ELEMENTE DE ECOLOGIE SI BIOLOGIE

DUMITRAN GABRIELA ELENA Catedra Hidraulica, Masini Hidraulice si Ingineria Mediului

Scopul cursului
insusirea unor notiuni de baza privind caracteristicile si functionarea ecosistemelor identicarea principalelor activitati umane cu impact asupra mediilor acvatice si evaluarea consecintelor acestora prezentarea unor modele matematice cu aplicatie n ecologie considerarea preocuparilor legate de mediu in conceptia amenajarii sau gestionarii mediilor acvatice

Structura cursului
Biosfera - origine; evolutie si factori de degradare; Echilibre ecologice - notiunea de ecosistem; legile evolutiei comunitatilor ecologice; ecosisteme majore de pe glob; Ecosistemele acvatice - proprietati fizico-chimice ale apei; ecosistemele lentice, ecosistemele lotice; organismele prezente in mediile acvatice; impactul antropic asupra ecosistemelor acvatice si consecinte ecologice; Factorii ecologici - notiunea de factor limitant; legile minimului, tolerantei si valentei ecologice; adaptarea organismelor la factorii de mediu; clasificarea factorilor ecologici; actiunea factorilor limitanti; Transferul de materie si energie in ecosisteme - structura biocenozei, nivele, lanturi si retele trofice; subdiviziunile biocenozei; fluxul de energie si circulatia materiei; Cicluri biogeochimice - ciclul oxigenului; ciclul carbonului; ciclul azotului; ciclul fosforului; ciclul sulfului; Modelarea matematica a mediilor acvatice

Obiectul de studiu al ecologiei

Biologia - stiinta care studiaza organismele vii (fiziologia, comportamentul si metabolismul indivizilor) Hidrobiologia - bilogia mediilor acvatice Ecologia - stiinta care studiaza factorii de mediu care influenteaza organismele vii Limnologia - stiinta care face o sinteza a fenomenelor fizice, chimice si biologice legate de mediul acvatic

Capitolul 1. Biosfera
Biosfera - invelisul planetei care contine ansamblul de organisme vii si in care viata este posibila in permanenta Ecosfera - ansamblul constituit din biosfera, parabiosfera, paturile superioare ale atmosferei si litosfera. Biosfera este formata din: litosfera - stratul superficial solid al scoartei terestre hidrosfera - stratul de apa de pe suprafata planetei atmosfera - stratul gazos omogen care inconjoara litosfera si hidrosfera

1.1. Evolutia biosferei

ERA PALEOZOIC PERIOADA Cambrian Ordovician Silurian Devonian Carbonifer MEZOZOIC Permian Triasic Jurasic Cretacic Tertiar Cuaternar DATA DE INCEPERE A INTERVALULUI (mil. ani) 570 505 438 408 360 286 245 208 144 5 0,1 FORME DE VIATA Primele fosile cu raspindire larga Primii pesti vertebrati Primele plante terestre, recifuri de corali Primii amfibieni si primii copaci Primele paduri, primele reptile si insecte cu aripi Reptile si amfibieni gigantici Aparitia dinozaurilor, primii corali moderni Aparitia primelor pasari si mamifere Aparitia primelor plante cu flori Aparitia maimutelor, cailor si porcilor ancestrali Aparitia omului modern

CAINOZOIC (NEOZOIC)

1.2. Factorii de degrarade ai biosferei

Principalul factor de degradare a biosferei este reprezentat de poluarea naturala sau artificiala a mediului In societatea primitiva, ciclurile de materie si energie nu erau perturbate de aceea capacitatea de autoepurare a apelor, aerului si solului functiona perfect Sursele de perturbare a ecosistemelor in societatea moderna sunt:
scaderea continua a diversitatii biocenozelor in mediile exploatate de om; intreruperea circuitului materie, prin cresterea cantitatii de deseuri nebiodegradabile; modificarea fluxului de energie, prin utilizarea energiei date de consumul stocurilor de carbune si petrol.

Capitolul 2. Echilibre ecologice

2.1.Notiunea de ecosistem Ecosistem - unitate structurala a biosferei, accesibila analizei, care are autonomie relativa fata de elementele vecine. Ecosistemul este format din: mediul fara viata, compus din substante dizolvate si materii in suspensie, in care traiesc vietuitoarele - biotop, mediul viu, format din ansamblul de vietuitoare intre care exista legaturi de interdependenta - biocenoza, Caracteristicile unui ecosistem:
omogenitate relativa; continut de resurse necesare vietii; capacitate de autoreglare; structura ierarhizata; rezultatul unei lungi evolutii si procese de adaptare

Categorii de ecosisteme
BIOM COMUNITATE ECOLOGICA

POPULATII INDIVIZI

POPULATII INDIVIZI

POPULATII INDIVIZI

2.2.Legile evolutiei comunitatilor ecologice

Acestea se refera la reciclarea materiei si la economia de energie din cadrul ecosistemelor. Principiile termodinamicii: 1. Energia se transforma dintr-o forma in alta, insa ea nu se poate nici crea, nici distruge, ceea ce inseamna ca energia totala din univers se conserva.

E= - W + H
2. Transformarile de energie se fac cu randamente mici (80%). Toate sistemele evolueaza catre o stare de echilibru care are entropia maxima.

G= H - T S
Ecosistemele absorb energie din mediu (H>0), iar diminuarea de energie libera (G)se face pe seama cresterii de entropie (S>0). Semnificatia fizica a cresterii entropiei ecosistemelor consta in evolutia lor catre o stare de complexitate si organizare biologica din ce in ce mai mare.

2.3.Ecosistemele majore de pe glob

BIOMUL ACVATIC
Ecosistemele lentice (lacuri naturale, balti, mlastini, turbarii, lagune, lacuri artificiale, elestee si iazuri); Ecosistemele lotice (paraurile, raurile si fluviile); Apele subterane (ape vadoase, ape junvenile, ape de zacamant, ape fosile, ape geotermale si ape freatice de mica adancime);

BIOMUL TERESTRU
Tundrele (tundrele cu arbusti, tundrele cu subarbusti, tundrele mezofile, tundrele xerofile si tundrele cu muschi); Padurile (paduri de conifere subarctice si subalpine, paduri cu fruze cazatoare de climat temperat si paduri pluviale ecuatoriene); Deserturile (Sahara, Namib, deserturile sud si nord americane, deserturile din Australia si deserturile din zonele temperate); Savanele (africane, sud asiatice si australiene)

10

Repartitia biomurilor terestre de pe glob

1.Tundra; 2.Padurile boreale de conifere; 3.Padurile mixte de foioase si conifere; 4.Paduri de foioase temperate; 5.Stepa; 6.Desertul; 7.Padurile mediteraneene; 8.Semi-deserturi; 9.Savane si paduri de foioase tropicale; 10.Paduri tropicale; 11. Ecosistemele montane.

11

Capitolul 3. Ecosistemele acvatice

3.1. Proprietatile fizico-chimice ale apei
3.1.1. Proprietatile fizice ale apei
Densitatea (kg/m3) depinde de temperatura ( maxima pentru T=4C), de salinitate (variatia de salinitate de 1 g/l induce o variatie a de 0,0008) si de materiile in suspensie; Vscozitatea (m2/s) este proprietatea fluidelor de a opune rezistenta la deplasarea a doua paturi adiacente, una fata de cealalta. Vscositatea apei variaza invers proportional cu temperatura. Caldura specifica Cp (J /g K) este cantitatea de caldura exprimata in calorii, necesara pentru a creste cu 1C temperatura 1 g dintr-o substanta. Apa are Cp mare(0,0154 J /g K), ceea ce face ca conditiile termice ale apei stagnante sa varieze foarte lent.

12

3.1.1. Proprietatile fizice ale apei

Conductivitatea termica KT (W/cm K) Apa la 20 C are KT = 0,0216 103 W/cm K, ceea ce face ca transferul molecular de caldura sa fie insignifiant. Caldura latenta de vaporizare LV (J/g) - Apa are cea mai mare valoare (LV = 2300 J/g), ceea ce conduce la o cantitatea mare de caldura schimbata n cursul proceselor de evaporare si condensare. Tensiunea superficiala - se datoreaza unei legaturi puternice intre molecule, iar pentru apa are valoare mare. Conductivitatea electrica a apei are o valoare mica si depinde de concentratia si valenta diferitilor ioni prezenti. Transparenta apei este data de legea lui Beer Lambert

Iz = I0 e-z

13

3.1.2. Proprietatile chimice ale apei

4,5

H
H2O -2,04 -2,04 6,3 8,8 7 4,9 6,3 4,5 5,7

He

Li
Li+ 4,6 7,7

Be
BeOH+ 9,2 7 Mg2+, MgSO4 1,27 3,77 5,9 Ca2+, CaSO4 1,99 3,42 6,6

B
H3BO3, B(OH)-4 3,39 2

C
HCO-3 2,64 3,0 3,8

N
N2, NO3 1,97 4 HPO2-4, MgPO-4 5,3

O
H2O, O2 -2,04 -2,04 6,9 SO2-4, NaSO-4 1,55 3,92 4

F
F-, MgF+ 4,17 5,3 7,9 8,15

Ne

Na
Na+ 0,33 3,57 6,7

Mg

Al
Al(OH)-4 7,1

Si
H4SiO4 4,15 3,8

Cl
Cl0,26 3,66 8 6,96

Ar

K
K+ 1,99 4,23

Ca

As
HasSO2-4 7,3 8,6

Se
SeO23 3,08

Br
Br8,6 6

Kr

Sr
Sr2+ 4,05 4,5

I
I-, IO-3 6,3

Ba
Ba2+ 6,8

14

3.2. Ecosistemele lentice (lacurile naturale si artificiale)

Definitie: Lacul este o indindere permanenta de apa statatoare, caracterizat
printr-un bazin relativ consolidat, o adancime destul de mare pentru ca lumina sa nu patrunda pana la fundul acestuia si un regim termic caracterizat prin stratificare. Clasificarea lacurilor in functie de modul in care s-au format: Lacuri tectonnice; Lacuri vulcanice; Lacuri glaciare; Lacuri de glisaj; Lacuri de doline; Lacuri de origine fluviatila; Lacuri litorale; Lacuri artificiale

15

3.2.1.Proprietatile fizice ale biotopului lacurilor

Dinamica lacurilor se caracterizeaza prin procese de schimb de energie si masa. Fluxul de energie provine din energia cinetica a vantului, energia termica, energia ce traverseaza suprafata prin evaporatie, din intrarile si iesirile afluentilor, din maree, din precipitatiile atmosferice si din procesele de schimb de pe fundul lacului.
precipitatii radiatie solar forta mareelor

evaporatie ru vnt

cldur ghetar

surse

16

3.2.1.1. Actiunea vantului in planul apei

Deoarece forta si directia vantului nu sunt constante, vantul este considerat ca o serie de evenimente. Campul vantului de deasupra planului apei este dominat de: vanturi regionale vanturi locale
S .L . z U U U /U = 1 /k L n Z /Z

US

17

3.2.1.1. Actiunea vantului in planul apei

Morfologia lacului si a malurilor au o influenta destul de puternica asupra raspunsului lacului la actiunea vantului. Astfel, vantul se adapteaza conditiilor de la suprafata apei, iar profilul de viteza devine logaritmic, ceea ce face ca viteza vantului sa nu se schimbe semnificativ de la o inaltime mai mare de 10m. Mai jos de aceasta cota, vietza vantului se diminueaza in mod continuu, pana la suprafata apei. Frecarea existenta la intefata apa/aer provoaca la suprafata apei valuri de suprafata numite - curenti de deriva. Transferul de energie pe unitatea de suprafata in aer si in planul apei este: Pw = u * , cu
Pw = f t u
3 z

u* =

a
3 z

3 unde f t = c a

18

3.2.1.2. Actiunea radiatiei solare in planul apei

Radiatia solara care ajunge la suprafata lacului reprezinta o sursa de energie pentru acesta si are o mare importanta atat pentru dinamica proceselor de fotosinteza cat si pentru dinamica intregului ecosistem lacustru. Radiatia solara este o energie al carui spectru ocupa o banda larga de unde electromagnetice si ea inglobeaza legile radiatiei corpurilor negre. Cea mai mare parte a energiei spectrului primita pe sol, apartine intervalului 380nm (ultraviolete) - 2500 nm (infrarosii). Energia care strabate straturile superioare ale atmosferei si ajunge pe sol, este constanta si are valoarea Iso= 1385 W/m2. La intrarea in atmosfera radiatia solara intalneste molecule de gaz, apa si particule solide, ceea ce conduce la aparitia proceselor de: absortie si dispersie. Radiatia incidenta este data de relatia Is = Id + Ii unde: Id este radiatia directa - fractia din radiatia incidenta care nu a fost absorbita sau dispersata; Ii este radiatia indirecta - fractia din radiatia incidenta dispersata;

19

Bilanul de energie solar primit la nivelul solului

Deoarece norii sunt constituiti din picaturi de apa, al caror efect principal este de reflectare a radiatiei, la suprafata solului sau apelor, intensitatea radiatiei este data de formula: Io = Is (1-s) unde s este relexibilitatea undelor scurte (albedo), care depinde de inclinatia solara si de starea suprafetei solului sau apei.
S p a tiu
R a d ia tie in c id e n ta
re fle ct at

100 26
b it

A lb e d o 3 1 4 23 4

R a d ia tie e m is a 6 63 e m is (d e H O , C O 2 2 fo rm a tiu n i n o ro a s e ) a b s o rb it 107 C a ld u r s e n s ib il

or bs a 21 A tm o s fe ra (H2 O , O3 p ra f)

3 a b s o rb it
t za fu di 25

28

C a ld u r la te n t 21 L u n g im i d e u n d s c u rte 113 97

23

S ol si ocean

24

L u n g im i d e u n d m a ri F lu x d e c a ld u r

20

3.2.1.2. Actiunea radiatiei solare in planul apei

Radiatia solara care patrunde in apa, sufera aceleasi procese ca si in atmosfera adica: dispersie si absortie. Deoarece distributia orizontala a radiatiei incidente la suprafata lacului este omogena, ne intereseaza in special distribuita verticala a acesteia. Legea lui Beer-Lambert (1760), arata ca atunci cand o raza de lumina intra intr-o apa pura, cantitatea de energie absorbita variaza proportional cu logaritmul grosimii stratului traversat: Iz

= I0 e-z unde = w + s + p .
zS =

Adancimiea discului Secchi zS, numita si transparenta Secchi este proportionala cu 1.7 coeficientul de absorbtie total

a TOT

21

Absortia luminii in apele lacustre la adancimea de 1m

Ca si in atmosfera, absortia luminii in masa de apa depinde de frecventa acesteia.

A- apa pura, B- lac oligotrof, C- lac mezotrof, D- lac incarcat in materii organice.

22

Bilantul termic global la nivelul unui lac

V nt RS A lbedo RA RE CE CV

z=0 z=- Q (0)=R S

cu*

Q (z)

Qtot = RS + RA +CE + CV ;RA = Q1 - Q2 ; Q1 = -5,18*10-13 (1+0,17 C2) (273 + T)6 Q2 = 5,23*10-8 (273 + T0 )4 CE = cL a LW U (Q0 -Q), LW = [25000,9 - 2,365 (T0 - 273)]*103 CV = cS a Cp U (T0 -T)

23