishnamurti spunea c\ `n `ntreaga lume s`nt doar dou\ categorii de oameni: cei care [tiu [i cei care nu [tiu. Lumina caut\ lumin\, la fel cum Tat\l `[i caut\ copiii, sc`ntei de lumin\ `nchise sub lespedea universului material, dar care s`nt chemate [i pot ]`[ni spre infinitul ocean de lumin\ al Preaplinului din care ne-am r\t\cit. Lumina a devenit M`ntuirea mea [i a preschimbat, pentru mine, `ntunericul `n lumin\. Ea a risipit Haosul ce m\ `nconjura, `ncing`ndu-m\ cu un br`u de lumin\! Toate puterile ce zac `n mine `nal]\ slav\ `n numele Sfintelor Taine care te-au cople[it cu lumin\ pur\, st\ scris `n Pistis Sophia, cea mai cunoscut\ scriere gnostic\. Ca [i Sophia, r\t\cim `n aceast\ lume a umbrelor, cu splendoarea cu care am fost d\rui]i, degradat\ [i neglijat\. Avem o nevoie disperat\ de a redeveni oameni deplini, prin redescoperirea luminii splendide din noi [i prin identificarea cu ea. Din regiunile eonice pogoar\ spre a ne ajuta Acela care ve[nic se re`ntoarce, mirele divin din C`ntarea c`nt\rilor, Logosul Divinit\]ii Supreme, Hristosul. Aceasta este marea dram\ cosmic\ a sufletului uman, r\t\cit prin spa]ii [i recuperat teofanic.

Mitul Sophiei nu apare numai `n scrierile gnostice, ci iat\ [i `n Vechiul Testament: Duhul Domnului s-a pogor`t asupra mea `nc\ de la `nceputuri Am fost z\mislit\ din ve[nicie, `nc\ de la `nceputuri, chiar `nainte ca p\m`ntul s\ fi existat. C`nd `nc\ nu existau tenebre, eu am fost `nf\]i[at\ C`nd Domnul a creat cerurile, eu eram de fa]\ (Proverbe 8.22; 24.27), sau Am venit pe lume din gura Atotputernicului [i am `nv\luit p\m`ntul, ca un nor. Am domnit `n sferele cere[ti, iar tronul meu este o coloan\ `nv\luit\ `n nori. Numai eu am `nconjurat nem\rginirea cerului [i am p\[it `n str\fundul str\fundurilor, `n valurile m\rii, pe tot cuprinsul p\m`ntului, printre toate noroadele [i popoarele (Ecleziastul 24.5; 7.19;14). Referiri asem\n\toare pot fi `nt`lnite [i `n Cartea Facerii, `n Exod, sau Cartea lui Iov. De asemenea, `n Noul Testament, `n Evangheliile dup\ Marcu [i Ioan, Tesaloniceni I, Corinteni I sau `n Apocalips\. Cultul Sophiei a fost cunoscut at`t `n cre[tinismul oriental (vezi catedrala Sf`nta Sofia din Constantinopol, odinioar\ cea mai vestit\ biseric\ a cre[tin\t\]ii), `n scrierile filosofului rus Vladimir Soloviov bun\oar\, care dezvolt\ o `ntreag\ sofiologie, dup\ ce sus]ine c\ Sofia i-a ap\rut `n fapt de trei ori `n via]\, c`t [i `n cel occidental, prin intermediul Sf`ntului Bernard de Clairvaux, abate cistercian [i fondator al Ordinului Cavalerilor Templieri, care a scris un frumos tratat poetic [i mitic, bazat pe C`ntarea C`nt\rilor a p\rintelui Toma dAquino, c\ruia mul]i `i atribuie tratatul alchimic Aurora Consurgens, al misticului german Jacob Boehme sau al celui francez Saint-Martin. La to]i ace[tia, Sophia apare ca o expresie feminin\ a lui Dumnezeu, care-i `ndrum\ pe credincio[i c\tre `n]elepciune. ~n scrierile gnostice, Hristos apare ca salvatorul Sophiei, mirele divin, glasul de[tept\rii `n eonul nop]ii ve[nice. El `l implor\ pe Tat\l s\-l trimit\ pentru a-[i `ndeplini misiunea izb\vitoare: Pentru binele omenirii, trimite-m\, Tat\! M\ voi pogor` cu pece]ile `n m`n\, `mi voi croi drum prin to]i eonii, voi desc\tu[a toate Tainele, voi dezv\lui `nf\]i[\rile f\pturilor divine [i voi transmite tainele C\ii sacre, cunoscut\ sub numele de Gnosis (Psalmul sufletului). Un gnostic perfect nu este doar un adept al lui Hristos, el este un Hristos, a[a cum se arat\ `n Evanghelia dup\ Toma: Oricine `[i va potoli setea b`nd din gura mea va deveni cum s`nt eu, iar eu `nsumi voi deveni el, [i lucrurile t\inuite `i vor fi dezv\luite (Pilda 108), C\ci acest cineva nu mai este un cre[tin, ci `nsu[i Hristos (Pilda 67).

Bogdan Murgescu, }\rile Rom=ne `ntre Imperiul Otoman [i Europa cre[tin\, Colec]ia Historia, Editura Polirom, 2011, 368 p.

Secolele XV-XVIII au o importan]\ fundamental\ `n istoria omenirii: acum se contureaz\ harta lumii moderne, se definesc mecanismele economice, sociale [i culturale ale acesteia [i se afirm\ primatul Europei la scar\ global\. ~n }\rile Rom=ne, aceast\ perioad\ este marcat\ de figurile unor mari domnitori [i de rezisten]a antiotoman\, dar [i de probleme economice [i sociale. Volumul ofer\ o imagine complex\ a }\rilor Rom=ne, de la situa]ia politic\ [i evolu]ia comer]ului p`n\ la raporturile dintre economie, finan]e [i activitatea militar\, valorific`nd documente ale vremii [i avans`nd unele teze incitante privitoare la istoria acestei regiuni la sf`r[itul Evului Mediu [i `nceputul epocii moderne. Din cuprins: Dimensiunea european\ a domniei lui {tefan cel Mare; Mihai Viteazul medieval sau modern?; Fanario]i [i pam`nteni. Religie [i etnicitate `n definirea identita]ilor `n }arile Rom=ne [i `n Imperiul Otoman; Anul 1711 [i filorusismul rom=nesc `n secolul al XVIII-lea; C`teva observa]ii pe marginea datoriilor domnitorilor }\rii Rom=ne[ti [i Moldovei `n 1594; Impactul conjuncturii europene asupra comer]ului rom=nesc `n a doua jum\tate a secolului al XVII-lea; }\rile Rom=ne `n epoca modern\ timpurie Bogdan Murgescu este profesor doctor la Facultatea de Istorie din cadrul Universit\]ii din Bucure[ti. Distins cu Premiul Nicolae Iorga al Academiei Rom=ne pentru lucrarea Circula]ia monetar\ `n }\rile Rom=ne `n secolul al XVI-lea (1996). Alte lucr\ri publicate: Istorie rom=neasc\ istorie universal\ (600-1800) (1994), A fi istoric `n anul 2000 (2000), Istoria Rom=niei `n texte (coord., 2001), Revolu]ia rom=n\ din decembrie 1989. Istorie [i memorie (coord., Polirom, 2007), Rom=nia [i Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010) (Polirom, 2010) (volum distins cu Premiul Historia Magistra Vitae, acordat de Jurnalul Na]ional `n cadrul concursului Cartea de Istorie, Premiul CriticAtac [i Premiul Eugeniu Carada pentru Economie).

ianuarie 2012

TIMPUL

Cronici din tranzi]ie

Sir Sacheverell Sitwell: o c\l\torie prin Rom=nia interbelic\

ROXANA PATRA[
Prin secolul al XIV-lea, c`nd Sir John Mandeville scria o faimoas\ lucrare de voiajuri `n lumile noi [i misterioase familiar\ publicului modern datorit\ excelentei edi]ii realizate de Halliwell-Phillipps `n 1839 , spiritul englez (sau, m\ rog, firi[orul de s`nge saxon strecurat `n venele cavalerului pornit s\ descopere secretul }\rii Sfinte [i minunile Indiilor) `[i scoate la iveal\ gena imperial-colonizatoare. Manifest`nd `n egal\ m\sur\ curiozitatea exploratorului [i neast`mp\rul aventurierului, autorul volumului The Voyage and Travaile... este `nzestrat cu o bivalent\ voca]ie de c\l\tor at`t `n spa]iul real, al locurilor v\zute, c`t [i `n spa]iul imaginar, al locurilor visate. Zic asta pentru c\, a[a cum `i [ade bine cu drumul, c\l\torului `i st\ la fel de bine [i la masa de scris. Iar b\tr`nul Mandeville [i, pe urmele lui, un num\r mare de condeie engleze[ti (Joseph Addison, Tobias Smolett, Lawrence Sterne, Samuel Johnson, Jonathan Swift, Richard Burton, Robert Louis Stevenson, Julien Barnes [.a.) aleg aceast\ specie de interval datorit\ motilit\]ii [i oscila]iei materiei textuale `ntre faptul consumat, faptul reflectat [i faptul inventat. Cu volumul s\u, intitulat C\l\torie `n Rom=nia [i tradus de Maria Berza pentru editura Humanitas, Sir Sacheverell Sitwell nu face excep]ie de la formula consacrat\ `n scriitura predecesorilor s\i. F\r\ a sacrifica nici adev\rul faptelor [i nici funciara nevoie de nara]iune a lectorului, nota]iile de c\l\torie, consider\ Charles L. Batten (v. Pleasurable Instruction: Form and Convention in the Eighteenth-Century Travel Literature), reprezint\ una dintre cele mai pl\cute [i mai recreative forme de instruc]ie, adic\ un produs specific al culturii engleze. Cu toate c\, la vremea public\rii sale, Romanian Journey f\cea o bun\ reclam\ ]\rii noastre, scopul s\u nu era nici pe departe unul strict promo]ional. Autorul avea `n vedere un spa]iu geografic mult mai vast dec`t teritoriul rom=nesc trasat pe h\r]ile anului 1938 [i trimitea la probleme politice mult mai complexe dec`t banala investigare etnologic\ a minorit\]ilor. Divaga]iile despre diferitele regiuni strategice din sud-estul Europei dep\[e[te, precum vom demonstra, stricta miz\ estetic\, suavevocatoare a scriiturii vilegiaturiste. A[a cum arat\ cercet\torii cei mai aviza]i ai fenomenului, fr`ng`nd cercul `ngust al factualit\]ii, nota]ia de c\l\torie nu ]inte[te neap\rat la insolitarea destina]iei sau a aventurilor produse pe durata voiajului. Stilul [i atmosfera memorialului urm\resc mai ales insolitarea individualit\]ii c\l\torului. Astfel, spre deosebire de vagabonzii anarhici [i f\r\ metod, distinsul voiajor din Regatul unit va face tot posibilul s\ pun\ o ordine `n lucruri [i s\-[i reliefeze chipul ca `ntr-o medalie. Cobor`tor din Plantagene]i, Sir Sacheverell Sitwell a scris despre Rom=nia de pe pozi]ii aproape conservatoare, cu o nealterat\ con[tiin]\ a superiorit\]ii sale aristocratice [i rasiale. Biografia `l [i `ndrept\]e[te s\ arboreze afectarea [i superioritatea specific\ spiritelor elitiste: destin demn de `nainta[i cu blazon precum Byron, Shelley sau Swinburne, baronetul abandoneaz\ studiile la Balliol [i se av`nt\ `n primul r\zboi mondial dintr-un fel de elan autenticist. Dar av`ntul liberator nu-l ]ine p`n\ la cap\t c\ci, om al regulii [i al num\rului de aur, se va l\sa sedus de arta baroc\. ~n ciuda gesturilor rebele din prima-i tinere]e, Sitwell r\m`ne un captiv al distan]ei, al nostalgiilor Arcadiei pierdute, risc`nd s\ `n]eleag\ autenticitatea `ntr-un mod restrictiv, numai `n cheie naiv\, primitiv\. dec`t re[edin]a br`ncoveneasc\ de la Mogo[oaia a Marthei Bibescu. La fel, c`nd p\[e[te `n Bucovina, c\l\torul englez `[i dezv\luie preferin]a pentru hieratismul artei bizantine. B`ntuit de melancolia prerafaelit\ a Deltei, Sitwell pune albastrul Vorone]ului pe seama excesului de lapis-lazuli, coloare risipit\ din bel[ug [i `n tablourile lui Dante Gabriel Rossetti. Chiar [i fulguranta reamintire a unei iubiri sf`[ietoare, ratate, a oboselii unei femei pe patul de moarte (trezit\ de imaginea mersului greoi, t`r[`it al b\tr`nului c\lug\r din Petropavlosk) con]ine un nucleu iconic prerafaelit. Odat\ identificate idiosincraziile estetului, `l vom ierta mai u[or pe Sir Sacheverell Sitwell pentru c\ `n introducerea c\r]ii sale ne adreseaz\ o urare mai degrab\ descurajant\: S\ sper\m c\ Rom=nia nu va avea niciodat\ ora[e de peste un milion de locuitori. (p. 21) tuciurie, ]in`ndu-[i cu delicate]e pruncul `n bra]e. Rom=nia crede Sir Sacheverell Sitwell este ]ara `n care minorit\]ile s`nt tratate cu cel mai mare respect [i li se acord\ toate libert\]ile cu putin]\. Mai mult, `ntreaga Rom=nie interbelic\ i se pare `nv\luit\ `ntr-un nor de antracit, c\ci refrenul Ionel, Ionelule, adev\rat\ capodoper\ a dezam\girii, `l urm\re[te peste tot. ~ns\ c\l\torul t`nje[te nespus dup\ neto]ii canibali [i dup\ l\ie]ii despre care aflase am\nunte interesante dintr-o lucrare a lui Ion Popp {erboianu din 1930. Canibalismul gitan1 [i, dup\ cum se va vedea, practicile automutilante ale sectei scopi]ilor `i evoc\ urma[ului Plantagene]ilor o umanitate presocial\, autentic\, pur\, care constituie de fapt adev\rata ]int\ a c\l\toriei sale la cap\tul nop]ii. Figura pu[tiului, asem\nat cu hornarul lui Blake, privirea hipnotizatoare a geamba[ului [i apoi chipul unui t`n\r `n tren]e, remarcat pentru svelte]ea [i for]a lui atletic\, `l atrag pe str\in datorit\ aerului biblic, veterotestamentar, al ipostazierii personajelor: Apari]ia biblic\, cu totul stranie, c\ci b\rba]ii au tr\s\turi asem\n\toare lui Cristos, este parodiat\ de purt\rile lor obraznice. (p. 84) S-ar zice c\, provocat de cartea lui {erboianu, aristocratul cu s`ngele sub]iat porne[te pe urmele unei umanit\]i arhaice, pus\ pe tr\it (mendie pour vivre), f\r\ doctrin\, f\r\ credin]\, f\r\ cult (sans doctrine, sans foi, sans culte). }iganul reprezint\ pentru elitele europene ale anilor 30 un ideal de libertate primitiv\ (un idal de libert primitive) [i foarte originala nega]ie a ideii de progres (la ngation ouverte de tout ce que ous pouvons appeler progrs)2 ]iganul [i, `ndr\znim a ad\uga, rusul presovietic, `nt`lnit de Sitwell `n comunit\]ile lipovene din zona Deltei Dun\rii. La fel ca profilurile de rromi, chipurile b\rboase sau ochii migdala]i ai cazacilor vorbesc despre paradoxala continuitate a existen]ei primitive chiar `n centrul unui ciclon care, nu peste mult timp, va aduce cu sine ororile celui de-al doilea r\zboi mondial. Dar viziunea str\inului despre lumea slav\ pare modelat\ `n mare m\sur\ de un imaginar livresc, pe alocuri romantic. A[a se explic\ nota de senza]ional indus\ de evocarea figurilor unor eroi controversa]i: Ivan Mazepa (care, dup\ interesul trezit de poemul lui Byron, a f\cut mare carier\ `n literatura [i arta secolului al XIX-lea), Carol al XII-lea al Suediei (personaj cu totul neobi[nuit care devine mai u[or de `n]eles c`nd e luat drept o fiin]\ neutr\, mai mult femeie dec`t b\rbat, p. 177), Petru al III-lea (despre care scopi]ii credeau c\ `l `ntruchipa pe Iisus) [.a.m.d.. Interesant\ ar fi [i observa]ia c\, resping`nd istoria, minorit\]ile slave de pe teritoriul Rom=niei tind s\ venereze portretele unor ]ari mai cur`nd retrograzi, adversari al moderniz\rii Rusiei. Astfel, Petru al III-lea ori Alexandru al III-lea se bucur\ de o popularitate mai mare dec`t cumplitul retez\tor de b\rbi, Petru cel Mare. Simbol eminamente conservator, Petru al III-lea e reprezentat invariabil cu capul descoperit, cu barb\ neagr\, scurt\, purt`nd un caftan albastru, tivit cu blan\ neagr\ de sus p`n\ jos. Pe genunchiul drept e o p`nz\ ro[ie, peste care `[i ]ine m`na dreapt\ [...] Apari]ia b\rbii [...] ar putea fi interpretat\ ca simbolul dorin]ei de a reveni la vechile tradi]ii, de a restaura vechea credin]\ [i de a se `ntoarce la Rusia, a[a cum era aceasta `nainte de reforma patriarhului Nikon sau a lui Petru cel Mare. (p. 183-185) Apoi, pescarii b\rbo[i seam\n\ cu ru[ii din c\r]ile lui Tolstoi, V`lcovul este un
www.timpul.ro

Autenticitate [i originalitate. ~napoi, la origini

Ruskinian `ntr-o foarte mare m\sur\, pe autorul `nsemn\rilor din C\l\torie `n Rom=nia `l entuziasmeaz\ simplitatea m\n\stirii Horezu [i `l `nfurie fanfaronada unui elev al lui Viollet-le-Duc, adept al controversatei metode de restaura]ie ce privilegiaz\ impulsul creator, mistificarea fantezist\ a originalului. Pe nedrept, povestea bisericii de la Curtea de Arge[ `mpreun\ cu unul dintre miturile fondatoare ale rom=nilor se pierd din pricina indign\rii c\l\torului: C`t despre catedral\, acesta este, din toate punctele de vedere, lucrul cel mai nereu[it din Rom=nia: e greu de crezut c\ a avut vreodat\ vreo calitate, at`t de complet a fost desfigurat\ de Lecomte de Noy, discipolul lui Viollet-leDuc. (p. 51) De[i nu ajunge la Ia[i, Trei Ierarhi [i Sf. Nicolae intr\ sub acela[i tir de considera]ii acide: Din p\cate, dou\ dintre bisericile sale cele mai frumoase, anume Trei Ierarhi, construit\ `n stilul armenesc de la Curtea de Arge[, [i Sf. Nicolae, au fost `n `ntregime mutilate de Lecomte de Noy, elev al lui Viollet-le-Duc, r\spunz\tor de ceea ce poate fi pe drept numit\ masacrarea bisericii de la Curtea de Arge[. (p. 189) O anumit\ geometrie a stihialului [i c\utarea autenticit\]ii primitive nici prietenia cu Matyla Ghyka nu-i tocmai o `nt`mplare, de[i nu-i locul aici s\ insist\m se `ntrev\d `n fragmentul unde Sitwell comenteaz\ specificul costumelor populare din zona Ruc\rului. Prea stridente, asem\nate rochiilor din Ruritania sau acelora purtate la un bal artistic din Chelsea, ve[mintele femeilor `l sup\r\ prin excesul de modernitate. B\rba]ii `i par `ns\ desprin[i din tablourile lui Brueghel: spre deosebire de sexul frumos, partea masculin\, crede c\l\torul, ar fi avut bunul-sim] s\ opreasc\ vremea cu un veac mai devreme. Pavilionul ]\r\nesc al Reginei Maria din gr\dina castelului Bran, cerdacele caselor Dim\ncescu sau Callimachi `l atrag mai mult

Rom=nia, ]ara minorit\]ilor. }igani, scopi]i [i lipoveni

Comunit\]ile mici [i nomade, nealterate de codurile sociale, `l cheam\ `n preajma b`lciului [i a [atrelor de ]igani. Ar fi totu[i cazul s\ preciz\m c\, `n ciuda referin]elor insistente la minoritatea rrom\ din Rom=nia, c\l\torul nu `[i cultiv\ curiozit\]ile cu patima exploratorului doritor de excitan]i exotici/ erotici. Exotismul gypsy, u[or roman]at, al unui roman precum Aylwin (bestseller al sf`r[itului de secol victorian) nu are nimic `n comun cu obstina]ia lui Sitwell de a vedea, mirosi [i chiar pip\i ]ig\nia autentic\. Imediat dup\ p\trunderea `n spa]iul valah, str\inul manifest\ un straniu dezinteres fa]\ de specificul na]ional. ~n]elegem destul de repede c\, instigat de prietenii s\i, Anne-Marie [i Jean Callimachi, el nu pe rom=ni `i caut\, ci pe al]ii... {i mai ales pe ]igani: Tovar\[ii no[tri de c\l\torie, care au venit pe alt drum, au fost primii care i-au v\zut pe ]igani. St\teau `n picioare cu siluetele lor `ntunecate, sau ghemui]i `n jurul focului [...] Faptul c\ am ratat acel s\la[ a fost o mare dezam\gire pentru mine, care va spori zi dup\ zi, p`n\ c`nd, `ntr-un t`rziu r\bdarea mea va fi r\spl\tit\. (p. 29) Mai departe, ajuns `n preajma Sibiului, vizitarea burgului, a muzeului Bruckenthal sau a bisericii protestante nu `i produce at`ta satisfac]ie `nc`t s\-[i reprime s`c`itoarea curiozitate: regretele s-au `nte]it [i mai mult afl`nd c\ ]iganii cei pleto[i nu prea mai puteau fi `nt`lni]i de acum `nainte. (p. 30) La Govora tot mai z\re[te c`teva fizionomii indiene, ba chiar [i o madonna

ianuarie 2012

Cronici din tranzi]ie

fel de Vene]ie a Rom=niei sau chiar un fel de Sankt-Petersburg tropical, Balcicul seam\n\ cu Riviera, ruinele conacelor `i aduc aminte de nuvele lui Turgheniev, Chi[in\ul treze[te inevitabila conexiune cu Pu[kin. Chiar [i atmosfera domestic\ din casa vizitiului Pedracchi are un aer aproape cehovian c\ci, `n timp ce li se serve[te un delicios ceai rusesc, sora a r\mas `n picioare [i a refuzat s\ se a[eze, explic`ndu-ni-se c\ femeile lor nu stau niciodat\ jos c`nd s`nt oaspe]i `n cas\. (p. 179) Asupra lipovenilor din estul Rom=niei se opre[te c\l\torul englez cu `ndoit\ aten]ie. Spre exemplu, pornind de la ocupa]ia lor de baz\, Sitwell `i nume[te cazaci de mare, `ns\ ochiul c\l\torului p\trunde mai ad`nc, observ`nd c\, spre deosebire de scopi]ii din Bucure[ti (care s`nt numai o sect\ religioas\), lipovenii au, categoric, o unitate rasial\ sau tribal\ [i, am ad\uga, o unitate politic\ realizat\ `n temeiul respingerii tuturor formelor de tiranie. Diziden]a fa]\ de biserica r\s\ritean\, prezervarea unor ritualuri primitive [i refuzul inova]iei, straiele c\lug\rilor `nt`lni]i la Petropavlosk sau ale vizitiilor se constituie `ntr-un tablou realizat `n tu[e expresioniste. Dar primitivitatea traiului pescarilor nu are nimic `n comun cu idilismul pove[tilor despre bunul s\lbatic. Dimpotriv\, admira]ia pentru ]igani, scopi]i [i lipoveni se justific\ `n orizontul c\ut\rii unei vie]i lipsite de constr`ngerile formale ale institu]iilor [i canoanelor. Chiar [i `n discu]iile despre ortodoxie, Sitwell are tendin]a de a-i privilegia pe schismatici, pe retrograzi sau pe anarhi[ti: al\turi de foarte interesanta sect\ a scopi]ilor `i a[az\ pe cei f\r\ popi (bezpopov]`), pe rascolnici [i pe membrii clerului negru (Klobuc). Arta bizantin\ din Rom=nia [i de pretutindeni `i smulge acestui exigent expert strig\tul revela]iei. ~n opinia c\l\torului, biserica de la Sucevi]a (prima [i probabil cea mai RAME

TIMPUL
durabil\ impresie asupra lumii bizantine, ca experien]\ universal\) merit\ s\ stea al\turi de operele reprezentative pentru canoanele artei monumentale (Parthenonul, fa]adele catedralei din Chartres, Collosseumul) sau de splendidele gr\dini ale lui Le Ntre. Mare admirator al experien]elor estetice grandioase, Sitwell crede c\ exist\ `mprejur\ri `n care perfec]iunile mici [i umile se afl\ cam pe aceea[i treapt\ a revela]iei pe care stau edificiile mai solide [i permanente ale unei epoci. (p. 207) De altfel, plimb`ndu-se prin capitala Rom=niei, englezul constat\ c\ nu-i mare lucru de spus despre monumentele reprezentative. Dimpotriv\, Calea Victoriei, m`ndre]ea Bucure[tiului, i se pare mai lung\ [i mai `ntortocheat\ dec`t Oxford Street [i Regent Street la un loc. Tr\s\turile definitorii le vezi mai cu seam\ `n personalitatea urbei una f\r\ doar [i poate contradictorie, dac\ ar fi s\ accept\m ipoteza `ngem\n\rii ar[i]ei din Toledo sau Sevilla cu gerul boreal al Petersburgului: Bucure[tiul e un ora[ mereu extins [i dilatat. La fel e [i timpul `n viziunea locuitorilor s\i [...] E o chestiune de temperament [i clim\. [...] De fapt, ne putem g`ndi la clima din Sevilla [i Sankt-Petersburg dac\ e vorba de Bucure[ti [i pl\cerile sale languroase, trebuie s\ rostim neap\rat SanktPetersburg [i nu Leningrad la clima din Sevilla [i Sankt-Petersburg `ntr-un singur ora[. (p. 96) peste Tg. Neam], Piatra-Neam], Ia[i, dar mai ales peste Cern\u]i, str\inul afirm\ f\r\ `nconjur c\ problema respectiv\ se dovede[te a fi insolubil\ (p. 244). C`teva accente puriste [i fantastica idee de a coloniza evreimea `n insula Madagascar vestesc ororile Holocaustului: problema zice aristocratul britanic trebuie tratat\ ca `ntreg [i nu `n parte. (p. 244) A[a cum va proceda [i Hitler mai t`rziu. Neocolite de parti-pris, izvoarele rom=ne[ti ale lui Sacheverell Sitwell (Popp-{erboianu, Matyla Ghika) dezv\luie, la o analiz\ atent\, atitudini antisemite neechivoce. ~n 1930, c`nd `[i publica lucrarea despre comunit\]ile de rromi din Rom=nia, Popp-{erboianu afirma c\ evreii [i ]iganii se afl\ la extremit\]ile de jos [i de sus ale sc\rii morale3. Promotori ai primei concep]ii economice mondiale (ast\zi s-ar zice concep]ie globalist\), evreii ar reprezenta umanitatea evoluat\ din punct de vedere material, pervertit\, perfect adaptat\ lumii moderne, avid\ de putere [i de bog\]ie. Curentul antisemit circul\ [i prin paginile acestor nevinovate nota]ii de c\l\torie c\ci, trec`nd de la splendidele figuri de jidovi r\t\citori din pictura Rena[terii (ochii alba[tri, p\trunz\tori, p\rul ro[u, p\l\riile cu boruri largi, tivite cu blan\ ro[ie de vulpe) la realitatea aproape grotesc\ a cartierelor evreie[ti din sud-estul Europei, Sitwell realizeaz\ un puternic joc de contraste vizuale: Evreii `napoia]i [i conservatori s`nt pretutindeni aceia[i [...], femeile c\s\torite `nc\ se mai rad `n cap [...] poart\ peruci de p`nz\, ca o m\sur\ `mpotriva unei boli a scalpului ce nu poate fi u[or descris\ [...]. {i mai plin\ de dezn\dejde [...] e `nf\]i[area b\ie]ilor adolescen]i. ~n general, ei au picioarele `n X, defect accentuat de pantalonii negri, p`n\ la genunchi, [i de hainele negre de aceea[i lungime; s`nt slabi [i palizi [i poart\ ochelari [...], perciunii rituali le at`rn\ unsuro[i pe fiecare obraz. (p. 241)

9
Amalgam de minorit\]i, Rom=nia pare a aduna la un loc toate popoarele, cu excep]ia rom=nilor neao[i. Ironic [i f\r\ a c\uta efecte melodramatice, finalul avertizeaz\ asupra pericolului enclaviz\rii sau chiar al dispari]iei entit\]ii rom=ne[ti. ~n restaurantul din Cern\u]i, unde c\l\torul a[teapt\ trenul spre cas\, c`nt\ o artist\ bolnav\ de ftizie, singura rom=nc\ din tot localul: Orchestra, spunea ea, c`nta dinadins fals ca s\-i strice c`ntecul. [...] C`nta sf`[ietor de frumos, aproape de nesuportat. (p. 246) De cealalt\ parte a podului se profileaz\ totu[i figura m`ntuitorului unei na]ii ajunse la apus: Carol al II-lea, crede cu sinceritate Sir Sacheverell Sitwell, este persoana cea mai remarcabil\ din Europa de Est (p. 20), un fel de Atatrk al rom=nilor. Nu pu]ine laude adun\ personalitatea magnetizant\ a regelui Rom=niei, care ar `ntrupa un ideal de puritate rasial\ [i de for]\ viril\. ~n viziunea englezului, regele e chiar bermensch-ul, iar progresele economice ale ]\rii ar justifica pe deplin lovitura de stat [i accentele totalitare ale regimului. ~n plus, `nrudirea familiei regale cu casa de Hanovra i se pare aristocratului de vi]\ veche un argument mai mult dec`t conving\tor c\ `n Rom=nia treburile merg ca pe roate. Iat\ c\, finalmente, c\l\torul nu descoper\ dec`t ceea ce [tia deja de acas\. Dup\ ce [i-a f\cut norma de kilometri [i aventur\, Sitwell se va `ntoarce, l\murit, la studiile sale consacrate artei baroce. ~napoi `n sine, convins c\ lumea nu s-a schimbat [i c\ orice voiaj e mereu acela[i.
1 C. I. Popp-{erboianu, Les Tsiganes. Histoire. Etnographie. Linguistique, Grammaire. Dictionaire, Payot, Paris, 1930, p. 37. Cercet\torul romn lanseaz\ chiar [i o interesant\ ipotez\ cu privire la originile expresiei mnca-]i-a[, corelat\ cu practicile canibalice sau necrofage ale unor [atre de neto]i, ntlnite pe teritoriul Romniei sau amintite de ziarele pragheze n anii 20. 2 Ibidem, pp. 9-10. 3 Ibidem, p. 9.

Chestiunea evreiasc\ [i bermensch-ul autohton

Cu toate c\, `n literatura englez\, chestiunea evreiasc\ a fost tratat\ `n genere cu `ng\duin]\ [i toleran]\ (este suficient s\ ne g`ndim la Negu]\torul din Vene]ia sau la Ivanhoe), prejudec\]ile rasiale nu lipsesc din `nsemn\rile de c\l\torie ale lui Sacheverell Sitwell. ~ngrijorat c\ evreii s-au `nst\p`nit

Mehala Walhalla (VII)

LIVIU FRANGA
R\m`n la convingerea c\ avem de a face cu un roman autentic, fie [i sui generis. Un roman bazat pe rememorare, amestec`nd `n actul ei `nt`mplatul [i posibila `nt`mplare, realitatea [i `nchipuirea ei. Un proces, reconstituit scriptural, al trecutului, proces din care au disp\rut acuzarea [i ap\rarea, `n vreme ce unicul martor supravie]uitor al `nt`mpl\rilor sa transformat `n judec\tor. Romanul s-a alc\tuit prin concatenarea a numeroase (foarte) scurte episoade altminteri acestea put`nd fi citite ca schi]e independente , dar concentrice, focalizate tematic pe timpul [i spa]iul Mehalei. Ca `ntr-un film suprarealist, dar [i ca `n str\vechiul mit protogermanic, personajele, moarte ast\zi, tr\iesc dincolo, `n Mehala din ceruri, corespondenta perfect\ a faimoasei Gtterburg mitic\: viziunea, odat\ reconstituit\, `ncremene[te `n clip\, fiindc\ eroii mor]i (re)tr\iesc, precum odinioar\ pe p\m`nt, acum dincolo, clipa ve[niciei. {i totul printr-o simpl\ (cel pu]in aparent) rememorare... Un roman, spuneam, dar nu unul obi[nuit, cum se vede. Actul sau gestul `ntemeietor, fundamental, al rememor\rii creatoare de viziune ce proiecteaz\ clipa `n durat\, `n apeiron, deschide textul, `l `ntemeiaz\ de-a lungul fiec\rui episod narativ [i `l `nchide printr-o reluare `n
www.timpul.ro

raccourci a tuturor temelor anterioare, episodic dezvoltate. Putem, prin urmare, fi de acord c\ ne afl\m `naintea unui roman al amintirilor, `n genul celor care, axate tot pe zona copil\riei, deschid seria `n literatura rom=n\. Dar un roman al amintirilor `nchipuite, [i nu sentimental-memorialistic dep\nate. ~n termenii autorului `nsu[i (cf. Raport, p. 121), memo-fic]iuni, altfel zic`nd amintiri fictive, pseudo-memorii, documente ale unei memorii sensibile, ultragiate de brutalitatea Istoriei [i tocmai de aceea ridic`nd efemerul (real) `n durabil(ul) imaginar mitic. S`nt `ns\ [i alte c\i care duc spre arhetipul scriptural al Amintirilor Humule[teanului. Ies `n eviden]\ mai cu seam\ dou\. Un comic mai pu]in mustos, pe c`t de caustic [i, tot pe at`t, de sarcastic. Umorul, la Dan Negrescu, se na[te din prostie, din `ng`mfare, din absurd, `ntocmai ca la `nainta[ul s\u moldav, dar, mai presus de toate, din ironia batjocoritoare [i biciuitoare. Ca registru stilistic, ea este cople[itoare `n fiecare pagin\ [i aproape la fiecare replic\ a personajelor-eroi din Mehala. Ceea ce `n plus... ne `mpinge g`ndul, cum am ar\tat deja, [i spre arhetipurile prozo-poetice latine, la un Petronius [i Iuvenalis `mpreun\, `n pl\mad\ unic\ (s\ nu uit\m c\ Negrescu este un eminent dasc\l universitar de litere latine!). ~n al doilea r`nd, limba m\h\len]ilor este m\h\leana dac\ mi se `ng\duie termenul , adic\ b\n\]eana standard, ca grai de frunce al rom=nei generale nord-danubiene. Dac\ moldoveneasca Humule[teanului curgea cristalin\ precum Ozana, departe de amestec\turi [i combina]ii cu alte limbi, oricum dep\rtate de zon\, m\h\leana negrescian\, asemenea cu exactitate vorbitorilor ei, adun\, `ntr-un genial alambic savant dozat, maghiarisme, [v\bisme, s`rbisme [i rom=nisme lo-

cale, topite, `n propor]ii diverse, `n pasta unui idiom strident (gra]ie avalan[ei de neologisme coexistente) contemporan, care le `nghite pe toate. Unul dintre nenum\ratele farmece ale lecturii volumului de fa]\ este tocmai acesta. Cartea nu are nici glosar pentru termeni ca oco[, [log, p\r\daise, [tampl\, lud, cocist, maichef\r(i), tec\r(e), uic\, ar[eu(ri), ringhi[pil, hu]ulu[, farb\, (a) f\rbui etc. etc. (pot fi date sute de exemple), nici gramatic\ special\ pentru aspecte morfologice particular-locale, de tipul mis, nis [i vis. ~ns\ nici nu e nevoie! Contextele s`nt, de cele mai multe ori, foarte clare [i explicative prin ele `nsele. Iar inexplicabilul, dac\ mai exist\, spore[te farmecul tocmai prin cota sa de mister! Pentru amuzamentul cititorului un lingvist dialectolog va putea face studii `ntinse pe un atare material aleg, la `nt`mplare aproape, o mostr\ de m\h\lean\, cu precizarea c\, [i `n acest caz, al idiolectului, exemplele de inserturi mono- / dialogice abund\ `n text: ~] z`c, p\rinte, io nu umblu cu cioara f\rbuit\ [` z`c c\-i papagal... frumos c\ s-o suit s\ repare, da \sta nu-i om... nu z`c c\ tr\b\ zogonit, da vez c\ io mis gard `n gard cu el [` l-am v\zt, `ntr-o sar\ s\ sp\la `n lavoru d`n curte [` cum s-o aplecat, o vinit nevast\-sa d\ o turnat ap\ p\ el [` io am v\zut cum are d-o parte [` d-alta sub bra]\ ca ni[te t\ieturi lunji, f\r\ s`nge... d-acolo `i ies aripile sara, d\ bun\ sam\, c\ altfel nu s\ poate... ~] z`c, p\rinte, \sta noaptea zboar\ ca uliu... s\ vezi ce fug clo]ele d`n curtea lui [` c`nd vine s\ le deie gr\un]\... (vorbe[te baba Buba despre isprava vecinului Orbete, suit nu se [tie cum pe unul din bra]ele crucii de pe cupola bisericii rom=ne[ti din Mehala, `n Ochii de uliu, p. 118).

Elucubra]iilor [i obscenit\]ilor at`t de des `nt`lnite `n poezia [i proza din peisajul nostru literar de dou\ decenii `ncoace1 nu m\ tem s\ le pun `mpotriv\ aceast\ carte de proz\ adev\rat\, o carte splendid rom=neasc\. Ce vreau s\ spun? O carte f\r\ pereche, prin umor de rafinat gust, inteligen]\, inventivitate [i fior metafizic, dar [i o carte fericit intraductibil\, de care n-ai cum s\ g\se[ti printre cele marcate, la noi, doar prin apartenen]a la z\p\cit(oar)e trenduri [i prin nimic altceva; afar\, desigur, de o incredibil\, `n final, g\uno[enie. ~n opera [i `n formula creatoare propuse de Dan Negrescu, fundalul clasicist erudit hr\ne[te, prin cunoa[tere direct\ [i raportare, cu naivitatea bunei credin]e, implicit\ la modele universal verificate [i rezistente, inven]ia pur\ a crea]iei. Nu voi spune c\ Dan Negrescu ofer\ unicul exemplu posibil, unica re]et\, cum se zice azi, de succes. Dar, pe l`ng\ at`tea alte str\lucitoare nimicuri literare de pe la noi, la fel de repede uitate pe c`t de fulminant ap\rute, opera unui astfel de autor, de la primele scrieri (amintite la `nceputul notelor noastre) p`n\ la cea de acum, este un exemplu autentic. ({i) cultura, dac\ nu cumva numai cultura, na[te crea]ia, adic\ valoarea. Altfel ar r\m`ne, izolat `n solitudinea lui narcisist\, doar talentul. Iar somnul lui, ca [i iluziile prin care, oricum, inevitabil, trece, b\nuim dac\ nu cumva [tim sigur ce po(a)t(e) na[te...
1 Notez aici, n treac\t, o observa]ie de mult bun sim] [i uria[ adev\r: Se poate face mare literatur\ [i f\r\ p... [i p... la fiecare dou\-trei rnduri. {i apoi, nu oricine este Henry Miller sau Apollinaire. (Cristina Manole, Proze, rubrica Lecturi n vremuri de austeritate, n Observator Cultural, nr. 310 [568], 24-30 martie 2011, p. 18). propos. Poate gre[esc, dar nu [tiu de ce mi se pare c\ n special c\r]ile n care nu se afl\ numele organelor sexuale [i ale diferitelor activit\]i legate de acestea din urm\ snt de regul\ evitate de listele premiatorilor no[tri literari. Probabil c\ doar mi se pare.

ianuarie 2012

10

TIMPUL

Est-Vest

Poeme de Anne Stewart

sau le dezavantajeaz\ Picioarele surorii mele s`nt un dar `ntr-o toan\ a rev\rsatului zorilor sau a dup\-amiezii oric`nd oric`nd spun ele s\ o duc\ acas\ `ntr-o camer\ `ntunecat\ [i ferestrele cenu[ii [i cuverturile calde [i ceasurile toate oarbe [i soarele apus Anne Stewart este poet\, cronicar literar [i agent literar de origine britanic\. Are o carier\ de dou\zeci [i cinci de ani `n contabilitate, management de proiecte, training & mentoring [i IT. Locuie[te `n Kent. Dup\ ce a absolvit un masterat de crea]ie literar\ la Universitatea Sheffield Hallam, `n anul 2005 a fost selectat\ `n antologia Ten Hallam Poets publicat\ de editura Mews Press. Antologia s-a bucurat de aprecieri deosebite din partea poe]ilor Don Paterson, Julia Darling, Helen Dunmore. Prima sa colec]ie de poezii intitulat\ The Janus Hour a fost publicat\ `n anul 2010. Este c`[tig\toarea premiului Bridport din anul 2008 cu un mic sonet dr\gu] intitulat Still Water, Orange, Apple, Tea. Este fondatoarea site-ului poetry pf [i este atras\ de poezia rom=n\ contemporan\. [i obloanele ridicate de altcineva [i cuiele ruginite [i m`nerele blocate Camera surorii mele este `ntunecat\ dar `n loc de lumin\ str\luce[te ea `n interior o, cum str\luce[te! o lumin\ lini[tit\ ce p\trunde `n\untru p\trunde `n cea mai `ntunecat\ camer\ a mea Despre destin [i triste]ea oportunit\]ilor pierdute. Ce pepene! I-am spus, c`nd s-a dus ultima piersic\. C`t de ferm [i minunat e[ti. At`t de disciplinat, c`nd visul oric\rui fruct este, dup\ o anumit\ etap\, s\ se relaxeze [i s\ permit\ putregaiului s\ se a[eze. Dup\ `ncercarea freziei, am sim]it c\ este timpul pentru franche]e. ~n cea mai aspr\ voce, am zis Po]i s-o faci. Mary-Belle, po]i s\ te ofile[ti [i s\ mori mai bine dec`t oricare dintre ele. ~n aceast\ diminea]\, am scos-o `n gr\din\, sper`nd c\ aerul proasp\t `i va da un impuls. So]ia mea m\ prive[te ciudat `n timp ce stau cu ea, m`ng`indu-i pielea verzuie lucioas\; urm\rind cu degetele dungile albe ce o str\bat duc`nd spre ombilicul ei mic [i aspru. ~i spun s\ nu-[i fac\ griji. Ar trebui s\ ne lu\m o vacan]\. S\ vizit\m familia. M\ aplec aproape de ea [i o `ntreb de unde e.

~ncerc s\ `n]eleg acest pepene

Timp de trei s\pt\m`ni acest pepene a stat `n bolul francez de cristal pe care l-am adus acas\ cu aceea[i grij\ cu care duci c\lare un clondir cu smirn\. Trei s\pt\m`ni de ignorat cele mai suculente portocale, cire[e [i litchi, chiar [i piersicile, l\sate cu [iretenie s\ se r\scoac\; f\r\ a lua `n seam\ c\ldura soarelui care r\zbate prin fanta draperiilor pe micul piedestal pe care l-am a[ezat, g`ndindu-m\, Da! Va fi ideal. ~n a doua s\pt\m`n\, am adus un clopo]el o frezie des\v`r[it\ cu speran]a c\ parfumul ei ame]itor `l va ademeni, `l va `nmuia [i va ie[i din carapace, dar frezia a fost rapid\, `ndr\znea]\ chiar, a[ spune despre o femeie, [i, foarte cur`nd, s-a desf\[urat cursul firesc al dulcelui, at`t de dulce fruct, pe c`nd Mary-Belle (`n acel moment sim]eam c\ o cuno[team suficient de bine `nc`t s\-mi permit o asemenea intimitate) st\tea pe vine afectat\, refuz`nd s\ transmute Am stat cu ea de nenum\rate ori, sporov\ind pref\cut ~NGERII {I LUCR|RILE LOR

Iubire de iarn\
S\ avem iubire de iarn\ ca inima s\ fie `n pace [i preg\tit\ s\ aduc\ o pl\cere lent\ pe care prim\vara ar vrea s-o zoreasc\ Elizabeth Jennings Iubire de iarn\ St\ `ntins\ treaz\, ascult`nd furtuna. N\v\le[te `n\untru prin supralumini deschise; Face dezordine prin cas\, o d\ltuire barbar\ A pere]ilor imacula]i. Aduc`nd `n\untru exteriorul. Aude vorba gr\dinii, sub]ire ca spinii zg`riind sticla, creste ag\]`ndu-se de scumpa via]\, scaune de plastic a[ez`ndu-se singure greoi. Iar tu stai `ntins aproape. B\rci `n portul sigur. ~ncearc\ s\ asculte mai bine, ciule[te urechile s\ aud\ Scr`[netul pinului lovind gata s\ zdrobeasc\ vijelia, dar tu sfor\i prea tare, satisf\cut de via]a ce se `nf\[oar\ `n jurul t\u. Rafale de ploaie strig\ [i bat `n fereastr\ de parc\ ar fi venit s\ te or`nduiasc\. Ascult\! Ascult\ undele copacilor cum se cufund\ `n ele. Prive[te cum `[i agit\ pumnii. Traducere de Petronela Corobleanu

Aceste poeme s`nt traduse `n cadrul Proiectului Interna]ional Poetry PRO, coordonat de Lidia Vianu, Director al Masteratului pentru Traducerea Textului Literar Contemporan, Universitatea Bucure[ti, http://mttlc.ro.

Piete
C`nd ies afar\ `n `ntuneric cu maculatura preg\tit\ pentru diminea]\, Peter fumeaz\. Bun\, Pete, ce mai faci? Zic apoi, Nu fumai `n spate de obicei? [i el z`mbe[te, ceea ce m-a f\cut s\-mi amintesc c\ el, ie[ind mar]ea trecut\ m-a g\sit fum`nd `n fa]\. {ase zile la r`nd [i, cu asta [i o privire scurt\, m\ face s\ aud din nou: el Nu [tiam c\ fumezi, iar eu Rec\deri. Am r\mas t\cu]i privind micii v\l\tuci de fum ce se ridic\ de pe buzele lui Peter c`nd expir\, `ncet [i `ndep\rtat, aburul unui tren ce merge `nd\r\t. Via]a lui s-a schimbat [i el este mai nefericit, dar mai resemnat dec`t atunci, `nainte ca lucrurile s\ fie `mbun\t\]ite. Vreau s\-l `ntreb tot dar am citit Platonov, a[adar m\ simt rusoaic\ [i `ntreb doar A fost o schimbare major\, Piete? [i acum e [i el rus. Observ greutatea cuvintelor lui `nvine]indu-i g`tul. E mai bine. `mi spune, cu triste]ea unui om care [tie c\ aceste cuvinte nu s`nt suficiente. St\m t\cu]i pentru un minut, poate dou\, doar fumul lui `nsufle]it `n noapte, ascult`nd ceva. Ceva mic [i mult mai pu]in rusesc.

Regina tolonit\ printre struguri

EMIL BRUMARU
Regina tolonit\ printre struguri, Pe tronul ei de catifea plisat\, Mi-a zis r`z`nd: Azi vreau ca s\ te bucuri De trupul meu, prime[te-l drept r\splat\ C\ mi-ai `ndeplinit porunci ciudate {i-ai g`tuit paianjenii din plase, Ei complotau prin col]uri, pe la spate, S\-mi n\ruiasc\ rochia de m\tase, Ca slugile s\-mi vad\ cele dou\ Fese [i s`nii c`nd nici nu se-a[teapt\, {i astfel s\ scobor treapt\ cu treapt\ n glodul lor cleios, eu, cea din rou\, M`njit\-n pofta lor de porci la troac\! Doar ]ie-i h\r\zit\, ca s\-]i plac\, Gura-mi ce buzele-i c\rnoase-[i crap\

Camera surorii mele

Camera surorii mele este `ntunecat\ cu o jaluzea de un gri cald ce sufer\ influen]a zilelor cade ca o fust\ cu talie joas\ ce `i avantajeaz\ picioarele

ianuarie 2012

www.timpul.ro

Poezie

TIMPUL

11

Exilul e-o poart\

Nicolae Sirius, n. 11 septembrie 1950. Public\ `n Tribuna Ialomi]ei (1968), Luceaf\rul (1974-1983) [i `n Caietul Debutantului, Editura Albatros (1979), `nainte de a pleca din ]ar\, `n februarie 1986. Locuie[te pentru o vreme `n Austria, Australia, Germania. Din 1997, s-a stabilit `n Japonia. ~n Australia i se joac\ Ultimul Dictator, Cain, Abel [i Dumnezeu, la teatrul La Mama, `n colaborare cu Piccolo Spoleto Festival (1990), [i Castelul (1993). Ob]ine dou\ burse guvernamentale de la Ministerul Culturii [i Artelor pentru piesa de teatru Time Weeps (Balada timpului ce pl`nge) [i volumul de poezie The White Century (Secolul Alb). Secolul Alb a fost introdus de traduc\torul c\r]ii, dr. Walter Tonetto, la dou\ universit\]i din Tokio. Editura Proteus `i public\ Poezii F\r\ }ar\ , iar La maison dedition AMB, Balada timpului ce pl`nge. ~n curs de apari]ie The Unknown Nature of Man, o lucrare de religie comparat\ [i antropologie.

Popas nocturn `n singur\tate

Vine `ncet, dar nu-i v\d fa]a... Doar evantaiul nop]ii `l simt cum se mi[c\, `ncet. {i totu[i ea este... E destul de aproape. ~mi [opte[te ceva de[i nu are de unde s\ [tie c\ nu `n]eleg, [i iar se retrage `n umbra castanilor de peste r`u... [i iar\[i apare de parc\ iubita-mi de odinioar\ ar fi. {i c`ntec duios `ncepe iarba... {i-n valuri u[oare cu sunet de mare de marginea drumului v`ntul se sparge. Se poate s\ fie doar `nserarea, `mi spun. ~nserarea `n chip de fat\ a mai venit odat\... `ncerc`nd loc s\-[i fac\ `n sufletul meu. Dar pe-atunci ce t\cut\ a fost iarba... Ce departe de mine, `ntristat a plecat v`ntul.

pe care po]i s-o la[i mo[tenire de teama cu fiece pas pe care `l faci nu te face s\ strigi de durere privind doar `n urm\: o, prieteni, spune]i-mi, pere]ii casei unde-am crescut mai s`nt pere]ii aceleia[i case dac\ eu `n ea nu mai s`nt...? Mai s`nt pere]ii din c\r]ile pe care le-am citit...? Mai s`nt pere]ii din poeziile pe care le-am scris cu Limba cu care am fost `nt`mpinat la na[tere...? Se poate, prieteni, aceast\ suav\ otrav\ a exilului transform\ `ntr-o [i mai mare triste]e de nu po]i secreta schimbare a lucrurilor s-o `n]elegi, a[a cum apelor le e dat c`nd cursul lor milenar `[i `ncheie l\s`nd `n urm\ o enorm\ albie nisipoas\ s\ le urmeze `n noapte o schimbare, ce uneori poate s\ apar\ neobservat\ `nc`t ochiu-]i s\ fie ferit de realitatea brusc\ a faptelor. Cine, `ns\, mai demult a [tiut toate acestea [i f\r\ s\-mi spun\ le-a scris pe cer... dac\ nu Luna, ce-n orele grele de triste]e m\ viziteaz\... {i cine s\-mi spun\ dac\ Luna de nimeni nu e v\zut\ c`nd sub form\ de gondol\ trece prin g`ndul meu cum ar trece pe-un r`u dintr-o parte `ntr-alta a spa]iului. O privesc cu un fel de mirare de parc\ ar fi vis. Apar ca pe o teras\ uit`ndu-m\ cum trece dar nu [tiu cum s-o `nt`mpin [i nici ce s\-i spun. Prieteni, nu cred c\ voi a[a cum uneori `nclin s\ cred a]i putut cursul acestor lucruri s\-l schimba]i [i-aceast\ gondol\ ce chiar acum o v\d cum `mi apare din nou `n g`nd s\ nu fie dec`t unul din visele voastre , [i valurile ce se sparg de prova ei s\ fie cuvinte de rug\minte rostite de voi `n t\cere, convin[i c\ de-acum dincolo de poarta exilului ajuns `n]eleg suava durere a lucrurilor pe care a]i dori s\ v-o las mo[tenire.

sa m\ priveasc\ direct `n fa]\, un loc `n care niciodat\ n-ai putut s\ ajungi. ~l v\d cum apare [i cum ia form\ de trup ca dup\ o vreme iar s\-l v\d cum dispare. {i...? iar\[i am `ntrebat, acum unde mergem? Desigur c\ spre acel loc, mi-a r\spuns `ngerul ar\t`ndu-mi un loc ce cre[tea [i se mic[ora de parc\ ar fi fost retina unui ochi privindu-se `ntr-un luciu de ap\. Mi se p\rea c\-mi fuge p\m`ntul de sub picioare. S\ ne `ntoarcem, am strigat, c\ acel loc pare acum o inim\ f\r\ trup arunc`nd din c`nd `n c`nd fructe arunc`nd toate l\ncile lumilor trecute spre mine. A[a e, mi-a spus `ngerul, c`nd vezi dincolo de trupul lui inima-i ]i-arat\ imaginea g`ndului cu care-l atingi. {i? De ce mai mergem spre el dac\ el ne-ntoarce [i g`ndurile cu care-l lovim? Fiindc\ nici n-am putea s\ mergem `n alt\ parte, mi-a mai r\spuns `ngerul disp\r`nd.

]inutul spre care-au pornit.

Pl`nsul ulmului
~ncercam s\ ne oprim... Priveam `n jur uimi]i... {i mult ne-a luat p`n\ am `n]eles c\ ulmul pe l`ng\ care treceam `ncerca cu greu dar nu putea s\-[i st\p`neac\ pl`nsul. Ceva parc\ ar vrea s\ ne spun\ [opteam `n timp ce t`mpla-mi rezemam de trunchiul lui b\tr`n. {i ulmii pl`ng? m-a `ntrebat iubita mirat\. {i! i-am r\spuns... dar numai `n ei... [i-at`t de `ncet `nc`t ar vrea nimeni niciodat\ s\ nu-i aud\... dar ulmul acesta pl`nge at`t de tare `nc`t din mers ne-a oprit... [i nici nu [tiu de ce tocmai pe noi ne-a ales.

Furtun\ de umbre
Ce noapte a fost... Treceau prin aer `n ad`ncul p\durii f\pturi pe care nici n-a[ fi avut cum s\ mi le `nchipui altfel. {i vocile lor se ciocneau c`nd vorbeau... {i aerul, `n urma lor, r\m`nea doar un vaiet. {i ploua `ncet, `n semn de-ntristare. Recit\-le un poem mi-a [optit noaptea. Iubirea-i am `nceput s\ recit Iubirea-i... iubirea-i repetam f\r\ s\ mai pot s\ rostesc urm\torul vers... {i totu[i acele hidoase f\pturi chiar [i numai pentru at`t s-au apropiat de mine, ating`ndu-m\ cu o mare pl\cere, `nainte de a-mi spune c\ [i ele [tiu un vers recit`nd de la un cap\t la altul al p\durii Iubirea-i Iubirea-i de parc\ glasul meu glasul lor ar fi fost. M-am uitat `nspre mine [i-aproape c\ n-am putut s\ m\ mai recunosc. Ce f\pturi! Schimb`ndu-se-n umbre... {i umbrele acestea plesneau cum ar fi plesnit un trunchi de arbore enorm rupt `n timpul unei furtuni.

Mistre]ii
Din h\]i[ul desfrunzit umbrele mistre]ilor ie[ind pe r`nd [i Luna urm`ndu-le ca `ntr-un proces. Deodat\ [i ei unul `n spatele celuilalt... parc\ aliniindu-se. ~i mai v\zusem a[a de parc\ ar fi `ntins o coard\ peste ea propria lor prad\ s-o vad\ s\rind... Dar acum, nu... nu pentru acela[i lucru veneau pe r`nd. Un popas! le-am strigat. Un popas!, c\ labele voastre la drum par plecate de-un veac. Luna a tres\rit... cobor`nd at`t de aproape `nc`t s\-mi arate locul spre care-au pornit. Dincolo de acest amurg? am `ntrebat `ngrozit. Dincolo! mi s-a p\rut c\ aud `n timp ce Luna ca un fulger s-a scurs `n col]ii mistre]ilor, str\lucind [i mai mult `nc\ o dat\ s\ v\d

Om singuratic
Amurgul se vedea tot mai clar ie[ind din casele in care doar intrase... de parc\ ar fi fost imaginea cuiva din oglind\ spre el `ntorc`ndu-se. [i tu `n spatele acelui amurg om singuratec purt`nd `n m`n\ un plug enorm. Aici se odihne[te, -mi spuneai, primul locuitor al acestui ]inut aici lianele visului... aici r\d\cinile... aici s-a compus marea simfonie a timpului aici se `ncheie marele drum al exilului... [i cu un z`mbet pe buze ce-ar fi vrut s\ fie un cuv`nt din nou ai `nceput s\ ari l\s`nd brazdele s\ cad\ prin aerul rece peste umbra luminii ce-n noaptea din care cre[tea se vedea tot mai clar cum se-ntoarce din viitor `nspre mine.

~n[el\toare noapte
~ntr-o deplin\ t\cere, `n miez de noapte un trup zeiesc [i eu, de parc\ umbra i-a[ fi fost, colindam de la o cas\ la alta de pe un drum pe altul de pe fiece ]\rm `n largul de ape f\r\ s\ mai putem s\ ne oprim. {i...? Unde s`ntem? `l `ntrebam. Unde ne ducem? E desigur, vorbea `ngerul, f\r\

Exilul
Exilul e-o poart\. O poart\ veche. O poart\ ce nu duce spre nici vreo cas\. O poart\ a lumii cu patru fe]e, de parc\ din pragul ei ar trebui sa te `ndrep]i `n toate direc]iile. {i totu[i la cap\tul drumurilor suava otrav\ a g`ndurilor
www.timpul.ro

ianuarie 2012

12

TIMPUL

Eseu

Semantica istoric\ `n serviciul politicilor moderne

Despre lexicul social-politic spaniol1
VICTOR NEUMANN
Studiul istoriei conceptelor `n diverse limbi reprezint\ o preocupare major\ a umani[tilor, sociologilor [i politologilor de pretutindeni, scopul fiind dob`ndirea mijloacelor de lucru moderne, capabile s\ contribuie la con[tientizarea diferen]elor de limbaj `n func]ie de timp, de contextele geografic, politic [i cultural. Istoria conceptual\ este o disciplin\ indispensabil\ celor ce profeseaz\ istoria istoriografiei [i [tiin]ele social-politice. Urm\rind o obiectiv\ evaluare a trecutului istoric, dic]ionarele [i lexicoanele se num\r\ `ntre cele mai c\utate instrumente de lucru necesare decod\rii limbajelor trecutului [i `n]elegerii mesajelor lor. Ele s`nt utile pentru c\, definind ori explic`nd geneza [i evolu]ia unui cuv`nt, a unei no]iuni sau a unui concept, indic\ `ntr-un mod credibil continuit\]ile [i discontinuit\]ile, respectiv `nnoirile abrupte ori acelea lente ale vocabularului. Ele au menirea s\ dezv\luie particularit\]ile unei epoci, limbajele social-politice ale contemporanilor ei, ideologiile vetuste ori acelea novatoare. ~n multe cazuri, acest gen de cercetare [tiin]ific\ nu este doar unul restitutiv, ci [i unul preocupat de decodarea [i recodarea conceptelor, de modul cum se construiesc [i se reconstruiesc limbajele `n func]ie de aspira]iile intelectuale [i sociale, de mi[carea ideilor politice, de timp [i de context. ~n ultimele decenii, el s-a extins `n `ntreaga lume a se vedea, de exemplu, activitatea impresionant\ a lui History of Political and Social Concepts Group, asociind cercet\tori din numeroase state ale lumii [i de pe toate continentele2 , prob`nd o importan]\ excep]ional\ pentru cercetarea [i cunoa[terea istoriilor social\, cultural\ [i a g`ndirii politice. Cred c\ Europa Central\ [i de Est are multe de c`[tigat prin promovarea unor demersuri [tiin]ifice similare, culturile ei na]ionale put`nd beneficia [i astfel de `nnoiri spectaculoase, cu at`t mai mult cu c`t istoria conceptelor [i istoria conceptual\ contribuie la progresul istoriei prin reflexivitate. Javier Fernndez Sebastin [i Juan Francisco Fuentes doi eminen]i speciali[ti `n istoria g`ndirii [i a mi[c\rii social-politice, cel dint`i profesor al Universit\]ii }\rii Basce din Bilbao, cel de-al doilea, al Universit\]ii Complutense din Madrid au coordonat [i editat un amplu Dic]ionar social [i politic spaniol pentru secolele al XIX-lea [i al XX-lea (Diccionario poltico y social del siglo XIX espaol [i Diccionario poltico y social del siglo XX espaol), la care au colaborat un mare num\r de cercet\tori. Preocuparea editorilor a fost aceea de a pune `n valoare, dintr-o perspectiv\ istoric\, no]iunile [i conceptele reflect`nd etapele moderniz\rii lexicului social-politic spaniol. Dic]ionarul le cuprinde pe acelea care au f\cut carier\ `n cultura spaniol\ [i care explic\ particularit\]ile politice [i identitare ale lumii iberice, trimi]`nd la modul de g`ndire [i la comportamentele relevante ale diferitelor segmente sociale. A[a cum remarc\ autorii, selec]ia conceptelor a ]inut seama at`t de universul lexical al timpului, de geneza doctrinelor economice [i politice moderne, precum [i de influen]ele externe gra]ie c\rora acestea au p\truns `n limbajele [i `n cultura spaniol\ a secolelor al XIX-lea [i al XX-lea. Neologisme precum liberalism, socialism, absolutism, criz\, democra]ie, progres, progresist, proletariat, reform\, regenerare, reprezentare, republic\, dau seam\ asupra conexiunilor cu alte lumi dec`t aceea spaniol\; asimil\rii unor termeni de referin]\; timpului `ncorpor\rii lor [i a aceluia `n care are loc modernizarea Spaniei. Diccionario propune biografia celor mai de seam\ termeni, no]iuni sau concepte, interrela]ionarea lor (la sf`r[itul prezent\rii fiec\rui concept s`nt semnalate acelea `nrudite), astfel `nc`t s\ poat\ fi `n]eleas\ evolu]ia sinuoas\ a semnifica]iei, circumstan]ele istorice care le-au generat [i modul `n care pot fi considerate contributoare la afirmarea curentelor ideologice distincte, respectiv a unor [coli de g`ndire (Diccionario poltico y social del siglo XIX espaol, p. 13-14). Articolele s`nt relativ scurte, bine redactate [i structurate, cuprinz`nd informa]ii istorice relevante; o perspectiv\ critic\ asupra metamorfozelor g`ndirii politice a timpului modern; descrieri [i comentarii asupra ideologiilor dominante `n Spania secolelor al XIX-lea [i al XX-lea, f\r\ a ocoli cele ce au generat regimurile extremiste. Trimiterile la textele fundamentale ale culturii spaniole, cu deosebire la acelea literare [i istoriografice, contribuie la o prezentare supl\ [i riguroas\. Astfel, cititorul beneficiaz\ nu doar de o excelent\ familiarizare cu istoria Spaniei, de o descriere a ei prin intermediul limbajelor `ndatorate conceptelor-cheie, dar [i de o evaluare critic\, ra]ional\, bazat\ pe texte de epoc\ [i pe o bibliografie [tiin]ific\ de ultim\ or\. Concepte precum cultur\, [tiin]\, educa]ie, libertate, burghezie, capitalism, na]iune, revolu]ie, romantism, suveranitate, istorie, patrie, asociere, autonomie, func]ionar, guvern, individualism, ideologie, interna]ionalism, masonerie, munc\, opinie public\, parlamentarism, partid, politic\, demonstreaz\ drastica `nnoire lingvistic\ [i conceptual\, dinamica social\ [i politic\ prob`nd transform\rile vocabularului social-politic [i cultural din Spania de-a lungul ultimelor dou\ secole. ~n realitate, studiul vocabularului are scopul de a ar\ta c`t mai adecvat cu putin]\ modul `n care o nou\ lume, folosind noi concepte [i dezvolt`nd noi limbaje se insinueaz\ `n locul celei vechi, submin`ndu-i credibilitatea. E vorba de o lume ce, pornind de la trecut, se interogheaz\, se studiaz\, se reconstruie[te pe sine. Decodarea conceptelor amintite, dar [i a sinonimelor lor, contribuie la reorganizarea bagajului teoretic `n func]ie de acumul\rile de p`n\ acum [i de perspectiva pe care ne-o ofer\ ast\zi [tiin]ele umaniste. De exemplu, descriind conceptele de patrie, na]iune, na]ionalism, autorii disting semnifica]iile lor diferite de la o epoc\ la alta, examineaz\ sensurile multiple dob`ndite `n contextul mi[c\rilor de emancipare, respectiv `n momentele tragice ale istoriei Spaniei [i ale istoriei Europei. Majoritatea sensurilor dob`ndite de numitele concepte identitare s`nt tributare nu doar politicii, c`t mai ales particularit\]ilor culturale [i fenomenelor sociale din Peninsula Iberic\. ~n pofida influen]elor [i `mprumuturilor occidentale stimul`nd [i dinamiz`nd schimbarea mentalit\]ilor spaniole, sensul lor nu este excesiv de diferit de acela imprimat `n culturile din alte regiuni europene. ~n contextul `n care limbajele identitare primesc noi conota]ii de la un deceniu la altul transformarea sub ochii no[tri a statutului na]ional `ntr-unul european pretinde perspective `nnoitoare o cunoa[tere a no]iunilor [i a conceptelor definitorii din toate col]urile continentului `mi pare obligatorie pentru orice istoric, filolog, politolog, sociolog sau filozof. De la patriotismul `ntemeiat pe apartenen]a la un grup etnona]ional [i la o singur\ limb\, la patriotismul constitu]ional, el patriotismo de la constitucin, `n cultura spaniol\ s-a petrecut o transformare pozitiv\ a no]iunii de patrie (op.cit. p. 865). Tocmai aceast\ tem\, una controversat\, con]in`nd nea[teptate capcane rezultate din no]iuni [i limbaje ambigue, din rela]ia lor cu felurite segmente sociale, este amplu dezb\tut\ `n numeroase din articolele publicate `n Diccionario. Reflectarea evolu]iei conceptului de na]iune, decodarea proiectelor na]ionale, definirea caracterului identitar al Spaniei `n func]ie de diver[i timpi istorici s`nt demersuri salutare pe care Diccionario editat de Javier Fernndez Sebastin [i Juan Francisco Fuentes le explic\ `n temeiul unei document\ri solide [i al unei teoretiz\ri plauzibile (op.cit., p. 859-853). Un demers similar (f\r\ vreo leg\tur\ cu ideea de dic]ionar) l-am f\cut `n urm\ cu un deceniu, atunci c`nd eviden]iasem comparativ istoria no]iunilor rom=ne[ti de neam, popor [i na]iune [i c`nd am `ncercat asum`ndu-mi riscul unui pionierat `n cultura istoric\ [i politologic\ din Rom=nia [i din Europa de Est-Central\ [i ref\c`nd traseul meandrat al acestor concepte, urm\rind cum au marcat deopotriv\ cultura de mas\ [i cultura competitiv\, respectiv g`ndirea identitar-politic\ din secolele al XIX-lea [i al XX-lea ( vezi Victor Neumann, Neam, Popor sau Na]iune. Despre identit\]ile politice europene (Editura Curtea Veche, Bucure[ti, edi]ia I, 2003; edi]ia a II-a, 2005; `n limba englez\, Conceptually Mystified. East-Central Europe Torn Between Ethnicism and Recognition of Multiple Identities, Editura Enciclopedic\, Bucure[ti, 2004).
www.timpul.ro

ianuarie 2012

Eseu

TIMPUL
ministrativ-statal. De aici [i atrac]ia pentru o istorie conceptual\ a timpului prezent. ~n concluzie, Diccionario e dedicat cunoa[terii culturii social-politice spaniole din secolele al XIX-lea [i al XX-lea [i `[i are particularit\]ile sale `n raport cu cercet\ri similare din alte spa]ii. Chiar dac\ ideea [i argumentele de-acum celebrului Lexicon german (Geschichtliche Grundbegriffe. Historisches Lexikon zur politisch-sozialen Sprache in Deutschland, 7 volume + 2 volume de Indici, Clett-Cotta, Stuttgart, 1972-1997, al c\rei principal coordonator [i realizator a fost Reinhart Koselleck) s`nt adesea invocate ca fiind pilduitoare, editorii lui Diccionario nu [i-au propus o construc]ie similar\. Ceea ce este `ns\ mai mult dec`t meritoriu `n cazul lor [i al contributorilor la cele dou\ volume din dic]ionarul politic [i social spaniol dedicat secolelor al XIX-lea [i al XX-lea este c\ acoper\ un gol imens `n cunoa[terea no]iunilor [i a conceptelor, a limbajelor spaniole [i fac posibile reconstituirile istorice pe baze mai bine fundamentate. ~n al doilea r`nd, acord\ interes explic\rii [i conceptualiz\rii istoriei [i politicii, accentu`nd rolul studiilor multi- [i interdisciplinare f\r\ de care nu se poate progresa `n domenii precum istoria, lingvistica, filozofia, politologia, sociologia, `n `n]elegerea evolu]iilor contradictorii ale omului. ~n fine, din articolele publicate `n cele dou\ volume rezult\ utilitatea rescrierii periodice a istoriei, una pe care am invocato [i `n cazul rom=nesc `n studiul ce prefa]eaz\ volumul ce l-am editat `mpreun\ cu Armin Heinen, Istoria Rom=niei prin concepte. Perspective alternative asupra limbajelor social-politice (Editura Polirom, Ia[i, 2010). Pe de-o parte, editorii [i colaboratorii lui Diccionario poltico y social au fost motiva]i de rostul profund al `nnoirii metodologice; pe de alta, ei au considerat [i cred c\ au procedat foarte bine c\ explicarea chiar [i rezumativ\ a evolu]iei no]iunilor [i conceptelor ce se reg\sesc adesea `n limbajele social-politice de ieri [i de ast\zi din Spania este obligatorie. O dat\ dezv\luite, ele reflect\ continuitatea [i discontinuitatea cultural-istoric\ [i social-politic\, pendularea `ntre tradi]ie [i inova]ie, schimb\rile de paradigm\.
1 Diccionario poltico y social del siglo XIX espaol; Diccionario poltico y social del siglo XX espaol, Alianza Editorial, Madrid, 2002-2003, 772 p; 2008, 1395 p. 2 Pentru cele mai recente obiective ale grupului, vezi European Conceptual History Project. Mission Statement, `n New Approaches to Conceptual Hiostory. Political Concepts and Time, Edited by Javier Fernndez Sebastin, Cantabria Univestity Press and McGraw-Hill Interamericana de Espana, Santander, 2011, pp. 435-442. 3 Numeroase comentarii [i polemici de acest fel au avut loc cu ocazia colocviului organizat la Sofia `n anul 2002, dedicat operei lui Reinhart Koselleck, colocviu organizat [i coordonat de profesorul Ivaylo Znepolski [i de Maison des Sciences Humaines din capitala Bulgariei.

13
BURSA C|R}ILOR

Radu }uculescu, Femeile insomniacului, Colec]ia Proz\, Editura Cartea Rom=neasc\, 2011, 192 p.

Prin decodarea unor no]iuni [i concepte ce marcheaz\ limbajele secolelor al XIX-lea [i al XX-lea precum cenzur\, corup]ie, criz\, civiliza]ie, chestiune social\, dictatur\, economie politic\, elite, ecologism, emigra]ie, fascism, federalism, guvern, identitate, intelectual, justi]ie, laicism, mas\, marxism, memorie istoric\, mi[care na]ional\, na]ionalism catalan, na]ionalism spaniol, terorism, totalitarism, utopie etc., autorii dic]ionarului spaniol nu au urm\rit realizarea unui repertoriu con]in`nd defini]ii univoce, ci, `ndeosebi, semnalarea modului `n care istoria poate fi abordat\ sau interpretat\. Este limpede c\ nu exist\ defini]ii ideale, ci mai degrab\ numeroase contradic]ii `ndatorate `n principal schimb\rilor semantice, no]iunile politice fiind adesea obiectul polemicilor (Diccionario politico y social del siglo XX espaol, p.31). Contribu]ia acestui dic]ionar const\ `n descoperirea experien]ei ascunse `n limbaje, de unde [i importan]a clarific\rii no]iunilor [i a categoriilor. Cu alte cuvinte, semantica istoric\ vine `n `nt`mpinarea cercet\torului interesat s\ dezv\luie cele dou\ resurse ale politicilor moderne, limbajul [i timpul. Referin]e constante [i precise, conceptele formale ar putea fi aplicate sistematic `n analiza textelor istorice, politice, juridice [i sociologice (op.cit., p.35). Chiar [i a[a, cei doi editori s`nt de p\rere c\ oamenii politici [i intelectualii s`nt mereu nemul]umi]i `n fa]a limbii, fapt care explic\ rostul construirii pas cu pas a unei istoriografii mai reflexive, mai pu]in dogmatic\, mai pu]in condi]ionat\ ideologic [i mai deschis\ la discu]iile critice asupra propriilor ei limite [i fundamente (op.cit., p.37). Ceea ce [i-au propus Javier Fernndez Sebastin [i Juan Francisco Fuentes a fost realizarea unui instrument de lucru necesar vie]ii academice. ~n pofida mozaicului de no]iuni [i concepte, inten]ia a fost aceea de a contribui la clarificarea limbajelor politice spaniole din secolele al XIX-lea [i al XX-lea. Autorii au urm\rit eviden]ierea occidentalismelor sau a europeismelor (incluz`nd aici [i
www.timpul.ro

euro-americanismele), ref\c`nd, fie [i fragmentar, vocabularul lumii occidentale de pe cele dou\ maluri ale Atlanticului. Eliberarea de o filozofie a istoriei care nu are leg\tur\ cu practica istoriografic\ fapt adesea remarcat [i de Reinhart Koselleck3, precum [i de marile nara]iuni abord`nd na]iunea, emanciparea proletarului sau cultul identit\]ii colective, prilejuie[te afirmarea unei istoriografii mai critice [i totodat\ mai modeste, dar care r\spunde mai bine necesit\]ilor cititorului contemporan (op.cit., p.37). ~n cazul Europei, accentul e pus pe interferen]e [i pe `mprumuturi lingvistice, `ncerc`nd s\ demonstreze c`t de semnificative au fost inova]iile semantice `n statuarea pun]ilor de leg\tur\ dintre diversele zone geografice ale continentului [i ale mapamondului. Editorii insist\ pe modalit\]ile de investigare ale trecutului [i pe rela]ia acestuia cu viitorul. ~n realitate, conceptele politice au devenit o problem\ istoric\, ele fiind [i o problem\ a timpului nostru. Prin urmare, e firesc s\ ne intereseze semnifica]ia [i evolu]ia lor, schimb\rile de sens `ndatorate timpului [i contextului cultural-geografic sau ad-

Se nume[te Septimius Ilarie. Un b\rbat cu un aspect fizic comun, aparent f\r\ `nsu[iri. {i totu[i, cum reu[e[te un astfel de b\rbat s\ cucereasc\ numeroase femei, de la adolescente naive p`n\ la mature trecute prin numeroase experien]e? Cum reu[e[te s\ le satisfac\ at`t dorin]ele suflete[ti, c`t [i pe cele trupe[ti? La aceste `ntreb\ri r\spunde romanul Femeile insomniacului printr-o n\ucitoare cascad\ de `nt`mpl\ri descrise cu umor (uneori negru), ironie [i sarcasm. La sf`r[itul lecturii, orice femeie `[i va dori s\ cunoasc\ un b\rbat ca Septimius Ilarie [i orice b\rbat [i-ar dori s\ semene, m\car pu]in, cu acela[i Septimius Ilarie. Ademenitor `n nadele frumosului, Radu }uculescu face parte dintre scriitorii care nu las\ cititorilor dec`t o singur\ nemul]umire, aceea de a fi ajuns involuntar prea repede la sf`r[itul c\r]ii. (Cristina Balinte)

Radu }uculescu (n\scut `n 1949, la T`rgu-Mure[, crescut la Reghin) este prozator, dramaturg, publicist [i traduc\tor din limba german\. A absolvit Conservatorul Gheorghe Dima, sec]ia vioar\. Dintre romanele publicate: Degetele lui Marsias (1985), Umbra penei de g`sc\ (1991), Povestirile mamei b\tr`ne (2006), Stalin cu sapa-nainte (2009). A publicat volume de proz\ scurt\ [i dou\ volume de teatru. A fost distins cu Premiul Cartea Anului (1995, 2009), Premiul Radu Enescu (2002) [i alte premii pentru proz\ [i traduceri. Este tradus `n Ungaria, Rusia, Austria, Cehia, Elve]ia, Fran]a. ~n prezent, este realizator la TVR Cluj.

ianuarie 2011

14

TIMPUL

Eseu

M`ntuirea `n]eleptului [i pierzania lumii p\c\toase*

MARCELA CIORTEA
Dimitrie Cantemir, The Salvation of the Wise Man and the Ruin of the Sinful World Salah? al-hakim wa-fasad al-alam aldamim, Edited, translated, annotated, with editors note and indices by Ioana Feodorov, Editura Academiei, 2007, 381 p. La Constantinopol, kapukehaie a tat\lui s\u, Constantin-Vod\ Cantemir, domnul Moldovei, t`n\rul Dimitrie intr\ `n contact cu marile civiliza]ii ale lumii [i cunoa[te o serie de persoane cu ad`nc\ [tiin]\ de carte, aflate cu diverse misiuni diplomatice pe l`ng\ Sublima Poart\. Aici, la Constantinopol, t`n\rul principe `n]elege importan]a culturii scrise despre care vorbeau cronicarii moldoveni [i decide s\ scrie el `nsu[i o carte `n limba poporului s\u. Aflat sub influen]a textelor orientale parcurse pentru exersarea limbilor persan\, turc\ [i arab\, el `[i intituleaz\ cartea Divan, o carte de `n]elepciune cre[tin\ pentru mireni1, conceput\ `n dialog de manier\ socratic\, centrat pe disputa dintre suflet [i trup, tem\ `ndelung cercetat\ `n literatura evului mediu2. Cartea este structurat\ pe trei p\r]i: prima cuprinde g`lceava ~n]eleptului cu Lumea, a doua red\ capetele de acuzare ale ~n]eleptului, sus]inute prin citate din Biblie [i din filosofii antici, iar a treia (dar nu finalul!) este o traducere din limba latin\ a unui tratat filosofic, Stimuli virtutum, fraena peccatorum, al c\lug\rului unitarian Andrea Wissowattius3. Acest corpus tripartit este urmat de un fel de anex\ ce cuprinde Ale stoicilor porunci zece [i A altuia `nv\]\tur\, `n care t`n\rul principe recomand\ c`teva reguli de via]\. Redactat `n numai [ase luni (decembrie 1697 iunie 1698), Divanul apare la Ia[i la 30 august 1698, `n dubl\ versiune rom=neasc\ [i greceasc\, sub `ngrijirea hatmanului Lupu Bogdan [i a fostului dasc\l al lui Dimitrie Cantemir, c\lug\rul cretan de origine italian\ Ieremia Cacavelas, prefa]atorul, care o recomand\ c\lduros publicului [i laud\ geniul autorului4. Paternitatea lui Cantemir asupra versiunii grece[ti a fost contestat\ de speciali[ti, datorit\ stilului greoi, topicii obositoare [i limbii ne`ngrijite. Virgil C=ndea, `n urma confrunt\rii celor dou\ texte, dovede[te c\ ele nu s`nt datorate aceleia[i persoane [i c\ varianta greac\ este `ntocmit\ dup\ cea rom=neasc\ de c\tre un c\rturar care cuno[tea bine ambele limbi, probabil Cacavelas, care era mai `n m\sur\ dec`t oricine s\-[i `n]eleag\ [i s\-[i ajute ucenicul.5 Aceast\ oper\ de debut a lui Cantemir este descoperit\ de Athanasios III Dabas6, Mitropolit de Alep, care `ntreprinde o c\l\torie `n Europa de Est, `n c\utare de fonduri pentru biseric\, ajunge `n }\rile Rom=ne `n luna martie 1700 [i este g\zduit la curtea lui Constantin Br`ncoveanu, primind sprijin pentru tip\rire de carte `n limbile arab\ [i greac\. ~mpreun\ cu Antim Ivireanul, care a gravat litera arab\, tip\re[te trei c\r]i la M\n\stirea Snagov, iar la `ntoarcerea sa `n Siria, primind tiparni]a `n dar de la Br`ncoveanu, tip\re[te `n limba arab\ 11 c\r]i religioase, printre care [i Divanul lui Cantemir, not`nd c\ el nu este dec`t traduc\torul acestei lucr\ri, f\r\ s\ men]ioneze `ns\ numele autorului7. Poate pentru a menaja orgoliul gazdei sale, Constantin Br`ncoveanu8, traduc\torul arab elimin\ toate cele trei c\r]i introductive, prefa]a c\r]ii a treia [i c`teva pasaje nefavorabile confra]ilor de confesiune catolic\, a[a `nc`t Divanul lui Cantemir a fost citit `n limba arab\ vreme de dou\ sute de ani, at`t `n mediul ortodox, c`t [i `n cel greco-catolic, `n ciuda cenzurii otomane. ~n anul 1969, `n timpul unui stagiu de cercetare `n Liban, academicianul Virgil C=ndea viziteaz\ biblioteca M\n\stirii Deir el-Shueir9, descoper\ traducerea `n limba francez\ a manuscrisului arab, recunoa[te lucrarea lui Cantemir, iar un an mai t`rziu reu[e[te s\ procure microfilmul acestui document de la Biblioteca Na]ional\ a Fran]ei.10 Dup\ aproape patru decenii, fiica lui Virgil C=ndea, dr. Ioana Feodorov, ofer\ cititorilor o edi]ie modern\ cu studiu introductiv, adnot\ri, indice [i ilustra]ii, realiz`nd astfel prima versiune (bilingv\) arab\ [i englez\ a unui manuscris medieval publicat `n Rom=nia. S\ recapitul\m. Cantemir `nsu[i traduce o carte din limba latin\, adaug\ dou\ de la sine, compun`nd Divanul `n limba rom=n\. Acesta este tradus integral de c\lug\rul Ieremia Cacavelas `n limba greac\, versiune preluat\ de Athanasios Dabas [i transpus\ `n limba arab\. Virgil C=ndea descoper\ o versiune `n limba francez\ [i procur\ textul arab, tradus acum `n limba englez\ de Ioana Feodorov. Din c`te cunoa[tem p`n\ acum, versiunea rom=neasc\ a ap\rut `n cel pu]in [apte edi]ii: 1. Editio princeps, Ia[i, 1698; 2. Edi]ia B. P. Hasdeu, `n Arhiva Istoric\ Rom=n\, II, Bucure[ti, 1865, pp. 81-170; 3. Edi]ia G. Sion, `n Operele principelui Demetriu Cantemir tip\rite de Societatea Academic\ Rom=n\, t. V, Bucure[ti, 1878, pp. 33-242 + XII p.; 4. Edi]ia Virgil C=ndea, Editura pentru literatur\, Bucure[ti, 1969; 5. Edi]ia a doua Virgil C=ndea, `n Opere, I, Editura Academiei Rom=ne, Bucure[ti, 1974; 6. Text stabilit, traducerea versiunii grece[ti, comentarii [i glosar de Virgil C=ndea. Postfa]\ [i bibliografie de Alexandru Du]u, Editura Minerva, Bucure[ti, 1990; 7. ~n vol. I din Opere, Cantemir, `ngrijire [i introducere Virgil C=ndea, Stela Toma [i Nicolae Stoicescu, Editura Academiei Rom=ne, Bucure[ti, 2003. De asemenea, circula]ia `n manuscris este reprezentat\ de cinci copii ale versiunii rom=ne[ti, [apte copii ale versiunii arabe [i una a celei grece[ti11. Dac\ variantele tip\rite ale textului cantemirian au fost realizate dup\ rigori de ordin [tiin]ific, manuscrisele au fost adaptate nevoilor copistului. Astfel, numai `n Transilvania, s`nt cunoscute dou\ copii ale Divanului. Prima dateaz\ de la 1703, este realizat\ de popa Ionu de Vizocna (Ocna Sibiului) [i, cu rare excep]ii, reproduce exact `ntreaga lucrare a lui Cantemir. Al doilea text, scris de smeritul dasc\l Nicolae Olah `n Cerghid-Mare, anul 1795, red\ fragmente selectate de copist (Cartea I `n `ntregime [i scurte pasaje din c\r]ile a II-a [i a III-a). Nicolae Olah12, de]in`nd solide cuno[tin]e de limb\, intervine p`n\ la simplificarea topicii, a frazei chiar, `n unele pasaje elimin`nd tautologiile ori repeti]iile. Cum se explic\ interesul masiv al at`tor categorii de cititori fa]\ de aceast\ carte scris\, totu[i, de un `ncep\tor aflat `nc\ `n perioada c\ut\rilor, o carte contestat\ la noi de unii speciali[ti, considerat\ o compila]ie greoaie, r\u scris\ [i f\r\ scop13? ~ntr-un mediu cultural profund religios, patronat de Biseric\ [i r`nduit dup\ preceptele Bibliei ori ale Coranului, Divanul lui Dimitrie Cantemir dezvolt\, `ntr-o retoric\ ecleziastic\ de inspira]ie popular\, teme de importan]\ general-uman\: fortuna labilis, vanitas vanitatum, ubi s`nt?, homo rationalis, homo dominus creationis, coincidentia oppositorum etc., lucru care `i spore[te popularitatea, devenind `n timp una dintre cele mai citite lucr\ri din acea perioad\. O dat\ cu transform\rile limbii rom=ne, Divanul cade `n uitare, r\m`n`nd oarecum izolat [i f\r\ s\ exercite o influen]\ deosebit\ asupra evolu]iei limbii noastre literare, dar traducerile `n diverse limbi l-au salvat cu siguran]\, a[a `nc`t fraza lui, veche de trei sute de ani, r\sun\ ast\zi `ntr-o armonie aproape shakespearian\. Iat\ un exemplu din cartea I, `n rom=n\ [i englez\: Unde iaste Alexandru Marele? [] Unde s`nt mo[ii, str\mo[ii no[tri, unde s`nt fra]ii, priiatinii no[tri, cu carii ieri-alalt\ieri aveam `mpreunare [i `ntr-un loc petrecere, carii acmu din mijlocul nostru perir\ [i acmu s\ pare c\ n-au mai nice od\n\oar\ fost?14 Where is Alexander the Great of Macedonia? [] Where are our grandfathers and our fathers? Then where are our brothers and friends that we met with yesterday and the day before and whom we loved, for now they became separated from us as if they were never around.15 Sau, `n cartea a III-a, pentru care edi]ia Virgil C=ndea red\ [i textul lui Andrea Wissowattius: Ne respice retro, quousque iam in hoc stadio spiritual processeris; sed specta porro ulterius, quousque tibi s`nt adhuc ad metam Christo brabeute designatam procedendum, propter brabium coeleste obtinendum. Sic agebat Apostolus Paulus, ea quae a tergo erant obliuiscens, ad ea quae a fronte supererant enitens. (Phil., II, 14).16 Nu c\uta `nd\r\pt, adic\ ca s\ vedzi p\n\ unde [i p\n\ la c`te p\pri[te sau stadie sufletiasc\ s\ fii mers. Cel mai v`rtos `nainte priv[te `nc\ p\n\ unde-i cel de m\rsu ]nchiu, carile de la sl\vitul Hristos iaste ar\tat, pentru ca ceriasca slav\ s\ apuc\m. A[ dar\, apostolul Pavel f\cea: cle dindr\pt era uit`nd, iar cle mai denainte a le cov`r[i silindu-se (Filip, gl. 2 [= 3], sh.14).17 Wherever you have gone in this spiritual area, look straight ahead and do not turn back, if you wish to walk on the path of perfection whose model was explained to you by the Lord [Jesus] Christ, the grace-giver, so that you enjoy/heavenly grace. This is what Peter18 the Apostle did when he forgot what was behind him and pressed on. (Phil, 3, 14). A[adar, de ce este important\ o versiune `n limba englez\? ~n primul r`nd este o binemeritat\ [i excelent\ restituire. Apoi este un instrument de lucru foarte necesar cercet\torilor no[tri, care, fascina]i [i `ngrozi]i totodat\ de turnura frazei cantemiriene, nu au cutezat s\ transpun\ textul lui Cantemir `ntr-o limb\ de circula]ie european\, interesul pentru opera principelui moldav r\m`n`nd astfel limitat. {i nu `n ultimul r`nd, traducerea Ioanei Feodorov ofer\ Divanul cititorului de limb\ englez\, reu[ind, dup\ trei sute de ani, repunerea lui `n circuitul interna]ional.
* Textul articolului de fa]\ a fost publicat ini]ial, `ntro versiune extins\, `n volumul In honorem. Ion Buza[i. 65, coord. Marcela Ciortea [i Ioan Scheau, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2008, pp. 153-161. 1 Vezi Petru Vaida, Dimitrie Cantemir [i Umanismul, Editura Minerva, Bucure[ti, 1972, p. 55. 2 Vezi versiunea Ioanei Feodorov, cap. 2.3. The Sources of the Divan, pp. 24 sqq. unde s`nt enum\ra]i autori care au tratat aceast\ tem\ `nainte de Cantemir. Cf. Virgil C=ndea, Divanul, Studiu introductiv, EL, Bucure[ti, 1969, pp. XXIV sqq. [i EA, Bucure[ti, 1974, pp. 27 sqq. 3 Fidelitatea textului cantemirian fa]\ de cel al lui Wissowattius a fost analizat\ de Petru Vaida, vezi art. Umanistul Andrei Wissowatius tradus de Dimitrie Cantemir. Cu privire la izvoarele Divanului, `n Gazeta literar\, an XI, nr. 37/1964, p. 7. 4 Dimitrie Cantemir, Divanul, Edi]ie `ngrijit\, studiu introductiv [i comentarii de Virgil C=ndea, Text grecesc de Maria Marinescu Himu, Editura Academiei, Bucure[ti, 1974, pp. 119-121. 5 Idem, p. 43. 6 N\scut `n 1647 la Damasc, fost Patriarh al Antiochiei, educat `n spirit grecesc dar cunosc\tor al limbilor siriac\, arab\, latin\, italian\ [.a. Vezi Ioana Feodorov, Editors Note (Not\ asupra edi]iei), s. cap. 1.2. Historical Circumstances, pp. 55 sqq. 7 Unii cercet\tori au atribuit aceast\ traducere Sf`ntului Vasile Cel Mare. Idem, p. 58. 8 Interpretarea lui Virgil C=ndea, apud Ioana Feodorov, ibidem. 9 Ioana Feodorov, Divanul, de Dimitrie Cantemir `n versiune arab\, vezi site-ul Rom=nia Liber\, on-line la 2 februarie 2008, http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=6481. 10 Despre varianta arab\ a Divanului vezi Virgil C=ndea, Dimitrie Cantemir, un ambasador al spiritualit\]ii rom=ne[ti, `n Sc`nteia, 10 dec. 1970, p. 4, Virgil C=ndea, La diffusion de loeuvre de Dimitrie Cantemir en Europe du sud-est et au Proche-Orient, `n Revue des tudes sud-est ueropenes, nr. 2, tome X (1972), pp. 345361 [i Mircea Anghelescu, Sur la traduction arabe du Divan de D. Cantemir, `n Romano-Arabica II, Bucure[ti, 1976, pp. 65-68. 11 Apud Bibliografia edi]iei Virgil C=ndea, 1974, pp. 481-482. 12 Le fait quil ait pris la peine de copier pour lui un ouvrage de comprhension difficile comme le Divan et la manire dont il a men cette t`che bonne fin, prouvent que Nicolas Olah, outre le dsir de sinstruire, possdait encore certaines connaissances quil avait acquises lcole roumaine. On peut supposer quil avait tudie, autant que cela se pouvait cette poque aux coles de Blaj et, gr`ce aux cours auxquels il assista et aux lectures quil fit, il parvint possder quelques connaissances sur le parler moldave, en mme temps quune remarquable habilet en calligraphie. Son criture, en effet, trs soigne, belle et ferme, est celle dun homme cultiv. Les lgres modifications dordre grammatical ou lexical quil fait subir au texte copi dnotent chez lui une connaissance assez prcise de la langue crite. {tefan Pa[ca, Des copies du Divan de D. Cantemir, `n Langue et littrature. Bulletin de la section littraire, vol. II, Academia Rom=n\, Bucure[ti, 1943, p. 122. 13 Nicolae Iorga, Istoria literaturii rom=ne, Editura Minerva, Bucure[ti, 1901, p. 275. 14 Divanul, EA, 1974, p. 137. 15 Trad. Ioana Feodorov, pp. 96 [i 97. 16 Andrea Wissowattius, Stimuli virtutum, fraena peccatorum, 51, apud edi]ia C=ndea, EA, 1974, p. 366. 17 Divanul, EA, 1974, p. 367. 18 Eroare `n text. Este vorba de Sf`ntul Apostol Pavel [i nu de Sf`ntul Apostol Petru. Ioana Feodorov traduce din limba arab\, prin urmare nu este exclus ca textul arab s\ con]in\ un lapsus calami, c`t\ vreme traduc\toarea noastr\ nu a sesizat aceast\ inadverten]\. Toate celelalte versiuni consultate de noi fac trimitere la Epistola Sf`ntului Apostol Pavel c\tre Filipeni, 3:14: Dar una fac: uit`nd cele ce s`nt `n urma mea, [i tinz`nd c\tre cele dinainte, alerg la ]int\, la r\splata chem\rii de sus, a lui Dumnezeu, `ntru Hristos Iisus.

ianuarie 2012

www.timpul.ro

Eseu
ERESURI

TIMPUL

15

O provocare pentru vremurile noastre: predarea geometriei

BOGDAN SUCEAV|
Dac\ subiectul nu mi s-ar p\rea important pentru Rom=nia anului 2012, nu m-a[ g`ndi s\ propun o astfel de tem\ cititorilor Timpului. S`nt perfect con[tient c\ avem o concuren]\ serioas\ pe toate canalele mass media, dar lucrurile acestea ar merita spuse; o voi face aici, `n chip de istorie personal\. Am `nceput s\ predau la California State University din Fullerton `n toamna anului 2002. Pe atunci nu [tiam foarte multe despre California, dar pe m\sur\ ce am `nceput s\ `n]eleg ce rol important are sistemul universit\]ilor de stat pentru societatea Californiei, contextul universitar mi s-a p\rut tot mai interesant. Unul dintre cursurile pe care le aveam de predat a fost cel de Fundamentele geometriei. Cursul fusese g`ndit `n urm\ cu cinci decenii pentru a r\spunde nevoilor studen]ilor cu specializare `n matematic\ pur\, dar `ntre timp dinamica audien]ei cursului se schimbase: majoritatea studen]ilor care optau pentru acest curs erau interesa]i de o specializare `n didactic\ matematic\. A[adar, nu era vorba de viitori cercet\tori, ci de viitori profesori de liceu. Cursul fusese predat pentru mult\ vreme, `nainte s\ `ncep s\-l predau eu, dup\ un manual interesant, care includea `ntre altele elemente de trigonometrie sferic\, geometrie proiectiv\ [i calcul vectorial pentru a ajunge s\ expun\ idei pe care le reg\sim [i-n geometria de care avem nevoie pentru a `n]elege teoria relativit\]ii. Am folosit acel manual `n prim\vara lui 2003 [i l-am g\sit superb, dup\ gustul meu, dar parc\ ceva `i lipsea. Mi s-a p\rut c\ studen]ii `l g\sesc prea abstract, c\ nu erau motiva]i s\ studieze de con]inutul materiei. ~mi place s\ propun studentului la curs toat\ argumenta]ia [i s\ ofer toat\ motiva]ia de a se familiariza cu materia, pe care o doresc c`t mai util\ `n viitoarea profesiune a studentului. Cel mai bine se lucreaz\ atunci c`nd studen]ii `n]eleg c\ materia discutat\ la curs le serve[te `n viitoarea lor meserie, c`nd s`nt convin[i c\ materialele cursului s`nt actualizate [i c\ referin]ele s`nt la zi. mai interesant\ extensie a culturii lor matematice. Am fost a[a de mul]umit de abordare, `nc`t am predat cursul cu acest punct de vedere `n 2004 [i am repetat experien]a [i `n prim\vara lui 2005. C\tre finalul cursului foloseam pentru a modela geometria hiperbolic\ numere complexe, `ntr-o abordare destul de tehnic\, [i pe care am prezentat-o `n detaliu. Din punct de vedere matematic era cea mai natural\ abordare. Dar [i aici am sim]it c\, pe studen]ii care se preg\teau pentru a deveni profesori de liceu, partea aceasta a cursului `i atr\gea cel mai pu]in. Am analizat din nou toate manualele care erau disponibile, am `nceput s\ citesc [i s\ studiez foarte mult. Fiecare curs poate fi prezentat `n foarte multe feluri, dar eu `mi doream exact acel punct de vedere pentru fundamentele geometriei care s\ serveasc\ c`t mai mult. Doream un curs `n care fiecare or\ s\ fie util\ [i interesant\. V\zusem un astfel de curs predat la Bucure[ti de regretatul profesor Lauren]iu Panaitopol, cursul de metodic\ a pred\rii matematicii. Dup\ ce terminasem facultatea la Bucure[ti, predasem seminarul acestui curs `n toamna anului 1995. Acum aveam nevoie de o idee care s\ fie util\ studen]ilor din California. Abia `n prim\vara anului 2006 am g\sit solu]ia ideal\ [i ea a fost prilejuit\ de publicarea cursului de fundamentele geometriei scris de Gerard Venema, pe care l-am suplimentat cu o discu]ie pe lucr\rile originale. Am pornit de la urm\toarea premiz\. ~n fond, de ce studiem geometria? De ce este important\ geometria pentru `nv\]\m`ntul general? Nu pentru a lucra `n via]a real\ cu triunghiuri [i cercuri: reprezentarea lor `n lumea real\ nu ne ajut\ prea mult. Ci pentru c\ geometria reprezint\ cel mai bun antrenament al logicii. Nu avem nevoie de nimic care s\ poat\ fi privit de studen]i drept o complica]ie artificial\. Cursul meu trebuia s\ fie o poveste `ntreag\, care s\ includ\ tot con]inutul logic [i felul cum geometria antreneaz\ intelectul pentru exerci]iul ra]ionamentelor formale. Povestea pe care am spus-o la curs `ncepe astfel. ~n cea de-a doua jum\tate a secolului al XIX-lea, mai mul]i matematicieni au observat c\ sistemul axiomatic prezentat `n Elementele lui Euclid nu e perfect. Mai precis, con]ine erori de demonstra]ie, gre[eli de logic\, afirma]ii care nu rezult\ din premizele considerate. Faptul `n sine e surprinz\tor, pentru c\ vreme de mai bine de dou\ mii de ani Elementele lui Euclid au reprezentat referin]a primar\ `n geometrie. {i, cu toate acestea, construc]ia aceea nu fusese impecabil\. Prima unitate a cursului meu trebuia, a[adar, s\ detalieze structura sistemului axiomatic al lui Euclid [i erorile pe care acesta le con]ine, cu trimitere la referin]ele originare la textele lui Peano [i Pasch. Apoi, `n chip de fericit\ `ntors\tur\ a situa]iei, trebuia povestit cum David Hilbert a construit, `n ultimul deceniu al veacului XIX, primul sistem axiomatic al geometriei lipsit de lacune logice. Cursul meu trebuia s\ includ\ [i o prezentare a acelei extraordinare contribu]ii.

Puncte de vedere utile [colii de azi

~n anii de dup\ primul r\zboi mondial, `n Statele Unite a ap\rut nevoia de a prezenta publicului extins sistemul axiomatic al lui Hilbert. ~ncerc`nd s\ explice acest subiect, G. D. Birkhoff a observat c\ abordarea lui Hilbert este dificil\ [i greu de comunicat. Sistemul lui Hilbert avea nu mai pu]in de dou\zeci de axiome [i necesita o subtilitate logic\ pentru care era nevoie de o experien]\ pe care de multe ori studen]ii nu o au. Astfel, Birkhoff a `n]eles c\ ar fi mare nevoie de un sistem axiomatic mai simplu, conceput pentru a fi predat `n liceu. Crea]ia lui Birkhoff, un nou sistem de axiome pentru geometria plan\, a fost a[adar rodul unui deceniu de reflec]ie. Lucrarea `n care el a expus [i prezentat acest sistem axiomatic fost publicat\ la `nceputul anilor treizeci `n Annals of Mathematics [i a devenit, vreme de aproape trei decenii, cea mai important\ referin]\ `n materie de predare a fundamentelor geometriei pe `n]elesul unui public c`t mai larg. Avantajul sistemului axiomatic al lui Birkhoff era c\ folosea numai patru axiome [i, tocmai de aceea, avea o structur\ foarte simpl\. Dar [i acest sistem d\dea na[tere unor dificult\]i tehnice, pe care eu le-am ilustrat la curs, trec`nd `n detaliu prin cele mai interesante demonstra]ii. Am ar\tat c\ a[a se preda geometria `n anii patruzeci, dup\ ce Birkhoff [i-a publicat manualul, care s-a bucurat de aten]ie [i a fost la vremea lui (a ap\rut `n 1940!) foarte util. Cu abordarea aceasta, studen]ii mei au `nceput s\ fie realmente interesa]i: le expuneam istoria pred\rii geometriei `n Statele Unite. Era istoria meseriei lor, era exact ceea ce le-ar fi fost cel mai util. Abia la finele anilor cincizeci, Saunders MacLane, care era un experimentat cercet\tor interesat de problemele educa]iei, a rev\zut sistemul axiomatic al lui Birkhoff [i a propus un nou sistem axiomatic. Aceast\ revizitare a fundamentelor geometriei pentru a servi mai bine nevoilor [colii avea s\ produc\ o adev\rat\ revolu]ie `n materie de educa]ie: dup\ publicarea contribu]iei lui MacLane, abordarea asupra geometriei a fost ideal\ (`n sensul c\ sistemul axiomatic prezentat publi-

cului larg era corect din punct de vedere logic [i `n acela[i timp devenise accesibil [i liceenilor, ceea ce nu cred c\ se poate spune despre sistemul axiomatic al lui Hilbert). Primul manual scris `n acest spirit a fost cel al lui Edwin E. Moise. Cititorii Timpului care au avantajul de a-[i aminti manualul rom=nesc de Geometrie de clasa a IX-a din anii optzeci se pot considera ferici]i: acel manual era scris `n spiritul abord\rii axiomatice a lui Edwin E. Moise. Manualul rom=nesc `]i indica sursa `nc\ din primele r`nduri ale Cuv`ntului `nainte. Odat\ ajuns aici cu prezentarea istoric\, cursul nostru `[i putea permite luxul de a deveni mai tehnic, de a considera un set de axiome, cel urmat de manualul recent scris de Gerard Venema (a c\rui a doua edi]ie a ap\rut `n 2012), [i de a urma apoi toate demonstra]iile, la un nivel de rigoare care de obicei nu e acoperit de manualele de liceu. Pentru c\, asta trebuie spus, s`nt lucruri subtile care ]in de fundamentele geometriei [i care au nevoie de demonstra]ie riguroas\. Mai mult de at`t, la curs trebuie ar\tat cum anume abord\rile de azi repar\ lacunele logice pe care sistemul axiomatic al lui Euclid le con]inea. Matematicile elementare s`nt matematici de `ntemeiere, scria undeva Dan Barbilian, [i [tia bine ce spune. Barbilian `l audiase pe David Hilbert, la cursul de fundamentele matematicii, `n toamna anului 1921, [i `nt`lnirea aceea nu avea s\ fie f\r\ urm\ri pentru forma]ia celui care avea s\ predea `n anii treizeci fundamentele matematicii la Universitatea din Bucure[ti.

Geometria `n secolul dou\zeci [i unu

De ce am ]inut s\ comentez aceste lucruri `n Timpul? Pentru c\ ceea ce se petrece `n ultima vreme `n multe sisteme [colare din `ntreaga lume nu e de bun augur. A renun]a la punctul de vedere axiomatic `n geometrie `n favoarea unui mixaj (facil!) de geometrie analitic\ [i algebr\ este, pentru [coala rom=neasc\, o catastrof\. Geometria nu ar trebui privit\ drept un suport pentru materiile inginere[ti, ci e mult mai folositoare dac\ `[i reia rolul de c`mp de antrenare a logicii. Obiectele ei de studiu s`nt naturale [i familiare (ne putem lesne reprezenta unghiuri [i drepte), defini]iile nu s`nt deloc complicate, toate premizele [i ipotezele se pot descrie complet, demonstra]iile s`nt simple [i pot fi `n]elese vizual. Mai mult `nc\, demonstra]iile au nevoie uneori de o idee netrivial\, [i tocmai folosirea acelui pas calitativ reprezint\ exerci]iul care pune `n valoare natura argumenta]iei. Din pricina aceasta ar fi nevoie acum, mai mult ca oric`nd, de punctul de vedere axiomatic asupra geometriei, iar nu de o barbarie calculatorie, dup\ cum tot Barbilian scria altundeva. Nu voi insista aici asupra detaliilor tehnice ale cursului meu, asupra elementelor de geometrie avansat\ euclidian\ sau hiperbolic\ pe care le demonstrez `n partea final\ a semestrului. Dar aceasta e povestea cursului de fundamentele geometriei pe care-l sus]in la Cal State Fullerton `n fiecare prim\var\. ~ncheierea acestui articol va fi o `ntrebare: dac\ `n anii [aptezeci [i optzeci geometria se preda inteligent `n liceele din America de Nord [i Europa, ce s-a `nt`mplat oare cu abordarea aceea de a fost `nl\turat\ `n favoarea unor dilu\ri care nu re]in valoarea educativ\ a ideii originale? * Bogdan Suceav\ este corespondent extern al revistei Timpul la Los Angeles. Cel mai recent volum al lui este romanul Noaptea c`nd cineva a murit pentru tine, ap\rut la Editura Polirom `n 2010.

O hain\ nou\ pentru povestea geometriei

Am `nceput s\ discut cu studen]ii [i s\-i `ntreb ce i-ar interesa cel mai mult. Pentru studen]ii care `[i propuneau s\ devin\ profesori de [coal\ general\ sau de liceu, fundamentele geometrice ale teoriei relativit\]ii erau o curiozitate interesant\, dar nu mai mult de at`t. {i atunci, ce cale ar fi trebuit s\ adopt? Era clar c\ acel con]inut al cursului care se potrivea `n 1985 avea o problem\ de credibilitate a discursului `n 2003, pentru c\ motiva]iile studen]ilor erau acum altele. Exist\ o dinamic\ a interesului universitar pe care, dac\ e[ti atent, o po]i `n]elege `n sala de curs. Am schimbat `ntreaga viziune a cursului, aleg`nd ca manual o carte foarte interesant\ [i recent\, axat\ `n principal pe geometria neeuclidian\, mai precis pe semiplanul hiperbolic al lui Poincar. M-am g`ndit c\ dac\ studen]ii mei de azi s`nt viitori profesori de liceu, o analiz\ aprofundat\ a contextului logic (a[a cum geometria neeuclidian\ ne permite s\ discut\m) ar putea fi cea
www.timpul.ro

ianuarie 2012

16
SCRIITORI DIN CANADA

TIMPUL

Est-Vest

Un romancier provocator cu aptitudinea succesului: Dany Laferrire

MIRCEA GHEORGHE
Dincolo de talent, condi]ie necesar\ dar nu [i suficient\ a succesului literar, izbitor la romancierul Dany Laferrire, scriitor de origine haitian\ care s-a stabilit `n Canada din 1976, la v`rsta de 23 de ani, este aptitudinea de a intriga [i de a trezi curiozitatea [i interesul `n jurul persoanei [i a scrierilor sale. Autoexilat din pricina dictaturii lui Jean-Claude Duvalier, el a debutat `n 1985 cu un roman care, mai `nt`i prin titlu, [i abia apoi prin con]inut, a [ocat mediul literar, Comment faire lamour avec un ngre sans se fatiguer. Era un roman autobiografic. El a fost urmat de alte paisprezece, de asemenea autobiografice, dintre care c`teva au titluri la fel de incitante: Eroshima (1987), Le got des jeunes filles (1993), Cette grnade dans la main du jeune ngre est une arme ou un fruit? (1994), Pays sans chapeau (1996), La chair du ma`tre (1997), Je suis fatigu (2000), Lnigme du retour (2009), Je suis un crivain japonais (2010). Dar abilitatea de a da c\r]ilor sale titluri interesante Dany Laferrire o consider\ un veritabil talent este doar o fa]et\ a acestei aptitudini a succesului. O alta este inteligen]a cu care exploateaz\ stereotipurile, de preferin]\ pe cele care ating zona corectitudinii politice. El vorbe[te despre femei cu non[alan]\ [i cinism machist, dizerteaz\ rasial despre sexualitatea personajelor sale, inventeaz\ conota]ii sexuale `n raport cu Hiroshima, nu se `ncurc\, nici c`nd scrie, nici c`nd vorbe[te `n interviuri, de eufemisme precum oameni de culoare sau minorit\]i vizibile. Pentru el, omul de culoare e ngre [i nu noir ceea ce ar fi de netolerat `n scrierile unui alb, c\ci ngre are, dup\ cum se [tie, o rezonan]\ dispre]uitoare de fiin]\ inferioar\, de sclav. Am mai putea observa c\, de[i sexul face parte dintre temele lui predilecte, Dany Laferrire nu este voyeur ori pornograf {i de[i limbajul lui este de cele mai multe ori frust, ca la Charles Bukowsky, unul dintre scriitorii s\i prefera]i, el nu intr\ niciodat\ `n teritoriul literaturii sulfuroase. Faptul asigur\ o anumit\ demnitate artistic\ romanelor sale care nu s`nt relegate `n zona literaturii de consum. {i, nu `n ultimul r`nd, trebuie men]ionat comportamentul extraliterar al scriitorului. El este un extrovertit c\ruia `ntre dou\ buletine meteorologice la televiziune, `n interviuri, pe scenele publice, `i place s\ vorbeasc\ despre sine, despre c\r]ile [i fantasmele sale, despre copil\rie, despre Haiti [i despre Quebec etc. Totul, cu bun\voin]\, f\r\ morg\, f\r\ febrilitate ca [i cum ar vorbi despre starea vremii. Romanul de debut, cel care a pus bazele reputa]iei autorului, evoc\ primele sale contacte cu lumea canadian\. Subiectul e simplu, el const\ de fapt `ntr-o succesiune de episoade cvasi-autonome. Doi tineri imigran]i haitieni `mpart un apartament modest pe una dintre str\zile cu renume sulfuros din Montreal [i-[i petrec timpul `ntre lectur\, discu]ii despre Freud [i partide de sex cu tinere albe din lumea bun\ montrealez\. Tonul este ironic, dezabuzat, batjocoritor, cei doi tineri s`nt rasi[ti, dar `ntr-o form\ care scap\ convenabil pentru ei de arcanele amintitei corectitudini politice. M`ndria haitian\ a personajului narator, exacerbat\ de cenu[iul existen]ial [i de fantasmele vizitatoarelor sale, se confrunt\ cu o societate `n care ordinea, cultul rentabilit\]ii [i prejudec\]ile par s\ ridice obstacole insurmontabile `n calea rela]iilor dintre diferite categorii sociale [i etnice. Sexul va fi singura cale de acces la o lume fa]\ de care personajul narator, se simte pe nedrept refuzat [i marginalizat. Iat\-l `ntr-o cas\ elegant\, a[tept`nd una dintre numeroasele [i trec\toarele lui cuceriri. (Majusculele din text apar]in lui D.L.) Casa aceasta respir\ calm, lini[te, ordine. Ordinea celor care au jefuit Africa. Anglia, st\p`na m\rilor Totul este aici la locul lui. AFAR| DE MINE. Trebuie spus c\ s`nt aici doar ca s\ fut gagica. DECI ~NTR-UN FEL ANUME {I EU S~NT LA LOCUL MEU. M\ aflu aici ca s\ fut fiica acestor diploma]i plini de morg\ care ne pocneau cu bastonul. De fapt, nu eram acolo c`nd se `nt`mpla asta, dar ce vre]i, dac\ nu ne este binevoitoare, ISTORIA NE SERVE{TE M|CAR CA AFRODISIAC. Personajul acesta, descendent din str\buni coloniza]i, este `n roman [i scriitor `n devenire. Cartea, la care lucreaz\, inspirat\ de experien]ele sale se cheam\, sugestiv, Paradis du dragueur ngre. Romanul principal se termin\, `n bun\ tradi]ie narativ\, cu o des\v`r[it\ [i ame]itoare mise en ab`me: naratorul viseaz\ c\ [i-a terminat romanul Paradis du dragueur ngre [i l-a predat editurii care, `nainte de a-l publica, `i cere s\ mai adauge un capitol. Odat\ publicat (mereu `n vis), romanul face v`lv\ [i autorul lui este invitat la televiziune, la o emisiune literar\ animat\ de o celebr\ ziarist\ (ca personaj, `n carte), Miz Bombardier. ~n ultima pagin\ a romanului (real) pe care-l citim, naratorul-romancier scrie cu frenezie prologul la romanul Paradis du dragueur ngre a c\rui celebritate a tr\it-o `n vis! Finalul acesta descrie p`n\ la un punct exact ceea ce s-a petrecut cu romanul propriu-zis, Comment faire lamour avec un ngre sans se fatiguer, iar Miz Bombardier este `n realitate `ntr-adev\r o celebr\ ziarist\ [i animatoare de emisiuni literare, Denise Bombardier, care apoi la fel ca `n romanul din roman l-a [i invitat pe Dany Laferrire la o emisune literar\ consacrat\ exclusiv lui, `n noiembrie 1985. Autobiografice s`nt [i romanele [i La pays sans chapeau. S`nt romane pe care, al\turi de La chair du ma`tre, le-am putea numi romanele haitiene ale lui Dany Laferrire. Fundalul celui dint`i este dictatura duvalierist\ care, cu mili]iile sale, a transformat Haiti `ntr-o ]ar\ a arbitrariului total, a violen]ei endemice [i a s\r\ciei extreme Titlul `ntruc`tva proustian al romanului ar putea sugera inten]ia unei replici la unul dintre cele mai fermec\toare volume din ~n c\utarea timpului pierdut. Dar Dany Laferrire nu a f\cut nici o aluzie cu privire la o asemenea inten]ie [i nara]iunea `nv\luitoare proustian\, cu observa]ii de o fine]e chirurgical\ se afl\ la antipodul textului nervos, vivace, pres\rat cu witzuri la tot pasul al scriitorului din Quebec. Le got de jeunes filles este un roman al desp\r]irii de copil\rie Adultul, stabilit `n Canada de mul]i ani, `[i aminte[te primele sale experien]e virile din adolescen]\, dintr-un bordel din Port-au-Prince unde se refugiase de teama zbirilor lui Papa Doc. Adolescentul percepe aici mai ales vioiciunea fetelor `ntre 15 [i 21 de ani, ironia lor decapant\ la adresa clien]ilor, de regul\ n\t`ngi dar simpatici, umorul, duelurile lor verbale [i, `n definitiv, dragostea lor de via]\. Nimic nu le poate `njosi pe aceste tinere frumoase ca ni[te feline, nimic nu le poate umbri optimismul [i nimic nu este dramatic `n via]a lor aflat\ `nc\ la ora tuturor posibilit\]ilor. Ele [i atmosfera din jurul lor alc\tuiesc, `n viziunea edulcorat\ de peste ani, un fel de paradis senzual al naturale]ei pierdute. Realitatea de dincolo de acest t\r`m apare dominant\ `n al doilea roman haitian, La pays sans chapeau. La fel ca brazilianul canadian Sergio Kokis `n Le retour de Lorenzo Sanchez sau ca rom=nul american Norman Manea `n ~ntoarcerea huliganului, Dany Laferrire, nareaz\ [i el o `ntoarcere imposibil\ `ntr-o ]ar\ care a fost c`ndva [i a lui. Haiti evocat `n Pays sans chapeau, guvernat de Jean-Claude Duvalier (Bebe Doc), este supus aceluia[i regim de teroare instaurat de tat\l s\u, Franois Duvalier. Dany Laferrire reg\se[te familia, prietenii, tradi]iile [i credin]ele populare de care a uitat `n Quebec dar, spre deosebire de scriitorul brazilian sau rom=n, contactul dup\ dou\zeci de ani de exil cu cei r\ma[i `n ]ar\ nu este frustrant. Lumea nu l-a uitat, familia, prietenii `nc\ `l iubesc cu devo]iune, revederea e plin\ de c\ldur\, de nostalgie [i de empatie reciproc\. Dar spectacolul societ\]ii haitiene este dezolant, alienarea identit\]ii sale e total\ [i la un moment dat Vieux-Os (porecla din copil\rie a lui Dany) se `nt`lne[te [i cu una dintre pensionarele fostului bordel din Le got des jeunes filles . E o femeie `mb\tr`nit\, trecut\ `nainte de vreme, cu spiritul deformat de experien]e [i e[ecuri sordide, dar care totu[i `[i aminte[te de el. {i astfel, e[ecul `ntoarcerii (fiindc\ tot de un e[ec este vorba) are alt chip dec`t cel cu care s`ntem familiariza]i prin scrierile altor mari imigran]i. Nu sentimentul neputin]ei de a se reconecta cu trecutul, nu r\ceala sau ostilitatea lumii l\sate `n urm\ a[a cum ap\rea [i `ntr-unul din romanele lui Kundera, LIgnorance s`nt esen]iale `n romanul lui Dany Laferrire, ci vinov\]ia pe care cel care se afl\ la ad\post, `ntr-o lume mult mai bine a[ezat\, o simte fa]\ de ai s\i ca [i cum i-ar fi p\r\sit `n infern, din egoism [i la[itate. Tema aceasta a re`ntorcerii este recurent\ la Dany Laferrire. Pentru un alt roman tot despre re`ntoarcere, Lnigme du retour (2009), el a a fost distins cu premiul Medicis. Romanul nareaz\ revenirea scriitorului `n Haiti, spre a participa la funeraliile tat\lui s\u, militant contra dictaturii, [i el autoexilat, `naintea fiului, pe timpul lui Papa Doc. S`nt cel pu]in trei enigme de care ia cuno[tin]\ scriitorul obosit de glorie [i dezabuzat de scris. Mai `nt`i, cea de revolu]ionar a tat\lui a c\rui imagine, a[a cum se desprinde din relat\rile fo[tilor s\i prieteni b\tr`ni, o contrazice fundamental pe cea cu care el, fiul, tr\ise p`n\ atunci. Apoi enigma lui proprie, revela]ia c\ libertatea sa a fost, `ntr-un fel, iluzorie c\ci autoexil`ndu-se, el a `nlocuit dictatura politic\ prin dictatura pl\cerii din existen]a sa nord-american\. (Vreau totul, scria el `ntr-o alt\ carte, `n Chronique de la drive douce, c\r]ile, vinul, femeile, muzica [i le vreau imediat). ~n fine, o a treia enigm\ este cea a societ\]ii haitiene care se consoleaz\ s\ suporte f\r\ s\ combat\ mizeria extrem\, din cauz\ c\ aceasta a devenit un fel de spectacol interesant [i exotic pentru str\ini. Scriitorul descoper\ `n sine spiritul tat\lui s\u, revolta acestuia contra apatiei status quo-ului. Trec`nd peste alte c`teva romane, dintre care Eroshima sau La chair du ma`tre, care reiau din unghiuri doar pu]in diferite idiosincraziile din romanul de debut, trebuie s\ ne oprim o clip\ la Cette grenade dans la main du jeune ngre ngre est une arme ou un fruit [i Je suis un crivain japonais. Primul este consacrat unei perioade faste din via]a scriitorului. Acesta a ajuns celebru, bogat, este instalat confortabil `n Statele Unite (la Miami, unde a locuit `ntre 1990 [i 2002), dar are sentimentul fragilit\]ii, nu doar a gloriei personale, ci [i a lumii `n care tr\ie[te, din cauza marilor disparit\]i sociale din s`nul ei. Ultimul roman, Je suis un crivain japonais, este o construc]ie amuzant\, inteligent\, `ntruc`tva ludic\. Este istoria scrierii unui roman, pornind de la titlul s\u. Dany Laferrire se afl\ `ntr-un impas total de imagina]ie [i nu este capabil s\-i furnizeze editorului s\u dec`t un titlu. Acesta e `nc`ntat [i-i cere s\ scrie cartea. Scriitorul anun]\ public proiectul c\r]ii sale cu titlul Je suis un crivain japonais [i mediatizarea are repercusiuni p`n\ `n Japonia, unde mul]i se simt vexa]i de ceea ce ei consider\ a fi un atentat la o identitate na]ional\ inviolabil\. Cartea se construie[te din nararea acestor consecin]e [i rezultatul este un fel de roman-document plin de anecdote [i observa]ii despre libertatea identitar\ [i laboratorul unui scriitor. ~nc\ o dat\ Dany Laferrire demonstreaz\ c\ tot ce se `nt`mpl\ `ntr-o via]\ poate deveni subiectul unei c\r]i de succes.
www.timpul.ro

ianuarie 2012

Recitiri

TIMPUL

17

Citind Lumea de sub pod de Zoltan Terner

RONI CACIULARU
Citind Lumea de sub pod, mi-am dat seama c\ Zoltan Terner a adunat, de-a lungul anilor, printre altele, [i ni[te cioburi de oglind\, mai mici sau mai mari, [i le-a al\turat, le-a potrivit, voind s\ fac\ din ele o oglind\ nou\, a lui. A potrivit buc\]ile una l`ng\ alta, c`t mai aproape. A luat o sc`ndur\ [i a pus o substan]\ care lipe[te sticla de lemn. A l\sat opera sa s\ se usuce. Lumina se reflecta acum frumos [i straniu. Lipiciul `ns\ nu se a[ezase uniform, iar buc\]ile de oglind\ s-au fixat cu unele `nclina]ii, fiecare cum i-a venit, reflect`nd lumina [i `ntunericul `n felul ei, din unghiul ei. Atunci, Zoltan Terner, publicistul, eseistul, poetul, regizorul de film, filozoful, omul de art\ cult [i priceput, a f\cut o past\ fantastic\ [i fabuloas\, alc\tuit\ din toate aceste atribute ale sale, [i a uns-o pe de-asupra, netezind, unifomiz`nd asperit\]ile [i umpl`nd golurile. {i iar a l\sat-o la uscat. Apoi, cu un aparat foarte special [i foarte personal (e inven]ia lui [i numai a lui!) i-a dat din un nou lustru. Acum oglinda lumii, de sub pod [i de pe pod, sclipe[te [i reflect\ chiar [i ce nu se vede. E o oglind\ fermecat\, grea, dar tocmai pentru c\ e grea, autorul a transformat-o `n carte. Dac\ cite[ti [i te ui]i atent, te po]i vedea chiar [i pe tine `nsu]i. Eu m-am reg\sit `n aceast\ carte. Din narcisism, dar [i din iubire pentru Lume, ca [i din grij\ pentru destinul ei... Cartea fascineaz\. Te duce `ntr-o frumoas\ lume ur`t\ a declasa]ilor. Dar te aduce [i aici, printre noi. Am `nceput lectura cu fric\, s\ nu dau de o scriere greoaie, nemanjabil\. Astfel de c\r]i m\ indispun. Sorin Vieru, `n prefa]a c\r]ii, de altfel interesant\ [i bun\, avertizeaz\ oarecum `n leg\tur\ cu un stil nu tocmai la-ndem`na lecturii oricui; un text poate ceva mai greu de citit pentru unii. C`nd se spune cuv`ntul unii, imediat m\ v\d [i pe mine. Dar prefa]atorul nu are dreptate. Eroare. Cartea se cite[te cu satisfac]ie [i interes, ea incit\ [i are percutan]\. E o carte bun\. E o carte interesant\, e o carte original\. Iar dac\ Asocia]ia Scriitorilor Israelieni de Limb\ Rom=n\ a lansat-o recent, printr-un deosebit de antrenant colocviu, condus abil de prof. dr. Andrei Strihan, ea nu a f\cut altceva dec`t s\-[i sublinieze un bun nivel de intelectualitate. Ion {tiubea, prin interven]iile sale, a briat. Ceilal]i vorbitori au fost la o temperatur\ de inteligen]\ cultural\ adecvat\ subiectului. A[ zice c\ aceasta este, de fapt, o [tachet\, de care trebuie s\ se ]in\ seama [i pe viitor. Ce personaje mi[un\ sub Podul acesta al lui Terner, povestind [i c\ut`nd, ba chiar aduc`nd t`lcuri, noime? Fiecare are povestea lui, fl\m`nd, cum remarca cineva, pe drept cuv`nt, nu numai de blidul de m`ncare, ci mai ales de ni[te `n]elesuri, de sensul vie]ii, al lumii. Declasa]ii ace[tia, afla]i sub un pod simbolic, povestesc, pun `ntreb\ri, sugereaz\ r\spunsuri. Condi]ia uman\, balan]a dintre bine [i r\u, sensul mai ales trist al vie]ii, curg, cu o zarv\, a[ zice surd\, spre moarte, ba chiar spre apocalips. La o prim\ lectur\ a c\r]ii, ma impresionat mai ales tragismul acesteia. Spectacolul lumii, al unei lumi de mizerie [i de speran]\, nemul]umit\ de ea `ns\[i, dorind [i neput`nd s\ se evadeze pe ([i din) sine `ns\[i, resemnat\ [i insurgent\, are un puternic dramatism esen]ial, a[ zice chiar cople[itor. Co[maruri, temeri, dezam\giri. Sil\. Ur\. F\r`me de iubire. C`teodat\ vise [i chiar (arareori, e drept!) speran]e. De fapt autorul se zbate s\ vin\ nu o dat\ `n contrapunct, dar via]a e mai puternic\ dec`t propria sa voin]\. El las\ adev\rul s\ colc\ie plin de micimea [i nimicnicia lumii. Speran]a, balan]a binelui, visul de fruwww.timpul.ro

mos, setea dureroas\ de fericire (aproape inexistent\, chiar [i no]ional) s`nt, `n interpretarea mea de acum, mai palide, dar respir\, cre`nd un abur de farmec existen]ial, emanat de oglinda fermecat\ a unui magician, pe nume Zoltan Terner. Realismul ternerian are, adesea, forme fantastice, halucinante, [i totu[i realit\]ile s`nt verosimile, concrete, palpabile, oblig`ndu-ne s\ ne plimb\m cu `nc`ntare, pe nesim]ite, [i `ntro lume real\ a himerelor; visul, fantezia suprarealist\ interfer`ndu-se, printr-un adev\rat farmec artistic, cu via]a adev\rat\, tr\it\ de povestitorii p\duchio[i, adic\ [i de noi, cititorii [i participan]ii la marele conflict [i la teribilul deznod\m`nt... Este vorba de un anume realism fantastic ternerian, de o lume a ideilor, mai mult dec`t de cea a tr\irilor diurne ale declasa]ilor de sub podul vie]ii, este vorba de o scriere de literatur\ contemporan\ care ofer\ satisfac]ii estetice realizate cu o rafinat\ me[te[ugire a ideilor [i literelor rom=ne[ti. Vorbim aici, de fapt, despre o carte `n care autorul este personajul principal, `nsum`ndu-i pe to]i de acolo, el fiind [i Diavol [i Dumnezeu. ~l reg\sesc `n mine, m\ reg\sesc `n el. C`te-un pic, pic, pic... Uneori, lumea ideilor c\r]ii c\ci e o carte de idei, spus\ adesea cu mijloacele visului este [i lumea mea. C`teodat\ o lume pe dea-ndoaselea. O lume cu capul `n jos. Interesant\ [i original\. O lume `n care, de mai multe ori, teza [i antiteza se s\rut\ u[or, tandru [i predestinat. Stilul e fabulos, dubitativ, frizeaz\ absurdul, e himeric. Totodat\, autorul folose[te iscusit mijloacele esteticii ur`tului. Lumea asta de dedesubt, la care, vrem-nu vrem, s`ntem p\rta[i, e o lume dizgra]ioas\, dar, poate [i pentru c\ [i noi s`ntem acolo, ea apare [i cu o anume frumuse]e. Prin zbateri [i `ntreb\ri, prin g`nduri [i ilumin\ri de dorin]e, prin `ndoieli [i nesiguran]\. Dar chiar [i prin imaginile care se relev\ printre mi[c\rile de umbre [i lumini [i iar\[i umbre... Zoltan Terner simuleaz\ [i disimuleaz\ oniric-suprarealist. El realizeaz\ cu autentic succes verosimilul neverosimilului. Sordidul, `ntunericul, mizeria fizic\ [i moral\ s`nt pre-

zente `n colc\iala subteran\. Totu[i, aici s`nt oameni, [i ei ne apar cu plusuri [i cu minusuri, frumo[i, la urma urmei, precum frumoas\ este, totu[i, via]a. Care curge spre moarte, odat\ cu amarnica noastr\ triste]e. Dar, revenind la oamenii de sub pod, pentru a ne face o idee iat\ doar c`teva nume ale `nvin[ilor soartei, acum netrebnici [i tic\lo[i, dar care povestesc despre via]a lor de pe pod, unde au fost [i ei, unde s`ntem [i noi. De fapt, unde s`ntem noi? Sus?! Jos?! Autorul ne arat\ uneori cu degetul. (Numai s\ vrem s\-l vedem!). Deci: Povesta[ul, Ologul, Leprosul, Filozoful, T`lharul, C`nt\re]ul, Cel\lalt, Podarul, Mica Circ\reas\, Bunicul, Contele, Nebunul, P\duchiosul, Nebunul II, Intelectualul, Nebunul III, C`rti]a porecla altui nebun, Nebunul Mult Prea Nebun, Vagabondul, Litera, Rozalia mam\ bun\, Moty Copilul R\u, Episcopul, Bibliotecarul Nebun, M\celarul, Frida, asistenta medical\, Cel\lalt Cineast Nebun, Gic\ Contra, Omul Negru, Pribeagul, Ciungul, V`nz\torul de Frate [i al]ii, `nc\ mul]i al]ii, pe care sigur c\ i-am omis. Acestora, la un moment dat, povestitorul li se adreseaz\: Iubi]ii mei ultimi oameni de pe lume. Perspectiva este tragic\, iar povestirile din cadrul acestui maraton narativ cap\t\ mai ales lumina violacee a `ntunericului din oglinda special\ a realismului fantastic semnat de Zoltan Terner. E o carte fascinant\, at`t ca stil, dar [i ca valoare ideatic\. O carte cu o mare `nc\rc\tur\ moral\. O carte plin\ de medita]ii, care incit\ la medita]ie. E, totodat\, o carte cu mult farmec intelectual, cu multe ascunzi[uri pe care cau]i s\ le-n]elegi, ele determin`ndu-te apoi s\-i descoperi [i alte frumuse]i [i-n]elepciuni, nesesizabile la prima vedere. E o carte cu mai multe chei, care pot deschide u[i spre str\luciri [i cuprinderi esen]iale. C\ci, cum se spune `ntr-unul din motto-uri, Naturii `i place s\ se ascund\ (Heraclit). Una din aceste chei s-ar afla, cred, `n Povestea b\tr`nei doamne `n mov. Doamna Z cite[te la Cenaclu o poveste `n care autorul se reg\se[te pe sine `nsu[i, `n timp ce oamenii `mb\tr`nesc, scaunele se golesc treptat, c\ci cei prezen]i mor, timpul se scurge nu `ntr-un sfert de ora, c`t i se acor-

dase Doamnei s\ citeasc\, ci trec ore, zile, ani... R\m`ne numai autorul, r\m`ne Povestea, r\m`n pove[tile cu personajele lor care s`nt, de fapt, ni[te cuiere de idei! Iar autorul, a[a cum `nsu[i recunoa[te, `nsumeaz\ toat\ aceast\ lume: ~n fond eu `i con]in pe to]i O parte din platforma moral\ a autorului, pe care se bizuie, zic eu, [i cartea `n discu]ie, reiese din cele zise, cu un alt prilej, de Zoltan Terner `ntr-un interviu acordat talentatei publiciste Biti Caragiale (prezent [i `n cartea Omene[te vorbind, a aceluia[i scriitor): Numai tr\ind din plin, cu intensitate zice Domnia Sa bucuria [i triste]ea existen]ei, afli cine e[ti [i `]i dai [anse s\ `]i `mpline[ti destinul. Important este s\ alegi dragostea [i nu ura, `n]elegerea [i nu resentimentul, empatia [i nu invidia. Totu[i, cum s\ `n]eleg, `n acest context, prezen]a triste]ii ce reiese din Lumea de sub pod, triste]e cu care rezonez profund? R\spunsul `l g\sesc `n acela[i interviu, c`nd Zoltan Terner ne spune un crud adev\r, dureros [i de cea mai mare actualitate: Dac\ nu se va elabora [i aplica urgent o nou\ MINIMA MORALIA, dac\ Homo ethicus nu se va trezi, se vor pr\bu[i `nse[i temeliile civiliza]iei. Grava criz\ etic\ prin care trece specia uman\ cere [...] o maxim\ [i urgent\ concentrare a tuturor izvoarelor valorice, `ntru salvarea omului. Dac\ homo nu se dovede[te acum c`t de c`t sapiens, `l pa[te pr\pastia. A ajuns deja pe marginea ei. ~n aceast\ lumin\ v\d eu tragismul zguduitor al Lumii de sub pod [i de pe pod. Cu lic\riri onirice, cu sc`nteie de nebunie hamletian\, cu dubitativul a fi sau a nu fi `n subtext, cu luciditate [i curaj, cu paradoxal\ `nc`ntare fa]\ de frumoasa corol\ de minuni a lumii. Este o carte admirabil\... Iar talentatul domn `n mov, Zoltan Terner este un autor a c\rui bun\ nebunie se ascunde `n spatele altui motto al acestei c\r]i, semnat de Salvador Dali: Diferen]a dintre mine [i un nebun este c\ eu nu s`nt nebun. Dar ce s`nte]i, domnule Terner? Cartea se `ncheie cu cuvintele S`nt trimisul lui Dumnezeu! A[a s\ fie?!

ianuarie 2012

18

TIMPUL

Vitraliu

Duios, trecea Ozana `nspumat\

RADU-ILARION MUNTEANU
A fost odat\. Ca niciodat\. A fost o `nvolburare de informa]ie primordial\, un pumn cosmic de energie (Lucian Per]a, me[terul parodiilor). Poate c\ rolul ei a fost s\ declan[eze un nou big bang. Poate l-o fi [i declan[at, cine [tie [i, mai ales, cui `i pas\? Deocamdat\, la primele 17 vederi, pare s\ fi fost o supernov\. {ti]i ce-i aia, nu, domnilor pre[edin]i? Lumina pe cer a unei explozii a unei stele, cu miliarde de ani `n urm\. S-a n\scut, dup\ unele surse, ca Luana Zosmer [i a plecat pu]in, numai Alla [i ea [tiu `n ce misiune, cu un an `n urm\, ca Hana Fratu. Dintre nenum\ratele amprente l\sate `ntr-un spa]iu greu de identificat total, ca medic psihiatru, ca medic legist, ca mam\ [i bunic\ a unor remarcabile exemplare ale speciei, ca dar s\ evit\m st`ng\cia kakophoniei prin stilistica repet\rii sugestive. Ceea ce ne intereseaz\, hic et nunc, e dimensiunea ei literar\. Scriitor israelian de expresie ivrit [i rom=n\, scrie `ntr-o seac\ fi[\ signaletic\. Un Creang\ hibridat cu Zoscenko [i Herschele Ostropolya, deoarece humorul ei exploziv [i profund uman `l dep\[e[te, n-am nici o jen\ s\ spun vorbe mari, pe alde Shalom Alechem ori Amos Oz. ~n limbaj argotic-internauticTATUAJE

flamboyant. Romanul pe care `ncerc\m, cu debilele noastre puteri, s\-l `nt`mpin\m cu reveren]\ [i con[tiin]a datoriei, se intituleaz\, derutant, ironic [i paradoxal, transparent de clasicizant, Jurnalul Ozanei. Scris ca atare `n rom=ne[te. Prilejul este reapari]ia, simultan cu un al doilea volum, `ntr-o prim\ tran[\ de nedrept de scurte opere complete, la editura timi[orean\ Brumar. O prim\ edi]ie online a cunoscut la editura Equivalences, apar]in`nd profesorului olandez de origine rom=n\ Adrian Rezu[. O a dou\, prima pe h`rtie, din p\cate anonim\, f\r\ impact, de grupul editorial Tritonic. Calc deliberat regula prohibirii titlurilor, pentru a contura o interesant\ biografie literar\. Cu speran]a m\rturisit\ c\ aceast\ cea mai recent\ edi]ie va juca rolul feciorului n\zdr\van din basmele rom=nilor. Aparent romanul pare de extrac]ie mai mult sau mai pu]in biografic\. Aici se ascunde, `ns\, o capcan\ pe care `ncerc s\ fac publicul s-o sar\. Chiar cit`nd la bar\ pe Liviu Antonesei: `n cele din urm\, pe un plan mai `nalt, ce-l dep\[e[te pe cel tematic, toat\ literatura bun\ este biografic\! Romanul trebuie citit ca ceea ce este, de fapt. Fic]iune. M\sura `n care ar putea fi fic]ionalizare e problema altui timp. ~n care, sper, autoarea `[i va g\si ni[a proprie. Nici scrierea la persoana `nt`i, aleas\ deliberat, cu scopul de a maximiza dinamica oricum alert\ a scriiturii, n-ar trebui s\ trimit\ cititorul, profesionalizat sau nu, pe pista fals\ a curiozit\]ii biografice. Abia `n aceast\ obiectiv\ gril\ de lectur\ textul `[i relev\ vitalitatea, prospe]imea, personalitatea stilistic\ accentuat\, dar [i turbulen]a, unele st`ng\cii [armante [i, de ce nu, paradoxala inocen]\. Pe care un om

t`r[it de experien]a mereu la limit\, bout de souffle, p\streaz\ uluitoare resurse de a o conserva [i de a o filtra, osmotic, textului. Care resurse `i tr\deaz\ (nu g\sesc un cuv`nt mai elocvent [i exact) ad`nca umanitate [i dragoste. C\ci da, alertul roman quasipoli]ist, quasiconfesiv poate fi citit ca o scrisoare de dragoste sui generis. Nu vom face cititorului deserviciul de a ne referi la tram\. E lesne deductibil\. Evident, materia prim\ de experien]\ uman\ e extras\ de autoare din mediul profesional. De ce am spus c\ lectura `n cheie biografic\ e o capcan\? Dar e elementar, dragii mei doctori watsoni: deoarece un ochi exersat [i atent identific\ `n nara]iunea (destul) de unitar\, experien]ele a, poate, nenum\ra]i omologi profesionali. Tocmai asumarea riscului lecturii biografice elibereaz\, deliberat, textul de zgura lecturii cu cheie, d`nd valoare generic\ experien]ei, depersonaliz`nd-o inteligent. Aici e unul din paradoxurile scriiturii Hanei Luana Fratu (nume sub care au ap\rut primele dou\ c\r]i [i vor ap\rea celelalte, `n colec]ie de autor): `nvolburarea spumoas\ a curgerii Ozanei oculteaz\ abil ]es\tura strategiei auctoriale. Celelalte paradoxuri le l\s\m, cu anticipativ\ savoare, cititorului, la fel de generic, s\ le descopere pe spezele lui. Nu avem de g`nd s\ `ncheiem aceast\ ofert\ simbolic\ de p`ine [i sare la intrarea, din a treia `ncercare, a Hanei Luana Fratu, pe poarta `mpodobit\ cu parfum de brad a literaturii rom=ne, f\r\ a pomeni generosul [i aplicatul efort al unui grup de prieteni care a fabricat, pe baza unei tehnologii proprii lesne de presupus, textele care au convins Editura. Grup coordonat de inginerul israe-

lian Teddy Hoffman, un foarte bun m`nuitor al limbii rom=ne [i un cap limpede. Grup care mai are de muncit pentru a finaliza colec]ia de autor. Bun venit, Hana Luana Fratu! De acum nu mai ai lini[te. Dac\ cumva vei fi avut vreodat\. C\ci o armat\ `ntreag\ va trage `n pianist. ~ncep`nd cu autorul acestei semnal\ri, evident. (31 decembrie 2011)

St\ri & nevoi chi[in\uiene

MIHAIL VAKULOVSKI
Dumitru Crudu nu este numai un poet extraordinar, care practic a schimbat fa]a poeziei rom=ne contemporane dup\ optzeci[tii care [i acum cred c\ dup\ ei nu mai exist\ poezie original\, c\ se scrie `n aceea[i paradigm\ etc. , ci [i un dramaturg excep]ional, jucat pe toate continentele. ~ns\ de-o hab\ de vreme (ca s\ folosesc lexicul crud), poetul [i dramaturgul Dumitru Crudu se `nc\p\]`neaz\ s\ publice numai proz\. Dup\ romanul M\cel `n Georgia (Editura Polirom, 2008), `i apare, iat\, a doua carte de proz\, Oameni din Chi[in\u, de data aceasta la editura bucure[tean\ Tracus Arte. Oameni din Chi[in\u este o carte de proz\ care poate fi citit\ ca un volum de proz\ scurt\, dar [i ca un roman, exact ca [i ultimele dou\ c\r]i publicate de Iulian Ciocan, colegul lui Dumitru Crudu de la cursurile de teorie literar\ ale lui Gheorghe Cr\ciun. Amintesc acest lucru deoarece `n proza celor doi basarabeni se vede limpede m`na teoretic\ a scriitorului [i profesorului bra[ovean. Oameni din Chi[in\u cuprinde zece proze scurte, legate `ntre ele prin personajele care migreaz\ dintr-un text `n altul, prin timpul ac]iunii (7 aprilie 2009, c`nd a avut loc revolta anticomunist\ din centrul Chi[in\ului) [i prin atmosfera comun\. Recunoa[tem `n paginile c\r]ii ecouri ale celor tr\ite efectiv de scriitor (care a [i f\cut atunci reportaje pentru postul de radio Europa Liber\) `n zilele `n care tinerii au dat foc parlamentului comunist din Chi[in\u. Toate povestirile din Oameni au naratori diferi]i, ceea ce-i permite scriitorului s\ descopere aspecte diferite ale evenimentelor din 7 aprilie, s\ prezinte puncte de vedere contradictorii [i s\ creeze o nara]iune c`t se poate de veridic\. Naratorii s`nt fie participan]i la incendierea parlamentului comunist, fie rude sau vecini, afla]i de cealalt\ parte a baricadei. Este una dintre pu]inele c\r]i care abordeaz\ nefor]at [i oarecum nep\tima[ convie]uirea ru[ilor cu moldovenii `ntre acelea[i grani]e, `n acela[i bloc sau cas\ [i chiar `ntre aceia[i patru pere]i. Pe scriitorul basarabean nu-l intereseaz\ unghiul na]ionalist sau cel interna]ionalist, ci oamenii, c\ut.nd s\ surprind\ rela]iile dintre ei, ne`n]elegerile zilnice iscate `ntre cei de diferite na]ionalit\]i, nevoi]i s\ convie]uiasc\. Prozele poart\ titluri simple, ca tablourile ruse[ti din secolele trecute: Dou\ tipe, Doi c`ini, Vaporul alb, B\tr`na [i fata [.a.m.d.. Limbajul prozelor lui Dumitru Crudu este destul de ciudat; am v\zut c\ unii critici de peste Prut s-au gr\bit s\-l declare moldovenesc, ceea ce nu e tocmai nimerit, pentru c\ prozatorul Dumitru Crudu nu folose[te nici lexicul din Basarabia sau cel specific Chi[in\ului, cum fac cu mare succes unii dintre colegii lui, ci utilizeaz\ cuvinte [i expresii de-a dreptul inexistente `n vorbire, inventate de el sau dezgropate parc\ din Donici [i Neculce. Sincer, lucrul acesta deranjeaz\ `ntruc=tva la lectur\, dar aici este [i vina redactorului c\r]ii, pentru c\ `ntr-un limbaj normal cartea ar fi fost mult mai reu[it\ (observa]ie pe care o f\ceam [i-n cronica despre M\cel `n Georgia). Oricum, Oameni din Chi[in\u este un microroman interesant [i din punct de vedere literar, [i istoric, iar ultima secven]\ `i d\ [i o dimensiune social-politic\, chiar dac\ e o proz\ care pare mai degrab\ fabulos-fantastic\. Un text `n care trei prieteni din copil\rie se `nt`lnesc dup\ foarte mult\ vreme de absen]\ [i ies la o miu]\. La un moment dat, mingea sare `n curtea interioar\ vecin\, a[a c\ unul dintre ei se duce s-o recupereze. Doar c\ u[a nu se deschide, iar unul dintre ei sare gardul. Ceilal]i doi prieteni `l a[teapt\ `n barul de vizavi, ca s\-l vad\ c`nd iese, dar dup\ vreo or\ de a[teptare bat la poart\ s\ se intereseze de ce nu iese prietenul lor. Le deschide o b\bu]\, care sun\ la poli]ie s\ `n[tiin]eze c\ doi tineri, pe numele lor a[a [i a[a, sus]in c\ `l caut\ pe un prieten de-al lor, pe numele lui a[a [i a[a, doar c\ la ea `n curte cu siguran]\ nu putea s\ sar\ nimeni, pentru c\ e un tavan de sticl\ pe care l-ar fi spart dac\ ar fi s\rit. De la cap\tul cel\lalt al firului b\tr`nei i s-a explicat c\ to]i cei trei b\rba]i au murit acum 20 de ani Cititorul poate s\ `n]eleag\ din acest final c\ ace[ti 20 de ani de independen]\ a Republicii Moldova de dup\ c\derea URSS au trecut `n zadar, c\ acum, `n 2009, e exact ca-n 1989... Cititorul are dreptul s\ se [i enerveze la lectur\, cum au f\cut deja unii concet\]eni de etnie rus\ sau ni[te critici de Facebook (vai-vai). Unii ar avea de ce s\ se bucure v\z`nd c\ micro-revolu]ia din 7 aprilie este descris\ at`t de realist de Dumitru Crudu, al]ii se pot chiar recunoa[te `n personajele c\r]ii. Orice reac]ii ar trezi, aceast microroman merit\ citit. Dumitru Crudu, Oameni din Chi[in\u, Editura Tracus Arte, Bucure[ti, 2011

ianuarie 2012

www.timpul.ro

Vitraliu
FIGURINE DE STIL

TIMPUL

19

Piedestal
CRISTINA FLORESCU
~n ultimul timp, pe o serie de adrese internaute intens accesate, apar cu frecven]\ sporit\ utiliz\ri figurate ca: X este a[ezat (de o persoan\ sau de un grup social) pe piedestal, ori Y se a[az\ (se urc\, se pune) pe piedestal. Este aceast\ structur\ lexical\ un alt mod de a exprima idealizarea unei persoane sau a unei calit\]i; c`nd apar valorile reflexive, cuv`ntul se dilat\ spre lauda de sine, poate fi corelat chiar [i cu sintagmele familiare a-[i da importan]\, a fi `ncrezut, a-[i da aere, adic\ a se pune excesiv `n valoare. Comenteaz\ o internaut\: Deseori ne a[ez\m conduc\torii spirituali sau gurul, pe un piedestal (www.pasdeinger. blogspot.com); sau: Nu obi[nuiesc s\ m\ urc singur\ pe un piedestal, cu at`t mai pu]in o voi face acum. (Andrea Marin, cf. www.cancan.ro). Adaptat internetic la expresivitatea limbii noastre, cuv`ntul sare din schema sintagmei, astfel `nc`t pe un piedestal po]i fi [i postat: Aceste gesturi micu]e fa]\ de semenii t\i te fac mai uman [i cu timpul te posteaz\ pe un piedestal deasupra celorlal]i. (www.daniilcaucan.wordpress.com). Respectivul sens nu este de azi de ieri; circula `nc\ din secolul al XIX-lea (cf. DLR), `l g\sim la Alecsandri (~]i lipse[te piedestalul de pe care s\ po]i atrage ochii mul]imii), ori la Macedonski (C`[tigul, ce se-nal]\ pe-acela[i piedestal,/ Moral `ntotdeauna [i vecinic imoral;/ C`[tigul, ce-n picioare c\lc`nd virtute, lege,/ Trufa[ `nainteaz\ spre tronul s\u de rege). Piedestal a intrat `n limba rom=n\ din francez\, odat\ cu valul de elemente lexicale care ne-au `nnoit limba `n special la `nceputul secolului al XIX-lea. Francezul pidestal provine din italian\, piedestallo [i piedistallo (cf. TLFi), unde a fost creat, prin compunere, `n limbajul arhitec]ilor. De altfel, sensurile prime at`t ale cuvintelor francez [i italian, c`t [i ale vorbei rom=ne[ti echivalente denumesc realit\]i ale respectivei terminologii specializate. Limit`ndu-ne g`ndurile lingvistice la limba noastr\, observ\m cum sensul specific arhitecturii [i construc]iilor se r\sfir\, prin valori figurate, spre identit\]i semantice care s`nt implicate valoric `n universul cotidian. Cum se face c\, oarecum exploziv, sensul figurat cu pricina se scald\ din ce `n ce mai des `n apele uscate ale internetului? Pentru o mai larg\ `n]elegere, `ng\dui-]i-mi c`teva considera]ii conexe. Atunci c`nd se produce ascensiunea renumelui, idealizarea este mai temeinic\, se insinueaz\ pe c\i greu de identificat uneori, este profund indiferent\ la ridicarea sau cobor`rea unei sculpturi. Acum piedestalul este con[tiin]a public\. Nu ai de unde s-o apuci [i, cu tot efortul de manipulare socio-politic\, n-o po]i st\p`ni. De exemplu, cine s-ar fi a[teptat ca tocmai distinsul cet\]ean rom=n de origine sirian\, Raed Arafat s\ reprezinte punctul de maxim, declan[atorul nemul]umirilor acute ale ultimilor ani? Urm\rind mass-media respectivelor zile `]i po]i da seama c\ nimeni (ziarist, analist politic etc.) nu a b\nuit sub picioarele medicului de la SMURD existen]a unui piedestal. Acesta exista `ns\, implicat `n con[tiin]a (complet anti-rasist\, nu?) a rom=nimii. C`t\ vreme p`n\ mai deun\zi numele Yasser Arafat desemna un dictator, un *om de r\u a[adar, ast\zi, pe str\zile noastre se scandeaz\ numele omului de bine: A-ra-fat. Motiva]iile psihosociale s`nt evidente, se cunosc. {i totu[i. Se adevere[te c\ se poate ca, pe nesim]ite (este vorba aici de o sim]ire social\), o persoan\ s\ capete un capital politic neb\nuit; pentru c\, `n acest caz punctual, dincolo de calit\]ile evidente ale medicului Arafat [i de interesele vizibile ale persoanelor politice sus-puse, nu se `ntrez\rea piedestalul. Conjuncturile politice, profund pragmatice [i determinate iremediabil de pecuniar, sculpteaz\ [i sparg statui efemere. Spre deosebire de aceste conjuncturi, spa]iul cultural-artistic atinge perenitatea reprezent\rilor idolatre `n afara determin\rilor pecuniare. Am putea spune c\, pentru omul de art\, ipostazele standardizate nu numai de mentalul rom=nesc s`nt: s\rac [i talentat; nu este interesat de valorile materiale ale lumii. Proiec]ia romantic\ asupra artistului se impune prin urmare [i ast\zi, dincolo de neo/ hiper/ infrarealismul lumii contemporane. Cititorul obi[nuit nu re]ine, ori uit\ cu bun\-[tiin]\, mereu, c\ Hamlet este un omagiu adus reginei Elisabeta a Angliei; c\ Ion Neculce era un mare zg`rcit; c\ Victor Hugo `[i administra cu toat\ grija [i priceperea veniturile; c\ Mihai Eminescu provenea dintro familie moderat `nst\rit\. Aceste adev\ruri ale unor aspecte materiale nu modific\ esen]ial receptarea de moment a capodoperelor. ~ns\ cli[eul interpretativ, instaurat `n prejudecat\ blocheaz\ evolu]ia profund\, via]a peren\ a obiectului artistic. ~nvechirea unei capodopere este un non-sens. Opera de valoare se caracterizeaz\ prin perenitate [i perenitatea este asigurat\ de re-rere`nflorirea [i a recept\rii respectivei opere. ~n mod evident, piedestalul este semantizat `n limba rom=n\ ca ceva finit, supus unei idealiz\ri tabuizante. A[ezarea pe piedestal a unui poet ca Eminescu este unul dintre motivele pentru care ast\zi cu greu se poate ie[i din cli[eu [i din prejudecat\. Aspectul a fost semnalat de multe ori [i sub diverse forme. F\r\ discu]ie recitalurile aniversare, f\cute adesea cu adev\rat\ art\, `[i au rolul lor. O zi ca 15 ianuarie se cere subliniat\ cultural cu toat\ seriozitatea. Problema este c\, implicate `ntr-un protocol de cele mai multe ori standard, respectivele manifest\ri, chiar cele de o deosebit\ calitate, nu reu[esc s\ re`nfloreasc\ suficient interesul adev\rat [i profund al genera]iilor tinere pentru opera eminescian\. Cobor`rea de pe piedestal a mai fost `ncercat\, dar rezultatul nu a fost cel scontat. De ce? Sigur-sigur, se invoc\ prejudecata, reaua voin]\, fanatismul. ~ns\ trebuie s\ recunoa[tem c\ s-a ob]inut mai pu]in o re`nflorire [i mai mult un scandal. S-a spus c\, dec`t nimic, p`n\ [i scandalul cultural este bun. Induce vitalitate. O alt\ modalitate de revitalizare este aducerea `n ochii rom=nimii a unor buc\]i de piedestal `nc\ necunoscute: scrisori ale poetului date la iveal\ `ntr-un moment propice, acte relevante pentru unele gesturi ale lui Eminescu, mai ales versuri `nc\ neidentificate din manuscrise minu]ios descifrate spre lauda filologului. Iar c`nd filologul este Petru Cre]ia [i c`nd de Ziua Culturii Na]ionale s\rb\torit\ la aniversarea lui Mihai Eminescu , lanseaz\ o antologie de poeme descifrate de regretatul eminescolog, alese si prezentate de Mircea C\rt\rescu, `n rostirea lui Marcel Iure[ (volumul cuprinz`nd cinci pasteluri originale ale lui Tudor Jebeleanu), gestul omagial este impecabil. Dar punctul nevralgic r\m`ne `nc\: difuzarea [i educa]ia recept\rii `n privin]a marei mase de tineri. Ace[tia nu se ating de Eminescu tocmai pentru c\ to]i cei implica]i cultural arat\ spre Eminescu. Nu-l recepteaz\ pentru c\ (iertat\-mi fie erezia!) nu e cool. Se poate spune c\, `n fond, `n Rom=nia este libertate, democra]ie, c\ adolescen]ii [i tinerii fac ceea ce-i ]ine fibra lor intelectual\. ~ns\ s`nt prea mul]i necunosc\torii poeziei eminesciene, to]i vedem asta. Nu este vorba numai de cei nechema]i (de[i chemarea vine m`nc`nd), ci de faptul c\ [i printre studen]ii multor discipline umaniste (chiar filologie!) poezia eminescian\ este `ngurgitat\ `n sandviciuri amestecate cu valori congelate. Nu [tiu (vina este a lipsei mele de informa]ie) dac\ la noi s-a `ncercat vreodat\ ceva langlaise. Piesele [i sonetele shashesperiene str\bat timpul recept\rii `n mod mereu incitant [i nea[teptat. Furtuna, Jocul dragostei [i al `nt`mpl\rii, ca s\ nu mai vorbim de Hamlet, Hamlet `n diverse ipostaze mereu actualizate. Vreau s\ spun c\ s-ar putea transpune Luceaf\rul, S\rmanul Dionis sau F\t-Frumos din lacrim\ `n opere artistice profund actuale, incitante, precum odinioar\ Romeo [i Julieta a glisat spre West Side Story. Sigur, nu este poate cel mai bun exemplu, `ns\ s`nt convins\ c\ o alunecare, prin transfigurare narativ-artistic\ a universurilor poetice eminesciene, spre piese, filme, romane ale chinuitei [i poluatei noastre vie]i cotidiene ar roti, fie [i cu un grad, aten]ia genera]iei EMO spre emo]ii artistice na]ional perene.

***
Ca s\ revin la explica]iile etimologice ale lexemului prezentat oarecum `n r\sp\r semantic. Din ce cauz\ mai sus discutatul sens figurat al piedestalului circul\ at`t de des pe diversuri site-uri internaute `n forma pun pe cineva pe piedestal (pun sau a[ez, urc, sui, cobor, d\r`m etc., `ns\ a pune domin\ `n mod evident)? R\spunsul este, din punct de vedere lingvistic, simplu: pentru c\ ne g\sim `n fa]a unui calc relativ recent din limba englez\. Este suficient s\ urm\rim http://www.etymonline.com/ [i http://oxforddictionaries.com/definition/pedestal pentru a ne convinge c\ put (or place) someone on a pedestal este cauza semantic\ a actualelor utiliz\ri oarecum excesive din limba rom=n\. Cuv`ntul rom=nesc [i-a asigurat o supravie]uire ampl\ transfigur`ndu-se langlaise. ~n acest sens m\ adresam mai sus eminescologilor [i a arti[tilor de substan]\, `n speran]a incit\rii imagina]iei lor creatoare `ntr-un gest concuren]ial cu cel al shakespearologilor. Cu o condi]ie: s\ nu a[ez\m limba [i cultura englez\ pe un piedestal.

***
Un popor se limiteaz\ ca entitate [i atunci c`nd `[i are idealuri transpuse imaginativ `n suite de simboluri sensibile. Idealuri diferite ca ]es\tur\ [i substan]\. ~ns\ toate inserate `n zone profunde pe care sociologii [i etnologii, filologii, istoricii, [i arheologii le sondeaz\ cu rezultate mai mult sau mai pu]in conving\toare. De ce Miori]a? De ce Eminescu? [i urmeaz\ seria de considera]ii care adesea, prin specula]ii lemnoase neargumentate, atrag spre derizoriu nu numai exager\rile sfor\itoare. Pe asemenea reprezent\ri, prin aspira]iile sociale ale celor din jur, se `ncheag\ idolatru figuri ale unor muritori transpu[i `n statuie de piatr\: conduc\tori ale unor b\t\lii celebre, ciobani prototipali, [efi de state, domnitori, poe]i, regi. Statui urcate la propriu pe piedestal [i tot la propriu d\r`mate (numai `n Egiptul antic exist\ c`teva sute de astfel de cazuri) `n momentul `n care valul social o cere.
www.timpul.ro

ianuarie 2012

20

TIMPUL

Proz\

Femeia cu [apte p\l\rii

OTILIA }IG|NA{
C`rciumioara de cartier era aproape pustie. La miezul zilei avea rareori clien]i, lucru normal de altfel, oamenii s`nt la lucru. Mela b\rm\ni]a sp\la pahare `n spatele pultului. Le sp\la mai mult ca s\ se afle `n treab\. Atunci c`nd trebuiau sp\late cu adev\rat [i era plin de mu[terii, ea ofta [i pufnea furioas\. Acu se d\dea inutil de ceasul mor]ii. La o m\su]\ ferit\ de priviri indiscrete, p\rintele Grosu `i explica precipitat Ceraselei ceva. Erau acelea[i explica]ii perpetuate `n ani, cum c\ nu poate divor]a deocamdat\ [i de ce anume. Cum c\ mai are nevoie de o scurt\ [i ultim\ am`nare. Cu o unghie ferm\, lung\ [i foarte ro[ie, Cerasela b\tea darabana menage-ului trois `n col]ul mesei. Era nici frumoas\ nici ur`t\, nici pu[toaic\ nici bab\, nici de[teapt\ nici proast\. C`rcota[ii ar spune nici cal nici m\gar, dar p\rintele Grosu nu era c`rcota[. Unghiile Ceraselei erau, `ns\, splendide. P\rintele Grosu o prinse ferm, dar tandru de m`n\, oprind tic-tacul unghiilor iritate pe suprafa]a mesei, iar Mela, b\rm\ni]a, d\du muzica la maxim, fiindc\ tocmai se rula piesa ei preferat\ Sup\rat s`nt, Doamne, sup\rat... Cu ni[te ani `n urm\, c`nd dragostea lor tocmai se `nfiripase, p\rintele Grosu povestea `n cercul lui de prieteni, despre Cerasela, c\ e frumoas\ ca o cadr\. O fi. Cert este c\ nimic din personalitatea sau profilul Ceraselei nu justifica acest adulter prelung [i celebru. Preuteasa oficial\ era mai frumoas\, mai sexy [i mai istea]\. Ba[ca era mama copiilor parohiali! Dar nu logica sau argumentele solide s`nt locomotivele adulterelor, nu-i a[a? Pe acest fundal, brusc, u[a barului se deschise larg [i `n cadrul ei se ivi o femeie solid\, masiv\, cu s`ni genero[i, c\zu]i [i f\r\ sutien: F\-mi un cappuccino, Mela dr\gu]o, dar adaug\-i dou\ pic\turi de energizant!, rosti personajul, tr\g`nd [mechere[te cu ochiul. Energizantul din cafea era, `ntotdeauna, un adaos cump\tat de coniac. Pu]in [i cuviincios. Femeia nou-intrat\ se numea Eleanor Monaca. Adic\ doamna Monaca. Ea pluti spre o m\su]\ situat\ `n col]ul opus celor doi amorezi. Purta pe cap, suprapuse `ntr-un turn ridicul, o serie de p\l\rii cu acela[i format, a[ezate una peste alta [i de culori diferite. ~n timp ce b\rm\ni]a preg\tea binecunoscutul amestec, Monaca se a[ez\, morm\ind ceva pentru sine, iar apoi `[i mut\ turnul de p\l\rii de pe cap pe mas\. Mutarea o f\cu cu o infinit\ [i matern\ grij\, ca [i cum s-ar fi ferit s\ nu le sparg\. Oh, oh copii, copiideclam\ ea teatral, ca un rol dinainte `nv\]at. Neferici]ilor! Sta]i acolo, [u[otind pove[ti f\r\ rost. P\rinte, alege! Alege femeia, alege-o pe Mela, alege-m\ pe mine. Dar dumneata nuuuu nu po]i alege. Nu poooo]i [uier\ doamna, cu o sclipire periculoas\ `n priviri. Las\ doamn\, nu e cazul! Vezi-]i de-ale tale!, r\spunse agresiv p\rintele, s\tul de interven]iile zilnice [i f\r\ noim\ ale femeii cu multe p\l\rii. Cerasela `[i `ntoarse ostentativ, spre perete, capul corect coafat, insinu`nd cu acest gest faptul c\ ast\zi nu ofer\ audien]e. A[a f\cea `ntotdeauna c`nd nu-i convenea ceva. Dar ale mele s`nt [i ale voastre, p\rinte! Dup\ cum ale voastre s`nt [i ale altora. Din aproape `n aproape, ale tuturor s`nt ale tuturor. C\ altfel n-am mai exista!, decret\ nou-venita. N-am dreptate? R\spunde! R\spunde, am zis!, `l som\ ea imperativ pe preot. B\rm\ni]a se apropie de m\su]a cu p\l\riile ce tronau `n centru [i `i a[ez\ femeii, `naintea ochilor, ce[cu]a cu cafea [i energizant. Femeia sorbi p\tima[ o prim\ `nghi]itur\, `n timp ce ochii ei hulpavi r\m`neau lipi]i de cuplul pseudo-parohial. P`ndea [i se preg\tea pentru un nou atac. P\rintele Grosu `i sim]ea, parc\, respira]ia de ghea]\ `n ceaf\ [i, la r`ndu-i, se preg\tea de ap\rare. Ferice de Cerasela care, cople[it\ de probleme lume[ti imediate, nu percepea nimic din tensiunea momentului. Vedea, `n aceast\ scen\ autentic\ de lupt\, doar o nebun\ care `i `ntrerupe [irul repro[urilor. ~n schimb, p\rintele Grosu se `ncordase de-a binelea. E moart\. A murit, dar dumneata nu [tii!, redeschise doamna Monaca dialogul, `mping`ndu-[i b\rbia spre Cerasela [i m`ng`ind, `ntre timp, cu ar\t\torul, buza ce[cu]ei, cercuri- cercuri. Medit\: Daaa, moaart\\\, moare omul l`ng\ voi, iar voi nu ave]i habar! Eu m\car le am pe ele, concluzion\ ea, ating`nd turnul de p\l\rii. Cum s\ fi murit, Doamne iart\-m\! De ce s\ nu am habar?, replic\ p\rintele Grosu, f\r\ nici o sclipire de inteligen]\ `n fraz\. Haide]i s\ ne vedem de treburi, c\ eu nu v-am deranjat niciodat\ p`n\ acuma, dar v\d c\ dumneavoastr\ `mi tot c\uta]i pricin\! Ghinion r\spunsul era stupid, Grosu era `n pan\ de inspira]ie, deci vulnerabil. Cerasela `[i fix\ mai bine piciorul peste picior. La capitolul picioare, totu[i, Cerasela fusese o r\sf\]at\ a soartei: gambe fine cu ciorapi impecabil `ntin[i [i genunchi rotunzi ca un c\u[ de palm\. P\cat c\ avea numai dou\ picioare. Cu trei ar fi putut compensa multe lipsuri. Prin urmare, Cerasela avea mai ales picioare [i unghii. Mela, b\rm\ni]a, `[i asculta cu ochii semi`nchi[i c`ntecul preferat [i nu b\ga `n seam\ scena din bar, care de altfel nu aducea nimic nou pe firmament. Plictiseal\ curat\. {tia c\ femeia cu p\l\rii va mai comenta c`te ceva f\r\ rost, c\ p\rintele Grosu se va ambala tot mai tare [i c\ Cerasela va sc\pa iar\[i prilejul s\ se deconteze cu el. Poate c\ p\rintelui `i [i priau, de fapt, aceste interven]ii. Numa bine `l scoteau din clinciul cu iubita nemul]umit\ [i `i ofereau pretextul s\ se ridice de la mas\ [i s\ plece acas\. Altfel cum ar fi putut pleca a[a dintr-o dat\? Mai bine enervat de Monaca dec`t sec\tuit de Cerasela, un fel de mai bine mort, dec`t comunist Despre mai bine Iliescu dec`t Vadim, am s\ comentez `ntr-o alt\ nuvel\. Sau poate deloc. Totu[i, un chior noroc face ca u[a c`rciumioarei s\ se deschid\ din nou [i s\ intre doi ]\rani, u[or `ncurca]i. P\reau tat\ [i fiu. B\rba]ii salutar\ ferm la intrare, `ndrept`ndu-[i salutul tuturor. La ]ar\, e lucru [tiut, salutul fiec\rui trec\tor este o lege nescris\ a educa]iei. Spa]iul se `nvior\ dintr-odat\, iar mole[eala plictisitoare ia sf`r[it. Ziua iese din monotonia care se prefigura. }\ranii se a[eaz\ [i ei la o m\su]\, dup\ o lung\ ezitare `n c\utarea celui mai potrivit loc. Erau, din p\cate, prea multe locuri potrivite! Doamn\ drag\, ave]i monopol? ~[i ia tat\l inima-n din]i. Sigur, doi[pe suta! r\spunde Mela profesional. B\ga]i-ne atunci doi de]i de monopol stropit cu verdiu]! M\ simt datoare s\ dezvolt, pentru necunosc\tori, la ce anume f\ceau ]\ranii referire. Mela `ns\ nu avea nevoie de explica]ii suplimentare, ea deja preg\tea comanda cerut\. Monopolul este o t\rie specific\ zonei, de]ul reprezint\ volumul adic\ o sut\ de mililitri , iar verdiu]ul este lichior de ment\. El taie ceva din agresivitatea monopolului, `l `ndulce[te un pic [i `i d\ o culoare mai digerabil\. Un vernil deschis. Diminutivul verdiu] sugereaz\ c\ldura familial\ a momentului [i indic\ s\ fie doar foarte pu]in. Dac\ adaosul de lichior de ment\ e mare, nuan]a verdelui din amestec devine mai `nchis\. Nu o dat\ Mela constatase faptul c\ finalul acestui amestec pare preg\tit extratere[trilor. Verde pfffui ce gusturi! Mela nu consum\ alcool [i, `n ad`ncul inimii, chiar `i detest\ pe cei care `l consum\. Dar asta doar `n ad`ncul inimii ei at`t de rar scoas\ la iveal\! Echilibrul planetar al consumului de alcool este, slav\ cerului, men]inut cu dib\cie de so]ul Melei, {andor baci, care bea de stinge [i care asigur\ o medie aritmetic\ corect\ de consum per cap de locuitor. ~n a[teptarea comenzii, ]\ranul mai v`rstnic scoate dintr-o pung\ un teanc de bancnote [i `ncepe s\ le numere atent, sub privirea absent\ a fiului. Probabil banii apar]in doar tat\lui, altfel nu-mi explic cum de t`n\rul nu trepideaz\ chiar deloc la v\zul teancului important de bani. Paharele de de], din sticl\ groas\, con]in`nd monopol stropit, s`nt a[ezate `n fa]a ]\ranilor. Tat\l se opre[te scurt din num\rat [i `l d\ pe g`t dintr-o suflare. T`n\rul soarbe c`te un pic, plimb`nd lichidul prin gur\ [i plesc\ind periodic de pl\cere. Urm\rindu-i, am putea parafraza zicala spune-mi cu cine te `nso]e[ti, ca sa-]i spun cine e[ti `n: s\ v\d cum `]i bei monopolul stropit cu verdiu], ca s\-]i spun cine e[ti. Felul `n care ]\ranii `[i beau licoarea, m\ face aproape s\-i cunosc. Felul `n care Cerasela `[i aranjeaz\ cu o m`na cocul la spate sau cum `[i `ntoarce ostentativ capul spre perete, mi-a descifrat-o. Felul `n care p\rintele `ncearc\ s\ ias\ din h\]urile aruncate de Cerasela, mi l-a scos pe tav\. Mela, a[ijderea, o carte deschis\! Doar femeia cu fraze f\r\ noim\ [i turn de p\l\rii `[i ]ine pe mai departe cifrul `nchis [i nu permite p\trunderea mea `nl\untru-i. R\m`ne enigmatica Eleanor Monaca. Brusc, ea se ridic\ de la loc [i se `ndreapt\ cu pas sigur spre masa ]\ranilor: Ce faci cu banii aceia? De ce numeri, copile? Hai s\ te v\d dac\ m\car [tii de ce numeri. R\spunde-mi repede!, atac\ ea fulger\tor [i f\r\ preaviz. Se adresase direct la persoana `nt`i, numindu-l copil pe ]\ranul v`rstnic. }\ranul nu-[i poate masca consternarea, prive[te rapid `n jur, a[tept`nd `n]elegere, iar apoi r\spunde u[or b`lb`it, ca un [colar prins copiind: Am v`ndut un cal la pia] doar\ n-am furat banii! Iar banii `i num\r a[a ca s\ fiu sigur. Nici o clip\ ]\ranului nu i-a trecut prin cap s\ o `ntrebe pe doamn\ `n ce calitate `i vorbe[te sau ce treab\ are ea cu banii lui. La el acas\, `n birtul comunal, probabil nici un cons\tean nu ar fi sc\pat f\r\ oc\ri dup\ a[a o interven]ie. }\ranul era cunoscut `n sat ca fiind iute la m`nie. Dar aici, pe teren str\in, luat pe nepreg\tite, n-a [tiut s\ se replieze rapid. Un apanaj al inteligen]ei este tocmai viteza [i eficien]a reac]iilor `n situa]ii nou create, situa]ii de care nu te-ai lovit p`n\ atunci. }\ranul picase la acest prim examen, dar nu era nici o ru[ine. ~n definitiv, cu c`teva momente `nainte, picase la acela[i examen ditamai preotul. Oooohh! Hohoti doamna. Ca sa fii sigur. Aiurea. Sigur n-ai s\ fii niciodat\! Ai s\ [i mori `n dubii, ascult\ la mine! P\i s\-]i spun eu de ce numeri. ~i numeri de pl\cere, cu toate
www.timpul.ro

ianuarie 2012

Proz\

TIMPUL
rului (intimida]i de elegan]\). P`n\ [i Cerasela d\dea deja semne de interes. Atunci, cu o voce molcom\, dic]ie perfect\, f\r\ grab\ [i f\r\ s\ gesticuleze, nou-venitul `ncepu. Dar nu `nainte de cuvenita pauz\ de t\cere care s\ focalizeze asupr\-i aten]ia [i s\ subjuge auditoriul: Este Eleanor Monaca. Am fost colegi de liceu. Era una din cele mai frumoase fete ale genera]iei mele. O r`vneau, `n ascuns sau declarat, cam to]i b\ie]ii. Hmm z`mbi nostalgic b\rbatul elegant am iubit-o [i eu, dar ea nu avea ochi pentru mine. Se zvonea de pe atunci c\ sufer\ de inim\. Nimeni nu [tia exact ce boal\ are, dar uneori i se f\cea r\u din senin, le[ina, avea palpita]ii. Eu `nsumi `mi amintesc de c`teva intern\ri la spital. Revenea de acolo proasp\t\, ca [i cum nimic nu s-ar fi `nt`mplat, refuza s\ ne spun\ ce are, iar noi ne continuam via]a f\r\ s\ dezleg\m aceast\ enigm\. La scurt timp dup\ bacalaureat ([ti]i pe atunci o diplom\ de bacalaureat `nsemna c`t trei diplome de facultate de ast\zi!) am aflat c\ se m\rit\ cu George, un veri[or de-al meu. Sigur... z`mbi modest b\rbatul eram t`n\r, eram r\ut\cios, invidios, gelos [i nu `n]elegeam `n ruptul capului ce o fi g\sit frumuse]ea aceasta de fat\ la veri[orul meu. Probabil gre[eam. Precis gre[ea]i!, interveni p\rintele Grosu, fiindc\ statutul social `i permitea s\ intervin\. Restul t\ceau intimida]i. De ce credea p\rintele c\ omul gre[ea nu vom afla niciodat\ [i, vorba Ceraselei, da nici nu ne intereseaz\ !. B\rbatul continu\: Din gura t`rgului aflu, la un moment dat, c\ nunta s-a anulat [i c\ Eleanor e grav bolnav\. Z\cuse prin spitale cu s\pt\m`nile fiindc\ i se f\cuse r\u din nou. Mult\ vreme fusese diagnosticat\ cu distonie neuro-vegetativ\. Am `n]eles (nu s`nt medic, dar un medic mi-a deslu[it) c\ acest diagnostic este o [mecherie a doctorilor atunci c`nd ]i-e r\u [i ei nu [tiu ce ai. ~]i spun distonie neuro-vegetativ\ [i gata. Mai demult, i se spunea nevroz\ cardiac\. Sun\ bine, categoric sun\ bine, dar e tot un fel de n-am habar ce ai!. Iar Eleanorei `i era extrem de r\u, era aproape moart\ din c`te am auzit, dar doctorii `i d\deau `nainte cu distonia lor. Clien]ii [i b\rm\ni]a ascultau de-acuma cu gura c\scat\. Domnul elegant `i magnetizase. Povestea at`t de frumos! Dup\ ani de suferin]e, plimbat\ prin spitale, aflu c\ Eleanor sufer\ de o boal\ nici m\car rar\, ci una total nou\. O boal\ niciodat\ definit\ `n literatura de specialitate. Niciodat\ p`n\ atunci. Ast\zi boala se g\se[te `n cursurile studen]ilor, tot rar\ a r\mas, dar s\ [ti]i c\ descrierea ei a `nceput odat\ cu Eleanor. Se cheam\ disfunc]ie decizional\ endogen\. M-am documentat apoi (o iubisem p\tima[, cum v\ spuneam), `ncerc`nd s\ `n]eleg de ce anume sufer\. Am analizat cuvintele la r`nd. Am c\utat studiile interna]ionale despre asta. Astfel am aflat c\ Eleanor Monaca sufer\ de o incapacitate psihic\ `n a alege. Endogen `nseamn\ f\r\ cauz\. O boal\ cu care te na[ti, care apare pur [i simplu, nelegat\ de factorii exteriori. Oric`nd lui Eleanor i se `nf\]i[au

21
mai multe variante, ea nu putea s\ se decid\ asupra uneia. Atunci transpira, f\cea tahicardie, avea ame]eli p`n\ la le[in. Cu c`t momentul vie]ii era mai important, mai emo]ionant, cu at`t simptomele bolii, declan[ate de alegere, erau mai grave. Sigur c\ nunta a gr\bit fixarea definitiv\ a disfunc]iei. Era, se pare, foarte `ndr\gostit\ de v\rul meu, era agitat\, intrase `n jocul organiz\rii ceremoniei, c`nd viitoarea soacr\ i-a adus acas\ [ase mostre de material din care se putea croi rochia de mireas\. Le-a `ntins pe pat, a chemat-o acolo `n camer\ [i a rugat-o s\ se hot\rasc\ repede ca s\ poat\ suna la magazin [i s\ comande. Ei bine, se pare c\ atunci a avut atacul decisiv. A c\zut palid\ pe covor, alb\ ca varul [i a fost transportat\ cu ambulan]a la spital. Au trecut ani, ani nesf`r[i]i de analize, intern\ri repetate, tratamente inutile, p`n\ c`nd boala ei s\ fie descifrat\ [i s\ ajung\ `n manuale. S\raca rosti [optit ]\ranul t`n\r prima [i ultima lui interven]ie `n aceast\ pies\. S\raca femeie Da, a[a cum spune]i domnul meu, continu\ povestitorul. Era o dram\. Dar mintea ei (v-am spus c\, pe l`ng\ c\ era frumoas\, Eleanor era [i foarte de[teapt\) a[adar, mintea ei a salvat-o de la moarte. Se stingea [i niciun tratament medicamentos nu o ajuta! Dar ea, t`rziu, [i-a `n]eles boala. T`rziu. Atunci, Eleanor Monaca a decis ceva de genul: dac\ incapacitatea de a alege `mi face at`t de r\u, trebuie s\ renun] pe veci la a mai alege. Am s\ iau TOTUL, de fiecare dat\! De aceea, stima]i domni, ea poart\ [ase-[apte p\l\rii suprapuse. Ca s\ nu se expun\ riscului de a alege. Felul `n care s-a tratat singur\ deciz`nd s\ ia tot, mi l-a povestit nu cu mul]i ani `n urm\. Eram am`ndoi deja b\tr`ni. Dar de-atunci p`n\ azi, pare c\ Eleanor a mai dec\zut. Nu mai comunic\ cu mine, nu mai comunic\ cu nimeni, a]i v\zut c\ nici m\car nu mi-a r\spuns la salut! Ne consider\ pe to]i ni[te copii neferici]i sau adul]i mor]i {tim, concluzion\ ]\ranul v`rstnic, cu b`ta-n balt\, nici mie nu mi-a pl\cut! Ba mai [i `ntreab\ a[a, cu voce tare, de unde am bani. P\i dac\ muncesc, de ce s\ nu-i am? Nebun\ ce s\-i faci? P\ze[te-ne Doamne! spuse, f\c`ndu-[i cruce, p\rintele. {i ne izb\ve[te de cel r\u Dac\ stau bine [i m\ g`ndesc avu ]\ranul o revela]ie boala asta apare [i la purcei. M\ mir c\ domnii doctori n-or [tiut! Dac\ purcelul e mai mic [i mai prost [i nu-l pui cum trebe la ]`]a scroafei, moare de inim\ rea. Singur nu [tie ce s\ fac\ ca s\ sug\. Nu [tie ce sf`rc s\ apuce. Moare de foame. Cred c\-i tot boala asta de la oameni boala asta cum a]i zis, domnu! P\i dac\ purcelul nu poate alege sf`rcu care-i diferen]a? Dar noi, la cote], c`nd vedem c\-i a[a, `l punem la ]`]\ cu for]a, c\ doar n-om l\sa purcela[u s\ moar\ de o boal\ a[a de grea! (fragment din volumul cu acela[i titlu, `n curs de apari]ie)

c\ [tii EXACT c`]i bani ai `n teanc. Eu `]i v\d feciorul, sau fratele, sau ce-o fi acest t`n\r. Tu numeri de pl\cere, copile, dar el e mort, ca [i fata de colo!, `ntinse doamna Monaca bra]ul alb-plinu] spre Cerasela. Gestul p\rea un final apoteotic de monolog la scen\ deschis\. }\ranul, sim]indu-se `ncol]it, `[i `ntoarse privirea spre m\su]a p\rintelui Grosu. Ferit de ochiul vigilent al doamnei, p\rintele `i f\cu un semn scurt [i lini[titor, cum c\ interlocutoarea e nebun\. Atunci ]\ranul se relax\ brusc, chiar z`mbi a u[urare, mai ales c\ mesajul venea dinspre o autoritate incontestabil\. Bine-bine cucoan\, se rezolv\!, rosti el cu ton ironic, `mp\ciuitor. Propozi]ia se potrive[te ca r\spuns la orice. Se rezolv\ era propozi]ia-[peraclu a ]\ranului. Prin urmare, omul `[i revenea. H`trenia genetic\ nu-l l\s\ f\r\ s\ mai zg`nd\re m\car pu]in momentul. Era p\cat ca episodul s\ se sting\ `nc\ neaprins. Poten]ialul nebunei trebuia fructificat. De aceea continu\: P\i normal ca [tiu EXACT c`]i bani am [i bine c\ `i am. ~i am, c\ nu beau!, izbucni el de-a binelea `n r`s. ~n timp ce Mela, contrar obiceiului, coment\ cu o voce cobor`t\ nu bei, pe naiba!, Monaca `[i preg\tea deja noua intrare `n rol. P\rintele [i Cerasela urm\reau de la distan]\ meciul, temporar ie[i]i din propriile lor knock-out-uri. Din fericire. Fiindc\ doar o zecime din necazul altuia `]i poate u[ura sute de necazuri proprii! Doamna, `nfipt\ provocator `n dreptul mesei cu ]\ranii, `[i `ntinse larg bra]ele `n lateral, ca pe ni[te aripi deschise [i `ncepu s\ declame legat, f\r\ pauze, f\r\ ezit\ri, un monolog bine `nsu[it. Obi[nui]ii locului [tiau deja con]inutul monologului. El se repeta neschimbat, cu mici improviza]ii de moment, dar `n esen]\ r\m`nea acela[i. Un veritabil concert de jazz. Cele mai interesante erau, de fapt, reac]iile publicului. Ei bine, aceast\ parte: dialogurile, concluziile interactive de dup\ show-ul doamnei, acestea d\deau m\sura valorii spectacolului pe ziua `n curs. Cu at`t mai palpitante dialogurile, cu c`t consumatorii unii noi, al]ii clien]i ai casei se implicau mai p\tima[ s\ r\spund\. Monologul doamnei, de[i `n esen]\ neschimbat a[a cum spuneam era recitat la cote variabile de intensitate `n func]ie de cantitatea de `nt\ritor/coniac pe care o primea `n cafea. Copiii mei! Copii neferici]i! {ti]i voi c\ oamenii se nasc, cresc, `mb\tr`nesc [i mor, dar cea mai mare parte mor gata mor]i? {ti]i voi c`t e de greu s\ `]i semnezi singur certificatul de deces? Nu, nu [ti]i! Nu [ti]i, fiindc\ nu v-a]i `ntrebat niciodat\, fiindc\ nu v-a `nv\]at nimeni, iar ca s\ fi dedus voi singuri f\r\ ajutor, ar `nsemna s\ tr\i]i. Dar eu m\ uit `n jur [i nu am cu cine vorbi. Niciunul nu tr\ie[te. V\ t`r`]i a[a, de pe azi pe m`ine, f\c`nd numai [i numai lucruri pe care le-a]i `nv\]at de la al]ii. Nu s`nt lucruri bune. V-o spun EU! Eu, cea care de zeci de ani `ncoace tr\iesc cu adev\rat. S`nt liiibeer\\! (aici Eleanor Monaca `[i `nt\ri afirma]ia f\c`nd o piruet\ `n jurul propriei axe, tot
www.timpul.ro

a[a, cu bra]ele `ntinse lateral) Liiibeeer\\! Iar libertatea mi-am c`[tigat-o! Nu am primit-o de-a gata. ~ntre timp voi ohhh vai [i-amar de capul vostru! S\ v\ fie ]\r`na u[oar\ Doamna l\s\ s\ picure pe jos ceva din con]inutul ce[cu]ei cu `nt\ritor, `[i a[ez\ pe cap teancul de p\l\rii [i p\[i ferm spre ie[ire, cu sentimentul lucrului bine f\cut. Nu pl\tea niciodat\ pe loc, `[i achita datoria la bar o dat\ pe lun\, `n ziua de pensie. Mela o nota pe caiet [i o [tia de bun platnic. Nu `nt`rziase niciodat\ plata. }\ranii o urm\reau t\c`nd, dar consternarea lor ini]ial\, chiar frica la un moment dat, se transformase deja `n mil\. P\rintele aplaud\ ironic, lovindu-[i de dou\-trei ori palmele, rar, sacadat, iar palmele lui ast\zi r\sunar\ cu ecou, de parc\ `nc\perea ar fi goal\. Ciudat ecou. Mai lipsea doar c\derea cortinei grele de catifea [i bisul. Doamna Monaca era deja la u[\ dar, c`nd s\ ias\ precipitat, se lovi de un b\rbat v`rstnic [i elegant. Poate de o elegan]\ desuet\, nepotrivit\ secolului nostru [i acelei u[i de c`rciumioar\ deschis\ `n miez de zi. Era un b\rbat scund, plinu], cu obrazul ras meticulos, cu un costum bleumarin bine croit, din stof\ de calitate, cu cravat\ [i p\l\rie f\r\ cusur. }inuta b\rbatului nu avea patina unei pensii de protec]ie social\ sau a parvenitismului. Pantofii lui erau impecabili, iar [osetele corect asortate. ~n orice caz, nu purta nepermisele [osete albe la costum de culoare `nchis\! Mela, b\rm\ni]a, nu-l mai v\zuse niciodat\ `n localul ei. Imediat dup\ ciocnirea cu doamna, b\rbatul se dezmetici uluit, `[i ridic\ p\l\ria c`]iva centimetri deasupra p\rului c\runt [i rosti protocolar, `nclin`ndu-[i capul, un salut din alte vremuri: Eleanor! Dar doamna Monaca nu `l b\g\ `n seam\ [i trecu val-v`rtej mai departe. Cine [tie c`t de departe B\rbatul intr\ `n local, cer`nd la pult o cafea filtru lung\. Se a[ez\ `n a[teptare [i sesiz\ imediat batjocura din privirile spectatorilor l\sa]i `n urm\ de spiciurile doamnei Monaca. Singur\ Mela p\rea neutr\. Dumnezeu [tie de ce, nou-venitul se sim]i dator s\ explice. Vorbea cu un accent corect [i cu fraze minu]ios alese. Probabil avea mult\ [coal\. Dumneavoastr\ nu [ti]i ce istorie are aceast\ femeie `[i f\cu b\rbatul introducerea. Da nici nu ne intereseaz\!, r\spunse Cerasela `n registru vulgar, acut. P\rintele `ns\ o domoli, lovind-o u[or peste m`n\ ca s\ tac\, semn c\ pe el `l intereseaz\. Gestul lovirii ritmice [i u[oare peste m`na Ceraselei p\rintele `l repeta cam totdeauna c`nd aceasta b\tea c`mpii `n public. Iar singura [ans\ ca ea s\ nu bat\ c`mpii, era s\ tac\. Din fericire, t\cea des `n public, iar ceea ce avea de spus `i spunea mai mult p\rintelui `n particular. Rare excep]ii, ca [i cea de ast\zi. Pardonabile. {i totu[i, domnul meu povesti]i, am dori s\ afl\m!, salv\ p\rintele momentul, avantajat [i de vocea-i baritonal\, bine exersat\. Mela `i a[ezase v`rstnicului cafeaua `n fa]\, ]\ranii `[i a]intir\ [i ei ochii asupra povestito-

ianuarie 2012

22
INSCRIP}II

TIMPUL

Vitraliu

Epistola a doua c\tre bucovineni

CONSTANTIN ARCU

I. Gr`ul [i neghina
Har vou\ [i pace `n suflet, fra]i bucovineni! ~n prima epistol\ am prezis c\ voi fi atacat dur pentru c\ m-am adresat deschis [i onest vou\, asigur`ndu-v\ c\ s`nt preg\tit suflete[te s\-mi duc crucea [i s\ `ndur ceea ce mi-a fost scris. {tiam c\ ponegritorii vor s\ri la beregat\, `ns\ m\ sim]eam protejat de o nea[teptat\ lini[te sufleteasc\ pentru c\ nu v\ voiam dec`t binele. Din capul locului detractorii s-au `ntrebat `n ce calitate m\ adresez vou\, eu, care s`nt un venetic. Sf`nt\ ignoran]\! ~n secolul al XIX-lea, dou\ valuri masive de bucovineni s-au stabilit pe mo[ia Fl\m`nzi [i urma[ii lor au pornit mai t`rziu R\scoala din 1907. Eu s`nt urma[ al urma[ilor acelor bucovineni [i m-am `ntors acas\, n-am nevoie de `ncuviin]area cuiva. ~n plus, de zeci de ani muncesc aici [i s`nt considerat om de-al locului, `nc`t bucovinenii adev\ra]i n-au avut re]ineri de a m\ alege `n tot felul de func]ii, inclusiv pre[edinte al Societ\]ii Scriitorilor Bucovineni. {i, nu `n ultimul r`nd, exist\ un resort din str\funduri care te determin\ `ntr-un anumit moment s\ te adresezi cuiva pentru c\ ai ceva s\-i spui, nu am premeditat nimic. V\ asigur c\ nu mi-am f\cut calcule de imagine preg\tindu-mi intrarea `n politic\, a[a cum am fost b\nuit. ~ntr-adev\r, prima scrisoare a separat gr`ul de neghin\. {i e bine. ~n timp ce-mi suflec m`necile, observ cu bucurie c\ e pu]in gunoi. Impuritatea cap\t\ chipul unor detractori care au trecut la atacuri `n]esate cu insulte [i minciuni, `nvelite `ntr-un limbaj grobian, ca la u[a cortului. M\ rog, fiecare se adreseaz\ [i se comport\ a[a cum a fost educat. ~ns\ pretinde c\ asta e literatur\ (ptiu!). R\st\lm\cindu-mi inten]iile
}INT| ~N A{TEPTARE

[i vorbele, am fost acuzat de toate relele din lume. ~nc`t, fire[te, Bucovina va rena[te numai dup\ ce eu m\ voi `ntoarce `n }ara paielor! Se cere purificarea ]inutului de venetici, o idee decurg`nd direct din ideologia fascist\. Ne afl\m `ntr-un spa]iu eterogen demografic `n care dintotdeauna au coexistat etnii diferite, un t\r`m al multiculturalit\]ii, numai o minte bolnav\ putea z\misli asemenea aiureli. Dimpotriv\, ar trebui s\ v\ ruga]i Domnului s\-i smulg\ din mijlocul vostru pe cei r\i [i neispr\vi]i. Pentru c\ necinste fac Bucovinei. Atacurile lor vin `n sprijinul argumentelor din epistol\. Aici exist\ oameni minuna]i, `ns\ [i usc\turi care ur`]esc fa]a provinciei. Nu se poate totu[i nega rolul acestora din urm\. Iat\, atacul dur postat pe un blog [i `mpr\[tierea link-ului la sute [i sute de adrese electronice a f\cut ca scrisoarea noastr\ s\ aib\ mul]i cititori. Ne putem imagina cu umor c\ num\rul 4/2011 al revistei de cultur\ Timpul `n care a fost publicat\ epistola e acum ferfeni]\ de at`ta r\sfoit. N-am `ndoial\ c\ oamenii teferi la cap au `n]eles mesajul [i nu s-au sim]it leza]i de afirma]iile din epistol\. Au priceput semnalul de alarm\ [i mul]i m-au asigurat c\, din nefericire, am dreptate. Redau un scurt comentariu dup\ epistola postat\ pe blogul meu: frumos [i cinstit asa cum sade bine

unui bucovinean. Corneliu C`rdeiu. Pe C.C. nu l-am `nt`lnit de peste zece ani probabil. Din c`te [tiu este jurnalist la R\d\u]i, un minunat or\[el bucovinean `n care am lucrat vreme `ndelungat\. Iar onorabila doamn\ magistrat C.M. de la Tribunalul Suceava mi-a scris: Dac\ umila mea persoan\ v\ poate transmite felicit\ri, v\ rog s\ le primi]i!!! Oricum, textul a fost corect perceput de majoritatea cov`r[itoare a bucovinenilor [i o figur\ sinistr\ nu poate cenzura dialogul pe care-l am cu voi.

II. ~napoi la oile noastre. Pericolul dezna]ionaliz\rii

A[adar, fra]ilor, s\ ne vedem de-ale noastre. E vremea s\ ne aplec\m peste chestiuni cu adev\rat importante, ignor`nd corul de istericale [i ipocrizii. Iar cea mai dureroas\ problem\ se afl\ `n partea de sus a Bucovinei. Am ridicat-o [i `n alte situa]ii, `ns\ tot nu-i de ajuns. Pornind de la constatarea c\ pe str\zile Cern\u]iului rareori auzi vorbindu-se rom=ne[te, m-am interesat ce se `nt`mpl\. Unul dintre intelectualii no[tri reprezentativi crede c\ a]i fost `ngenunchia]i [i v-a]i pierdut `ncrederea `n puterile voastre. C\ m\surile luate de for]ele na]ionaliste ucrainene `n ultimii dou\zeci de ani,

programele [i directivele privind consolidarea pozi]iei limbii ucrainene `n via]a social-politic\ au reu[it s\ v\ inoculeze ideea c\ limba rom=n\ nu are nici o perspectiv\ `n Ucraina. Drept consecin]\, prefera]i s\ v\ da]i copiii la [coli sau `n clase cu predare `n limba ucrainean\. Num\rul de ore la literatura rom=n\ se reduce drastic, s`nt `nfiin]ate clase `n limba ucrainean\ `n [colile rom=ne[ti etc. etc. ~n aceste condi]ii, limba rom=n\ se aude tot mai pu]in `n [coli [i pe strad\. Dac\ ve]i continua astfel, `n c`teva genera]ii dezna]ionalizarea rom=nilor din Ucraina va fi `ncheiat\. Ceea ce au pornit cu mult zel na]ionali[tii ucraineni, ve]i des\v`r[i voi `ntru umilirea `ntregii rom=nit\]i. Partea de sus ar fi iremediabil pierdut\ chiar dac\ ne-ar fi retrocedat\ printr-o sut\ de tratate. Este nevoie s\ discut\m cu c\r]ile pe fa]\, s\ punem degetul pe ran\ [i s\ descoperim leacul. Din p\cate, ceva s-a clintit `n credin]a [i fiin]a voastr\. Idealul rom=nilor, scria Eminescu, este men]inerea unit\]ii reale a limbii str\mo[e[ti [i a Bisericii na]ionale. Idealurile voastre se abat vizibil de la cele ale str\mo[ilor. {i totu[i, refuz s\ cred c\ t\v\lugul dezna]ionaliz\rii v-a `nfr`nt [i apatia generalizat\ a pus st\p`nire pe sufletele voastre. E timpul s\ v\ trezi]i din somnul cel de moarte, chiar dac\ ar fi nevoie s\ se petreac\ un miracol. ~n alt context eu consideram c\ se impune interven]ia statului rom=n, `n contrapondere la aparatul de propagand\ al statului ucrainean, care ac]ioneaz\ energic pentru dezna]ionalizarea rom=nilor. Interven]ia statului rom=n pe diferite paliere (burse, subsidii pentru publica]ii, renov\ri de monumente [i simboluri istorice etc.) ar fi de natur\ s\ v\ reaminteasc\ apartenen]a voastr\ spiritual\ la rom=nism. Poate c\ asta v-ar impulsiona s\ nu v\ abandona]i str\in\t\]ii, insist`nd s\ vi se recunoasc\ drepturile decurg`nd din `nse[i legile pozitive ale statului ucrainean. S\ v\ rec\p\ta]i con[tiin]a [i demnitatea na]ional\, pentru c\ aici, fra]ilor, este depozitat\ o uria[\ cantitate de energie pe cale s\ se pulverizeze. {i n-ar fi mai grea [i dureroas\ pierdere pentru na]iunea rom=n\! Salutare. Harul fie cu voi! Doamne ajut\!

Victima Eminescu
ALEXANDRU PETRIA
Lui Eminescu i-a pl\cut s\ mearg\ `mpotriva curentului. Nonconformist, agresiv [i justi]iar `n gazet\rie, poet magistral, prozator a[a [i a[a, amant cam penibil, un om. Murind t`n\r, i-a crescut fulminant cota recept\rii. Circumstan]ele decesului, lovind trambulina talentului s\u, au propagat numele Eminescu acolo unde este acum. Ghinion pentru om, cinic spus profitabil pentru scriitor. Ca percep]ie `n r`ndurile maselor, a apucat s\ fie un mort frumos. ~n ceea ce a f\cut, Eminescu n-a tri[at, a fost el `nsu[i, cu urcu[uri [i cobor`[uri. Un scriitor `mpov\rat cu talent de la Dumnezeu. Dar, cum scria Truman Capote, c`nd Dumnezeu `]i face un dar, `]i pune `n m`n\ [i un bici, [i biciul e destinat exclusiv autoflagel\rii. A tr\it [i a murit sub povara suferin]ei scrisului. ~n fiecare an, de 15 ianuarie, `n loc s\ m\ bucur de ziua lui Eminescu, reu[esc doar s\ m\ enervez. Poetul este folosit pe post de moa[te sfinte, la c\p\t`iul raclei e `mbulzeal\. ~nghesuial\ cu `mbr`nceli. Din apropierea de Eminescu, tot soiul de veleitari [i politruci `ncearc\ s\-[i atrag\ o por]ie de vizibilitate public\. Dovezile de pre]uire decent\ s`nt potopite de valurile de f\]\rnicie, Eminescu ie[ind `n pierdere. Pentru scriitorul Eminescu, s`nt convins, 15 ianuarie s-a transformat `ntr-o periculoas\ antireclam\, sonorizat\ `n fundal de c`ntarea so]ilor Doina [i Ion Aldea Teodorovici, aia cu Iemineeescuuu. Po]i atrage poten]iali cititori inteligen]i cu smiorc\ieli, fie [i bine inten]ionate, din corazon, dar vetuste, [i cu discursuri de vorbe goale stivuite harnic, cenu[ii de praf ca haina de mireas\ a bunicii din pod? Pentru mine, r\spunsul este nu. Po]i mai probabil s\-i `ndep\rtezi [i s\-i sc`rbe[ti. De fapt, dincolo de t\mb\l\ul s\rb\toririlor, Eminescu r\m`ne necunoscut rom=nilor. Fiindc\ s\ ai habar de c`teva poezii nu `nseamn\ s\-l [i cuno[ti. ~n afara celor care s`nt presa]i de programa [colar\, `n alt\ ordine de idei, tirajele de 2000 de exemplare ale volumelor lui Eminescu afirm\ destul despre realul interes al publicului pentru Luceaf\rul poeziei rom=ne. ~n timp, scriitorul Eminescu a ajuns o victim\ preschimbat\ `n statuie. O statuie m`njit\ de rujul vulgar al s\rut\rilor, dar [i de nimicnicia acelora care l-au metamorfozat `n contramarc\ pentru scopuri felurite. ~n loc s\ fie s\rb\torit, ar trebui redescoperit.
www.timpul.ro

decembrie 2011

Vitraliu

TIMPUL

23

Un zbor liber
interviu cu Savatie Ba[tovoi, realizat de Mihail Vakulovski
Mi l-ai cerut, ]i l-am dat [i a ap\rut la Bra[ov, la Aula. Apoi mi l-a cerut `n repetate r`nduri Polirom-ul. Deoarece nu am avut un contract de exclusivitate cu Aula, l-am dat. A ap\rut `ntr-o edi]ie frumoas\ la Polirom [i acum apare la Paris, la editura Jacqueline Chambot, care este parte a Actes Sud. Chiar azi am primit un mesaj din Fran]a c\ cineva de la Le Monde face un material [i se interesa de detalii din biografia mea, dar oricum [tia mai multe despre mine dec`t mai poate s\-[i aminteasc\ ostenita mea memorie. Acum, c`nd Iepurii ies, `n sf`r[it, `n afara limbii ([i literaturii) rom=ne, nu-]i vine s\ scrii continuarea c\ a[a a fost g`ndit romanul, ca o trilogie? Dac\ va fi o continuare, aceasta va fi cu siguran]\ un proiect, nu o carte, ca s\ ne `ntoarcem la prima `ntrebare. Eu continuu s\ cred c\ Fuga spre c`mpul cu ciori e o sor\ bun\ pentru Iepurii nu mor. Da, a[a e cel mai bine, nu continuarea, ci o sor\. Cine vrea s\ vad\ ce a f\cut Sa[a c`nd a crescut mai m\ricel, s\ citeasc\ amintirile dintr-o copil\rie ateist\, scrise la persoana `nt`i `n Fuga spre c`mpul cu ciori. Cum crezi c\ va fi primit romanul Iepurii nu mor de francezi? Ce `nseamn\ pentru tine acum o receptare foarte bun\ a unui roman scris de tine `nainte s\ te c\lug\re[ti? Eu dintru `nceput am scris Iepurii nu mor pentru francezi. De aceea cred c\ va fi gustat acolo mai mult dec`t la noi. Probabil `]i mai aminte[ti cum scriitorii moldoveni, auzind c\ scriam la 1996 un roman despre copil\ria `n comunism, `mi ziceau c\ m-am t`mpit, c\ acum (atunci) str\in\tatea a[tepta de la noi, provincialii, teme de actualitate. Eu am zis c\ tema, `ntr-adev\r, nu e una de actualitate, `n schimb e una de viitor. Am l\sat romanul `n sertar [i l-am publicat (l-ai publicat) `n 2002, dac\ nu m\ `n[el. Dar din 2005 a dat `n moldoveni scrierea de romane pe motive nostalgice, comuniste. A ap\rut o mod\. Dar eu nu am scris un roman la mod\, eu am scris un roman pentru str\ini [i am a[teptat cuminte vremea lui. Se pare c\ acum a venit. Cred c\ francezii `[i vor recupera prin aceast\ traducere o carte care le-a fost adresat\ dintru `nceput [i care tocmai din acest motiv nu a fost `n]eleas\ la Chi[in\u. Ca s\ nu par exagerat `n cuvintele mele, observ\ c\ personajul principal al romanului, feti]a din lanul de gr`u (iar pentru mine, la vremea scrierii, anume ea a fost personajul principal) se nume[te Sophie. De fapt, a[a s-a intitulat romanul ini]ial [i, dac\ ar fi r\mas Sophie, ar fi schimbat cu totul optica lecturii. Am preferat s\ las accentul pe propagand\ [i l-am denumit Iepurii nu mor, care este o metafor\ a absurdului perpetuu a oric\rei dictaturi. ~n ce limbi ai mai vrea s\ fie tradus romanul? Oare de ce s-a tradus at`t de greu? Nu vreau s\ mai fie tradus `n alte limbi pentru c\, m\ repet, l-am destinat francezilor [i de aceea cred c\ ei `l pot `n]elege cel mai bine. De ce a durat at`t de mult ca s\ fie tradus? E simplu, nu am f\cut nimic pentru a gr\bi lucrurile, am considerat c\ pentru tot lucrul de sub cer este o vreme potrivit\. Nu mi-l imaginez tradus `n rus\, de pild\, de[i e un roman despre propaganda comunist\ `n provincia sovietic\. Am `n schimb alte romane pe care le-am destinat publicului de limb\ englez\. Sper s\ vin\ [i vremea lor. Nu e ciudat c\ ru[ii nu se gr\besc deloc s\ traduc\ cele mai bune c\r]i din fostul spa]iu sovietic? Eu am primit o invita]ie de la o editura din Petersburg s\ mi se traduc\ Diavolul este politic corect. E doar vina mea c\ nu s-a tradus p`n\ acum. Am uitat. {tiu c\ e[ti [i editor [i chiar acum preg\te[ti a doua edi]ie, ad\ugit\, a prozei religioase a lui Cehov. Ce importan]\ are pentru tine aceast\ munc\ editorial\? Cehov este autorul meu preferat, iar descoperirea prozelor lui ortodoxe, pe care le-am [i tradus `mpreun\ cu prietenul meu Mihai Costi[, mi l-au apropiat [i spiritual, [tiind c\ ne `nchin\m aceluia[i Dumnezeu al iubirii [i iert\rii. Munca editorial\ o iau ca pe o lucrare de mare folos `n aceste vremuri tulburi: propun cititorului rom=n c\r]ile care mi-au pl\cut, `n speran]a c\ vor pl\cea [i altora. {i, p`n\ acum, am bucuria s\ rezonez cu un public destul de numeros [i select `n sens spiritual. Drag\ Ba[tovoi, succes `n Moldova, Rom=nia, dar [i `n str\in\tate cu c\r]ile tale faine! La Mul]i Ani frumo[i [i plini de bucurii! Mul]umesc. O s\ am `n vedere. (30 decembrie 2011)

Din jurnalul unui gastronom de ocazie

FOTO: N. R|ILEANU

BOGDAN ULMU
Beligan e cel ce ne-a atras aten]ia, `n ultima vreme, c\ animalele s`nt dublu denumite, `n Europa: ox, calf, pig, sheep (c`nd s`nt vii); beef, veal, pork, mutton (moarte). Fiindc\ paznicii de turme erau nem]i, pe c`nd buc\tarii francezi...

Dorogoi Ba[tovoi (ca s\ rimeze), treci dintr-un an `n altul `n febra crea]iei. Abia ai terminat de scris un roman, la care munce[ti de vreo opt ani, iar celebrul roman Iepurii nu mor va ap\rea `n cel mai scurt timp la Paris. S\ le lu\m pe r`nd, totu[i. Ce fel de proiect e Fuga spre c`mpul cu ciori? Despre ce e? ~ncep prin a spune c\ Fuga spre c`mpul cu ciori nu e un proiect, e o carte. Azi mul]i scriitori se implica `n proiecte, dar mai pu]ini scriu c\r]i. A ap\rut o tagm\ de arti[ti [i scriitori care, dac\ nu au o burs\ sau nu `ncap `ntr-un proiect, nu au inspira]ie. Eu am scris din inspira]ie, din via]a mea [i sper din tot sufletul ca p`n\ la urm\ via]a mea s\ nu devin\ un proiect, ci s\ r\m`n\ un zbor liber. A[adar, o carte despre via]\, despre credin]\ [i necredin]\, despre art\, despre criza omului modern. Acum, c`nd e gata, la ce te a[tep]i de la Fuga spre c`mpul cu ciori? M\ a[tept s\ aib\ cel pu]in acela[i r\sunet pe care l-a avut [i continu\ s\-l aib\ iepurii. Oricum, cele dou\ c\r]i se completeaz\, `n sensul c\ dac\ ciorile nu s`nt neap\rat o continuare a iepurilor, iepurii au fost, f\r\ `ndoial\, un preludiu pentru ciori. Cum i-ai face reclam\? S\ zicem c\ e[ti PR-ul editurii unde va ap\rea Ce-ai spune despre carte? Cum ai provoca viitorii cititori? Eu nu mai trebuie s\ fac reclam\ acestei c\r]i. Au f\cut-o al]ii p`n\ la mine [i nu [tiu de unde s\-i scot ca s\ le mul]umesc. Zic asta `n sens ironic pentru c\ cineva, probabil din prieteni, care anume nu vrea s\ recunoasc\ nimeni, mi-a publicat manuscrisul neterminat pe internet. Asta se `nt`mpla cu vreo opt ani `n urm\. De atunci am avut sute de cereri pentru aceast\ carte. Mul]i se refer\ la ea ca la una publicat\, chiar [i unele libr\rii online o afi[eaz\ printre produsele lor. A[a c\ mie nu mi-a r\mas dec`t s\ o termin [i s\ o public, c\ de reclam\ [i PR s-a ocupat destinul. Iepurii nu mor este un roman cu o soart\ foarte interesant\. P`n\ la urm\ e important c\ mai toat\ lumea [tie de existen]a lui [i are foarte mul]i admiratori. ~]i mai aminte[ti cum a fost publicat\ prima edi]ie? Da, [tiu c\ vrei s\ zic aici c\ tu, Mihail Vakulovski, ai fost vinovnicul cel mare al public\rii acestui roman. Se p\strase `n manuscris [i `l consideram neterminat, deoarece ini]ial a fost conceput ca o trilogie.
www.timpul.ro

***
Citeam un articol din Dilema veche (aprilie, 2010) [i `n]elegeam oful Amicului dejun (a[a calambureaz\ autorul rubricii gastro): mul]i termeni de zahana [i-au pierdut transparen]a [i `n 2012! Fleic\, vr\bioar\, glet, garf, capac, spat\, momi]e, pizdulice (pardon de expresie, dar e un termen din carmangerie!) [.a. nu mai spun nimic clientului localului treimiist! La fel, mult\ vreme (`n anii 70-80) restaurantele aveau nume fade, insipide, banale excep]ie f\c`nd bucure[tenele Bumbe[ti, Cire[ica [i Odobe[ti, Cap[a, Cina [i Izvorul Rece, Mignon, Berlin sau Pesc\ru[... Reputatul critic [i istoric literar C. C\lin (`n Vitraliu, iunie 2009) face [i el o trecere-n revist\ a multor c`rciumi [i bodegi b\c\uane, multe din ele, cu nume pitore[ti, acro[ante, ori ambele: Turtucaia, Pui de lup, Silistra, Jacobi, Consum, Pavilion, Trocadero, Paule], Marcu, Tic-tac, Pitpalac, Sorbona, La trei babe, La trei sarmale, La zece mese, La c\]eaua le[inat\, La Vasile specialistu, La Glasman [.a.m.d. Dup\ cum se poate observa, unele firme circul\ `n toat\ ]ara, probabil miz`ndu-se pe faptul c\-s branduri lucrative.

***
Un indian de 82 de ani sus]ine c\ nu a m`ncat [i b\ut nimic, timp de 70 de ani. Doctorii l-au internat [i l-au ]inut sub strict\ observa]ie. Timp de trei luni nu s-a hr\nit [i starea s\n\t\]ii nu i s-a agravat. Concluzia ]ine de paranormal: se hr\ne[te cu... lumin\! Ce economii face la pensie! Pe de alt\ parte, m\-ntorc [i zic: o fi preferabil\ lumina asta, unei costi]e de purcel, unei piftii de coco[, unor icre negre, ori unor s\rm\lu]e stropite cu Fr`ncu[\? Eu zic c\ NU! Da nu v\ lua]i dup\ mine c\ nu-s indian [i nici n-am 82 de cotolani

ianuarie 2012

24

TIMPUL

Sarcofagul de h`rtie

Jurnal din campania de reabilitare a Securit\]ii

GABRIEL ANDREESCU
Serialul dlui Alex. Stoenescu, de la jum\tatea lunii decembrie care tocmai a trecut, `n Evenimentul Zilei, sus]ine c\ dup\ revolta muncitorilor de la Bra[ov din 15 noiembrie 1987, atitudinea noii conduceri a Securit\]ii fa]\ de Nicolae Ceau[escu s-ar fi schimbat. Departamentul Securit\]ii Statului ar fi renun]at la reprimarea revoltelor populare (numite eufemistic contactul cu proteste de strad\), pentru a deveni exclusiv un serviciu de culegere de informa]ii. Din toamna anului 1988, Securitatea ar fi ascuns de familia Ceau[escu datele sensibile despre diziden]i, ca s\ evite ordinele de agresiune [i suprimare. Ofi]erii au trecut la [tergerea urmelor activit\]ilor ilegale mai vechi [i la protejarea poten]ialilor succesori ai lui Ceau[escu pentru a asigura supravie]uirea acestei institu]ii patriotice [i perene a statului. Elucubra]iile de mai sus s`nt dezmin]ite prin cea mai banal\ incursiune `n amintirile personale sau `n Arhiva CNSAS. Propaganda lui Alex. Stoenescu, infam informator p`n\ `n anul 1989, pare a fi etapa final\ (`n acest an) a campaniei de refacere a imaginii Securit\]ii. Campania a intrat `ntr-un regim alert acum c`teva luni, odat\ cu lansarea volumului Fereastra serviciilor secrete, a generalului (r) Aurel Rogojan. Domnul Rogojan, ofi]er, alt\dat\, al Departamentului Securit\]ii Statului, av`nd [i o frumoas\ carier\ dup\ revolu]ie, adreseaz\ `n volum, fo[tilor colegi, urm\torul interesant compliment: Dup\ dou\ decenii de continu\ deconspirare, supu[i permanent blamului public, suspecta]i de toate relele societ\]ii [i imperfec]iunile democra]iei, securi[tii au devenit imuni. Campania dus\ `mpotriv\ lor nu face dec`t s\ le creasc\ mai departe cota. A[a s-a ajuns ca valoarea securistului s\ nu mai poat\ fi cuantificat\. Azi, cine se respect\ `n Rom=nia are propriul sau securist. Bibelou, mascot\ ori talisman!1 Volumul dlui Rogojan, care muste[te de anti-occidentalism [i anti-maghiarism, pilonii ideologici ai na]ional-comunismului ceau[ist, reprezint\ o miz\, se vede, [i prin con]inut, [i ca instrument. Ca s\ fac\ propagand\ lor [i c\r]ii fostul [ef al Securit\]ii, Iulian Vlad, colegi [i subalterni ai s\i, membri ai Asocia]iei Cadrelor Militare `n Rezerv\ [i Retragere din SRI, au plecat `ntr-un turneu glorios `n Transilvania. Regiunea fusese aleas\ pentru jocurile de supravie]uire ale aparatului securist [i acum 22 de ani. Antreprenorii conflictelor interetnice au f\cut s\li pline la Oradea, Cluj [i S\laj. ~n institu]ii publice precum Biblioteca Central\ Universitar\ Lucian Blaga, Biblioteca Jude]ean\ [i Muzeul Jude]ean de Istorie [i Art\ din S\laj, au primit laudele unor politicieni activi, `ntre care i-a[ aminti pe dnii Doru Radosav [i Vasile Pu[ca[. Au ajuns la `nceputul lunii decembrie la T`rgu-Mure[, ora[ul pe care aparatul ce tranzita dinspre Securitate spre SRI `l `ns`ngerase `n martie 1990. Personaj eroic al volumului Fereastra serviciilor secrete, Iulian Vlad a ]inut s\ declame, `n turneu, `nalta sa apreciere pentru d\ruirea [i abnega]ia aparatului Securit\]ii. A mai elogiat contribu]ia la fel de pre]ioas\ a informatorilor. Dac\ nu gre[esc, este prima oar\ c`nd conduc\torul funestei institu]ii [i-a permis s\ asume public asemenea declara]ii. La mijlocul lunii decembrie, floarea conduc\torilor de alt\dat\ ai Securit\]ii a revenit `n Bucure[ti. ~n cadrul sugestiv al B\ncii Na]ionale, guvernatorul Mugur Is\rescu s-a al\turat oamenilor din breasl\, Ioan Talpe[, [eful SIE `ntre 1992-1997, [i Cristian Troncot\, naratorul oficial al serviciilor de informa]ii, pentru a da greutate elogiilor. De aceast\ dat\, rolul de purt\tor `n [tafet\ a fost preluat de istoricul cu fe]e multiple, dl. Larry L. Watts. Cartea acestuia de peste 700 de pagini, Fere[te-m\, Doamne, de prieteni. R\zboiul clandestin al Blocului Sovietic cu Rom=nia2 este dedicat\ geniului diplomatic al lui Nicolae Ceau[escu. De[i Larry Wats separ\ activitatea extern\ de cea intern\ a regimului, el asigur\, prin interpret\rile sale inventive amestecate cu c`teva fapte, o pies\ fecund\ `n beneficiul ultimului exces revizionist. Ce face ca la 22 de ani de la revolu]ie, fostul aparat securist s\ se adreseze cu at`ta aplomb opiniei publice? A fost activ din primele zile de dup\ c\derea vechiului regim. Agen]ii Securit\]ii [i urma[ii crescu]i dup\ chipul [i asem\narea lui au lucrat la recuperarea puterii, c`t se putea `n noile condi]ii. Au fost scenari[ti, regizori, [i actori `n toate marile transferuri de resurse. Au falimentat b\nci (Banca Albina, Columna Bank, Credit Bank, Banca Turco-Rom=n\, Banca Interna]ional\ a Religiilor, Bancorex), au f\cut trafic (petrol pentru Serbia lui Milosevics, ]ig\ri, arme), au parazitat regii de stat. Au sus]inut, mai mult sau mai pu]in discret, carierele politice (vezi rela]ia Ristea Priboi Adrian N\stase, Marian Ureche Rodica St\noiu [.a.). Dar reconstruc]ia de imagine, resurec]ia simbolic\ au fost mize mai greu de atins. Se loveau de amintirile celor mai `n v`rst\, de p\]aniile postdecembriste alor unora din tineri. Pe ce s-a mizat ast\zi? De ce la sf`r[itul anului 2011 campania lui Iulian Vlad [i a fo[tilor subordona]i a fost `nt`mpinat\ cu at`t de pu]ine reac]ii de indignare? (Au fost totu[i c`teva!) O explica]ie ar fi sl\birea considerabil\ a organiza]iilor neguvernamentale. Birocratizate, av`nd deseori o problem\ de prestigiu sau una de perspectiv\, ele nu se mai bucur\ de autoritatea de alt\dat\ `n fa]a oamenilor de decizie. S-o fi mizat, poate, [i pe diluarea, p`n\ aproape de dispari]ie, a presei independente. Toate trusturile de pres\ s`nt ast\zi o emana]ie oligarhic\. M-a[ opri `ns\ la inabilitatea marii p\r]i a intelectualit\]ii anticomuniste de a face fa]\ unei responsabilit\]i care i se cuvine: s\ ofere o judecat\ lucid\ a trecutului. Oare ce o fi fost at`t de complicat `n a vedea c\ tema colabora]ionismului este stufoas\? C\ e nevoie de distinc]ii [i nuan]e, `n loc de etichete? Disputele asupra a ce ne spun arhivele Securit\]ii se ]in `ntre 10% participan]i care le cerceteaz\, [i 90% care explic\ ce se afl\ `ntre documente niciodat\ consultate de ei. Actuala legisla]ie privind deconspirarea Securit\]ii ca poli]ie politic\ nu a avut `n spate vreo cercetare, nici teoretic\, nici empiric\. Totu[i, interesa]ii se uit\ pentru r\spunsuri la prevederile ei. Adev\rul `n cazurile individuale este a[teptat s\ soseasc\ de la instan]e (Colegiile CNSAS, Cur]ile de apel) cunoscute pentru partizanatul [i inconsecven]a lor. A[a s-a ajuns ca simbolurile colabora]ionismului s\ devin\ Mona Musc\ [i Carol Sebastian, `n timp ce fostul secretar de jude] Ion Iliescu, fostul [eful de cabinet al lui Constantin D\sc\lescu, Gheorghi Pris\caru, ba chiar, p`n\ la protestul opiniei publice, fostul agent al afacerilor murdare ale Securit\]ii, Ristea Priboi, s\ scape de eticheta poli]iei politice. De ani buni, `n locul document\rii crimelor, s`nt v`nate, sub prezum]ia de colabora]ionism, foste victime ale regimului. Fa]\ de specula]iile privitoare la serviciile aduse comuni[tilor de Adrian Marino sau Mihai Botez, ne-am a[tepta ca intelectualul s\ se afle `n pozi]ia ideal\. Precau]ia epistemologic\ i-ar fi devenit, lui, un instinct; intelectualul [tie c\ nu exist\ fapte f\r\ metodologie; deci, c`t de nesigure s`nt colport\rile din pres\; are experien]a citirii textelor `n context; `n principiu, a mo[tenit acel fair play care nu-i permite s\ asume sentin]e dec`t dup\ eliminarea ultimelor `ndoieli. Or, nimic din toate acestea ci, din contr\, formatorii de opinie public\ poart\ campanii justi]iare `mpotriva unor prizonieri politici, a unor fo[ti disiden]i, a unor opozan]i ai regimului din exil. Nici un fel de interes pentru oameni, nici o curiozitate fa]\ de lumea represiunii nu se g\sesc `n campaniile de `nfierare. Revista 22 publica `n luna decembrie un articol care-l introducea pe Nicolae Balot\ `n topul celor mai sc`rbo[i informatori3 Textul ce-l stigmatiza pe de]inutul penitenciarelor comuniste din anii 50-60 a ap\rut pe 25 octombrie 2011, cu o zi `nainte ca `n Aula Magna a Universit\]ii din Oradea fo[tii c\l\i s\ primeasc\ dovezile de pre]uire ale gazdelor. E de `n]eles cum, arunc`nd `n arena public\, periodic, c`te o astfel de prad\, spre lapidare, ofi]erii de alt\dat\ ai Securit\]ii `[i pot construi, `n lini[te, un nou statut: fie de bibelou, fie de mascot\, fie de talisman.
1 Aurel Rogojan, Fereastra serviciilor secrete. Rom=nia `n jocul strategiilor globale, Editura Compania, Bucure[ti, 2011, p. 41. 2 Larry L.Watts, Fere[te-m\, Doamne, de prieteni. R\zboiul clandestin al Blocului Sovietic cu Rom=nia, Editura RAO, Bucure[ti, 2011. 3 Neculai Constantin Munteanu, Top 5: Cei mai sc`rbo[i informatori Nicolae Balot\ (IV), `n Revista 22, 25 octombrie 2011.

Revist\ ap\rut\ cu sprijinul financiar al Prim\riei Municipiului Ia[i

Colegiul de redac]ie:
{tefan Afloroaei, Al. Andriescu, Liviu Antonesei, Al. C\linescu, Emil Brumaru, Valeriu Gherghel, Liviu Leonte, Dan Petrescu, Alexandru Zub

Redactor [ef:
Gabriela Gavril

Colaboratori:
Radu Pavel Gheo Gabriela Haja Erica Ioana Moldovan Andreea R\[canu Florin }upu Andreea Florea (PR) C\t\lina Butnaru (marketing) Cristian Dumitriu (tehnoredactor) Paul Dan Pruteanu (webmaster)

Responsabilitatea opiniilor exprimate `n paginile revistei apar]ine autorilor

Adres\ coresponden]\:
CP 1677, OP 7, Ia[i

Redac]ia:
Radu Andriescu Constantin Arcu Sorin Bocancea Claudia Fitcoschi Andreea Grinea Mihai Mocanu Mihaela Morariu Elena Raicu Lucian Dan Teodorovici George {ipo[ Bogdan Ulmu

Revista de cultur\ TIMPUL poate fi desc\rcat\ gratuit de pe internet, `n format PDF, de pe site-ul www.timpul.ro

Coresponden]i externi:
J. W. Boss (Amsterdam) Paula Braga imenc (Ljubljana) Bogdan C\linescu (Paris) Eva Defeses (Lisabona) Mircea Gheorghe (Montreal) Aliona Grati (Chi[in\u) Ramona Mitric\ (Londra) Ana-Maria Pascal (Londra) Bogdan Suceav\ (Los Angeles) William Totok (Berlin)

www.timpul.ro
TIMPUL Marc\ `nregistrat\ la OSIM cu nr. 90797 E-mail: redactia@timpul.ro YM: timpul www.facebook.com/Revista.Timpul ISSN 1223-8597 Copyright Funda]ia Cultural\ Timpul, 2011

Nu pierde TIMPUL, cite[te!

Revist\ editat\ de:

Funda]ia Cultural\ Timpul Director general: Gabriel Cucuteanu Director executiv: Adi Afteni

ianuarie 2012

www.timpul.ro