Cati oameni atatea dictionare ! Eu am sa scriu, Despre ce eu stiu, Ca tu mai tarziu, Sa-mi fii a stihului fiu.

Prea multe ele sant, Ce se petrec pe pamant. Sa le prind intr-un cuvant As vrea, si dupa sa-t-il cant! Ca sa imi ajunga o viata, Sa fiu la mai multi eu tata, Si colac pentru cei ce inoata, Intr-o mare tulbur iluzionata. Sa scriu intr-un cuvant pot, Dar numai daca am noroc, Ca cel de langa mine s-aiba in stoc, Acelas suflet si cojoc. Rar, ar fi sa n-i se asemene, Ca doar un cuvant sa rasune, Melodic printre-i genune, Si infinitul sa-i-l imbine, Caci Normalul e abstract, Ca doar s-a dorit strict, Sa se strice ce-i intact, Fara nici un pic de tact, Prin definiri de tot felul, Ca sa se diminueze zelul, De-a strabate infinitul, Si-a cuprinde-n inimi cerul. Pentru a se putea crea in masa, Dresuri de catei de rasa, Legati de o ideologie in lesa Uitand de al inimi dulce casa. Unul va Pe cand Cuvantu Fiecare rade, altul va zambi, altul va iubi, ca a nu-l stirbi, dupa cum va razbi,

Cu al minti dictionar, Ce-i va veni in dar, De la duiumul ce-n zadar, Vrea sa stirpe ce ai rar. Precum inima ce-n piept se zbate, Si-n bataia-i spune in soapte, Ca doar a iubi ea poate, Pentru a stravedea dincolo noapte Dincolo de mintea cea sireata, Ce te vrea in data,

Sa alegi varianta eronata, Ca si alta data.