MINISTERUL EDUCAIEI I TINERETULUI UNIVERSITATEA LIBER INTERNAIONAL DIN MOLDOVA FACULTATEA PSIHOLOGIE I ASISTEN SOCIAL CATEDRA PSIHOLOGIE

PERSONALITATEA COPILULUI SI ADOLESCENTULUI

(Referat)

COORDONATOR: Ceban T STUDENTA: Greadcenco Ana Gr.31 P

Chisinau 2009

Fireste ca fiecare om are personalitatea sa. Unii vad aceste caracteristici personale inca de la copilul foarte mic, altii considera ca ele apar mai tarziu, in copilarie sau in perioada adolescentei. Asta pentru ca anumiti oameni se raporteaza la caracteristici legate de temperamentul persoanei, de modul mai energic sau mai calm de a fi, de a se juca, de a cere, de a raspunde, de a reactiona la impulsivitate sau la sociabilitate, cele care se vad de la varste foarte fragede, pe cand altii se raporteaza la caracter, la aptitudini care fie apar, fie se formeaza mai tarziu. De fapt, putem, din punct de vedere psihologic, sa ne raportam la personalitatea copilului incepand de la nastere. Modul foarte diferit de a reactiona al bebelusilor ne arata ca fiecare are un fel al lui de a fi. Unii adorm singuri, altii au nevoie de mult ajutor din partea anturajului pentru a se linisti si adormi. Unii reactioneaza intr-un fel la singuratate, altii in alt fel. Ceea ce pentru unii este ceva banal, pentru altii este o tragedie, unii se adapteaza mai usor schimbarilor, pentru altii orice schimbare necesita efort si produce multe probleme. Toate aceste caracteristici se pastreaza cand copilul creste, ele nu au fost legate de o anumita varsta si se manifesta in continuare, fireste in raport cu activitatile specifice diferitelor etape prin care copilul trece. Ceea ce este insa ignorat este ca aceste caracteristici ale copilului sau adolescentului nu sunt in sine "bune" sau "rele". De multe ori cand se invoca "personalitatea copilului", se vorbeste de fapt depre altceva. Incapatanare, incapacitatea parintelui de a comunica cu copilul, violenta, nerabdare, toleranta mai scazuta la frustrare, diferite reactii adaptative, modele de comportament etc. Ele nu sunt calitati sau defecte, dar parintii se raporteaza la ele ca si cum ar fi. Atunci ei incep sa se "lupte" cu o parte dintre caracteristicile copilului, sa incerce sa le modifice si sa fie dezamagiti ca nu pot. De ce se intampla acest lucru? Pe de o parte pentru ca fiecare parinte are un "model" de copil si daca nu se potriveste cu copilul real, este foarte dificil sa intre in contact cu copilul real, sa-l accepte asa cum este, cu infatisarea lui, cu personalitatea lui si tind mereu "sa-l faca sa...". Pe de alta parte, pentru ca nu reusesc sa se raporteze la anumite caracteristici pe care ei insisi nu le-au avut. De exemplu, parinti calmi, depresivi, putin activi care au un copil foarte energic, foarte activ, ce nu sta locului si mereu ii vin alte idei! Sigur ca in scurt timp ei se vor simti epuizati, coplesiti de energia copilului si vor avea tendinta de a-l "cuminti", "potoli" pentru a fi in conformitate cu modul lor de a fi. Asta produce frustrare copilului care nu mai poate sa gaseasca o modalitate acceptata de parintii sai de a-si descarca energia si devine furios, agresiv, autoagresiv etc. Din acest punct, comunicarea se rupe din ce in ce mai mult pentru ca adultii si copilul "vorbesc" deja limbi diferite si pornesc de la starea de frustrare. "Celalalt" nu este ca mine sau nu ma poate intelege, nu se poate pune in locul meu, nu stie ce simt, "eu nu pot fi asa". Copilul poate sesiza daca intre cei doi parinti exista pareri diferite si, la randul lui, va specula acest lucru. O atitudine gresita este aceea si cand un parinte face front comun cu copilul, impotriva celuilalt parinte. De aceea este bine ca cei doi parinti sa se puna de acord cu privire la unele aspecte in ceea ce priveste educatia copilului. Este firesc ca intre cei doi parinti sa existe puncte de vedere diferite, insa indicat ar fi sa va prezentati in fata copilului facand front comun. Uneori, chiar si acelasi parinte poate reactiona in mod diferit

decat de obicei, daca este stresat sau are o dispozitie mai proasta. Pentru a determina un copil sa adopte un anumit tip de comportament este nevoie de consecventa, si pentru aceasta trebuie ca cei doi parinti sa se sustina reciproc, chiar daca in privinta unor probleme aveti puncte de vedere diferite.Tensiunile pe care parintii le acumuleaza in afara caminului vor face sa sufere toata familia. Indispozitia tatalui care cere sa fie lasat in pace cand vine de la sevici, epuizarea mamei care o face sa fie indisponibila, vor afecta copilul care se vede dat la o parte. Este indicat, in acest caz, sa gasiti timp pentru a face unele schimbari in viata dumneavoastra. Rezervati-va cateva minute de destindere pe zi pentru a va reincarca bateriile si pentru a va readuce zambetul pe buze. Personalitatea, in ansamblu, reprezinta modul de organizare a caracteristicilor si insusirilor psihofizice si psihosociale ale persoanei. Personalitatea cuprinde un ansamblu de componente precum: temperamentul, caracterul, aptitudinile.Temperamentul este innascut, copilul se naste cu un anumit tip de temperament, observabil inca de timpuriu, care reprezinta ansamblul insusirilor diinamicoenergentice ale personalitatii. Ele prescriu modul in care se va manifesta si va reactiona copilul., impulsivitatea, ritmul reactiilor, expresivitatea psihica (ritmul vorbirii, intonatia, debitul, expresiile emotionale, etc).Spre deosebire de temperament, trasaturile caracteriale se formeaza sub influenta educatiei intr-un subsistem relational, valoric si autoreglator al personalitatii. In privinta aptitudinilor, exista o interactiune permanenta intre ereditate si mediu, iar absenta unui dintre factori, influenteaza evolutia celuilalt. De exemplu, in cazul unui fond ereditar superior combinat cu un mediu nefavorabil, foarte rar aptitudinea atinge un nivel inalt de dezvoltare. Daca un copil cu un fond ereditar foarte bun in aptitudinea pentru muzica se naste si creste intr-un mediu nefavorabil, in care nu are oicazia sa-si exerseze si sa-si dezvolte aptitudinea, nu va ajunge niciodata la performante in acest domeniu, oricat de buna ar fi inzestrarea. Modul in care se structureaza personalitatea, in functie de etapele de dezvoltare ale copilariei: In prima copilarie, perioada anteprescolara (1-3 ani) copilul este integrat in relatiile grupului familial, traieste conflicte si stari de confort psihic, in functie de regulile familiei, orarul acesteia, stilul de viata impus, atentia acordata nevoilor copilului si atitudinea generala fata de acesta. In prima parte a acestei perioade, copilul nu face diferenta intre sine si mediu, intre sine si persoana care il ingrijeste. De aceea, de modul in care mediul va raspunde nevoilor sale depinde intr-o mare masura dezvoltarea sa ulterioara, modul in care se va autopercepe si va percepe lumea., ca fiind securizanta, sau frustranta. Daca persoana care ingrijeste copilul este insesnibila la nevoile sale, il lasa sa planga atunci cand ii este foame, cand doreste sa fie mangaiat sau nu se simte bine, va percepe mediul ca fiind nesigur si infricosator. Daca , insa, se raspunde cu promptitudine dorintelor sale, copilul va dezvolta un sentiment de incredere si siguranta care se va reflecta mai tarziu in felul in care relationeaza. Atasamentul si sentimentul de apartenenta se vor dezvolta intr-un mod sanatos. Adultul este un punct de sprijin, de siguranta si de referinta. Copilul invata limbajul, iar catre sfarsitul acestei perioade este deja capabil sa-si exprime dorintele, temerile, curiozitatile. In jurul varstei de doi ani, copilul trece printr-o faza de impulsivitate si agresivitate, doreste sa-si impuna vointa, sa obtina cu orice pret ceea ce isi doreste, testeaza limitele adultului, traversand o perioada de opozitie, in urma careia se contureaza propria identitate. Parintii au in aceasta etapa, un rol deosebit de important, prin modul in care gestioneaza comportamentele copilului- cu rabdare si intelegere, trasand in mod ferm si non-agresiv limitele, si , mai ales, cu multa dragoste. Deosebit de important in aceasta perioada este jocul: prin intermediul sau, copilul interactioneaza cu obiectele, ia contact cu mediul inconjurator, dobandeste primele cunostinte procedurale si isi structureaza primele experiente de roluri si situatii. Astfel se dezvolta sociabilitatea, conduitele devin mai coerente, invata sa coopereze in cadrul grupului, in timp ce se joaca in tovarasia altor copii, interiorizeaza regulile. In aceasta perioada se pun bazele dezvoltarii constiintei

reprezentarii despre sine in comparatie cu ce doresc ceilalti, in special parintii, sa fie. Intervine aici modelul evaluativ al mediului de cultura, caruia copilul fie I se conformeaza, fie se revolta. Daca modelul acesta este in concordanta cu dorintele sale, copilul este multumit, daca insa situatia sta invers, copilul fie intra in lupta, fie se resemneaza. In perioada prescolara (3-6/7 ani) are loc o intensa dezvoltare psihica , avand in prim plan contradictiile dintre solicitarile externe si capacitatile interne. Copilul incepe gradinita, comunicativitatea si sociabilitatea se dezvolta este nevoit sa se adapteze unui nou mediu, cu reguli si cerinte. Are loc o crestere a intereselor , aspiratiilor si aptitudinilor . Se face trecerea de la perioada de egocentrism, in care copilul este axat pe satisfacerea necesitatilor, la activitati care devin mai complicate, implicand amanare, a tine cont de reguli, a astepta randul, etc. Se dezvolta autonomia, copilul capata sentimentul propriei competente, capacitati, in special prin compararea cu ceilalti, moment in care pot interveni sentimente de inferioritate,care il pot insoti pana la varsta adulta, daca nu I se explica despre diferentele dintre oameni si nu I se pun in valoare propriile calitati. Are loc identificarea cu modelele parentale, in special cu parintele de acelasi sex, de la care imprumuta comportamente, atitudini, iar mai tarziu, identificarea isi largeste aria si la alte persoane reale sau personaje fictive. Activitatea de joc este in continuare cea mai importanta in dezvoltarea personalitatii, prin rolurile si subiectele pe care le abordeaza copilul, imitand ceea ce deja cunoaste, sau testand noi roluri pe care le poate considera compatibile cu sine. In aceasta perioada copilul isi manifesta aptitudinile care, daca sunt identificate si sustinute, pot deveni o cale de a obtine succes. Identitatea de gen. Conceptul de gen se exprim att n adoptarea unor comportamente specifice sexului cruia i aparine i n nelegerea semnificaiei faptului de a fi biat sau fat, ct i n nelegerea constanei genului n ciuda unor schimbri superficiale ale aspectului fizic. Conceptul de gen (sex psihologic sau gender - engl.) reprezint asumarea mental a sexului. Se presupune c formarea acestui concept se face n mai multe etape: 1) Adoptarea comportamentelor i atitudinilor specifice genului cruia i aparine; 2) Apariia conceptului de gen ca atare, adic nelegerea n termeni cognitivi a ceea ce nseamn s fii brbat sau femeie; 3) Apariia angajamentul emoional fa de un gen particular (care se ntinde pn n adolescen). Din punct de vedere comportamental, la 2 ani preferina pentru anumite jucrii este destul de clar difereniat, poate i datorit educaiei sau ntririlor primite de la prini. Copiii identific deja anumite obiecte ca fiind feminine sau masculine. Dar dei recunosc aceast mprire a lumii, nc nui pot recunoate apartenena la una dintre categorii.Un rol important este jucat i de sancionarea cultural. Acest lucru a fost observat deja la precolari: dac prinii sau prietenii i urmresc pe copii jucndu-se, taii sancioneaz foarte prompt comportamentele nepotrivite/neconforme genului (mai ales la biei), apoi reacioneaz tovarii de joac, i doar la urm mamele. Sandra Bem (1989) susine c stabilizarea conceptului de gen nu se face dup regula totul sau nimic, ci exist pai n nelegerea constanei sexului. Dac li se prezint figuri desenate crora li se schimb faa, copiii accept metamorfoza biatfat sau fatbiat. Cnd e vorba de fotografii cu un cap de biat i haine de feti, copiii recunosc c este vorba de un biat (un procent de 74% dintre cei ce tiu c exist diferene, cel puin anatomice, ntre biei i fete). Dar dac se lucreaz cu ppui sau figurine, transformrile intersexe sunt acceptate ca posibile. Conceptul de gen apare mai nti cu referire la sine i doar apoi se extinde la cei din jur. De exemplu, la ntrebarea Dac Mihai avea prul scurt i acum are prul lung, s-a transformat n feti?,

rspunsul e afirmativ, dar la ntrebarea Dar dac tu ai avea prul lung te-ai transforma n feti?, rspunsul este negativ. Progrese semnificative apar i n capacitatea de autoreglare i autocontrol. Precolarii pot s i inhibe aciunile mult mai bine, s accepte amnarea recompenselor i s tolereze frustrrile. Sunt capabili s interiorizeze regulile i s se supun acestora chiar i atunci cnd adulii nu sunt de fa. De asemenea, reuesc s i automonitorizeze comportamenul n funcie de context. Diferenele temperamentale sunt tot mai evidente. Se consider c diferenele interindividuale pot fi regsite pe un continuum timiditate i inhibiie sociabilitate i extroversiune. Aceste diferene sunt i mai clare atunci cnd copiii ntlnesc situaii nefamiliare. Kagan, pentru care conceptul de inhibiie se refer la reprimarea unor comportamente, a realizat o serie de studii longitudinale asupra acestei dimensiuni. Una dintre concluziile importante ale acestor studii este aceea c persoanele inhibate pot fi intimidate mai uor de un adult (examinator), lucru foarte important n cadrul interaciunilor din grdini i ulterior coal. ntr-un experiment, examinatorul le-a prezentat mai nti copiilor o poz - caracterizat drept poza lui preferat iar apoi i-a rugat s o ia i s o rup. Copiii de tip S (cu sociabilitate crescut) chestionau foarte mult cererea i refuzau (fr anxietate), n timp ce copiii de tip Inh (cu inhibiie crescut) aveau o reacie de spaim aproape instantanee i majoritatea executau sarcina n 5 10 secunde.Aceste diferene (S-Inh) par s existe i la nivel cerebral i fiziologic, dar nu se manifest dup legea totul sau nimicReactivitatea i inhibiia comportamental au fost puse n relaie i cu strategiile de coping ale celor de 4-6 ani. Cei de tipul I (Inh) prezint un coping focalizat pe prelucrarea excesiv a problemelor, fr cutarea unei soluii, n timp ce cei de tip II (S) au un stil constructiv de focalizare pe soluie. Focalizarea pe problem sau soluie e legat de atenie, controlul atenional fiind ntradevr mai fragil la cei de tip Inh. Acetia sunt mai sensibili i la distractori, chiar dac rumineaz foarte mult. i n cazul acesta ar putea exista influene culturale, deoarece n societatea noastr capacitatea de coping constructiv nu e valorizat la fel, bieii fiind ntrii s adopte strategii active, iar fetele strategii evitative. Se dezvolt relaiile cu prietenii. ncepnd de la 3 ani exist o tendin pronunat pentru alegerea prietenilor pe considerente de sex, vrst i tendine comportamentale. Dup ce s-au format diadele sau grupurile, apar diferene n tratarea prietenilor fa de ali copii. Se pare c n interiorul grupului de prieteni exist interaciuni sociale mult mai accentuate i jocuri mult mai complexe. Dar i interaciunile negative sunt mai frecvente, lucru care se reflect n numrul crescut de conflicte. ns atunci cnd se rezolv conflictul, ntre prieteni exist atitudini mai nelepte, de negociere i renunare n favoarea celuilalt pentru soluii care s mpace ambele pri. Se afirm c cel mai important lucru n stabilirea unei relaii ntre copiii de 3-5 ani ar fi capacitatea de a mprti aceleai scenarii n cadrul jocului simbolic; cu alte cuvinte, devin prieteni cei ce se joac mpreun.Putem vorbi,deci, despre prieteni ca fiind un segment distinct n aria de aciune a copiilor.Grupurile de copii sunt organizate ierarhic, avnd lideri informali care domin i impun idei, chiar dac la rndul lor se impun fr ca cineva din grup s-i dea seama. Aceast structur ierarhic se consider c ar duce la un fel de umanizare a lumii sociale a copiilor, absorbind tendinele agresive ale acestora. In perioada scolara intervine un nou ciclu de readaptare la un nou mediu in care cerintele sunt crescute. Copilul invata acum sa faca fata competitiei si are nevoie de tot sprijinul familiei, invata lucruri noi despre sine si ceilalti. Familia ocupa un loc important in modul in care se structureaza personalitatea copilului, tulburarile care apar in echilibrul afectiv al parintilor pot provoca tulburari in dezvoltarea normala a copiilor. In acest sens, copilul are nevoie de o structura familial asolida, echilibrata afectiv, care sa-I ofere modele optime dezvoltarii. Neantelegerile dintre parinti, certurile,

abuzurile, despartirile, afecteaza echilibrul afectiv al copilului si au urmari in planul dezvoltarii personalitatii. Exemplul personal al parintilor este mai puternic decat ceea ce ii spun copilului, regulile trebuie sa fie pertinente iar limitele clare, insa nu rigide. A tine cont de nevoile copilului, a-l respecta ca individualitate distincta, cu nevoile si dorintele sale, cu preferintele si atitudinile sale reprezinta un mod de a-I permite sa-si dezvolte propria personalitate intr-un mod armonios. Din punct de vedere conceptual i social exist o pronunat tendin de a vedea adolescena ca pe o perioad de discontinuitate marcant din viaa noastr. Adolescenii sunt ciudai, diferii, strini att de copii ct i de aduli. Pentru unii autori adolescena reprezint o perioad distinct de via, un stadiu de dezvoltare care poate fi clar difereniat de restul vieii. Pentru alii ns este doar o zon de grani, un fel de teritoriu al nimnui, un tunel n care copiii dispar, pentru ca s ias la lumin la cellalt capt peste civa ani, ca veritabili aduli.

Probleme adaptative specifice adolescenei

Indiferent ct de critic este trecerea de pragul acestei vrste, ea presupune cu necesitate rezolvarea unor sarcini adaptative - probleme de dezvoltare, care fac posibil apariia nu doar biologic ci i psihologic a viitorului adult: Dobndirea independenei de prini Adaptarea la propria maturizare sexual Stabilirea unor relaii de cooperare i de lucru cu alte persoane, fr ns a fi dominat de acestea Decizia i pregtirea pentru o anumit vocaie Dezvoltarea unei filosofii de via, a unor credine morale i standarde morale; aceast filosofie de via va da ordine i consisten deciziilor multiple i aciunilor pe care individul le are de realizat ntr-o lume divers i n schimbare Dobndirea unui sentiment al identitii

Etape ale adolescenei

Dei tentaia de a trata adolescentul modal este foarte mare, exist totui o semnificativ diferen n ceea ce privete paternul de personalitate i structurile de interese ale fiecrui adolescent. Deoarece ns problemele care apar n dezvoltare sunt ntr-o mare msur similare, se poate vorbi despre existena unor anumite substadii ale adolescenei .

Adolescena timpurie (pubertatea) - 12-14 ani

Nevoia de independen Lupta cu sentimentul de identitate; Labilitate emoional; Capaciti sporite de exprimare verbal a propriei persoane; Exprimare mai facil a sentimentelor prin aciune dect prin cuvinte; Importan crescnd acordat prietenilor; Atenie redus acordat prinilor, cu accese ocazionale de obrznicie;

Realizarea faptului c prinii nu sunt perfeci; identificarea erorilor acestora; Cutarea unor noi modele pe lng prini; Tendina de regresie, n momente de criz, la comportamente infantile; Influen sporit a grupului de prieteni (interese, mbrcminte); Interese profesionale Preponderent interese pentru viitorul apropiat i pentru prezent; Abilitate sporit de munc susinut; Sexualitae Prieteni de acelai sex, activiti de grup cu acetia; Timiditate; Nevoie de intimitate; Experimentarea propriului corp (masturbare); ntrebri n legtur cu propria normalitate; Etic i autocontrol Testarea regulilor i a limitelor; Experimentare ocazional cu igri,marijuana, alcool;

Adolescena de mijloc - 14-17 ani

Nevoia de independent Implicare a propriei persoane, alternnd ntre expectane nerealist de nalte i un concept de sine rudimentar; Nemulumire legat de interferena prinilor cu propria independen; Preocupri excesive n legtur cu propriul corp; Sentimentul de ciudenie n legtur cu sine i cu propriul corp; Prere proast despre prini, investiie emoional redus n acetia; Efort de stabilire a unor noi prietenii; Accent sporit pe noul grup de prieteni, cu identitatea de grup definit prin selectivitate, superioritate i competitivitate; Perioade de tristee, care nsoesc pierderea psihologic a prinilor; Autoanaliz amplificat, uneori sub forma unui jurnal;

Interese profesionale Interese intelectuale mai pronunate; Unele energii sexuale i agresive direcionate nspre interese creative; Sexualitate Preocupri legate de atractivitatea sexual; Relaii pasagere; Deplasare ctre heterosexualitate, cu teama de homosexualitate; Sentimente de tandree dar i de team fa de sexul opus; Sentimente de dragoste i pasiune; Etic i autocontrol Dezvoltarea idealurilor i selecia modelelor de rol; Mult mai consistent evideniere a srguinciozitii; Capacitate sporit de fixare a scopurilor; Interes pentru problemele morale;

Adolescena trzie - 17-20 ani

Nevoia de independen Identitate ferm; Capacitate de amnare a recompenselor; Sim al umorului mult mai dezvoltat; Interese stabile; Mai mare stabilitate emoional; Capacitate de a lua decizii independente; Capacitatea de a face compromisuri; Mndria pentru propria munc; ncredere n sine; Preocupare mai mare pentru ceialali; Interese profesionale Deprinderi de munc mai bine definite; Nivel sporit de preocupare pentru viitor; Sexualitate Preocupri pentru relaii mai stabile;

Identitate sexual clarificat; Capacitate pentru relaii tandre i senzuale; Etic i autocontrol Capacitate de introspecie i autoanaliz; Accent pe demnitatea personal i stima de sine; Capacitatea de fixare a unor scopuri i de urmrire a acestora; Acceptarea instituiilor sociale i a tradiiilor culturale; Autoreglarea stimei de sine; Aceste repere sunt doar orientative, adolescenii nesuprapunndu-se peste acest portret robot dect ntr-o oarecare msur. Comportamentele i sentimentele descrise sunt ns considerate normale pentru fiecare dintre cele trei stadii. Problemele mentale i emoionale care pot interfera cu aceste stadii normale de dezvoltare se rezolv de cele mai multe ori de la sine.

Adolescena atipic
Exist o serie de indicatori ai faptului c un adolescent a trecut de limitele uzualei crize a vrstei i intr deja n tipare atipice, problematice. suspendare, exmatriculare sau scdere spectaculoas n performana colar agresare verbal a celorlali, crize de furie apartenena la un grup sau o gac necorespunztoare pierderea interesului pentru vechile activitati care i produceau placere, pentru sporturi sau alte hobby-uri probleme cu legea depresie, izolare tentative de manipulare a adulilor lips de motivaie minciuni frecvente, lips de onestitate, furt promiscuitate sexual idei suicidare consum curent sau doar experimental de alcool i droguri Renuntarea la scoala -este mai frecvent la biei dect la fete -exist un risc mai mare n familiile cu statut socio-economic sczut, precum i n cele monoparentale -reduce drastic oportunitile viitoare ale adolescentului i muli regret acest pas dup un timp Cauze invocate de adolesceni: -notele mici -faptul c nu le place coala sau c nu sunt fcui pentru coal -nivelul socio-economic sczut al familiei (caz n care trebuie s se ntrein sau chiar s ntrein familia) -cstorie (mai ales la fete) /sarcin Cauze susinute de studiile de specialitate:

-lipsa motivaiei -stim de sine sczut -ncurajare minim din partea prinilor -ateptri mici ale profesorilor probleme de disciplin

Tranzacii cognitive care au loc n adolescen

OPERAREA ASUPRA POSIBILULUI Ceea ce este real nu reprezint dect un subset din ceea ce este posibil, ceea ce reprezini tu este doar o posibilitate desprins din tot ceea ce ai putea s fii . Aceast deschidere a lumilor posibile face ca s sufere importante modificri capacitatea de a contraargumenta, care se folosete acum de teze mult mai solide. n acelai timp, ideile celorlali nu mai sunt luate de-a gata, fr a pune n discuie importana lor, ci sunt luate n calcul i alte idei alternative care pot fi la fel de importante. Capt o mult mai mare savoare jocul de-a avocatul diavolului. Aceast capacitate de gndire ipotetic le permite adolescenilor i s neleag logica din spatele argumentelor celuialt, chiar dac nu sunt de acord cu concluziile acestuia. n plus, adolescenii pot n acest fel s gndeasc i cu un pas nainte fa de adversar, s i planifice viitoarea micare i s prevad consecinele alegerii uneia sau a alteia dintre alternative. GNDIREA ABSTRACT Capacitatea de a raiona logic asupra unor probleme abstracte deschide calea ctre operarea asupra unor probleme de ordin social sau ideologic. Sunt disponibile poantele, proverbele, metaforele i analogiile. METACOGNIIA Adolescenii au capacitatea de a realiza un management mult mai eficient al propriei lor gndiri. De asemenea, sunt capabili s explice i celorlali cum anume funcioneaz cognitiv, care sunt procesele pe care le folosesc.Tot n repertoriul lor intr acum o mai mare capacitate de introspecie, de contientizare de sine i de intelectualizare.Tot acest instrumentar foarte puternic de raionare s-ar prea c depete volumul de cunotine disponibile pe care l au. Aceasta ar putea fi una din cauzele dificultilor de adaptare pe care le triesc.Mai recent, se consider c problemele adolescenilor vizeaz doar nelegerea social i nu funcionarea cognitiv n general. MULTIDIMENSIONALITATEA Sunt capabili s analizeze problemele din mai multe unghiuri sarcasmul lor de multe ori i are originile aici.De asemenea, se pot descrie pe ei nii i pe ceilali n termeni mult mai difereniai (sunt i timid, i expansiv ) RELATIVISMUL Chestioneaz afirmaiile celorlali i sunt mai puin dispui s accepte fapte sau adevruri absolute. Acest lucru este adesea exasperant pentru prini, care ncep s se ntrebe dac nu cumva copilul lor interogheaz totul doar de dragul interogrii. Valorile personale sunt i ele puse sub semnul ntrebrii, pn la un scepticism de limit care spune c nimic nu este sigur, i nici o cunotin nu este

adevrat la modul absolut, i deci de ncredere.Capacitatea de a distinge realitatea de idealuri duce la perceperea, spune Elkind (1970, 1977), pentru ntia oar, a ipocriziei. Prinii sunt detronai, nemaifiind buni i atotcunosctori la modul absolut, ci doar simpli muritoriContrastele percepute acut dintre ceea ce exist n realitate i ceea ce ar fi trebuit s fie, dintre ideal i real, fac ca s se reverse foarte mult criticism mpotriva sistemului, a instituiilor i a prinilor. Sanciunile sunt aplicate cu mult spirit, la modul satiric; ironizarea celorlali este o arm des utilizat, nelesurile duble sunt speculate n conversaie, iar o voluptate nou este gustat prin abordarea subiectelor interzise Deziluzia provocat de realitate i motiveaz s i construiasc propriile modele (ficionale) despre cum ar trebui s funcioneze lumea viziune exagerat de optimist i idealist. EGOCENTRISMUL Dac de mult vreme egocentrismul preoperaional a fost depit, se pare c adolescentul rmne totui egocentric. El presupune c toat lumea este preocupat de propriile gnduri i comportamente aa cum este el. De aici sentimentul c se afl pe o scen unde i sunt expuse sentimentele naintea unei audiene imaginare. Ca urmare, apare o exagerat contiin a propriei persoane.Ca reacie de aprare n faa acestui fapt, muli adolesceni se retrag n sine, i ascund sentimentele i prefer s fie singuri. Pornind de la prezumia de vinovie a tuturor celorlali, consider c toi ceilali sunt la fel de critici ca ei nii, i le permit acestora s le scad stima de sine aproape instantaneu. Toata lumea isi va da seama ca blugii astia sunt prea scurti! Adolescena este i un timp al convingerii c are propria istorie sau poveste personal. Convingerea propriei uniciti i a caracterului special al propriei istorii poate distorsiona sau chiar nega realitatea. Sunt singura persoan care a fost vreodat ndrgostit aa! Tat, tu nu poi s nelegi ce simt Chiar crezi c ai trit ceva asemntor vreodat? Cu alte cuvinte, nimeni nu le poate nelege sentimentele deoarece ei sunt unici. Similaritea dintre propriile triri i cele ale altora este opac pentru ei. Aceste distorsiuni se reflect i n faptul c doza de iluzii pozitive este mult mai mare nu se poate ntmpla nimic ru, boala sau nenorocirea sunt imposibile. Att abuzul de substane ct i ignorarea msurilor contraceptive reflect aceste convingeri. PSEUDOPROSTIA Examinarea multiplelor faete ale unei probleme i luarea n calcul a tuturor posibilitilor determin adesea amnarea pn la blocare a deciziei. Adolescenii devin experi i n identificarea unor motive ale aciunilor celorlali acolo unde acestea de fapt nu exist. Deoarece stadiul operaiilor formale n care se afl le permite s considere simultan variante alternative, adesea procedurile de raionare sunt excesiv de complicate chiar i n cazul problemelor simple. Lipsa unor euristici care s permit evaluarea alternativelor duce la aceste raionamente excesive, care au ca i consecin indecizia sau anularea aciunii. Dei interpretarea adulilor este aceea c au de-a face cu un adolescent obraznic sau stupid, din punct de vedere psihologic se consider c este vorba de un dezechilibru cognitiv - abiliti cognitive care depesc temporar baza de cunotine, deci experiena adolescentului.

Dezvoltarea social i dezvoltarea personalitii Una din sarcinile majore ale adolescenei o reprezint formarea unei identiti personale, nelegerea propriei persoane drept o entitate distinct de toi ceilali, dar n acelai timp coerent i integrat transsituaional. Centrarea pe propria persoan, legat de modificrile fizice care au loc n pubertate i de descoperirea identitii, poate pendula ntre narcisism i ur pentru propria persoan / autodepreciere. Dac exist o discrepan prea mare ntre conceptul de sine i sinele ideal, pot uor s apar anxietatea i hipersensibilitatea. Anxietile legate de viitor pot duce la diverse strategii de autoaprare: Izolare emoional, care duce la pasivitate, apatie, cinism, scderea nivelului de aspiraii; Negarea realitii, cu retragerea din orice competiie, mbolnvirea n perioade de examene, perioade de indecizie i de refuz al problemelor stresante; Fantasmare, vise cu ochii deschii, pentru a compensa realitatea sau dimpotriv pentru a suferi ca un veritabil erou neneles, o victim a propriului curaj; Raionalizare, de tipul strugurilor prea acri. Relaiile cu prinii nc joac un rol foarte important n dezvoltarea adolescenilor. Cel mai frecvent ntlnit mit referitor la relaiile dintre prini i copiii lor adolesceni este c acetia nu se pot nelege. Numeroase studii arat ns c relaiile din cadrul familiei sunt mai armonioase dect apar ele n folclor i c adolescenii caut de fapt aprobarea prinilor.Tensiunea care apare o dat cu intrarea copilului n adolescen este prezent de ambele pri ale relaiei. Adolescenii simt tensiunea ntre dorina de a se separa de prini i nelegerea faptului c nc depind foarte mult de acetia. De partea opus, prinii resimt i ei ambivalena dintre dorina de a-i vedea copiii independeni i aceea de a-i ine totui ct mai mult dependeni de ei.n lipsa unei comunicri deschise a acestor stri contradictorii este firesc s apar conflictele. Dac modul de abordare a problemelor de ctre prini este unul negativ (negative affect), adic implic ostilitate, constrngeri nejustificate, acte agresive, adolescentul va nva acest model de rezolvare de probleme i l va aplica n viitor i n alte situaii. Kim, Conger, Lorenz, Elder (2001) arat c nteirea conflictelor din familiile cu copii adolesceni se datoreaz reciprocitii dintre modalitile negative de abordare a problemelor de ctre cei implicai. Ei explic, dup o analiz atent a 451 de familii, faptul c comportamentul negativ al prinilor crete probabilitatea comportamentului negativ al copilului care la rndul lui accentueaz conflictul iniial. Acesta este meninut aadar datorit reciprocitii interaciunii i nu att datorit comportamentelor luate separat (respectiv, comportamentul ostentativ al adolescenilor i interdiciile prinilor). Pretenii devin mult mai intime; se dezvolt relaii apropiate i cu persoane de sex opus. Presiunile grupului de prieteni sunt foarte puternice i n cazuri extreme duc la acte antisociale. Un studiu realizat de Hamm (2000) abordeaz criteriile de selecie a prietenilor de ctre adolesceni americani de origine african, asiatic i european. Se pare c alegerea prietenilor se face n primul rnd dup criteriul consumului (comun) de substane (alcool, tutun, droguri), pe locul doi fiind orientarea academic i abia pe locul trei identitatea etnic. Dintre toate cele trei subgrupuri studiate, cel al tinerilor de origine african par a opta cel mai pentru prieteni de identitate etnic similar.

Similaritatea ns nu pare un criteriu absolut, ci doar unul relativ. Adolescenii nu aleg n mod necesar s fie alturi de cei care au orientri identice cu ale lor, ceea ce implic o recunoatere sporit a diversitii pe care o presupune aceast vrst. Sexualitatea influeneaz masiv dezvoltarea identitii adolescenilor. Ctre sfritul adolescenei se consider c opiunile sexuale sunt deja clarificate i stabile. Nu exist ns o regul general n aceast privin. Identitatea sexual nu este pe deplin asumat i urmat cu consecven n adolescena trzie, dup cum rezult din datele unui studiu longitudinal efectuat de Diamond (2000) pe un grup feminin minoritar (non-heterosexual) cu vrste cuprinse ntre 16 i 23 ani. Din cele raportate, rezult c jumtate din subieci i-au schimbat identitatea sexual de mai multe ori. i comportamentul sexual manifest a contrazis orientarea subiecilor, un sfert dintre lesbiene avnd contact sexual cu brbai. Studiul sugereaz faptul c identitatea sexual i comporamentul sexual prezint o mult mai mare fluiditate, cel puin la femei, chiar dac sentimentele de atracie sexual par s aib o constan mai mare. ncrctura emoional a vrstei poate duce la la stri anxioase i depresive, concretizate ntr-o inciden crescut a tulburrilor comportamentului alimentar, a consumului de droguri, a tentativelor suicidare.

CUPRINS:
1.Introducere 2.Relatiile cu semenii; 3.Structurarea personalitatii; 4.Dezvoltarea cognitiva; 5.Dezvoltarea sociala si dezvoltarea personalitatii;

BIBLIOGRAFIE: 1. www.scribd.ru; art. Soltan Irina 2. Carmen Ciofu, Interaciunea prini copii 3. www.scribd.ru; art. Margareta Dinca